Despre Yoga

sau cum acest mestesug lupta mpotriva Ortodoxiei

Fat de Ortodoxie, filosofiile orientale sunt ci spirituale de origine demonic, cu

nvtturi ateiste, naturaliste si panteiste, antropocentrice, retrograde (degradante), cci se
opun progresului culturii si civilizatiei prin iubire de Dumnezeu si de oameni.

Preluate din lumea pgn, antic sau contemporan, filosofiile orientale sunt
amestecate n practici sincretiste ca yoga, budismul, zen, ocultism, spiritism, satanism,
astrologie, magie, vrjitorie, arte martiale, fachirismul, teosofie, meditatie transcendental,
radiestezie, parapsihologie, etc. Multe din nvtturile lor sunt asimilate n miscarea
masonic "New Age", care vine din occident si reprezint cea mai organizat ofensiv
ideologic ndreptat mpotriva Ortodoxiei crestine. Dar, prin pstrarea si trirea
nentrerupt a nvtturii evanghelice si apostolice, Biserica Ortodox, nsusi Domnul
Dumnezeu si Mntuitorul nostru Iisus Hristos, va surpa toate nselciunile diavolului, si
nici aceste "porti ale iadului (asiatic) n-o vor putea birui".

1
 Comparatie ntre Ortodoxie si filosofiile orientale

Temei comparativ
1. fondul doctrinal
2. originea istoric,
dogmatic si mistic
3. tinta credintei
Ortodoxie Yoga
teologie crestin antropologie
prin revelatie dumnezeiasc compozitie omeneasc (mituri, legende atemporale)
unirea iubitoare cu Dumnezeu prin Hristos dizolvarea persoanei umane n neant (nirvana = vid)

4. subiectul credintei Dumnezeu Unul n fiint si ntreit n Persoane divinitate cosmic impersonal (panteism)
(monoteism personalist)
5. creatia actul real al manifestrii dragostei dumnezeiesti intra- emanatie din fiinta absolut (confundat cu ea), iluzie (maya) din care "evolueaz"
treimice fpturile pn la desvrsire
6. omul chipul lui Dumnezeu, capabil de asemnare cu El stadiu mai "evoluat" al fpturii
7. existenta libertate si responsabilitate necesitate, predestinatie absolut
omeneasc si definitiv (karma)
8. sufletul omenesc suflare a lui Dumnezeu peste trup, care-l face viu emanatie din fiinta absolut
9. viata omeneasc dat ca dar de Dumnezeu, ncepnd cu zmislirea n stare a "evolutiei" naturale, mecaniciste
pntecele mamei
(si trup si suflet), potential de vesnicie prin credinta n
Iisus Hristos, Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu
10. moartea unica, trecerea de la viata la nviere, la starea de migrarea sufletului dintr-un trup n altul (rencarn are, metempsihoz) necesar
comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii Si unei purificri si
perfectionri continue
11. pcatul cderea omului din harul si comuniunea cu Dumnezeu, nu ar exista pcat, ci o soart (karma) care dicteaz implacabil actiunile viitoare
prin ispita diavolului (moralitatea este raportat nu la standardul divin ci numai la unul uman)
12. ridicarea din pocint, fapte bune, mpcare cu Dumnezeu si cu asceza si cunoastere autonom si individual, care face omul s "evolueze" fr
pcat oamenii nici un scop comunitar
13. mintuirea omului n Biserica lui Iisus Hristos, Care este Dumnezeu eliberarea, iesirea dintr-un lant de re ncarnri dictat de karma (pseudo-
ntrupat om, prin unirea cu El n chip tainic automntuire) printr-o "iluminare" n cunoastere, nu prin iubire

2
14. scopul credintei mntuirea omului, nvierea cu trupul si transfigurarea lui anularea persoanei prin dizolvarea ei ntr-o mas cosmic impersonala (nirvana =
prin unirea cu Sfntul Trup si Snge al Domnului Iisus
Hristos Cel nviat si nltat la ceruri
15. efectul credintei restaurarea omului ca persoan capabil de iubire
dumnezeiasc prin unirea si asemnarea cu Hristos,
ndumnezeirea prin Duhul Sfnt al iubirii intratreimice
16. expresia credintei bucuria nvierii lui Hristos nsusit de fiecare credincios
n Biserica Lui
17. cultul credintei bun simt natural, sporit ntru sfintenie si comuniune de
iubire cu Hristos prin rugciune n Biserica Lui
18. limbajul credintei personalist-comunitar, ca mijloc de comunicare a iubirii,
de mbogtire a existentei interpersonale
19. simbolismul forme vzute, prin care se revars harul dumnezeiesc n
credintei Biseric, fiind chipul celor ceresti
20. virtuti esentiale si smerenia si iubirea de Dumnezeu si de semeni
definitorii
21. ierarhia comunitar, ntemeiat de nsusi Hristos prin Sfnta
credinciosilor Tain a Preotiei
22. extazul starea de trezvie si neptimire primit ca dar de la
Dumnezeu, pe msura cresterii comuniunii cu El
23. minunile artarea slavei si puterii lui Dumnezeu, prin slujitorii Si
sfintiti, cu scopul de a chema la pocint pe cei
necredinciosi
24. vederea celorlalte erezii sau rtciri de la Adevrul deplin revelat n Iisus
ci spirituale Hristos, si pstrat n Biseric
25. inspiratia Dumnezeu nsusi, Iisus Hristos Care conduce Biserica
nvtturii prin Duhul Sfnt spre unirea n vesnicie cu El
neantizare), sinucidere spiritual
crestere continu a puterilor prin efortul individual de "energizare" a centrilor de
fort
pesimismul individual al suferintei si al mortii
meditatie filosofic la sine, la natur, acte nenaturale, magice, chiar imorale
(repetri continue de formule-mantra, concentrare ndelungat asupra unor figuri
geometrice-yantra, autosugestie, autohipnoza, pozitii dobitocesti-asane, desfrnare-
tantra)
tehnic, gnostic, dialectic, lipsit de orice urm de exprimare a iubirii
mijloace ajuttoare n cunoastere, idolatrizate
iubirea de sine (considerat dumnezeu-brahman) si cunoasterea autonom
individual, pe baza meritelor si performantelor dobndite prin efort egoist
stare de trans, inconstient, beatitudine egoist cutat ca un scop n sine
manifestri ale "performantelor" omenesti, demonstratii de fort (circ), expresia
mndriei si ludroseniei omenesti
expresii ale vointei divine, care duc n acelasi loc, avnd doar particularitti de
epoc si de cultur
vrjmasul mntuirii omului. "tatl minciunii", diavolul, care-i mpinge pe toti
adeptii lui la mndrie, egoism, nchidere sufleteasc, dezndejde
3
 Falsii vindectori ai zilelor noastre
un rspuns ortodox

Motto:
" Ei (preotii) trebuie s nvete pe poporul Meu a deosebi ce este sfnt de ce nu este sfnt si s le lmureasc ce
este curat si ce este necurat. n pricinile nehotrte, ei trebuie s ia parte la judecat si vor judeca dup
asezmintele Mele si legile Mele vor pzi..."(Iezechiel 44.23-24)

S lum aminte!"... multi prooroci mincinosi se vor scula si vor amgi pe multi" (Matei 24.11).

Cuvintele Mntuitorului nostru Iisus Hristos avertizeaz ntreaga omenire despre pericolul cderii n
amgirea spiritual pe care diavolul, de la-nceput, a urmrit s-o realizeze pe pmnt. Cu att mai actuale sunt
aceste cuvinte n zilele noastre cu ct diavolul si-a nmultit metodele satanice de amgire, cci "diavolul umbl,
rcnind ca un leu, cutnd pe cine s nghit" (1 Petru 5.8).

n confuzia general a lumii de azi, cnd valorile sunt amestecate si rsturnate n fel de fel de sincretisme
filosofic-spiritiste, aparitia unei crti trece aproape neobservat de lumea oficial a culturii si spiritualittii
romnesti. Fr s aib binecuvntarea Bisericii "Dumnezeului celui viu, stlp si temelie a adevrului"(1Timotei
3.15), si deci acreditarea cea mai autorizat n fata publicului cititor, cartea "Icoane fctoare de minuni si
vindectori din Romnia", aprut la Total Press n 1997, este o veritabil capcan pentru crestinul ortodox, care
mai caut uneori "semne si minuni" pentru ntrirea sa n credint.

Cu toate c multi romni se declar crestini ortodocsi, care tin la traditia si cultura noastr strmoseasc,
evlavia majorittii dintre ei este deviat spre false forme de credint. Mai mult, exist amestecat n motivatia
lor religioas o anumit obsesie terorizant a farmecelor si a fcturilor necurate, care deseori i paralizeaz n
demersul lor rational si constient ctre Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu, liber si constient, astfel, este
dispretuit si chiar nlocuit cu o relatie contractual cu El, relatie marcat pregnant de o fric de natur ocult.

Exemplificare

Precum stim, diavolul, n setea lui neostoit de a amgi pe toti oamenii, si ntinde mereu ruttile sub
masca binelui, ncercnd prin aceast stratagem s-i abat de la calea Adevrului si a Vietii, pe cile multe ale
minciunii si ale pierzrii. Exact asa se petrec lucrurile si cu cartea sus numit. Cu o copert atrgtoare, ce
prezint 16 frumoase iconite ortodoxe, care fur ochiul (precum Evei n rai) omului neatent si la ceea ce e
dincolo de aparente, cartea pare la exterior unicul ghid (aprut pn acum) al bisericilor si mnstirilor "mai
fctoare de minuni" din tar. n realitate ns, cartea cuprinde "Ghidul moastelor, icoanelor, vindectorilor si
ocultistilor din Romnia"(vezi pag.1). Ne-am ntrebat firesc, ca orice crestin ortodox sntos: "ce nsotire are
dreptatea cu frdelegea? Sau ce mprtsire are lumina cu ntunericul? i ce nvoire este ntre Hristos si Veliar
sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce ntelegere este ntre templul lui Dumnezeu si idoli?"
(2 Corinteni 6.14-16).

Desi nu este prima carte n care diavolul ncearc rstlmcirea unor nvtturi dumnezeiesti din
Biseric, ne mir totusi obrznicia cu care autorii (care n prefat vorbesc la plural, iar n final semneaz sub un
singur nume " lucru prin care si arat iresponsabilitatea lor public) se erijeaz n autoritti spirituale care
valideaz si promoveaz minuni si "fctori de minuni", autoritti considerate de ei mai presus de Biserica
nssi. ntruct sunt amestecati printre "vindectori", alturi de alti paranormali (insuflati nu de Duhul lui
Dumnezeu), si ctiva Printi duhovnicesti ai Ortodoxiei contemporane, ne simtim obligati s demascm aceste
4
grave ofense aduse Bisericii si credintei noastre ortodoxe. Pornind de la cteva exemple flagrante de viclenii
demonice folosite de autori, prezente n carte, dincolo de suprafata ei aparent, vom aborda mai pe larg tema
falsilor vindectori ai zilelor noastre:

1. De la bun nceput trebuie s semnalm prezenta unei intentii necurate n chiar titlul lucrrii ("Icoane
fctoare de minuni si vindectori din Romnia"): punerea laolalt a minunilor svrsite n Biseric si a celor
svrsite n afara Bisericii. Adic (diavolul) vrea s sugereze ideea c minunile ar avea aceeasi provenient -
"Miracolele le face Cerul."(pag.6) - , certificnd valabilitatea minunilor mincinoase prin amestecarea lor cu cele
dumnezeiesti. Binenteles, nu toate minunile petrecute la Biseric, date ca exemplu de autori n carte, sunt
propriu-zis minuni. Unele sunt lucruri firesti petrecute cu oameni care au avut impresia unei interventii
supranaturale speciale n viata lor. Altele, sunt chiar interventii diavolesti de-a dreptul (cnd cei ce le svrsesc
sau le primesc folosesc niste practici neortodoxe). Ori, n realitate, miracolele nu le face acelasi autor, nu sunt
manifestri ale aceluiasi duh. Lucrul este limpede sesizabil, cci minunile pe care le face Duhul Sfnt n
Biseric nu sunt produsul automat al vreunei vrednicii si metode omenesti, ci sunt interventii n dar ale lui
Dumnezeu; ele solicit din partea omului (si l conduc pe acesta la) dreapta credint, la smerenie si iubire
crestin. Falsele minuni sunt expresii ale ereziei, mndriei si egoismului. Intentia diabolic pune n comun
sfintelor moaste, icoane si rnduieli bisericesti, pe de o parte, si vindectorilor, ocultistilor si metodelor lor
spiritiste, pe de alt parte, efectuarea de minuni sensibile la nivel fizic, ca si cum s-ar zice c minunile vin de la
acelasi dumnezeu.

2. Apoi, n prefata "Oamenii si energiile subtile", "redactia", sub aceeasi inspiratie demonic, elogiaz aparitia
si la noi n tar a "terapiilor complementare", aparitie care "sunt o prob c omenirea a intrat ntr-o nou er"
(!New Age, nu?) (pag.5). Bolile pe care le au oamenii n acest timp modern nu ar mai fi cauzate de pcatele lor
(cum nvat Biserica), care cu ochiul liber se vede c s-au nmultit peste msur, ci ar fi doar niste dezechilibre
ale "energiilor care ne alctuiesc, (iar) reechilibrarea energiilor o pot face cei nzestrati cu har vindector.
Miracolele le face Cerul."(pag.6) Sfintele moaste, icoanele si vindectorii paranormali n-ar mai fi atunci dect
"canale prin care comunicm cu Cerul, canale prin care ne adaptm legilor Universului." (pag.6) Valoarea
infinit si libertatea persoanei umane este strivit asadar (n conceptia confuz panteist a autorilor acestei crti)
de legile si energiile impersonale ale omului si ale cosmosului idolatrizat. Omul n-ar mai fi persoan - creatia
minunat ("dup chipul Lui") a lui Dumnezeu cel Personal si iubitor de oameni, ci un produs "energetic" al
"evolutiei karmice" (ca-n pgnismele antice orientale), care nu se poate ridica deasupra legilor fixe ale
universului.

3. Autorii recunosc c, desi unii paranormali afirm c "nu-si transform n afacere harul druit de Divinitate"
(pag.114), tratnd gratis pacientii, altii tratnd "indiferent de plat" (pag.144), iar altii afirmnd c "pentru
someri, handicapati, pensionari, studenti si elevi practic o reducere de 20% din costul tratamentelor"
(pag.142), exist totusi si vindectori "neaveniti si impostori", "avizi de bani (si) avizi s-i stpneasc pe altii",
crora ns "Cerul le ia pn la urm harul." (pag.5) Din cauz c acestia nu pot fi reperati usor (de ei), autorii
avertizeaz pe cititori c "nu ne asumm rspunderea n ceea ce priveste reusita tratamentului (, si) ne declinm
orice responsabilitate fat de preturile practicate" (pag.6) de cei popularizati n carte. Cu alte cuvinte, autorii i
popularizeaz pe acesti vindectori (credibili), dar se disculp din start de orice eventual acuz c ar fi n
complicitate cu ei si c ar induce lumea n eroare. Totusi, sunt mii de oameni care ne mrturisesc faptul c unii
din acesti vindectori i-au nselat, si nu doar de ncredere ci nc de multi bani. Falsii vindectori spun c
tratamentul lor nu poate avea efect dect dac mergi cel putin 10 sedinte la ei. V dati seama ce nseamn
10x200.000 lei (cel putin!), si asta de la un singur client...

4. Sunt enumerate cteva din cele mai cunoscute biserici si mnstiri ortodoxe, n care s-ar face minuni mai
multe dect n celelalte, ntr-un mod care nu face deloc cinste Ortodoxiei nssi. Perspectiva prin care sunt
privite Sfintele moaste, icoane si rnduieli ale Bisericii este una strict antropocentric si juridic, ca si cum
Dumnezeu nu ar mai avea loc n ele, ca si cum Dumnezeu nu ar lucra totdeauna si pretutindeni cu aceeasi
5
putere, n deplin libertate, ci ar fi constrns s rspund automat cu minuni cnd omul respect un anumit ritual
fixist (neortodox prin definitie). Astfel, n prezentarea unor biserici sunt afirmate unele inovatii liturgice (strine
de Ortodoxie, si care si au mai degrab originea n magie si vrjitorie) precum: "slujbe de dezlegare a
cununiilor, exorcizri speciale, ritualuri pentru ntoarcerea lucrurilor furate, deschiderea Sfintei Evanghelii,
folosirea de talismane de binefacere", s.a..

5. Unora dintre Preotii Bisericii, prin lingusire, li se acord faima de "om cu mare har, sftuitor exceptional,
specialist n demonologie, duhovnic vestit, cu darul clarviziunii...". Este pus asadar n centru nu Dumnezeu
Care lucreaz prin slujitorii Si, ci omul. Nici un slujitor al lui Dumnezeu nu se bucur cnd i se face o reclam
mincinoas, si nc de oameni nu limpede definiti dogmatic. Cum au ndrznit s-i bage pe Printii Bisericii
"ntr-o aceeasi oal" cu proorocii lui Antihrist? Pe cine au ntrebat nainte de a-i trece ntr-o list cu toti nselatii
veacului pe Printii Teofil, Sofian, Arsenie si Cleopa? Doar este binecunoscut pozitia lor ferm pe temelia si
n hotarele Ortodoxiei, fr nici o tolerant n materie de dogm si de practic religioas. La unison Printii
Bisericii au respins orice analogie (, orice amestec, si orice adugare) din pgnism (vrjitorie, parapsihologie,
bioenergie) la nvttura si cultul Ortodoxiei. Este totusi regretabil faptul c unii "popi" mai amestec
Evanghelia cu ocultismul, primind n biseric pe unii care fac radiestezie, yoga si alte practici demonice, sau
participnd la actiuni "de binefacere" alturi de ei.

6. La capitolul "Societti, fundatii si organizatii care au ca obiect de studiu si ca activitate parapsihologia",

autorii aduc o alt ofens Bisericii. Pe lng grupuri clar definite pe linia ocultismului si a filosofiilor sincretiste,
este prezentat, fr a avea absolut nici o legtur cu parapsihologia, cu sugestia, cu tehnica radiant, cu
bioenergia si cu psihotronica (ce denumiri pompoase!), "Asociatia medicilor si farmacistilor crestini ortodocsi
Sfntul Pantelimon", asociatie care functioneaz pe lng Mitropolia Iasi. Apoi, n cadrul prezentrii Fundatiei
Casa Sperantei, care se ocup de recuperarea copiilor cu handicap neuro-psiho-motor, st scris c "la realizarea
acestor tratamente particip voluntar medici, bioenergoterapeuti, preoti" (pag.170). Iat o alt dovad de
viclenie drceasc ce atac cinstea si sfintenia Ortodoxiei. Este ca si cum ai zice c ce nu poate face Biserica si
medicina face parapsihologia. Ba, sunt promovate printre metodele de medicin complementar si
"urinoterapia, cristaloterapia" (pag.168), lucruri clar degradante pentru orice om rational.

7. n capitolele "Vindectori" si "Ocultisti", sunt efectiv ridicati n slvi impostorii si practicile demonice pe
care ei le promoveaz. Astfel, enumerm si noi cteva din denumirile metodelor oculte folosite de acestia, n
speranta c cine le va retine (ct de ct) va sti pe viitor s se fereasc pe sine si s-i fereasc si pe altii de
asemenea forme moderne de nselare satanic: divinatia, meditatia crestin multi- si extra-dimensional,
teosofia (iat cum e luat numele lui Dumnezeu n desert), antroposofia, magia (alb sau neagr), vrjitoria,
bioenergia, radiestezia, parapsihologia, astrologia (horoscopul), yoga, ocultismul, spiritismul, ghicitul (n:
palm, cafea, bobi, crti, rhune, stele, orice), geomantia, necromantia, hipnoza, autoscopia, visele si vedeniile n
trans, clarviziunea, vederea viitorului (n sntate, n familie, n afaceri chiar), telepatia, telekinezia, dezlegarea
de cvantoprograme-? (deochi, vrji, blesteme, etc.), comunicarea codificat cu "fiinte de aer" (sau cu fiinte din
Shambala sau din alte lumi astrale-?), dialogul cu OZN-uri, metoda Silva, tratamentul la distant (pe baza
fotografiei, a vreunui obiect, sau a glasului prin telefon), s.a. (din nefericire nc multe).

8. n capitolul "Cum puteti recunoaste rul si cum puteti lupta mpotriva lui", din nou autorii fac elogiul
demonismului. Astfel, rul din viata unui om este pus aproape total pe seama farmecelor, si nu a pcatelor
proprii pentru care mustr Dumnezeu ca omul s revin prin pocint la calea drepttii. De aceea, solutia
propus este "stabilirea diagnosticului si acest lucru l poate face cel mai bine un ocultist. Odat ce v-ati lmurit
care este natura rului care v atac, nu mai aveti de fcut dect s mergeti la tmduitorul cel mai potrivit"
(pag.175). Adic Biserica nu ar avea nici o treab n eliberarea omului din robia ruttii. Vina si
responsabilitatea rului n-o mai are omul, care prin pcate s-a desprtit de Dumnezeu, de a Lui voie si sfintire,
ci altceva din afara lui, "atacul psihic, actiunea spiritelor malefice, legile karmice-?, (ba chiar) tranzitele
6
planetelor" (pag.177). Solutia aceasta se vede limpede c nu este deloc crestin, ntruct nu face deloc apel la
nvttura si practica Bisericii - Trupul lui Hristos. Sunt promovate rencarnarea si fatalismul predestinationist
al astrologiei, conceptii clar anticrestine. Oricum cartea recunoaste c, totusi, pentru unele probleme
(exorcisme, blesteme de neam si false legturi de rudenie-?) "cele mai eficiente metode sunt slujbele la biseric,
dezlegrile, etc." (pag.186).

9. Multi ocultisti si ofer serviciile zilnic, ns, printre ei mai este cte unul "foarte credincios, (care) nu
ghiceste niciodat n zilele de post si de srbtori religioase" (pag.149). Se vede clar, deci, cu ce viclenie si
afiseaz "credinta", ca s-i pcleasc pe cei neinstruiti, inoculndu-le ideea diabolic c ghicitoria ar fi de la
Dumnezeu. Gama de servicii oferite este foarte mare: de la izgonirea durerilor si a bolilor, pn la prezicerea
viitorului, de la gsitul obiectelor furate sau pierdute pn la ascensiune profesional si prosperitate financiar.
Cu asemenea oferte de succes diavolul ncearc s-i atrag pe oameni n apostazie, n neascultarea fat de
Dumnezeu Cel Viu si de Biserica Lui dreptmritoare. Noi, ns, s nu uitm c diavolul l-a ispitit pe
Mntuitorul Hristos zicndu-i "acestea toate (mprtiile lumii si slava lor) i le voi da ie, dac vei cdea
naintea mea si Te vei nchina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, cci scris este: "Domnului Dumnezeului
tu s te nchini si Lui singur s-I slujesti"." (Matei 4.9-10) "Pentru c ce-i va folosi omului, dac va cstiga
lumea ntreag, iar sufletul su l va pierde? Sau ce va da omul n schimb pentru sufletul su?" (Matei 16.26).
Cu aceleasi ispite, asadar, diavolul vrea s fure ochii si mintile oamenilor azi prin tot felul de viclesuguri
satanice, deviindu-i atentia de la comoara infinit a sufletului (mntuirea vesnic n mprtia lui Dumnezeu)
spre trup si spre lumea exterioar pmnteasc.

nvttura ortodox

Omul nu este nici doar trup, nici doar suflet, si nici doar juxtapunerea lor, ci este o fiint unitar psiho-
somatic, o fiint personal frumoas, zidit de Dumnezeu "dup chipul Su" (Facere 1.27) cel vesnic viu;
datorit acestei "negrite legturi dintre suflet si trup", strile sufletesti se manifest n trup si reciproc.
Dumnezeu doreste cu mare dor ca omul s fie si "dup asemnarea Sa" (Facere 1.26), adic s triasc viata lui
Dumnezeu, viata vesnic si fericit a comuniunii dumnezeiesti; iar aceast desvrsire omul n-o poate tri
departe de Dumnezeu, n afara Dumnezeului Celui Viu si iubitor de oameni. Omul nu-si este luisi izvor al
vietii, ci a primit viata ca dar infinit de la Dumnezeu Cel Viu si de viat dttor, de aceea starea vietii lui (de
plintate sau de mputinare) este dat de relatia lui cu Dumnezeu. Cu ct omul se uneste mai mult prin iubire (ca
sintez a tuturor virtutilor) cu Ziditorul Su, cu att unitatea fiintei sale se ntreste prin prezenta harului divin,
cu att trieste mai intens viata dumnezeiasc, cu att devine mai mult "prtas dumnezeiestii firi" (2 Petru 1.4).
Asadar, si trupul devenind "templu al Duhului Sfnt" (1 Corinteni 6.19), se nduhovniceste, se umple de har,
ridicndu-se peste limitrile firii create.

Sntatea reprezint, astfel, starea natural de viat spiritual si organic, n care toate puterile sufletesti
si trupesti ale omului lucreaz potrivit poruncii si scopului lui dat de Dumnezeu n firea lui, cnd l-a creat.
Sntatea este cresterea continu a vietii omenesti n harul dumnezeiesc, n viata vesnic. Dac omul respect
legea lui Dumnezeu, si n plan spiritual si n plan organic, viata lui rmne unitar si n armonie interioar.
Atunci sufletul si trupul sunt n starea lor fireasc de sntate, de armonie cu Dumnezeu si cu lumea exterioar.

Pcatul, ca rzvrtire voit fat de Dumnezeu, nseamn deprtarea de la Izvorul vietii, si deci o
mputinare a vietii, o moarte (nti spiritual si moral apoi chiar si fizic). Stricarea relatiei cu Dumnezeu prin
pcate deregleaz ntreaga fiint uman: vointa slbeste, ratiunea se ntunec, afectivitatea se murdreste cu
senzatiile plcerilor pctoase, instinctele naturale se pervertesc, simturile si pierd claritatea, iar trupul si
modific comportamentul metabolic. Urmrile pcatului, dezechilibrele sufletesti si fizice, se deruleaz apoi n
timp, uneori mai scurt, alteori mai lung. Asa se instaleaz n fiinta uman boala si moartea, ca urmare a
pcatului. Patimile sufletului si bolile trupului, ca tulburri ale strii firesti de sntate, ns, nu pot fi tratate
separat si unilateral, prin metode mecaniciste, cum ai repara un ceas umblnd la rotita care nu mai merge bine,
ci la vindecarea ntregii lui fiinte omul trebuie s participe constient, s conlucreze cu harul divin dac vrea s
se vindece deplin si nu doar pentru viata aceasta pmnteasc. Restaurarea firii umane a svrsit-o obiectiv
Mntuitorul Iisus Hristos, Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu ntrupat, iar subiectiv, fiecare credincios si-o poate
7
mpropria prin credinta ntru El, prin unirea tainic prin har cu El, Care ne-a spus: "Eu sunt vita, voi sunteti
mlditele. Cel ce rmne ntru Mine si Eu n el, acela aduce road mult, cci fr Mine nu puteti face nimic."
(Ioan 15.5). Dup cderea n pcat a protoprintilor, ntreg neamul omenesc sufer consecintele ndeprtrii de
Dumnezeu: boala si moartea. De aceea, bolile (si sufletesti si trupesti) au ntre cauzele si conditiile lor
provocante si favorizante o important component dat de pcate. Noi, oamenii, si chiar lumea ntreag, astzi
suferim mai mult ca oricnd n istorie de pe urma pcatelor noastre si ale naintasilor nostri, dar, aproape
totdeauna, nu vrem s recunoastem c "noi primim cele cuvenite dup faptele noastre" (Luca 23.41). Ca si
atunci la nceput, n rai, omul, n mndria sa, nu-si recunoaste pcatul su, si ncearc sa dea vina doar pe cauze
exterioare lui (Adam a dat vina pe Eva, Eva pe diavol, azi omul zice c se simte ru c altii i-au fcut farmece,
etc.), nevrnd s-si asume responsabilitatea si urmrile propriilor fapte pctoase. Dumnezeu, ns, infinit
iubitor de oameni, Care nu vrea "moartea pctosului, ci ca pctosul s se ntoarc de la calea sa si s fie viu"
(Iezechiel 33.11), l caut pe omul czut n pcat ("Adame, unde esti?" " Facere 3.9) si-l cheam la pocint, la
ndreptare, la nvierea din moartea pcatului. De aceea, Dumnezeu mai si mustr, mai si mngie pe oameni,
prin ncercri ca s-i aduc la calea mntuirii. Recunoasterea pcatelor si asumarea luptei (cu pcatul, cu
urmrile lui, cu diavolul cel ucigas de oameni) pentru mntuire, prin rbdarea ncercrilor si prin rugciunea
ctre Dumnezeu, reprezint din partea omului primul lui pas spre vindecare. Cci suferinta trupului o d
Dumnezeu oamenilor (cu ngduint nu cu rzbunare) tocmai ca un prilej de pocint, ca mcar rbdndu-o cu
"duh umilit" (Psalmul 50.18), s primeasc mntuirea si cununa biruintei. Dac pcatul este o pornire irational
de plcere (omul caut plcerea de dragul ei), revenirea din pcat se face prin asumarea durerii, prin cruce, prin
lupta cu ispita hipnotic a plcerii, printr-o ascez si sufleteasc si trupeasc.

"De nu te vei sili s mplinesti toate cuvintele legii acesteia, care sunt scrise n cartea aceasta si nu te vei
teme de acest nume slvit si nfricostor al Domnului Dumnezeului tu, atunci Domnul te va bate pe tine si pe
urmasii ti cu plgi nemaiauzite, cu plgi mari si nesfrsite si cu boli rele si necurmate; va aduce asupra ta toate
plgile cele rele ale Egiptului, de care te-ai temut si se vor lipi acelea de tine. Toat boala, toat plaga scris si
toat cea nescris n cartea legii acesteia, o va aduce Domnul asupra ta, pn vei fi strpit." (Deuteronom 28.58-
61)

"Vezi c Dumnezeu vorbeste cnd ntr-un fel, cnd ntr-alt fel, dar omul nu ia aminte. i anume, El
vorbeste n vis, n vedeniile noptii, atunci cnd somnul se las peste oameni si cnd ei dorm n asternutul lor.
Atunci El d nstiintri oamenilor si-i cutremur cu artrile Sale ca s ntoarc pe om de la cele rele si s-l
fereasc de mndrie, ca s-i fereasc sufletul de prpastie si viata lui de calea mormntului; de aceea, prin
durere, omul este mustrat n patul lui si oasele lui sunt zguduite de un cutremur nentrerupt. Pofta lui este
dezgustat de mncare si inima lui nu mai pofteste nici cele mai bune bucate. Carnea de pe el se prpdeste si
piere si oasele lui, pn acum nevzute, i ies prin piele. Sufletul lui vine ncet, ncet spre prpastie si viata lui
spre mprtia mortilor. Dac atunci se afl un nger lng el, un mijlocitor ntre vii, care s-i arate omului calea
datoriei, Dumnezeu Se milostiveste de el si zice ngerului: "Izbveste-l ca s nu cad n prpastie; am gsit
pentru sufletul lui pretul de rscumprare!". Atunci trupul lui nfloreste ca n tinerete si el vine napoi la zilele
de la nceputul vietii sale. El se roag lui Dumnezeu si Dumnezeu i arat buntatea Sa si-i ngduie s vad fata
Sa cu mare bucurie si astfel i d omului iertarea Sa. Atunci omul priveste peste semenii si si zice: "Pctuisem
si clcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit dup faptele mele. Cci El a izbvit sufletul meu ca s nu treac
prin strmtorile mortii si ochii mei vd nc lumina". Iat toate acestea le face Dumnezeu de dou ori, de trei ori
cu omul, ca s-i scoat sufletul din pieire si ca s-l lumineze cu lumina celor vii." (Iov 33.14-30)

"Dar Tu ierti tuturor, c toate ale Tale sunt, Stpne, iubitorule de suflete. Duhul Tu cel fr stricciune
este ntru toate. Pentru aceea pedepsesti cu msur pe cei care cad si, cnd pctuiesc, le deschizi ochii si-i
dojenesti, ca s se lase de rutatea lor si s cread ntru Tine, Doamne." (Sirah 11.26-12.2)

Vindecarea autentic, sufleteasc si trupeasc deopotriv, asadar, o d numai Dumnezeu cnd voieste El,
"Cel ce curteste toate frdelegile tale, Cel ce vindec toate bolile tale, Cel ce izbveste din stricciune viata
ta, Cel ce te ncununeaz cu mil si cu ndurri" (Psalmul 102.3-4). Restabilirea snttii, dincolo de suprafata
ei trupeasc, nseamn, deci, restabilirea legturii iubitoare cu Dumnezeu " "Doctorul si tmduitorul sufletelor
si al trupurilor noastre", nseamn restaurarea prin har a firii umane czute n robia pcatului si a mortii. Nu
putem obtine vindecarea fr Dumnezeu Care stie toate si Care crmuieste toate cum este mai bine spre
desvrsirea lor. Orice ncercare de vindecare fr harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni este un esec din
8
start, o iluzie desart. Dumnezeu, cnd vindec un om, i cere ns conlucrarea iubitoare prin pocint si
nevoint (ascez). nti i curt pcatele (cauzele bolii), apoi i tmduieste rnile (efectele ei), nlturnd si
consecintele lor (vezi Ps.102, mai sus) prin druirea harului Su.

"Doamne, prin ndurarea Ta se bucur omul de viat, prin ea mai am si eu suflare; Tu m tmduiesti si-mi dai
iarsi viat! Iat c boala mea se schimb n sntate. Tu ai pzit viata mea de adncul mistuitor! Tu ai aruncat
napoia Ta toate pcatele mele!" (Rugciunea regelui Iezechia - Isaia 38.16-17)

"Dar El fusese strpuns pentru pcatele noastre si zdrobit pentru frdelegile noastre. El a fost pedepsit pentru
mntuirea noastr si prin rnile Lui noi toti ne-am vindecat." (Isaia 53.5)

"Veniti s ne ntoarcem ctre Domnul, cci numai El, dup ce ne-a rnit, ne tmduieste, iar dup ce ne-a btut,
ne leag rnile noastre." (Osea 6.1)

"Nu fii ntelept n ochii ti; teme-te de Dumnezeu si fugi de ru; aceasta va fi sntate pentru trupul tu si o
nviorare pentru oasele tale." (Pilde 3.7-8)

"Cununa ntelepciunii este temerea de Domnul, care odrsleste pace si sntate nevtmat; dar si una si alta
sunt daruri de la Dumnezeu, Care revars cinste peste cei care l iubesc pe Dnsul." (Sirah 1.17)

"Fiule! n boala ta nu fi nebgtor de seam; ci te roag Domnului si El te va tmdui. Deprteaz pcatul si

ntinde minile spre faptele drepte si de tot pcatul curteste inima ta." (Sirah 38.9-10)

"i Iisus strbtea toate cettile si satele, nvtnd n sinagogile lor, propovduind Evanghelia mprtiei si
vindecnd toat boala si toat neputinta n popor." (Matei 9.35)

Mntuitorul Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevrat, ne-a adus mpcarea cu Dumnezeu, si prin aceasta,
vindecarea deplin. Ne-a adus nfierea divin prin har si nvierea din moartea pcatelor. "Dumnezeu S-a fcut
om, ca omul s se ndumnezeiasc prin har." (Sfntul Atanasie cel Mare) Biserica este tocmai Trupul Su
mistic, divino-uman, comunitatea tuturor celor ce-l iubesc pe El, n care El nsusi continu s lucreze la
mntuirea, vindecarea si sfintirea oamenilor. El e prezent n Biseric "n toate zilele, pn la sfrsitul veacului"
(Matei 28.20).

"Chemnd la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Si, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca s le
scoat si s tmduiasc orice boal si orice neputint." (Matei 10.1)

Toat puterea Lui de vindecare (si sufleteasc si trupeasc) a oamenilor Mntuitorul Hristos a lsat-o
Apostolilor Si trimitndu-le lor Duhul Sfnt si prin aceasta investindu-i cu misiunea de a propovdui
Evanghelia si Calea mntuirii: pocinta si credinta ("cea lucrtoare prin iubire" " Galateni 5.6) n Iisus Hristos.
Vestirea Evangheliei si vindecarea sufleteasc si trupeasc sunt nedesprtite, asadar, n Ortodoxie, aceasta fiind
misiunea trimisilor lui Dumnezeu n lume, a Preotiei sacramentale a Bisericii. Vestitorii Evangheliei, clericii,
sunt (si trebuie s fie) oameni vindecati, sunt (si trebuie s fie) oameni sfintiti prin prezenta harului divin n ei,
care iradiaz si celorlalti, prin prezenta, viata, cuvintele si faptele lor, harul, vindecarea si mntuirea aduse de
Mntuitorul Hristos.

Dumnezeu lucreaz si acum cu putere n Biserica Lui sfnt, soborniceasc si apostolic. Sfintii Printi
asemuiesc Biserica Dreptmritoare a lui Hristos cu scldtoarea Vitezda n care nu doar primii, ci toti cei ce
intrm n ea (constientiznd unirea lor cu Mntuitorul Hristos), primesc vindecarea deplin (prin curtirea de
patimi). Harul Su vindector, Dumnezeu ni-l d nou oamenilor, nu pe baza unui contract, ci ni-l d pe msura
intensificrii unirii noastre iubitoare cu Mntuitorul Hristos " Dttorul harului, cci "din plintatea Lui noi toti
am luat, si har peste har" (Ioan 1.16). Harul divin nu poate fi desprtit de Persoana iubitoare a lui Iisus Hristos -
Logosul divin (Creatorul si Mntuitorul lumii) prin care toate s-au fcut, si deci nu poate fi (atentie!) obiect
impersonal de specul, cum pretind vindectorii extrabisericesti de astzi. Harul divin nu se obtine n mod
magic sau mecanic de aiurea (prin vreo retet "spiritual", metod sau tehnic automat, cum propun toti
impostorii), ci de la Mntuitorul Hristos n mod iubitor-sacramental, precum nsusi Mntuitorul Hristos a lsat
9
aceast rnduial Bisericii.

Vindecarea omului prin purificare (nlturarea a ceea ce e ru) si spiritualizare (dezvoltarea a ceea ce
bun) vine asadar ca un dar de la Dumnezeu Cel personal si iubitor, ca rod al iubirii si ca stimulent al ei.
Demersul vindecrii n Ortodoxie necesit un progres moral din partea omului, o constientizare a prezentei si a
lucrrii lui Hristos n noi si ntre noi. ntruct actul ntlnirii si al unirii omului cu Hristos prin har este un act de
sfintire a vietii umane, clericul, cel ce nlesneste si cheam oamenii la aceast unire cu Hristos n Biseric
trebuie s fie un trimis al lui Hristos si al Bisericii, un om sfintit de Dumnezeu si confirmat public de Biseric.
Biserica este Trupul mistic al lui Hristos si mdularele ei sunt n bun rnduial si pace. Clerul sau Ierarhia
Bisericii formeaz tocmai mdularele ei conductoare care misc ntreg Trupul n ascultare de Mntuitorul
Hristos " Capul Bisericii. Dac un om al Bisericii primeste un dar, o harism, de la Dumnezeu totdeauna pentru
folosul ntregii Biserici, Biserica, prin Ierarhia ei, confirm si afirm public aceasta printr-o slujb de
binecuvntare (sau hirotesie). tim c "pe unii i-a pus Dumnezeu, n Biseric: nti apostoli, al doilea prooroci,
al treilea nvttori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecrilor, ajutorrile, crmuirile,
felurile limbilor" (1 Corinteni 12.28). Aceste harisme le-a dat Dumnezeu anumitor oameni din Biseric, nu la
ntmplare si n neornduial, asa nct ei ar putea face orice de capul lor, ci ntr-o bun rnduial si ascultare
ierarhic, "pentru c Dumnezeu nu este al neornduielii, ci al pcii" (1 Corinteni 14.33). n Biseric, ntotdeauna
si "fr de nici o ndoial, cel mai mic ia binecuvntare de la cel mai mare" (Evrei 7.7), deci cei cu harismele
minunilor si vindecrilor sunt datori s asculte si s fie sub binecuvntarea celor cu misiunea si cu harisma
nvtturii credintei, adic a Episcopilor. Ori Sfintii Printi, nvttorii Bisericii, au lmurit credinta ortodox ca
grul de toate neghinele ereziilor care sunt reactivate si recapitulate n doctrinele falsilor vindectori de astzi.
Harul lui Dumnezeu, cel tmduitor si sfintitor, nu vine prin oameni care au regretabile confuzii dogmatice si
morale (chiar dac ei se declar ortodocsi, chiar dac au Biblia si Crucea pe mas si icoane pe pereti, chiar dac
spun "Tatl nostru" si alte rugciuni la nceputul sedintei terapeutice), ci prin oameni sfintiti de Dumnezeu si de
Biseric. De aceea orice terapie sufleteasc din afara rnduielii Bisericii, din afara atmosferei iubitor-
sacramentale a ei, este strin de Dumnezeu Cel ce locuieste si lucreaz deplin n comuniunea Bisericii.

Acceptnd limitrile unui limbaj scolastic, putem spune c n Biseric, Mntuitorul Hristos tmduieste
bolile sufletesti si trupesti ale oamenilor ntr-o mpreun-lucrare cu ei prin remedii naturale si supranaturale. n
remediile naturale, Dumnezeu, Creatorul si Mntuitorul nostru, intervine pe msur ce omul si rnduieste
modul de viat potrivit cu natura lui psiho-somatic, adic eliminnd conditiile nenaturale ce-i pot favoriza
bolile. De exemplu, nfrnarea la mncare este potrivit cu firea omului, pe cnd lcomia (desfrnarea) este
nenatural. Remediile naturale urmresc restabilirea conditiilor naturale de viat organic si sunt deci legate de
firea omului, putnd fi incluse ntre ele regimul alimentar (bogat n vegetale, ceaiuri) si medicamentos, igiena
trupului (miscare, bi, masaje), cumptarea (blndetea) sufletului, munca echilibrat, odihna, relatiile constante
cu semenii. Ele sunt folosite n medicina clasic. Abaterile de la viata organic natural (potrivit firii umane)
sunt pcate, cci sunt rzvrtiri fat de legea divin natural, si deci trebuiesc tratate ca atare. Deseori multe
boli trupesti recidiveaz dup un tratament pur medical-biologic, ntruct cauza bolii (care nu e doar trupeasc
ci sufleteasc) n-a fost real nlturat. De aceea, restaurarea firii sale bolnave, omul nu si-o poate face singur
(atentie!) apelnd la remediile naturale ca la un procedeu magic automat fr s cear mila si ajutorul lui
Dumnezeu, ci omul trebuie s constientizeze relatia sa iubitoare cu Dumnezeu, pe de o parte ca dintre o creatur
si Creatorul ei, iar pe de alt parte ca dintre dou persoane cu adncimi infinite. Ori n constientizarea relatiei lui
cu Dumnezeu, omul poate conlucra cu El prin har, la vindecarea (restaurarea) ntregii sale firi bolnave, si mai
apoi la sfintirea sa. Cci vindecarea sufletului nu se poate face doar prin remediile naturale si biologice, doar
apelnd la harul divin prezent n creatie, ci prin harul divin mntuitor si sfintitor adus oamenilor de Mntuitorul
Hristos si deplin prezent n Biseric.

Sfintele Taine sunt cele mai importante remedii supranaturale de vindecare lsate Bisericii de nsusi
Dumnezeu Mntuitorul nostru pentru mntuirea si sfintirea credinciosilor. Prin ele, harul dumnezeiesc ni se d
de ctre Mntuitorul Hristos n chip supranatural, si n msura n care ne este de folos spre mntuire. Harul divin
nu poate fi obtinut prin metode strine de rnduielile Bisericii, strine de nvttura si sfintenia Bisericii, cci
Dumnezeu este trit si cunoscut deplin n comuniunea Bisericii, si nu n afara ei. Vindecarea deplin a omului
presupune, deci, participarea lui prin Sfintele Taine la viata lui Hristos, la viata Bisericii, la cunoasterea si
trirea (constient si rational!, nu superstitioas) a credintei ortodoxe. ndeosebi Taina Pocintei si Taina
Sfntului Maslu mprtsesc credinciosilor harul iertrii pcatelor si al tmduirii sufletesti si trupesti. "Este
10
cineva bolnav ntre voi? S cheme preotii Bisericii si s se roage pentru el, ungndu-l cu untdelemn, n numele
Domnului. i rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav si Domnul l va ridica, si de va fi fcut pcate se vor
ierta lui. Mrturisiti-v deci unul altuia pcatele si v rugati unul pentru altul, ca s v vindecati, c mult poate
rugciunea struitoare a dreptului." (Iacov 5.14-16) Dac nu totdeauna omul se vindec trupeste, aceasta se
datoreaz fie nevredniciei (necredintei) lui, fie pentru motivul c Dumnezeu are un plan tainic cu el (si aici se
vede iconomia lui Dumnezeu care face din suferintele omului un prilej de pstrare a lui n smerenie), amnndu-
i vindecarea. Oricum Dumnezeu nu poate fi fortat de creaturile Lui s le dea har cnd vor ele, ci Dumnezeu,
"Care voieste ca toti oamenii s se mntuiasc si la cunostinta adevrului s vin" (1 Timotei 2.4), n iubirea Sa
de oameni, El stie si hotrste cnd si cum s intervin cu harul Su n viata omului.

Pocinta, ca stare de strpungere a inimii pentru pcatele fcute, este prima conditie esential pentru
mntuire si pentru vindecare. Ea purific de pcatele trecute dar si ntreste pe om n lupta cu ele si cu urmrile
lor. Pocinta pentru om, att ca Sfnt Tain ct si ca stare luntric ("fericita ntristare"), este o conlucrare cu
Duhului Sfnt al lui Dumnezeu, ea nu se atinge doar printr-un efort uman, si de aceea nu poate fi trit n afara
credintei si a Bisericii Ortodoxe. Cea dinti treapt a vietii crestine este cu adevrat recunoasterea pcatelor si a
micimii proprii n fata sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu. Pocinta aduce sufletul la smerenie, iar aceasta sparge
mpietrirea inimii omului fcnd-o receptiv harului dumnezeiesc. Cci "Dumnezeu celor mndri le st
mpotriv, iar celor smeriti le d har" (Iacov 4.6). Pocinta (smerenia) este, deci, indispensabil vindecrii si nu
poate fi atins n afara Bisericii. Nu poate fi de la Dumnezeu o vindecare deplin care nu vine din si nu duce la
smerenie, care nu vine prin Ierarhia sacramental a Bisericii si care nu duce la ntrirea Bisericii. Numai prin
Ierarhia Bisericii, Mntuitorul Iisus Hristos d iertarea si tmduirea de pcate. ns exist si o fals smerenie, o
form de nselare satanic mai fin, care este prezent n toti impostorii. Acestia spun c au primit de la
Dumnezeu darul vindecrilor, trimitndu-si clientii (atentie!) chiar si la Biseric, "la Spovedanie si la
mprtsanie", pclindu-i pe oameni c ei ar fi cu Biserica, dar nu-si cer deloc acreditarea Bisericii (pentru c
nici n-o pot primi ct vreme sustin ideologii contrare ortodoxiei, ca-n cazul radiesteziei " de exemplu) ci-si fac
singuri reclam prin ziare, reviste (precum: Paranormal, Formula As, Magazin, Dracula, etc.) crti, afise si chiar
prin televiziune.

Rbdarea necazurilor si rugciunea sunt alte conditii necesare mntuirii si vindecrii. Scopul credintei
crestine si al Bisericii nu este vindecarea de boala trupului si evitarea suferintei, ci unirea cu Dumnezeu.
Curtirea de bolile trupului vine n urma realizrii unirii prin har cu Dumnezeu, ca un dar de la Dumnezeu.
Dumnezeu hotrste cnd si cum ne vindec de suferintele trupului, ns El cere de la noi dorinta de a fi cu El,
iubirea noastr pentru El. Deseori, prin ncercrile suferintei, Dumnezeu ne mustr pentru pcatele trecute, dar
ne si ncearc dorul nostru dup El. Rbdarea necazurilor ne devine astfel o scar ctre cer, o treapt a nevointei
noastre ascetice. Iar cluza permanent a vietii noastre crestine (ascetice si mistice) este rugciunea. Prin
rugciune omul se uneste tainic (iubitor si ntelegtor) cu Dumnezeu, prin rugciune omul se descoper pe sine
smerit, avnd ndejdea doar n Dumnezeu (si nu n puterile lui). Prin rugciune omul se pregteste de ntlnirea
cu Mntuitorul Hristos cea prin Sfintele Taine, dar tot prin rugciune o si continu. Rugciunea si rbdarea
necazurilor sunt cea mai comun cale de apropiere de Dumnezeu. ns rugciunea n comun a crestinilor
dreptmritori este mai bineplcut Domnului, cci ea este smnta si rodul iubirii dintre oameni. Rugciunea
comunitar este condus de un trimis al lui Dumnezeu, de un om sfintit de El, ca s stimuleze iubirea ntre
oameni si cea dintre oameni si Dumnezeu. Preotul are si aceast harism si misiune n Biseric. De aceea prin
prezenta si prin lucrarea sa preotul este un organ al harului divin. "Luati, fratilor, pild de suferint si de
ndelung rbdare pe proorocii care au grit n numele Domnului. Iat, noi fericim pe cei ce au rbdat: ati auzit
de rbdarea lui Iov si ati vzut sfrsitul hrzit lui de Domnul; c mult-milostiv este Domnul si ndurtor. Iar
nainte de toate, fratii mei, s nu v jurati nici pe cer, nici pe pmnt, nici cu orice alt jurmnt, ci s v fie vou
ce este da, da, si ce este nu, nu, ca s nu cdeti sub judecat. Este vreunul dintre voi n suferint? S se roage.
Este cineva cu inim bun? S cnte psalmi. Este cineva bolnav ntre voi? S cheme preotii Bisericii si s se
roage pentru el, ungndu-l cu untdelemn, n numele Domnului. i rugciunea credintei va mntui pe cel bolnav
si Domnul l va ridica, si de va fi fcut pcate se vor ierta lui." (Iacov 5.10-15) nainte de toate, trebuie spus c
nu preotul vindec, nici rugciunea lui nu are efect asupra bolnavului "ex opera operato" (automat, magic, ca si
cum cuvintele rostite de preot ar declansa un efect sigur), ci Dumnezeu este Cel ce vindec, Dumnezeu ascult
rugciunea si alege pe cine s-l vindece, cnd si cum. De aceea este necesar o colaborare iubitoare ntre preot
si credincios, si ntre ei si Dumnezeu. Abia cnd aceast unire iubitoare n Hristos exist, abia atunci Dumnezeu
rspunde la rugciunea lor comun, revrsnd mila Sa. Abia acum se mplineste cuvntul Mntuitorului: "dac
11
doi dintre voi se vor nvoi pe pmnt n privinta unui lucru pe care l vor cere, se va da lor de ctre Tatl Meu,
Care este n ceruri. C unde sunt doi sau trei, adunati n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor." (Matei
18.19-20) Unde nu este iubire n Hristos ntre oameni, ci interese meschine (n partea "vindectorului") si
disperarea necredintei (n partea bolnavului), este limpede c nu este Hristos de fat, este limpede c acea
terapie nu este de la Dumnezeu.

Privegherea (trezvia, atentia) si faptele bune sunt nc dou conditii ale vindecrii depline n Biseric.
Rzboiul nevzut pe care ni-l aduce vrjmasul diavol tuturor oamenilor nu este asa usor pe ct ar crede
majoritatea oamenilor; Mntuitorul ne ndeamn: "Privegheati si v rugati, ca s nu intrati n ispit. Cci duhul
este osrduitor, dar trupul este neputincios" (Matei 26.41), iar Sfntul Apostol Petru ne spune: "Fiti treji,
privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbl, rcnind ca un leu, cutnd pe cine s nghit" (1 Petru 5.8).
Este un rzboi continuu, este o lupt nencetat la nivelul gndurilor si senzatiilor. Diavolul este expert si
mbtrnit (mii de ani) n viclenie si nu se d btut dup ce este respins; ba nc si pregteste alte si alte metode
(semne mari si chiar minuni), "ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi" (Matei 24.24). Paza mintii si
a simturilor singuri n-o putem dobndi niciodat. Ea vine prin harul lui Dumnezeu si cere din partea noastr
smerenie, ascez, desptimire, rugciune ct mai nentrerupt, unirea cu Mntuitorul Hristos prin Sfintele Taine
si rnduieli ale Bisericii. Priveghind cu mintea, omul poate discerne atacul viclean al diavolului nc de atunci
cnd i se strecoar precum un sarpe printre propriile gnduri, si imediat poate s-l resping. Priveghind cu
mintea, omul poate simti imediat n "doctrina terapeutic" o minciun flagrant, o rstlmcire a Adevrului
crestin, sau o mascat abatere eretic plin de otrav pentru suflet. Toti trebuie s priveghem, rugndu-ne, toti
trebuie s fim atenti la viclesugurile vrjmasului ucigas de oameni, cci pierzndu-ne o clipit atentia ne putem
pierde chiar mntuirea. "Nu este de mirare, deoarece nsusi satana se preface n nger al luminii" (2 Corinteni
11.14). Privegherea si faptele bune ne dau o experient prin care putem cerne (n sita dreptei credinte) si
discerne faptele si intentiile altora. Pentru c multi, desi fac fapte aparent bune, sunt strini de Duhul bunttii,
smereniei si iubirii dumnezeiesti. nsusi Domnul Hristos ne-a atentionat: "dup roadele lor i veti cunoaste. Nu
oricine mi zice: Doamne, Doamne, va intra n mprtia cerurilor, ci cel ce face voia Tatlui Meu Celui din
ceruri. Multi mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si nu n numele
Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut? i atunci voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am
cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce lucrati frdelegea." (Matei 7.20-23) " Atentie !

nselciunea demonic

Ca o cauz si ca o consecint clar a decderii morale si spirituale a "omului modern" ngmfat n

propria-i suficient ce nu mai las loc lui Dumnezeu, boala aproape molipsitoare a societtii secularizate de
astzi este, precum bine se vede, individualismul (egoismul, iubirea de sine). Omul individualist, treptat, poate
ajunge s fie posedat total de duhul diavolului si uneori chiar fr s-si dea seama. Ucenicii (si proorocii)
diavolului sunt, deci, oamenii care-l urmeaz pe diavol n viata lor, copiind de la nceptorul ruttii si al hulei
mndria si nchipuirea de sine, mbolnvindu-se sufleteste tot mai mult si mbolnvindu-i si pe altii. Ori
neopgnismul si autolatria omului contemporan sunt plgi nevindecabile fr smerenia crestin si fr harul lui
Dumnezeu. Iat cum descrie Sfntul Apostol Pavel starea de boal duhovniceasc a vremurilor noastre: "n
zilele din urm, vor veni vremuri grele; c vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, ludrosi, trufasi,
hulitori, neasculttori de printi, nemultumitori, fr cucernicie, lipsiti de dragoste, nenduplecati, clevetitori,
nenfrnati, cruzi, neiubitori de bine, trdtori, necuviinciosi, ngmfati, iubitori de desftri mai mult dect
iubitori de Dumnezeu, avnd nftisarea adevratei credinte, dar tgduind puterea ei. Deprteaz-te si de
acestia." (2 Timotei 3.1-5)

Supus la un flux divers de informatii, omul contemporan nu mai stie s aleag binele de ru, adevrul de
minciun, esentialul de neesential, deseori fiindu-i prezentate rsturnat realittile si valorile. Astfel, n aceast
confuzie informational, discernmntul i se alieneaz tot mai mult, imprimndu-i omului n suflet o pecete
ptimas care i afecteaz serios viata ntreag. Asa c omul contemporan uit de Dumnezeu Cel Viu, si-si face
dumnezei dup chipul lui. Religia si morala crestin sunt exilate ntr-o periferie a existentei si sunt chiar
nlocuite cu noi "ci spirituale" de tip demonic. Asta este, de fapt, strategia diavolului: s strice si s rstoarne
ierarhia valorilor n mintea omului, asa nct omul s se rtceasc complet n confuzia strnit de diavol, s nu
mai poat distinge spiritualitatea autentic (Calea " Hristos) n labirintul de spiritisme ieftine. De aceea, ne
12
trebuie o temeinic pregtire ascetic, dogmatic si mistic, n linia Sfintilor Printi, pentru a scpa din plasa
"religiei viitorului" ("spiritualitatea demonic" New Age, cu totul opus fat de cea ortodox). "Duhul grieste
lmurit c, n vremurile cele de apoi, unii se vor deprta de la credint, lund aminte la duhurile cele nseltoare
si la nvtturile demonilor, prin ftrnicia unor mincinosi, care sunt nfierati n cugetul lor. Acestia opresc de la
cstorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a fcut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si
pentru cei ce au cunoscut adevrul, pentru c orice fptur a lui Dumnezeu este bun si nimic nu este de
lepdat, dac se ia cu multumire; cci se sfinteste prin cuvntul lui Dumnezeu si prin rugciune."(1 Timotei 4.1-
5)

Aproape toate formele de "medicin complementar" aduc n doctrina lor erezii contrare Adevrului
crestin trit si mrturisit de Biseric, precum: antropocentrismul, preexistenta sufletului, rencarnarea lui,
predestinatia lui astral, dualismul, existenta unor "energii" (yin si yang) necunoscute si nerecunoscute de nici
un Sfnt Printe al Bisericii, nici de vreun cinstit om de stiint, alienarea constiintei morale a omului,
relativizarea valorilor infinite ale omului si a liberttii lui, impersonalizarea harului divin si chiar a lui
Dumnezeu, promovarea "iluminatilor" pgni s.a.. Sunt unii "terapeuti" care apeleaz si la remedii naturale
(acceptate de Biseric) si la ntortocheate explicatii stiintifice, dar, ce este foarte grav, introduc si rstlmciri
ale remediilor supranaturale (Sfintele Taine) din Biseric. Prezentarea acestora ca simple metode mecanice si
magice de vindecare duce mai nti la pierderea sensului autentic al tririi comuniunii crestine, apoi la diluarea
valorilor Ortodoxiei n masa relativist a unor practici eterodoxe. Promotorii unor asemenea "sacroterapii" sunt
certati cu nvttura si legea bisericeasc, nefiind sub ascultarea si binecuvntarea nici unui Episcop al Bisericii,
si prezentnd n multe puncte esentiale ale doctrinei grave confuzii dogmatice, iar n viata lor duhovniceasc
avnd serioase carente morale si mistice (unele chiar psiho-patologice). n general, impostorii se declar
profund religiosi, ntruct merg pe la mnstiri, pe la duhovnici renumiti de la care fur cte o binecuvntare "ca
s poat face oamenilor ct mai mult bine" (zic ei), dar nu le spun (duhovnicilor) prin ce metode. Unii se
pozeaz ca mari crestini, tiprind crti ortodoxe (cu note si interpretri personale de-a dreptul eretice) si
instalndu-se n biserici fie n primul rnd, fie pe lng sfintele moaste, artnd c sunt preocupati de rugciunea
inimii. Mndria iradiaz din ei ca dintr-un cuptor. Foarte multi au primit investirea cu aceste puteri de vindecare
(atentie!) n vis sau n trans, prin glasuri sau prin artri de "ngeri", de psri, de lumini colorate sau de
flcri, etc. Acestia ascult numai de ce le zice "duhul" prin vedenie, manifestnd neascultare si ostilitate (chiar
declarat) fat de Ierarhia sacramental a Bisericii. Chiar si unii monahi si chiar clerici pot cdea n aceast
nselare demonic, inventnd teorii si practici noi, neortodoxe, promovndu-le printre adepti si crend dezbinare
ntre crestini (vezi cazurile Vladimiresti, Noul Ierusalim - Pucioasa, Visarionistii). Faptul c ies din Traditia si
cumintenia Ortodoxiei, din buna rnduial si ascultare ierarhic ntemeiat de Mntuitorul Hristos n Biseric, i
demasc decisiv ca pe niste falsi prooroci. De unde se vede c nu Duhul dragostei, al unittii si al pcii din
Biserica lui Hristos i ajut pe ei, ci tocmai duhurile ntunericului care nu suport pocinta (smerenia) si
ascultarea n Hristos.

Vrjmasul diavol, n rai nti a hipnotizat-o pe Eva, apoi a sugestionat-o (negndu-i cuvntul lui
Dumnezeu), stimulndu-i imaginatia (c va fi ca Dumnezeu, dar fr Dumnezeu Cel Viu). Cu aceste mijloace,
diavolul a fcut si face victime printre oameni mereu. ns toti proorocii diavolului, oamenii ce-i slujesc lui cu
acelasi scop ca si el (pierzarea oamenilor), folosesc aceleasi metode ca si el. Hipnoza rezid ntr-un "joc de
scen" si are ca scop adormirea (sau aburirea) mintii folosind anumite miscri, gesturi, cuvinte si muzic (si
chiar droguri sau alte substante) impresionante (unele sunt invocri satanice clare) care s-i fure atentia omului
din realitate ntr-o lume virtual fals, si s-i induc omului o stare de somn (al ratiunii) receptiv influentelor
demonice (de exemplu: unele vrjitoare, mbrcate ntr-un anumit fel, folosesc crtile de joc ca s-l atrag pe
om cu mintea ntr-un spatiu de gnduri ireal; sau: ocultistii cu iz asiatic te iau cu termeni n sanscrit ca s-ti
devieze atentia si s-ti inoculeze ideea c ei sunt niste "superiori" de care trebuie s asculti). Cu alte cuvinte
hipnoza este una din metodele de "splare a creierului", si de pregtire a lui pentru implantul gndurilor si
duhurilor demonice.

Nedesprtit de ea este sugestia, care nseamn lansarea de idei prin cuvinte si gesturi "atrgtoare", idei
care se nfig n mintea omului si pot rmne uneori foarte mult timp. Omul slbit cu gndul (hipnotizat, cu
constienta adormit dar cu mintea aflat ntr-o stare de mare receptivitate la nivelul subconstientului) preia usor
aceste sugestii din afar, le pstreaz n sine auto-alimentndu-le; acum ele i devin autosugestii, apoi treptat
ajung obsesii, genernd angoase interioare si chiar psihoze. Diavolul si d tot concursul ca omul s-si
13
aminteasc ce i-a zis "proorocul mincinos", aducndu-i mereu n gnd sugestiile necurate pe care i le-a sgetat
acela. Din aceast pricin "de ce ti-e fric, de aia nu scapi".

n imaginatia (pe care Sfintii Printi au numit-o puntea dracilor) mult deczut sub povara patimilor si a
educatiei imorale a omului de astzi, diavolul creeaz apoi iluzia (nlucirea) unei alte realitti, si-l ispiteste pe
om s o accepte ca adevrat. Imaginatia pervertit prin pcate pstreaz si amplific astfel sugestiile si
inductiile de tip demonic, relativiznd obiectivitatea absolut a Adevrului crestin, si amestecnd valorile
autentice ale dreptei credintei crestine cu alte "valori" total anticrestine. n gndirea omului ptimas apare ideea
c "toate sunt relative si subiective", deci n-ar mai fi nimic absolut si obiectiv; astfel, perceptia Adevrului, care
este Cuvntul lui Dumnezeu, este amestecat printre nlucirile minciunilor demonice, iar binele si rul si pierd
consistenta lor absolut si ontologic-personal, sunt rsturnate si amestecate ntre ele. Cea mai mare viclenie a
diavolului este s-i fac pe oameni s cread c el (diavolul) nu exist ca fiint personal, si deci oamenii s nu
se angajeze n lupt contra lui, creznd c "cel ru" este ceva impersonal, chiar ceva necesar. Multi oameni,
chiar si printre crestinii ortodocsi, au aceast idee, si datorit acestei viclenii demonice strecurate n conceptia
lor cad foarte usor n mrejele proorocilor satanei.

Performantele impostorilor stau, deci, nu att n miestria lor ct n ignoranta si n credulitatea victimelor
lor. La "reusita" unei sedinte de terapie (de fapt, de orice "consiliere") ocultist, diavolul are o tripl victorie: pe
de o parte, impostorul rmne n nselarea sa (diavolul confirmndu-i metoda nc o dat), pe de alt parte
victima cade si ea n nselare, si pe de alta multi altii care vd "reusita" sunt atrasi s ncerce si ei metoda
ocultist. Aceasta si este voia diavolului, ca s fie nselati ct mai multi oameni. "Iar oamenii ri si amgitori
vor merge spre tot mai ru, rtcind pe altii si rtciti fiind ei nsisi. (2 Timotei 3.13) De aceea pe acesti
prooroci mincinosi diavolul i ajut din plin, mimnd deseori vindecri, si intervenind la nivel fizic chiar cu
"semne si minuni", cu senzatii de cald / rece, fortnd libertatea omului s-i accepte si s-i recunoasc c ar fi de
la Dumnezeu. n "terapiile complementare", unii pot proba o real mbunttire a strii de boal datorit
remediilor naturale amestecate printre practicile oculte (si nicidecum "paselor energetice"), dar diavolul, care
le-a si inspirat, intervine nevzut si el cu mult aplomb, nu vindecnd boala, ci camuflnd senzatiile de durere
mrind presiunea sugestiei (c gata, s-a vindecat boala) n imaginatia omului. Diavolul stie s nluceasc artri
si senzatii, dar nu poate restaura firea bolnav a omului; cci cum ar vindeca el pe om, pe care-l urste de
moarte? Dac diavolul l-a scos pe om din rai dorindu-i moartea, oare poate s-l ajute cu ceva? Sau doar
mimeaz binele ca s l nsele nc o dat? Ba nc foarte des demonii intervin chiar si fizic n trupul omului, pe
fondul totalei posedri demonice a sufletului lui bolnav, hipnotizat si sugestionat continuu. Asa omul cade n
nchipuire si n mndrie (tot mai mare), neglijndu-si pe mai departe datoriile sale de crestin, iar diavolul l duce
pe om pe toate "cile" numai pe calea pocintei nu. Dup o vreme, cnd harul lui Dumnezeu l cerceteaz pe
om, diavolul se retrage din imaginatia omului, boala si durerea revenindu-i acestuia n toat amploarea; abia
ajunsi aici unii se dezmeticesc din rtcirea lor (Dumnezeu chemndu-i prin aceast suferint spre pocint si
spre Biseric); ns altii cad n necredint si dezndejde (spre bucuria diavolului), refuznd pe mai departe
ajutorul Mntuitorului Hristos prin Biseric, ndrcindu-se treptat (atentie!) si rmnnd chiar cu sechele psiho-
patologice uneori toat viata. Alteori, cnd boala este cauzat de prezenta unui duh necurat, n timpul sedintei
paramedicale cu a sa viclenie caracteristic duhul ru se d un timp la o parte, iarsi nselndu-i si pe vindector
si pe pacient. Dumnezeu totusi ngduie aceste ispitiri omului ntruct i protejeaz libertatea si i respect voia
acestuia. "Ca martori naintea voastr iau astzi cerul si pmntul: viat si moarte v-am pus eu astzi nainte, si
binecuvntare si blestem. Alege viata ca s triesti tu si urmasii ti." (Deuteronom 30.19)

Hipnoza este clar un procedeu ocult, satanic, neacceptat de Biserica Ortodox. S explicm un caz: un
om neinstruit A. asupra cruia s-a efectuat o sedint de hipnoz, a intrat n trans si a nceput s vorbeasc n
englez (el nenvtnd-o la scoal) zicnd c: "ntr-o viat anterioar am trit n Anglia, n satul X.; m numeam
Y., printii mei erau Z., fratii erau T., locuiam ntr-o cas lng rul U., la poart aveam un copac mare..." si alte
detalii de viat adevrate pentru Y. ce pot fi probate chiar istoric. ntruct Ortodoxia combate rencarnarea ca pe
o erezie total neacceptabil, reiese de aici c duhurile care intervin n experientele de hipnoz nu sunt de partea
Mntuitorului Hristos. Apoi, diavolul (sau chiar mai multi diavoli) care l-a(u) ispitit pe Y. n sedinta de hipnoz
l-a luat n posesie pe A. si a grit prin el unele lucruri adevrate despre Y. ca s nsele pe oameni, "mrturisind"
despre rencarnare.

Explicitarea bolilor trupului pe baza filosofiilor orientale, ca fiind cauzate de "dezechilibre si gtuiri ale
14
energiilor yin si yang", sau pe baza speculatiilor radiesteziste ca fiind produsul influentei unor "interferente
malefice de energii cosmice si telurice", nu are nimic comun cu Adevrul, deoarece omul nu este la discretia
energiilor cosmice impersonale care-i strivesc existenta, ci este persoan, infinit superior lumii nerationale. A
sustine predestinatia este o grav erezie ntruct l face pe om inferior lumii impersonale care-i anihileaz orice
tendint de libertate. Omul este zidit de Dumnezeu Cel personal si iubitor de oameni. Bolile ne vin cu voia si cu
stirea lui Dumnezeu Care ni le ngduie spre mntuirea noastr, si deci si vindecarea noastr se face tot cu voia
si cu stirea Lui. Orice tentativ de vindecare fr dialog cu Dumnezeu n Hristos este un furt, o minciun, o
fals vindecare. Trebuie constientizat n primul rnd relatia de iubire cu Mntuitorul Hristos, Adevratul si
Unicul Doctor si Tmduitor, si de unire cu Biserica Lui.

O femeie, vrjitoare, a fost arestat de politie, pe motivul nselciunii (cazul a fost dat si la TVR1).
ntrebat cum a reusit s pcleasc attia oameni cu sume mari de bani, ea a recunoscut: "Pi dac e prosti si
crede ce le zic !". Noi ne punem o ntrebare: de ce oamenii sunt att de usor de pclit? i ne rspundem singuri:
pentru c oamenii nu-L mai caut pe Dumnezeu " Dttorul ntelepciunii si se complac n superficialitatea
pcatelor. Oamenii au pierdut simtul si educatia comuniunii crestine, si nu mai triesc deplin Adevrul si Viata
Bisericii, nu mai percep corect ntelesurile dreptei credinte, si deci i tgduiesc puterea. Crestinii ortodocsi
nsisi nu mai triesc crestineste, nu mai cunosc adevrurile credintei sntoase. Ce s mai zicem de eretici, sau
de pgnii nchintori la idoli? Pe bun dreptate, ne ntrebm si noi: "Dar Fiul Omului, cnd va veni, va gsi,
oare, credint pe pmnt?" (Luca 18.8).

ncheiere si ndemn

n occident procesul galopant de dizolvare a valorilor Ortodoxiei crestine n sincretismul New Age este
pornit de peste 40 de ani, iar la noi n tar de aproape 10 ani. Dac vom merge n ritmul acesta, viitorul
neamului romnesc nu ni se arat deloc mai bun sau mai luminos, ntruct va fi iminent pericolul degradrii si al
dezbinrii noastre religioase si morale. Cci si prin "terapiile complementare", ancorate bine n New Age,
diavolul ncearc s fure Adevrul crestin din mintile oamenilor si s fac accesibile omului modern initieri
satanice, chiar fr ca omul s vrea sau s stie (manipularea se face insistent prin mass-media), si prin ele s-i
impun un mod de viat antihristic. Trim vremuri foarte tulburi astzi, cci diavolul stie c mai are putin
vreme si caut s nsele ct mai multi oameni prin tot mai subtile viclesuguri.

Noi, crestinii ortodocsi, care am primit harul dumnezeiesc si-l primim nencetat n Biserica
dreptmritoare a lui Hristos, prin Sfintele Taine, asa cum l-au primit toti Sfintii, nu trebuie s cutm "semne si
minuni" exterioare, care pot fi usor simulate de duhurile rele, "ci tinnd adevrul, n iubire, s crestem ntru
toate pentru El, Care este capul " Hristos" (Efeseni 4.15). S nu iesim din hotarele Printilor nostri, din
cumintenia Ortodoxiei n care milioane de Sfinti au primit fgduintele mntuirii lui Dumnezeu, ci, "avnd deci
aceste fgduinte, iubitilor, s ne curtim pe noi de toat ntinarea trupului si a duhului, desvrsind sfintenia n
frica lui Dumnezeu." (2 Corinteni 7.1).

Pentru o mai bun documentare puteti citi

1. Sfntul Ignatie Briancianinov " Despre nselare, Schitul romnesc Lacu, Sfntul Munte Athos, 1999
2. Ieromonah Serafim Rose " Ortodoxia si religia viitorului, Editura Cartea Moldovei, Chisinu, 1995
3. Printele Rodion " Oameni si demoni, Editura Schimbarea la Fat, 1999
4. Mitropolitul Hierotheos Vlachos " Psihoterapia ortodox, Editura nvierea, Timisoara, 1999
5. Jean-Claude Larchet " Teologia bolii, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 1997
6. Diacon Petre I. David " Invazia sectelor, Editura Crist, Bucuresti, 1997

15
 INVAZIA YOGHIN
de monah Flavian Creast

Chiar dup revolutia din decembrie 1989 si instaurarea liberttilor democratice si spirituale, s-a nceput
n tara noastr o ofensiv concertat din partea neortodocsilor mpotriva Bisericii, a clerului si a credinciosilor.
Actionnd lucid si calculat, s-au axat pe propagand, iesind n fat cu citate scripturistice, cu reviste si crti
impecabile ce propovduiau o facil eliberare spiritual, astfel prinznd n plas o serie de credinciosi mai putin
informati, oameni superstitiosi sau dornici de a dobndi repede si usor puteri supranaturale. Gimnastica
atractiv ca si regimurile vegetariene au dat o not de ascez si desptimire, o tent mai mistic principiilor
doctrinare mai greu de nteles.

S-a speculat si faptul c ierarhii Bisericii Ortodoxe Romne tocmai ncepuser s se dezmorteasc si s-
si dea seama de rolul ce l-au avut pn atunci, dar si de acum ncolo n mntuirea neamului romnesc. Pus n
fat cu filosofiile orientale, apologetica teologilor s-a retras n defensiv, doar observnd si speculnd smintelile
acestor maestri yoghini, care nu s-au sfiit s-si dea arama pe fat. Dar strigtul de avertizare a venit prea trziu.
Deja se formase un curent yoga ce prinsese n mediile universitare, la tinerii dornici de afirmare spiritual, n
mediile aristocrate unde principiile orientale aduceau un suflu nou mintilor snoabe si n masele defavorizate,
dornice de iesire din srcie si necazuri. Cei mai n vrst veniser cu probleme de sntate, altii cu diferite
refulri sau complexe de inferioritate, sau pur si simplu din curiozitate. Toti erau mnati spre integrarea n
absolut, spre dizolvarea nirvanic, contrar strii de sfintenie din Ortodoxie.

O privire aruncat n ultimii zece ani de istorie social ne ngrozeste. Aproape nu exist spital de
psihiatrie care s nu fi avut cazuri de dereglri mentale si tulburri sufletesti ale oamenilor ce avuseser de-a
face cu yoga. Desi manifestrile erau diferite, toti trecuser prin studii de "vid interior", de depersonalizare si
aplatizare a vointei ce-i transformaser n niste zombi apatici, n momi docile si supuse numai cerintelor
maestrului. Dese au fost cazurile de destrmare familial, de retragere din social si de circumscriere unor reguli
anticrestine.

Mult propovduita credint n rencarnare, a ntruprilor succesive pn la eliberarea de karma, taie

rdcinile istorice nationale, induce indiferenta fat de lume, atac frontal dogmele si Credinta Ortodox. Orice
eveniment e privit ca implacabil si iremediabil, totul e maya, totul e trector. Microbul rencarnrii nimiceste
existenta, singularizeaz omul, l transform din persoan comunitar n ins egocentric si idolatru. Mortific
viata, o nchide ntr-un chin perpetuu, fr cruce, fr nviere. Filozofiile orientale altereaz conceptiile crestine
familiale, priveste femeia primitiv si blasfemiator, propag un spiritualism fr suflet, o virtute fr datorie, o
moral fr Dumnezeu. Aparentele similitudini cu monahismul ortodox sunt clar ireductibile comparnd numai
cultura moral, viata de obste, scopul ascezei si efectele rugciunii. Yoga e steril n viata practic pentru c si
sterilizeaz adeptii. Nu mai esti romn, nu mai esti ortodox, nu te mai numesti printe sau fiu, esti un nimic, un
diluat n constiint, un dizolvat n universalitate.

Din mrturiile unor fosti yoghini ce au trecut la Ortodoxie, se remarc prezenta unei tactici bine puse la
punct, a unor scenarii studiate dup care trebuie s decurg evolutia mental si spiritual a unui nceptor n
domeniu. Indiferent de denumirea practicilor orientale: sahadja-yoga, hatha-yoga, tantra-yoga, laya-yoga, bahti-
yoga, zen, dianetic, qi-qong, vindecare bioenergetic, vorbire cu supra-eul, meditatie pozitiv, toate aveau
acelasi tipic. La nceput se inoculeaz ideea unei depline libertti n practic, care treptat este nlocuit cu
restrictiile unor dezvluiri secrete (de exemplu noi centri energetici principali si secundari), ale unor reguli ce
trebuiau acceptate pentru bunul mers al lucrurilor (se ascult si se execut numai ce spune instructorul), a unor
materiale ce nu trebuiau multiplicate sau transmise, tehnici de meditatie "mai intiatice si mai tainice"(mantrele).
Toate acestea apreau gradat, asa nct practicantul ajunge s nu mai poat vorbi despre ceea ce face dect cu
colegii de la club. Curiozittile deveneau inoportune, ntrebrile mai deranjante primeau rspunsuri rstlmcite
sau prea elevate, punndu-te n situatii penibile ce-ti retezau simtul obiectiv.

Primele sedinte de meditatie erau nsotite de stri euforice neobisnuite, nemaintlnite, pacificatoare. Si
16
erai cuprins de o dragoste netrmurit pentru cei din jur, dar mai ales pentru instructor. El, marele guru,
devenea centrul existentei tale, pentru c el ti urmrea ndeaproape evolutia spiritual, el ti recomanda noile
tehnici de lucru, noi regimuri dietetice, restrictii la unele lucruri nconjurtoare ce te-ar putea ndeprta de
drumul pe care mergi. Rapoartele cu Biserica erau la nceput tangentiale, recomandate chiar de unii maestri, dar
tulburrile ce inevitabil apreau erau apoi eliminate printr-o dedicatie din ce n ce mai total doctrinei si
practicrii yoga.

Dup ce practicantul s-a obisnuit oarecum cu ciudteniile vzute, era pregtit pentru a accede la "nivele
spirituale superioare", de a intra cu totul si desvrsit n ritmul impus, din plcere si dorint de afirmare. Egoul
crestea pe msur ce apreau si unele rezultate. Nu se pot contesta unele capacitti paranormale ale yoghinilor,
dar privite prin adevrul credintei ortodoxe, acestea nu erau dect posedri de energii demonice, cu ajutorul
crora ti lrgeai sfera cunoasterii luciferice. Intrai ntr-o alt lume, a iluziilor desarte, a luminilor drcesti.
ncep s apar viziuni extatice, decorporalizri, tendinte de levitatie, citirea si transmiterea gndurilor,
"programarea" viitorului, inducerea unor stri de trans prelungite. Practicantul este convins c are niste puteri
si c le poate folosi. Binenteles, sensul manifestrilor e pozitiv, axate pe facerea de bine, dar se alunec usor n
magie, samanism, vrjitorie. Yoghinul se erijeaz n protector mondial, n lupttor mpotriva fortelor rului,
totul spre a-i forma constiinta unui semi-zeu. Persoana lui Iisus Hristos ori este ignorat, ori este substituit unei
rencarnri anterioare.
ncepea procesul de conversie mental, de percepere distorsionat a realittii, de nebunie. Deja crizele
ce atingeau patologicul erau considerate ca o parte din practica tehnicilor de dezengramare dianetic. Citind
mrturiile unor participanti la aceste scene aveai impresia unei adunturi de scelerati: "care mai de care se
tvlea cuprins de spasme, atunci cnd retria engramele, unii urlau de durere, unii suceau minile la altii, n
timp ce altii le suceau picioarele pentru a-i face s retriasc mai din plin engramele, altii rgeau ca niste
animale njunghiate, altii, mai linistiti, vorbeau de ti se nfiorau urechile, altii rdeau ca nebunii sau istericii,
altii plngeau n cea mai mare disperare. La sfrsit toti s-au linistit, au fcut meditatie, preau linistiti si
relaxati."

Pentru aprofundarea cunostintelor se organizau tabere (oshramuri) la mare (cu baza la Costinesti) si la
munte (Ceahlu, Raru, s.a.) pentru cei mai silitori. Practic se puneau n aplicare tehnicile din Tantra-Yoga.
Nudismul era dezinvolt si sexul era liber. Partea mistic acoperea eventualele "pudori" ale unora prin explicatii
de genul: echilibrarea energiilor yin(-) feminine si yang(+) masculine, prin cuplarea acestora ajungndu-se la
echilibru. Desfrul era mai desvrsit cu ct grupul era mai mare, bieti cu fete la grmad, cu consacrare
nainte zeului Shiva sau zeitei Kalisa si uneori direct profesorului. Se practicau perversiuni, se fceau filmri si
poze. Desfrul era mai desvrsit cu ct grupul era mai mare, bieti cu fete la grmad, cu consacrare nainte
zeului Shiva sau zeitei Kalisa si uneori direct profesorului. Se practicau perversiuni, se fceau filmri si poze.
Nu ntmpltor revistele Yoga abund de pornografiile templelor hinduse, pregtind terenul pentru practica de
mai trziu. Practicantii acuzau modificri somatice, stri sexuale ciudate si o stare de letargie permanent.
Dispozitiile sufletesti alternau rapid: cnd se triau stri de iubire, devotiune si exaltare, cnd dezgust,
nervozitate, dezndejde, ce produceau grave dezechilibre psihice. E semn c n interior nc se mai duce o
lupt.

O alt oroare practicat frecvent era si urinoterapia: o pictur sub limb si erai tmduit. Deja tehnica
se lrgise si se adncise, cu precizri referitoare la recoltarea urinei, modul de administrare si depozitare. Cea
mai apreciat era urina de femeie, recoltat n anumite perioade, ce se procura din belsug si era pus la
dispozitie cu mrinimie. Scrbosenia era ascuns n spatele retetei de tmduire, a doctrinei si a asigurrilor
maestrului. Oricum, dac toti o practicau convinsi de ceea ce fac, de ce nu ai face-o si tu? Sub aspect medical
totul nu e dect o intoxicare voit a organismului, ce afecteaz organele interne.

Taberele la munte erau mai mult solitare, de interiorizare, de cutare si dialog cu supra-eul. n aceste
plaiuri se manifestau mai ales viziunile demonice cu revelatii intiatice, descoperirea de lumi noi, necunoscute si
de nenteles nc. Tocmai acest lucru atrgea si captiva. Te ntorceai plin de energie si de sine pentru a o lua de
la capt. S-a remarcat la practicantii ce se pregteau pentru a psi pe cea de-a treia treapt de guru, nchiderea n
sine, introvertirea, ce-ti ddea un aer misterios, de initiat, nepsarea pentru cei din jur care deveniser numai o
surs de energie si nimic altceva, manevrarea cu usurint a tehnicilor si chiar atingerea unor recorduri. Totul
mergea strun, tu erai propriul tu maestru, propriul dumnezeu, mpins nainte de rvna pentru mai mult, mai
17
sus, mai bine. Lrgirea n cunoasterea "voii lumii" ti mngia egoismul si slava desart. ncepusesi deja s te
statornicesti n mndrie. La acest nivel, Spiritualitatea Ortodox era considerat depsit, fosilizat, fr sens,
cci tu triai mai intens si mai puternic dect Sfintii de pn acum. Erai un crestin prea evoluat, nct nu mai era
nevoie de Biseric, de Sfintele Taine si de citirea Sfintei Scripturi, deoarece "te conectai" direct la divin.

Putinele mrturii pe care le avem de la persoanele ajunse n acest stadiu se datoreaz faptului c se psea
deja pe drumul fr ntoarcere, de desvrsit posedare demonic, de la care doar o minune dumnezeiasc te
mai putea ntoarce.
Erai urmrit de mirajul maestrului: esti mai mare cu ct domini mai mult, esti mai puternic cu ct cunosti mai
multe. Chiar dac pstrai unele aparente fat de ceilalti, n tine Ortodoxia era defimat, blasfemiat, urt,
fcut ca o ascunztoare a adevrului, o unealt a robirii maselor de ctre preoti. De aici era plecarea, pe hulirea
credintei ti ridicasesi turnul din care acum priveai ameninttor si sfidtor n jur. Dar vai, cu ct urci mai sus, cu
att cderea va fi mai zdrobitoare.

Nu mai reusesti s-ti dai seama c practici un pseudo-crestinism, c totul nu e dect o viclean imitare a
adevrului. Lumina divin si energiile necreate sunt substituite luminilor mintii ntunecate si a energiilor create,
demonice. Activitatea n planurile energetice era intens, nct te simteai ca un generator suprancrcat. ti
doreai strlucirea unei faceri de bine, nct de aici si pn la vindecrile bioenergetice nu era dect un pas.
Primii bioenergeticieni de la noi si-au fcut stagiatura la rusi sau la bulgari, ori chiar n tar alturi de ciudati
"harismatici orientali" de la care au nvtat specularea naivittii oamenilor si racolarea de noi adepti. ntr-
adevr, nu se pot contesta anumite manifestri energetice sau perceptii extrasenzoriale ale acestora, dar privind
ndeaproape pe cei ce au urmat aceste energo-terapii s-a observat c n majoritatea cazurilor boala a recidivat cu
o mai mare putere ca la nceputul tratamentului. Nu se reusea mcar o stopare a bolii ci doar o acoperire a
acesteia prin diferite practici oculte. Dar maladia nbusit continua s road si s rbufneasc ntr-o form
generalizat. Sunt cunoscute cazuri de eliminare a dependentei fat de droguri prin practicarea yoga, de fapt se
transla efectul halucinogen al narcoticelor n strile de depersonalizare meditativ si extaz nirvanic. Altii au
reusit s lase butura dar s-au apucat, dup ceva timp, de fumat. Sracii, li se schimba doar forma de
manifestare a bolii, dar patima rmnea. Asa cum rul nu poate scoate alt ru, cum ar putea vindeca patimile un
om ptimas? Ca s nu mai amintim c toate aceste "consultatii" costau ceva bani si relatii.

Este clar c arsenalul de metode hipnotice, stri de trans, pase energetice, sugestii si autosugestii, nu
pot actiona dect la un anumit nivel, tocmai n punctul de descentrare somatic si mental uman. Boala este
mai nti sufleteasc si apoi trupeasc, vindecarea sufletului aduce si tmduirea trupului. Iar pcatul din om nu
se poate sterge de ctre alt om ci numai prin Duh Sfnt, dat nou prin Sf. Taine ale Bisericii, prin spovedanie si
mprtsanie, iar mai apoi printr-o strdanie n pstrarea curteniei si practicarea virtutii. Or, acesti
bioenergeticieni, de o moralitate lamentabil si o gndire abject erau rupti de Biseric, de Sfintele Taine.

naintnd n intimittile unui maestru yoga, descoperim noi si adnci forme de ndrcire. nc de la
nceput se cultivau dialogurile cu supra-eul, un fel de nsotitor atotstiitor ce era foarte folositor att n viata
cotidian, ct si n cazurile extreme. Se cuta o discernere a glasului, cci "puteau apare interferente si mimri
de la cel ru". Pn la urm yoghinul ajunge s cread si s fac tot ceea ce i dicteaz aceast voce din ce n ce
mai imperativ. "Toat atentia ti era ndreptat ctre supranumitul guru luciferic spre a-l venera, a-i urma
sfaturile, pentru a-l diviniza". Aici e rtcirea, aici sade nselarea. Este cumplit cum diavolul si creeaz armate
de zombi comandati doar printr-un glas. Cei ce au reusit s ias de sub aceste influente au reclamat o continu
ncercare de posesiune a "supra-eului" asupra lor, prin tensiuni si amenintri nfricostoare, de care au scpat
doar prin chemarea numelui Domnului Iisus Hristos.

Dar urcusul continu si devine din ce n ce mai ametitor, mai ilogic, mai nebunesc. Dup o aparent
acalmie, lucrurile ncep s capete alt turnur, semnul unei noi schimbri. Visele si revelatiile devin tot mai
dese, mai elevate, mai exaltante. Ai impresia c poti coordona totul, poti programa evenimente n viitor, c poti
fi o parte a dumnezeirii. Ajungi s cunosti starea de tcere a mintii, te strbat fiori mistici ce transced timpul si
spatiul, descoperi o libertate a duhului, contempli frumusetea vesniciei doar prin ascez nepersonalist si
meditatie transcedental. Exercitiile de dezengramare si energizare duc la metode puternice de lupt mpotriva
"rului", cu rezultate spectaculoase. Ajungi s te crezi un ntelept vntor de diavoli, un pacificator al lumii, un
stlp al spiritualittii. Crezi c ai atins perfectiunile curtirii, a dragostei, a ntelepciunii, devii ntruparea
18
dumnezeirii, un nou fiu, un nou Hristos. Mirajul e atins, ispita e desvrsit. Te constientizezi drept un vrf de
lance ce trebuie s schimbe credintele si mentalittile celor din jur, prin proclamarea principiilor yoghine si
reclama tririlor personale.
Privind ortodox mistica oriental, putem spune c e o practic magic profund ocult ce speculeaz si
perverteste efectele sufletesti si trupesti. Miscarea spre cunoasterea fiintei proprii, a sinelui, e atractia spre
nefiinta, spre nimicul dinaintea creatiei, iar tinderea spre autondumnezeire st la baza marii cderi. Golirea
mental de tot ceea ce e relativ conduce la deraieri psihice finalizate n cele mai sinistre forme de nebunie.
Ajungi un nebun ce-si accept, justific si argumenteaz logic nebunia ca pe ceva sntos, iar pe cei ce nu-ti
mprtsesc convingerile i osndesti ca fiind necunosctorii adevratei realitti, "adevratii" nebuni. Prin aceste
forme patologice, diavolul caut s atrag de partea sa vointa omului si capacitatea lui de iubire, pentru a se
mndri naintea lui Dumnezeu cu adoratia dat lui de creatura uman si pentru a prinde sufletul rtcit, a-l
schimonosi si chinui si aici si dincolo. Se creeaz o colectivitate posedat de draci, o turm de oameni isterizati,
cu manifestri animalice, ce se simt din ce n ce mai nflcrati, mai nfierbntati, mai liberi. E un miraj al
maselor ce constituie delectarea demonic a organizatorilor, care const n pierderea sinelui, lipsa
responsabilittii, absenta sentimentului de culpabilitate, participare nemijlocit la puterea divinizat a
anonimatului. Oamenii se las volatilizati de o putere superioar, nemaistiind ce fac, ce spun si ce gndesc.
Luni de zile numai cu orez si ap, socurile sufletesti produse de ritualurile pgne, suportate doar din dorinta de
a atinge msuri nalte, au omort multe trupuri si suflete, au tiat mntuirea multor oameni.

Un fost maestru Yoga, revenit la Ortodoxie, mrturisea: "n aceast faz, totul devine ultrasecret, orice
divulgare fiind considerat ca un sacrilegiu si pedepsit ca atare. Cei ce urmeaz acestei ci din dorint de
eliberare spiritual, de mntuire, merg n realitate pe niste ci idolatre, iar unirea final e unirea cu diavolul. Pe
tot parcursul acestor practici are loc o ndrcire treptat a individului pn cnd, ajungnd n etapa final, omul
este complet posedat de diavol, ajungnd la niste puteri paranormale supranaturale ce impresioneaz si
coplesesc pe oamenii simpli. Pentru ca nselarea s fie complet, diavolul ti insufl o ntelepciune si o fals
curtenie sufleteasc care poate induce n eroare orice om neavizat."

Suntem creati dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, nzestrati cu libertate si viat. Tocmai aici se
afl piatra de poticnire a religiilor orientale: noi, ortodocsii, mrturisim o Treime nedesprtit si un Botez ntru
iertarea pcatelor. Noi nu mai apartinem nou nsine, cci Sf. Tain ne-a curtit si a ntiprit pecetea Treimii n
noi, eliberndu-ne de puterea satanei. ntreita afundare ne-a nnoit, ne-a repus n drepturile de fii dup har ai lui
Dumnezeu, devenind ca niste mici sfinti dornici de sfintenie.
Nici un pcat fcut de om dup Botez nu mai poate stinge acea licrire de dumnezeire pecetluit n noi, ci doar
s o ntunece n umbra patimilor, s ne nrobeasc sufletul si trupul.

Dar Hristos Domnul ne-a druit pocinta, fgduinta de a ne asculta strigtul de disperare, tnguirea
sufletului, dorirea liberttii, druirea voii noastre. Aici e dialogul, de aici ncepe comuniunea: cnd se apropie
Hristos de noi si ne nviaz, ne nnoieste, ne restaureaz libertatea. Totul e ptruns de iubirea Tatlui si de
pogorrea curtitoare a Sf. Duh. Comunicarea sincer ne apropie de comuniunea personal, iar aceasta de
cuminecarea treimic. Nu mai sunt singur, izolat, nu mai sunt eu ci noi care strigm: "pinea noastr cea de o
fiint d-o nou astzi".

Aici e diferenta fundamental ntre Ortodoxie si Yoga: noi am fost eliberati odat de Dumnezeu la
Botez, iar de atunci tindem spre o continu nnoire, spre o permanent nviere. Nu suntem mpovrati de legile
cosmosului, nu dorim o nirvana impersonal, nu suntem proscrisi la chin, nu punem tehnica mai presus de
pocint. Domnul Iisus a spus si cuvntul Lui rmne adevrat n veci: "Fr Mine nu puteti face nimic" si
degeaba satana url: "Cu mine veti putea face totul". Rmne vointa omului de a alege mntuirea sau osndirea.

Primind Sf. Taine noi primim energiile divine, punem n lucrare libertatea noastr, instaurm dialogul cu
Dumnezeu. Nimeni nu ne poate elibera sau mntui dect Hristos Cel rstignit. Trind n Hristos l integrm n
viata noastr, murim cu El pentru a nvia mpreun cu El, Chipul si Cuvntul dup care am fost creati.

"Si oricine trieste si crede n Mine nu va muri n veac" (In. 11, 26) pentru c ne face nemuritori n fata
mortii, ne apropie de binecuvntata mprtie a Tatlui si a Fiului si a Sf. Duh. Amin.

19
 Cazuri de posedare demonica

Dorim sa tragem un semnal de alarma asupra principalelor curente new-age care dupa Revolutie si-au
facut loc nestingherite in societatea romaneasca, si care profitind de legislatia ingaduitoare si de somnolenta
teologilor, au prins radacini adinci in sufletele si mintile oamenilor inselati de dinsii.

Cazul Pucioasa este un exemplu tipic de erezie new age, care sub statutul de biserica particulara, intruneste un
amalgam de concepte din mai multe religii, straine de duhul ortodox, dar care are pretentia de sfintenie,
autointitulindu-se Noul Ierusalim. Acestia cred ca de acolo va incepe Mintuitorul judecata sa asupra lumii si ca
romanii sunt poporul ales de catre Dumnezeu, uitind ce spune Mintuitorul "Mergeti in toata lumea si
propovaduiti Evanghelia la toata faptura" (Marcu 16, 15).

Cazul Valentina este exemplul tipic de sarlatanie duhovniceasca, ce ofera diagnostice si tratamente de la
distanta, viziuni si retete dubioase, care atrag pe cei creduli si necredinciosi in mrejile vindecarilor demonice si
inrobirii duhovnicesti. Trebuie amintit ca in afara bisericii ortodoxe lucreaza duhurile inselarii demonice sub
forma de energii, entitati, spirite bune, de obicei populatia neinformata inculta cazind cu usurinta victime unor
asemenea practici ce se prezinta ca fiind de la Dumnezeu. Si dupa cum corb la corb nu-si scoate ochii, iata ce a
afirmat Valentina despre yoghinul Bivolaru: "Este de ajuns sa-l privesti, ca sa-ti dai seama de lumina din el" -
fara comentarii.

Maica Sofronia ataca credinta dinlauntrul ei, ca una ce face parte din cinul monahal. S-a facut remarcata prin
cartile despre tratamente naturiste si retete culinare. Problema apare acolo unde se face o referire explicita la
descintece ce pot inlatura din viata omului toate "facaturile cele rele ale oamenilor rai". Atunci ce rost mai au
rugaciunea si postul lasate de Hristos, atita timp cit omul se poate des-vraji singur prin niste incantatii mistice
imprumutate din arsenalul vrajitoresc?

Gregorian Bivolaru este un caz tipic de yoghin ajuns intr-o stare avansata de posedare demonica (demonul
desfriului) care practica perversiuni sexuale in grup, amintind prin acestea de Sodoma si Gomora, cetatile
biblice arse de Dumnezeu. Ba mai mult, urinoterapia si extazul urinar spurca trupul uman pe care Dumnezeu l-a
destinat a fi templu al Sfintului Duh. Este evident ca practicile si invataturile lui Bivolaru sunt categoric
antievanghelice, antihristice.

Vasile Andru este un amator de rugaciunea inimii care s-a abatut de la invataturile filocalice ale Sfintilor
Parinti cazind inevitabil in inselare. Evita a-si formula concret doctrina religioasa, strecurandu-se abil printre
paganism si ortodoxie, dar reducandu-le la un fond comun.de "cunoastere universala".

Cind spui Mario Vasilescu vorbesti de yoga "crestina". Hristos nu a vorbit despre meditatie niciodata. Hristos
ne-a invatat sa ne rugam, sa ne jertfim pentru aproapele, sa fim milostivi si sa implinim poruncile evanghelice.
Yoga are la baza meditatia care este terenul preferat al demonilor. Prin meditatie omul sta de vorba cu demonii
(prin ginduri si imaginatie), pe cind prin rugaciune ne adresam direct lui Hristos... faceti singuri diferenta.
Sfintii Parinti au aratat clar ca orice practici ce vin din afara ortodoxiei sunt inchinare la idoli, incalcarea primei
porunci.

Teologia modernista s-a dezvoltat concomitent cu teoriile evolutioniste, fiind imbratisata cu usurinta de
pseudo-teologi ortodocsi, catolici si protestanti, care neantemeindu-si cugetarile pe teologia Sfintilor Parinti
ortodocsi, teologhisesc dupa mintea lor slaba fara a practica asceza si rugaciunea potrivit invataturilor
filocalice. Asemenea profesorasi doritori de a face cariera nu pot produce decit grave erori teologice si confuzii
dogmatice. Mileniul III este renasterea pentru teologia de birou, care se straduie cu deadinsul sa impace politica
secularizanta si bolnava mistica occidentala cu Adevarul - Hristos, prin reducerea la un minim dogmatic si
20
teologic. Limbajul se modifica pe sine, devine tot mai orwellian, mai apropiat de neanteles, de capcanele
silogismelor apusene.

Programele scolilor Waldorf sunt grefate pe doctrina teosofica, ce are la baza un amestec ciudat de crestinism,
religii orientale si samanism.Nu va mirati daca copiii ce invata in aceste scoli ajung sa aiba grave tulburari
psihice, comportamente tipice pentru demonizati. Tot ceea ce li se preda in stil occidental nu este decit un curs
de indracire, de rupere de ortodoxie, de schimbare a mentalitatii crestine.

Radiestezie, acupunctura, bioenergie sunt vechi practici orientale adaptate la nivel de intelegere european.
Toate au la baza activarea centrilor energetici si conectarea la "energeticul divin", practici ce sunt extrase din
ritualuri pagane orientale. Totul face pregatirea spre primirea misticii yoghine cu toate blasfemiile ei. Relevante
sunt numeroasele cazuri de demonizare ale persoanelor care au practicat sau au apelat la aceste surogate
spirituale, persoane care si-au gasit pina la urma vindecarea la preotii ortodocsi.

Globalizare si catolicism Pricepind crestinismul ca o noua teocratie politica, asemenea celei a Vechiului
testament, catolicismul roman la activitatea sa unificatoare n-a pasit n calitate de Biserica, ci n calitate de stat,
de imperiu puternic, care ar fi avind dreptul sa nghita toate popoarele si statele.
Nu exista viclenie a vremii mpotriva careia Biserica Ortodoxa sa nu aiba leac: se ridica mpotriva celorlalte
"biserici" prin unicitate, se nradacineaza si creste n viata neamului prin sfintenie, se opune globalizarii prin
sobornicitate si se ocirmuieste spre adevar prin ascultarea apostoleasca.

21