Primul ajutor

Primul ajutor reprezinta un complex de masuri de urgenta si se aplica in cazul accidentelor inainte de interventia
cadrelor medicale.

Pentru obtinerea rezultatelor dorite in acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:

- sa cunoasca toate regulile de acordare a primului ajutor;
- sa-si pastreze calmul, sa fie eficace si rapid in luarea deciziilor si masurilor de acordare a primului ajutor.

Conducatorul auto care constata existenta unui accident soldat cu victime are urmatoarele obligatii:
- sa opreasca imediat la locul accidentului;
- sa indeparteze persoanele curioase;
- sa foloseasca trusa de prim ajutor;
- sa ceara ajutorul persoanelor din jur (daca se afla la fata locului, este de preferat o persoana calificata);
- sa debaraseze victima;
- sa pozitioneze victima in functie de leziunile pe care le prezinta;
- sa indeparteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea impiedica sau ingreuna
respiratia si circulatia normala a sangelui;
- sa stabileasca prioritatile de acordare a primului ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie, fracturi);
- sa trateze ranile si arsurile, daca este cazul;
- sa evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei;
- sa apeleze la cea mai apropiata unitate sanitara cu sprijinul medical de urgenta;
- sa asigure transportul victimei la spital;
- sa urmareasca pe timpul transportului functiile respiratorie si cardiaca ale victimei, precum si oprirea hemoragiilor;
- sa comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului;
- sa comunice cadrelor medicale ce masuri de prim ajutor s-au acordat;
- sa comunice cadrelor medicale ora si minutul aplicarii garoului;
- sa comunice cadrelor medicale medicamentele administrate;
- sa comunice cadrelor medicale daca au aparut schimbari importante in starea victimei, comparativ cu momentul
producerii accidentului;
- sa comunice cadrelor medicale daca s-a produs decesul si ora la care a avut loc;
- sa anunte organele de politie;
- sa se intoarca la locul accidentului in cazul in care a insotit victima la spital;
- sa indice organelor de ancheta, cat mai exact, locul victimei si al vehiculului, daca acestea au fost deplasate intre
timp;
- sa nu stearga urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare;
- sa prezinte organelor de ancheta martorii prezenti in momentul producerii accidentului

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

Respiratia si circulatia sangelui prin vase reprezinta cele doua functii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator
reprezinta incetarea acestor functii.

Repunerea in activitate sau sustinerea respiratiei si a circulatiei accidentatului se realizeaza prin manevrele de
resuscitare cardio-respiratorie. Reanimarea victimei trebuie sa se faca rapid, eficient si sa fie continua, inclusiv pe
timpul transportului, pana; la reluarea functiilor vitale.

Stopul respirator reprezinta oprirea brusca a activitatii pulmonare.

Semne de recunoastere:
- diminuarea sau oprirea miscarilor respiratorii;
- invinetirea tegumentelor, in special a fetei;
- puls rapid;
- pierderea cunostintei.

1
Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:
- metoda respiratiei artificiale gura la gura;
- metoda respiratiei artificiale gura la nas, daca nu se poate deschide gura victimei.

Primul ajutor in stopul respirator:

- scoaterea victimei din vehicul si deplasare intr-un loc care sa permita acordarea primului ajutor;
- pozitionarea victimei pe spate, cu umerii ridicati, folosind un material moale rulat sub omoplati;
- pozitionarea salvatorului este in genunchi, lateral dreapta de capul victimei;
- hiperextensia capului;
- eliberarea ca;ilor respiratorii de eventualii corpi straini cu ajutorul indexului mainii drepte, infasurat intr-o bucata de
tifon;
- impingerea mandibulei nainte pentru eliberarea orificiului glotic;
- aplicarea unui material de protectie (tifon) pe fata victimei;
- presarea narilor (cu mana stanga) pentru a impiedica refularea aerului;
- efectuarea insuflatiei - salvatorul inspira; adanc, aplica gura peste cea a victimei, astfel incat sa o cuprinda; in
totalitate si insufla; aerul in plamnii acestuia, apoi se retrage si elibereaza; gura si nasul victimei, asteptand ca aerul
sa iasa; din plamanii victimei;
- controlul eficacitatii manevrei se face prin observarea miscarilor cutiei toracice repetarea insuflatiilor (14-16 pe minut
la adult, 20 pe minut la copil);
- transportul victimei la spital;
- pe timpul transportului se vor urmari miscarile respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generala;.

Cand nu se poate efectua metoda gura la gura, se recurge la metoda respiratiei artificiale gura la nas. In acest caz,
insuflatiile se vor face prin na;rile victimei, gura acesteia ramanand inchisa;.

Stopul cardiac reprezinta intreruperea brusca a activitatii inimii.

Semne de recunoastere:
- puls slab sau absent la artera carotida;
- relaxarea completa a musculaturii;
- pierderea reflexelor;
- marirea pupilelor;
- transpiratii reci;
- greutate in respiratie;
- pierderea cunostintei.

Resuscitarea in stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.

Verificarea activitatii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gatului sau prin ascultarea batailor inimii, punnd
urechea pe pieptul bolnavului.

Primul ajutor in stopul cardio-respirator:

- scoaterea victimei din vehicul;
- pozitionarea victimei pe spate, pe o suprafata dreapta si dura;
- pozitionarea salvatorului lateral stanga, in genunchi;
- efectuarea masajului cardiac se actioneaza pe treimea inferioara a sternului, cu podul palmei stangi peste care se
aplica podul palmei drepte;
Se executa scurt si energic o presiune astfel incat sternul sa coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrala. Se lasa
toracele sa revina spontan la normal, fara ca mainile sa se ridice de pe sternul accidentatului. Manevra se repeta cu o
frecventa de 60/minut.
- masajul cardiac extern se continua pana la reluarea ba;ta;ilor cardiace sau atata timp cat rezista salvatorul;
- transportarea la spital a victimei;
- pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiratia, transpiratie culoarea tegumentelor, marimea pupilelor,

2
starea generala.

HEMORAGIA

Hemoragiile reprezinta pierderea de sange in afara sistemului vascular.

In functie de tipul vasului din care curge sangel hemoragiile pot fi:
- arteriale - sangele este rosu deschis si curge ritmic in plaga;
- venoase - sangele este rosu inchis si curge in valuri;
- capilare - sangele musteste in plaga;.

Dupa locul unde se scurge sangele, hemoragiile se impart in:

- interne - sangele se scurge intr-o cavitate inchisa;
- externe - sangele apare la suprafata corpului in mod direct;
- exteriorizate - sangele se scurge intr-un organ care comunica cu exteriorul.

Gravitatea unei hemoragii se apreciaza in functie de cantitatea de sange pierdut.

Semnele de recunoastere ale unei hemoragii interne sunt:

- ameteli;
- transpiratii reci;
- tensiune arteriala scazuta;
- respiratie accelerata;
- puls rapid;
- frisoane;
- agitatie;
- convulsii;
- lipotimie;
- dilatarea pupilelor.

Primul ajutor in hemoragii:

- scoaterea victimei din vehicul;
- pozitionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decat nivelul trunchiului si cu picioarele ridicate cu 20-30 cm, pentru
a usura irigarea cu sange a creierului;
- stabilirea tipului de hemoragie;
- efectuarea hemostazei:
- prin compresiune manuala la distanta, mai sus de plaga - este corect efectuata atunci cand face sa dispara pulsul
arterial de pe artera pe care o comprima;
- prin pansament compresiv, care se realizeaza prin asezarea unor comprese groase direct pe plaga sangeranda;,
aplicandu-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care nu trebuie strans prea tare, pentru a nu opri
circulatia arteriala;
- aplicarea unui garou, numai atunci cand gravitatea hemoragiei pune in pericol viata victimei si cand sangerarea nu
poate fi oprita prin alte mijloace. Garoul trebuie sa fie suficient de lung pentru a inconjura membrul respectiv de doua
ori. El se aseaza intotdeauna deasupra ranii (intre rana si corp), dar fara a atinge rana. Garoul se strange, eventual cu
ajutorul unui bat, pana; cand sangerarea se opreste. Odata aplicat, garoul nu se mai largeste si nu se mai misca. Se
ataseaza un bilet in care se mentioneaza ora si minutul in care a fost aplicat garoul, care nu se acopera cu alte
pansamente.

In vederea transportarii victimei la spital, aceasta va fi asezata cu capul mai jos decat nivelul corpului, lateral dreapta
sau stanga pentru inconstienti, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va
fi invelita, pentru evitarea frisoanelor si, daca este constienta, va fi hidratata.

3
RANA (PLAGA)

Rana sau plaga reprezinta o intrerupere a continuitatii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o
poarta; de intrare a microbilor in organism.

In functie de profunzimea lor, plagile pot fi:

- excoriatii (zgarieturi);
- superficiale (intereseaza straturile pielii);
- profunde (sunt interesati muschii, vasele, nervii, diferite organe, oase).

Primul ajutor pentru rani:

- salvatorul se va spala pe maini cu apa si sapun;
- curatirea, de infectarea si pansarea ranii;
- se curata si se degreseaza tegumentele din jurul plagii, intotdeauna de la marginea ei catre exterior, folosindu-se
apa; si sapun;
- se dezinfecteaza rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apa oxigenata) n cazul ranilor profunde nu se
vor folosi nici un fel de substante dezinfectante, care ar putea pa;trunde in interior si leza organele interne;
- nu se indeparteaza nici un fel de corp strain care s-a infipt adanc in muschi sau in alte tesuturi, deoarece se poate
declansa o hemoragie grava;
- peste plaga nu se aplica unguente, prafuri, spray-uri;
- deasupra plagii se aplica comprese sterile (niciodata vata), care se fixeaza cu fesi de tifon sau leucoplast;
- zona ranita se aseaza in pozitie de repaus;
- se transporta victima la spital.

ENTORSA, LUXATIA SI FRACTURA

Entorsa reprezinta intinderea fortata a ligamentelor si capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fara; deplasarea
oaselor din articulatie. Cele mai des intalnite sunt entorsele gleznei, cotului, umarului, pumnului, degetelor.

Semne de recunoastere:
- dureri la mobilizarea articulatiei;
- umflarea articulatiei;
- sensibilitatea zonei la atingere;
- modificari de culoare de la albastru pana la negru.

Primul ajutor in entorse:

- peste articulatie se aplica; comprese cu apa; rece sau gheata;;
- se aplica; bandaje cu scopul de a sustine articulatia;
- victima nu trebuie la;sata; sa; foloseasca; articulatia respectiva;;
- nu se va folosi ca;ldura sau compresele cu apa; calda; n perioada imediat urma;toare traumatismului;
- transport la spital.

Luxatia reprezinta ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulatii. Articulatiile cele mai
afectate sunt: uma;rul, soldul, cotul, degetele, degetul mare de la mana si genunchiul.

Simptome de recunoastere:
- deformarea articulatiei;
- dureri la mobilizarea articulatiei sau imposibilitatea de a o folosi;
- modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;
- sensibilitate la atingerea zonei.

Primul ajutor:

4
- nu se va incerca asezarea osului la loc;
- zona lovita se imobilizeaza cu o atela sau o esarfa, in pozitia in care a fost gasit membrul;
- transportarea victimei la spital.

Fractura reprezinta intreruperea continuitatii unui os.

Fracturile pot fi:

- inchise (pielea ramne intacta);
- deschise (exista o rana deschisa pana la nivelul osului rupt).

Semne de recunoastere:
- durere vie, localizata intr-un punct fix, care creste in intensitate la orice incercare de mobilizare a regiunii lezate;
- deformarea regiunii;
- echimoze;
- lipsa transmiterii miscarilor;
- crepitatii osoase;
- impotenta functionala;
- ntreruperea traiectului osului.

Primul ajutor in fracturi:

- dezangajarea victimei;
- pozitionarea victimei in functie de zona fracturata;
- in cazul fracturilor deschise, se face hemostaza, iar rana se acopera cu o compresa sterila mai mare, fara; a se
incerca sa se impinga bucatile de os iesite in afara;;
- imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie sa fie suficient de lungi pentru a fixa atat articulatia
de deasupra, cat si cea de dedesubtul osului rupt;
- nu se incearca in nici un fel asezarea oaselor in pozitia ior normala;
- atelele vor fi capitonate cu bucati de panza, prosoape sau paturi, ce trebuie asezate intre atela si pielea zonei ranite;
- atelele nu se leaga prea strans, astfel incat legatura sa opreasca circulatia.

O atentie deosebita trebuie acordata fracturilor de coloana vertebrala si in special fracturilor de la nivelul gatului. In
acest caz, victima nu trebuie miscata in absenta personalului calificat, decat daca se afla n pericol de moarte
(incendiu, explozie etc).

Orice miscare a capului, in fata, in spate, la stanga sau la dreapta poate avea drept consecinta paralizia totala sau
moartea!

In cazul fracturilor cervicale, pot exista urmatoarele simptome:

- leziune la nivelul capului;
- dureri de cap;
- gat teapan;
- imposibilitatea de miscare;
- imposibilitatea de a misca anumite parti ale corpului;
- senzatii de furnicaturi in maini sau picioare.

Daca victima trebuie miscata din pricina pericolului vital:

- imobilizati gatul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strans lejer in jurul gtului, avnd grija ca
lega;tura sa nu stanjeneasca respiratia
- victima va fi asezata pe o targa tare (scandura, usa), suficient de lunga si de lata, in asa fel incat corpul sa nu se
indoaie sau sa se miste lateral;
- daca; exista posibilitatea, targa se leaga de corpul victimei la nivelul fruntii si pe sub subsuori, iar pe laturile corpului
se vor aseza prosoape rulate, paturi, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preintampina orice fel de miscare

5
laterala a capului sau gtului.

Daca victima trebuie transportata la spital de altcineva decat de personal calificat:

- victima trebuie transportata intinsa la orizontala, cu fata in sus, pe o suprafata plana si dura (vehicul cu platforma);
- corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, sustinnd capul, gatul si trunchiul in pozitia in care a fost gasita victima;
- in jurul gtului si capului victimei se aseaza prosoape rulate, paturi sau haine, pentru a preveni orice miscare;
- daca e posibil, corpul victimei se leaga de suport.

ARSURILE

Afectiunile cauzate de arsura; ntregului organism sunt determinate direct de ma;rimea suprafetei arse, profunzimea
arsurii si modul de evolutie a leziunii locale.

Clasificarea arsurilor

In functie de intinderea arsurii:

- arsuri usoare, sub 15% din suprafata corpului;
- arsuri intre 15-30% din suprafata corpului pot genera soc;
- arsuri critice intre 30-40% din suprafata corpului;
- arsuri letale peste 40-50% din suprafata corpului.

Dupa profunzimea arsurii:

- gradul I - congestia pielii, durere, edem;
- gradul II - flictene cu continut limpede transparent, edem, durere;
- gradul III - flictene cu continut sanguinolent, edem, durere;
- gradul IV - escara dermica totala, pielea pare albita sau carbonizata, fiind distrusa in intregime.

Primul ajutor in arsuri:

- scoaterea victimei de sub influenta agentului cauzal;
- stingerea flacarilor prin invelirea victimei cu o patura;
- nu se vor indepa;rta resturile de haine de pe zonele arse;
- resuscitare cardio-respiraiorie, daca e cazul;
- zonele arse se acopera cu pansamente groase si sterile (tifon);
- arsura va fi spalata cu apa din abundenta numai in cazul arsurilor chimice;
- nu se aplica peste plaga dezinfectante, unguente, prafuri;
- pe timpul transportului, victima va fi nvelita; cu o haina sau o patura, pentru a se mentine o temperatura confortabila.

TRANSPORTUL ACCIDENTATILOR

Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie sa; fie cat mai rapida si corect executata. Aceasta
actiune se va face prin ridicare (nu tragere sau impingere), astfel incat capul, gatul si trunchiul victimei sa fie
mentinute, pe cat posibil, in acelasi plan. Numai in acest fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/si aparitia
altora.

Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:

- dezangajarea victimei sa se faca astfel inct capul gatul si trunchiul sa se mentina in acelasi plan;
- manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate si pe timpul transportului;
- victima sa fie transportata numai dupa ce a fost obtinuta redresarea functiilor vitale;
- pozitia victimei pe timpul transportului va ramane identica cu cea in care i s-a acordat primul ajutor la locul
accidentului;
- capul victimei va fi asezat catre directia de deplasare;
- pozitia targii va fi obligatoriu orizontala;

6
- soferul autovehiculului care transporta victima va evita franarile si efectuarea virajelor bruste.

Pozitionarea victimei in functie de starea generala si ranile existente:

- pozitie de repaus (raniri, luxatii, entorse, fracturi inchise);
- pe spate, cu capul mai jos decat nivelul trunchiului si al membrelor inferioare, care vor fi ridicate la 30-45 grade
(hemoragii mari);
- pe spate (stop cardio-respirator);
- sezand (fracturi de antebrat, mandibula, maxilar);
- semisezand cu spatele sprijinit (fracturi de coasta cnd victima este constienta);
- lateral, pe partea bolnava (victima inconstienta cu fractura costala);
- orizontal, pe o parte (fractura; craniana;);
- pe spate cu corpul lateral (inconstient, cu fractura de coloana vertebrala);
- pe spate (fractura de coloana vertebrala).
**

Mecanica

Dereglarea carburatiei, dereglarea aprinderii sau defectarea injectoarelor pot determina un consum de combustibil
peste limitele normale.

Prezenta calaminei pe suprafata bujiilor si fumul albastru al esapamentului indica faptul ca mecanismul motor (grup
piston-cilindru) este uzat.

Motorul Disel al unui autoturism poate sa emita fum ca urmare a unor defectiuni la instalatia de injectie.

Organele mobile ale mecanismului motor sunt:pistonul, segmentii, boltul, biela, arborele cotit si volantul

Arderea incompleta si defectoasa a combustibilului determina poluarea mediului ambiant de catre autovehicule.

Fumul de culoare albastra emis de esapament indica un consum exagerat de ulei.

Fumul de culoare negra emis de esapament indica un consum exagerat de combustibil.

Atunci cand conduceti un autovehicul actionat de un motor cu aprindere prin scanteie, dotat cu catalizator, trebuie sa
utilizati numai benzina fara plumb.

Catalizatorul asigura o poluare atmosferica redusa, prin arderea completa a gazelor de evacuare.

Defectarea termostatului sau ruperea curelei de antrenare a pompei de apa pot determina cresterea excesiva a
regimului termic de functionare a motorului.

Temperatura lichidului de racire, care asigura performanta maxima si uzura minima a motorului este cuprinsa in
intervalul 90-05 grade C.

Cele mai frecvente defectiuni ale instalatiei de racire a motorului sunt slabirea sau ruperea curelei de antrenare a
ventilitaorului si a pompei de apa.

Circulatia frecventa cu termostatul defect si, implicit, cu o temperatura a lichidului de racire sub 60 grade C conduce la
cresterea consumului de combustibil cu 30 pana la 90 %.

Rolul termostatului este de a inchide si de a deschide circuitul lichidului de racire la anumite temperaturi.

Uleiul pentru motor are rolul de a reduce uzura motorului, prin creearea unui fil rezistent de lubrefiant intre suprafetele

7
pieselor aflate in miscare.

Vascozitatea si punctul de congelare reprezinta clitatile unui ulei de motor.

Pentru intretinerea sistemului de ungere, trenbuie sa efectuati verificarea si competarea nivelului uleiului din baie si sa
inlocuiti uleiul dupa expirarea termenului de utilizare.

Controlul uleiului din baie se face cu ajutorul unei tije metalice numite, joja, introdusa in blocul motor.

Schimbarea uleiului si a elementului filtrant se face conform periodicitatii stabilite de constructor.

Aprinderea luminii martor de la bord, care semnalizeaza functionarea generatorului de curent, poate indica ruperea
curelei de antrenare a pompei de apa, a ventilatorului si a alternatorului.

Dupa intreruperea contactului electric, motorul continua sa functioneze. Fenomenul se numeste autoaprindere
electrica.

Bateria de acumulatori este descarcata daca, la aprinderea farurilor, intensitatea luminoasa a acestora scade
progresiv, sau cand este actionat claxonul, acesta emite un sunet slab , intrerupt.

Ambreiajul are rolul de a realiza cuplarea progresiva si decuplarea motorului de restul transmisiei.

In pozitia debraiat discul de ambreaj nu atinge discul motor si rotile nu sunt antrenate in miscare.

In pozitia patinat, rotile sunt partial antrenate.

In pozitia ambreiat discurile sunt presate puternic iar rotile sunt antrenate total.

Cutia de viteze asigura puterea transmisa rotilor, permite mersul inapoi, fara a inversa sensul de rotatie a motorului
precum si stationarea cu motorul in functiune.

Cutia de viteze face posibila utilizarea motorului in regimul cel mai favorabil, in functie de forta care se cere.

Este gresit sa sprijini piciorul pe pedala de ambreiaj in timpul deplasarii sau asteptarea la semafor cu pedala de
ambreiaj apasata, ele duc la defectarea frecventa a ambreiajului.
**

Conducere ecologica
In urma arderii combustibilului in cilindrii motorului rezulta gazul de esapament compus din mono-oxid de carbon
CO, benzina sau motorina nearsa, funingine, iar la benzina cu plumb Pb raman si resturi de plumb.Motoarele
moderne folosec numai benzina fara plumb caracterizata prin cifra octanica care poate fi 95 sau 98, iar unele
benzinarii au chiar si 100. Motorina este de vara sau de iarna care rezista la -25 si chiar -30 grade celsius,
motorina este caracterizata de cifra cetanica.
Normele de poluare europene EURO au impus treptat constructorilor de motoare sa scada cantitatea de CO si
de comb nears din gazele de esapament, s-a ajuns in zilele noastre la EURO 5.
Pentru comb nears este prevazut un catalizator, pe teava de esapament la iesirea din galeria de evacuare a
gazelor, care arde la temperaturi mari combustibilul nears, pe galeria de evacuare este prevazut un senzor,
sonda lambda, care masoara cantitatea de oxigen din gazele de esapament si da comanda calculatorului de
bord sa dozeze combustibilul la injectoare. Daca s-ar folosi benzina cu plumb acesta ar infunda catalizatorul.
Concluzia e ca poluarea este data de cantitatea de combustibil ars in cilindrii in timpul functionarii motorului si de

8
normele EURO indeplinite de motor.
Turatia motorului este data de cantitatea de combustibil care intra in cilindri la apasarea pedalei de acceleratie.
Conducerea ecologica presupune un consum redus de combustibil .

DE RETINUT!
Schimbati uleiul la depasirea termenului de valabilitate.
Nu plecati de pe loc cu motorul supraturat adica folositi 1500 rot/min.
Schimbati treptele de viteza la turatii mici 2000 rot/min in loc de 3000 rot/min(la stilul de conducere sportiv)
Folositi treptele de viteza superioare 3, 4 sau 5
Evitati aglomeratiile si fluidizati traficul
Stabiliti traseul din timp pentru a evita drumurile inutile
Folositi cat mai putin aerul conditionat si recirculati aerul in interiorul masinii.
Nu supra incarcati masina inutil
Nu circulati cu viteze foarte mari, peste 110 km/h consumul creste foarte mult datorita frecarii cu aerul(rezistenta
aerodinamica)
Nu montati proiectoare suplimentare si nu montati eleroane si tot felul de ornamente care cresc rezistenta la
inaintare.
Nu folositi inutil portbagajul acela suplimentar montat deasupra masinii
Verificati presiunea pneurilor
Conduceti cu viteza constanta, evitati accelerarile bruste sau franarile bruste, reducand treptat viteza anticipand
din timp situatiile periculoase
**

Conducere preventiva
Notiunea de conducere preventiva se poate defini prin: comportamentul rutier care asigura prevenirea
accidentelor, prin anticiparea si evitarea situatiilor periculoase determinate de ceilalti participanti la trafic, precum
si adaptarea vitezei la conditiile de drum, trafic si meteorologice.

Factorii conduitei preventive

Vigilenta
Este caracterizata de capacitatea conducatorului auto de a fi in permanenta atent la tot ceea ce se petrece in
jurul sau.

Prevederea
Este reprezentata de capacitatea conducatorului auto de a anticipa situatile din trafic cat mai din timp si de a
gasii solutii, astfel ca in desfasurarea traficului sa nu se produca evenimente rutiere.

Judecata
Este procesul psihic de gandire si de alegere a unei solutii cu cel mai bun rezultat intr-o situatie conflictuala
aparuta in trafic la un moment dat.

Indemanarea
Este constituita de capacitatea de a efectua corect intreaga gama de manevre in conducerea autovehiculului.

Pe scurt aceast inseamna ca soferul unui autovehicul trebuie sa anticipeze situatiile periculoase din trafic iar
pentru aceasta trebuie sa adapteze viteza la conditiile de drum.

Una dintre recomandarile pe care conduita preventiva le promoveaza ar fi sa se circule cu o viteza care permite
oprirea in siguranta. Spre exemplu, pe autostrada unde vizibilitatea este foarte buna se merge cu 130 km/h, iar
in viraje unde vizibilitatea este sub 50 m se merge cu 20 km/h sau, uneori, se impune chiar oprirea pentru

9
asigurare.

In orice situatie potential periculoasa se impune reducerea vitezei. Distanta de franare depinde cel mai mult de
viteza masinii.

Pentru mentinerea concentrarii si atentiei distributive pe toata durata conducerii se recomanda cate o pauza la
fiecare 2 ore.

Principala cauza a accidentelor este viteza excesiva sau neadaptata, astfel la viteze excesive apare efectul de
tunel adica se reduce campul vizual.

Notiuni generale

- la orice situatie posib periculoasa se impune reducerea vitezei de deplasare;

- distanta de franare este direct proportionala cu viteza cu care se deplaseaza vehicolul;
- pentru a mentine nivelul de concentrare ridicat este recomandata o pauza la fiecare 2 ore de condus;
- principala cauza a accidentelor rutiere este viteza excesiva;
- pe timp ploios viteza se va reduce pentru a se evita fenomenul de acvaplanare;
- acvaplanarea este fenomenul care apare atunci cand autovehicolul ruleaza cu o viteza prea mare pe o
suprafata umeda iar rotile nu mai ating solul, ceea ce duce la pierderea controlului autovehicolului;
- tot pe timpul ploi seara si noaptea are loc un fenomen pri care lumina farurilor este absorbita de asfaltul umed
ceea ce duce la o vizibilitate mult scazuta a conducatorului;
- in localitati se impune reducerea vitezei pentru a evita situatia cand un pieton incearca sa treaca strada prin
fata autovehicolului pe care il conduceti;
- in mediul rural trebuie adaptata viteza la situatia in care pe margine drumului sunt oameni, animale ori vreun
vehicol cu tractiune animala;
**

10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20