Expunerea la violen poate avea efecte semnificative asupra copiilor pe parcursul

dezvoltrii lor i influeneaz modul n care acetia i vor forma relaiile cu cei din jur n
copilrie i ca aduli.
Dei expunerea la violen poate avea consecine serioase asupra copiilor, ei pot trece
peste efecte mai usor dac anumii factori sunt prezeni n viaa lor. Un copil care crete
nconjurat de dragoste i atenie din partea unor aduli care cunosc efectele violenei i tiu s
ofere stabilitate i linite, are anse mari s creasc frumos i s fie un adult fericit. colile,
centrele comunitare i programele recreaionale pot i ele oferi copiilor o ansa de a scpa de
violen, de a-i cpata propria independen i ncredere i de a nva cum s se descurce n
via.
Copiii sunt ca bureii. Ei absorb tot ce se ntmpl n jurul lor de la cele mai fragede
vrste. Ei percep violena i furia care-i nconjoar aa cum percep i dragostea i atenia din
partea celor care i ngrijesc. Din aceast cauz, natura i calitatea relaiilor cu un copil chiar
foarte mic conteaz foarte mult pentru dezvoltarea lui pe viitor.
Violena afecteaz viaa tuturor celor care sunt martori la ea. Pentru copii, violena are
urmri psihologice, emoionale i de dezvoltare. Chiar i la copiii foarte mici, martori la
violen, pot apare simptome de genul: anxietate, comaruri, regresie n limbaj sau n
dezvoltarea motorie i stres post-traumatic. De asemenea, ncrederea n propria persoan sau
n cei cu care vine n contact poate avea de suferit.
Una din cele mai importante funcii ale familiei const n educarea i formarea
tinerilor n vederea integrrii lor optime n viaa i activitatea social. n cadrul grupului
familial, prinii exercit, direct sau indirect, influene educaional- formative ale propriilor
copii.
ntr-o familie normal, n interaciunea copii- prini, acetia din urm se adapteaz
firesc trebuinelor psiho- afective i fizice, necesare unei dezvoltri echilibrate, armonioase a
minorilor. Perturbarea funciilor familiei se petrece (n general) ca o stare de boal cronic ce
se acutizeaz n momentele evenimentelor de violen.
ntr-o familie violent, copiii cresc ntr-o atmosfer n care nevoile lor de baz (nevoia
de siguran, de via ordonat, de dragoste) sunt profund neglijate. Astfel, orice form de
violen asupra copilului poate duce la retard n dezvoltarea intelectual, la tulburri de
echilibru emoional i la consecine fizice pe plan psiho- social.
Structurarea personalitii copilului va suporta efectele abuzului i va fi marcat de o
atitudine reticent n relaionarea social, de sentimentul de stigmatizare i de imagine de sine
negativ.

1
Simptomatologia frecvent descris de ctre copiii- victime ale abuzului este urmtoarea:
tulburri de somn i comaruri (imagini legate de evenimentul abuzului reapar n
timpul somnului sub forma viselor i a comarurilor). Tulburrile de somn includ:
insomniile, incapacitatea de relaxare i odihn;
anxietate generalizat;
hipervigilen, comportament precaut, circumspect, n special dac se afl ntr-un loc
similar cu cel n care s-a produs evenimentul;
evitarea unor locuri, persoane, obiecte sau alimente care amintesc de momentul
evenimentului traumatic.
Copiii din familiile violente nva c: este acceptabil ca un brbat s loveasc o
femeie; violena este modul de a obine ceea ce vrei; oamenii mari au o putere pe care nu o
folosesc cum trebuie; brbaii care pedepsesc femeile i copiii sunt masculi adevrai;
exprimarea sentimentelor nseamn slbiciune; nu trebuie s vorbeasc despre violen, s
aib ncredere n sine, s simt.
Copiii care triesc ntr-un mediu violent sunt martori ai ameninrilor verbale,
aruncrii obiectelor, btilor, ameninrilor cu arme, torturrii sexuale, ncercrilor de
sinucidere, crimelor. Copiii nu sunt numai martori, ci pot fi i victime n timpul acestor
incidente.
Studiindu-se copiii care au ajuns n centrele pentru victimele violenei domestice, au
fost observate efectele negative ale violenei, n funcie de stadiul de dezvoltare, indiferent
dac un copil este martor sau victim a agresiunilor.
Exist numeroase efecte principale la copiii martori ai violenei domestice i unele
efecte subtile. Cel mai bine documentate i notabile efecte sunt creterea agitaiei i
comportament agresiv, ca i depresia i anxietatea.
1. Comportament agresiv i neobedient. Copiii care au fost martori ai violenei n
familie deseori devin agresivi cu colegii, prietenii i profesorii. Ei tind s fie neobedieni,
iritabili i uor de nfuriat. Copiii care distrug obiectele i au tendina de a se implica n
conflicte, pot dezvolta o personalitate delincvent n adolescen.
2. Emoii i conflicte interioare. Problemele emoionale interioare, cum ar fi
anxietatea, depresia, stima de sine sczut, nchiderea n sine i letargia, au fost identificate la
copiii expui la violena domestic. Ali copii prezint afeciuni somatice (suferine corporale,
dureri i mbolnviri fr o cauz medical). Aceste simptome apar pentru c exist o tensiune
intern acumulat, la copiii care nu gsesc moduri de rezolvare a unor probleme, care nu i
pot exprima conflictele sau nu pot cuta ajutor. Muli observatori au constatat c interiorizarea

2
problemelor, alturi de nevoia de a se comporta exemplar i dorina exagerat de a-i ajuta
mama, sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor n familie.
3. Efecte la nivelul dezvoltrii sociale i educaionale. Alte studii au artat c acei
copii martori ai violenelor sunt influenai la nivelul dezvoltrii sociale i educaionale. Copiii
care sunt sau au fost implicai n incidente familiale violente sunt preocupai de aceast
problem i nu se pot concentra asupra cerinelor educaionale. Dezvoltarea lor social poate
fi afectat pentru c ei sunt foarte triti, anxioi sau prea preocupai ca s se implice; sau
tendina lor de a folosi strategii violente n rezolvarea problemelor interpersonale i fac
nepopulari i se simt respini. Unii asisteni sociali au constatat c femeile din grupuri
imigrante, cu o cultur diferit, care au trit ntr-un mediu violent, i neglijeaz educaia,
lupt prin metode acceptate cultural de a prsi familia, cum ar fi cstoriile timpurii, luarea
unei slujbe nainte de a fi definitivat studiile.
4. Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder PTSD). Studiile
recente au demonstrat c muli copii martori ai violenelor prezinta PTSD. Definiia tulburrii
post-traumatice: persoana care sufer de stres post-traumatic a fost expus unei ameninri cu
moartea sau unei rniri/ ameninri a integritii sale fizice; rspunsul persoanei include frica
intens, neputin sau oroare; n cazul copiilor comportament agitat sau dezorganizat. n
plus, evenimentul este reexperimentat prin comaruri, amintiri recurente ale evenimentului
produse de anumite elemente sugestive, etc; exist o evitare continu a stimulilor care
amintesc persoanei de incident; sunt prezente simptome ale unei permanente stri de
disconfort, cum ar fi dificultile n adormire, iritabilitatea, izbucnirile de furie, dificulti de
concentrare, hipervigilen i o team exagerat. Muli copii care au fost expui la violene nu
au cunoscut niciodat un mediu calm, panic, chiar din copilrie, i de aceea dezvoltarea i
reaciile lor sunt afectate n mod diferit i cronic dect ale copiilor care nu au experimentat
dect un singur eveniment traumatic ntr-un mediu linitit i suportiv.
Violenta fizica este usor de identificat deoarece lasa urme vizibile. Violenta verbala
insa nu este tot timpul considerata un abuz, mai ales pentru ca nu este usor de identificat.
Totusi, atat intre copii, cat si intre adulti, este destul de frecventa. Iti propunem sa afli mai
multe despre violenta verbala.
Cum se manifesta violenta verbal:
Fie ca apare in familie, fie ca apare la scoala sau in grupul de prieteni, violenta verbala se
manifesta prin:

3
1. Amenintari sau intimidari pentru a obtine unele beneficii sau pentru a-si demonstra
superioritatea. Acestea sunt destul de frecvente intre copii, dar si in relatia adulti-copii, atunci
cand adultul nu reuseste sa isi impuna autoritatea si sa convinga copilul sa urmeze un anumit
comportament.
2. Critica neconstructiva, folosirea sarcasmului sau a insultelor atunci cand sunt exprimate
pareri referitoare la rezultatele obtinute de victima. Nu ai facut nimic bine, nu esti in stare de
nimic! este un mesaj care poate fi incadrat in ceea ce numim violenta verbala.
3. Poreclele care jignesc si care fac referire la infatisarea fizica, la clasa sociala sau la
apartenenta etnica. Toate acestea, folosite de fata cu alte persoane, dar si in conversatiile
private, sunt modalitati de a umili si a micsora stima de sine a copilului.
4. Tipetele sau cuvintele spuse pe un ton rastit. Pentru multi oameni, un ton ridicat pare o
urmare fireasca a frustrarii sau a furiei. Cand apare frecvent in relatia cu un copil, poate avea
efecte foarte puternice asupra echilibrului emotional al copilului.
5. Invinuirile si reprosurile repetate. Apare frecvent tendinta de a acuza victima pentru
comportamentul pe care il are agresorul. De exemplu, Daca m-ai asculta, nu m-as comporta
asa cu tine, dar o meriti..
6. Manipularea emotionala. Atunci cand victima incearca sa iasa din relatia cu persoana care o
agreseaza verbal - sa intrerupa prietenia, sa il ignore sau sa iasa din grupul respectiv -,
agresorul poate face apel la diverse modalitati de manipulare a victimei. A fost doar o
gluma., Stii ca asa vorbesc eu, nu era nimic serios. etc. sunt mesaje prin care o persoana
victima a violentei verbale poate fi convinsa sa ramana in continuare in relatia respectiva.
7. Neincrederea in deciziile victimei si descurajarea continua:Nu vei reusi niciodata acest
lucru, poti sa incerci oricat vrei!, Sigur vei esua la fel ca data trecuta cand ai incercat acest
lucru etc. Desi cuvintele in sine pot sa nu fie considerate neaparat agresive sau
jignitoare, iar tonul pe care sunt spuse nu denota agresivitate, ele au acelasi efect ca formele
mai evidente de violenta verbala. Aceste mesaje repetate afecteaza in timp echilibrul
emotional al unui copil, dar si al unui adult.
8. Glume si/sau farse repetate, realizate atunci cand aceasta se afla intr-un mediu social larg.
In grupurile de copii, apar frecvent asemenea situatii in care, de obicei, copilul cel mai
vulnerabil sau cel mai timid din grup este ironizat si supus farselor care au ca scop umilirea
lui.
9. Diminuarea meritelor persoanei. Mare lucru, ai luat 10 la matematica, ai avut si tu noroc!
Cand o asemenea atitudine apare in mod frecvent, putem vorbi de violenta verbala. Asemenea

4
mesaje repetate au ca rezultat scaderea stimei de sine, a increderii in sine si, in timp, duce la
izolarea sociala a copilului.
10. Transmiterea ideii ca victima nu valoreaza nimic fara agresor. Fara mine nu ai reusi
nimic/ Daca nu as fi fost eu, nu ai fi ajuns aici. sunt mesaje care au ca scop crearea unei
relatii de dependenta intre victima si agresor. Astfel, agresorul isi exprima superioritatea si isi
satisface nevoia de putere. Acest tip de relatie poate sa apara intre colegi de clasa, dar si intre
sot si sotie sau intre frati. Victima deseori gaseste scuze celui ce o manipuleaza, cauta
explicatii pentru comportamentul pe care il are si le gaseste, intotdeauna cu referire la propria
persoana. De exemplu, Tipa la mine pentru ca eu nu reusesc sa ma concentrez si sa inteleg
din prima ceea ce-mi spune, Am meritat palma primita, fiindca nu am facut ceea ce a zis.
etc.
De asemenea, un copil care a fost victima a violentei verbale poate prelua cu usurinta
aceasta modalitate de exprimare in relatie cu alti copii sau cu alte persoane adulte, atunci cand
va creste.
Cum il ajuti pe copil sa faca fata violentei verbale?
Este recomandabil sa il inveti pe copil urmatoarele lucruri:
Abuzul nu e niciodata din vina victimei. Nimeni nu merita sa i se vorbeasca urat sau sa
fie jignit, oricat de mult ar fi gresit.Nu e indicat sa raspunzi inapoi cu aceeasi moneda. A
raspunde violent inseamna doar a contribui la raspandirea violentei si a-l incuraja pe agresor.
Evitarea acestuia si apelul la un adult de incredere reprezinta cea mai buna solutie.
Violenta verbala poate fi urmata destul de usor de cea fizica. Este bine ca fiul sau fiica
ta sa se indeparteze de persoana care foloseste violenta verbala si sa o evite pe viitor. Explica-
i faptul ca orice persoana poate deveni un agresor sau o victima a violentei verbale. De aceea,
este important sa poata identifica in mod corect semnele violentei verbale si sa fie atent din
cand in cand la felul in care atat el, cat si ceilalti vorbesc.

Cum se poate elimina violenta?

1. Oferirea unui exemplu bun. Copiii invata cum sa se comporte urmarindu-i pe adulti.
Parintii trebuie sa faca un efort pentru a-si pastra un sens al valorilor si moralei in paralel cu
modul de a se exprima non-violent si de a oferi un exemplu in acest sens.
2. Folosirea metodelor de disciplinare non-violente. Daca un copil este lovit drept pedeapsa
(si mai ales in cazul copiilor sub 3 ani), el va invata ca violenta este permisa in orice situatie
(cei mici nu au cum sa inteleaga rolul unei pedepse, daca nu inteleg cu ce au gresit
Intotdeauna se ofer explicatii privind acest lucru, altfel bataia nu-i va convinge ca au gresit).

5
Exista suficiente cai de pedepsire fara violenta, astfel incat pentru rezolvarea uneori a
problemelor, pedepse de genul: "5 minute stai pe acest scaun" sau "2 minute la colt" sunt
suficiente si non-violente. Mereu se rasplateste un comportament frumos.

3. Limitarea expunerii la violenta. Acordarea unei atentii sporite programelor de la televizor,

casetelor video si programelor de pe internet pe care copilul le urmareste si limiteaza
expunerea acestuia la temele violente. Pistoalele si sabiile de jucarie, dar si alte jucarii ce
promoveaza violenta si agresiunea trebuiesc limitate si monitorizate.

4. Impunerea de reguli clare si limite potrivite varstei. Copiii trebuie sa cunoasca exact ce se
asteapta de la ei si consecintele daca nu coopereaza. Mai mult, fii sigur ca copilul intelege
toate regulile din familie - poate chiar sa fie implicat in setarea unora. De asemenea,
mentinerea acelorasi reguli in mod consistent reduce conflictele si iti mentine credibilitatea ca
parinte.

5. Oferirea de multa afectiune si atentie. Copiii care se simt iubiti, in siguranta si care au
format un sentiment de incredere cu adultul care-i ingrijeste sunt mai putin violenti si agresivi
decit ceilalti. Poti construi acest sentiment de incredere si siguranta al propriului copil avand
un rol activ in viata lui, petrecand in mod consistent suficient timp de calitate cu el si
oferindu-i multa dragoste, laude si incurajari. Chiar si o perioada de timp scurta petrecuta
astfel, poate aduce numai satisfactii si pentru parinte, da mai ales pentru copil.

6
BIBLIOGRAFIE:
CMPINEANU, I.; NEAMU, G.- Intervenie i prevenie n delicven, Editura
Fundaiei Chemarea, Iai, 1998.
MITROFAN, NICOLAE- Agresivitatea- Psihologie social, Editura Polirom, Iai,
1996.
RUDIC, TIBERIU- Familia n faa conduitelor greite ale copilului, Editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1981.