Este dificil de a da o definitie pentru un lucru atat de simplu despre care toti "stim" atat de multe lucruri,

comunicarea umana. Sunt foarte multe definitii date de expertii in domeniu, dar nici una nu este unanim acceptata.

Din punctul meu de vedere, comunicarea umana este un proces esential existentei fiintei umane. Astfel, eforturile de
a reuni toate elementele ce caracterizeaza acest proces intr-o singura fraza nu mi se par atat de importante. In
continuare, vom incerca sa descoperim elementele ce definesc comunicarea umana. Totusi, iata cateva dintre
diferitele definitii existente:

Comunicarea umana este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimul cu scopul de a
schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul).

Comunicarea umana inseamna totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o influenteze pe alta.

Comunicarea este o actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele probabile de
comportament ale unui alt organism sau ale altei celule, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau pentru
ambii participanti.

Comunicarea uman poate fi neleas ca procesul de transmitere de idei, informaii, opinii, de

la un individ la altul, sau de la un grup la altul

In toate timpurile si, cu atat mai mult in lumea de azi, educatia si invatarea nu pot exista in afara
comunicarii umane.

A comunica inseamna a pune ceva in comun. Intre oameni, a comunica inseamna a pune in
comun idei, fapte, opinii, emotii si sentimente. Acestea circula de la un partener la altul, sub
forma de mesaje.

In consecinta, a comunica inseamna a emite, transmite si receptiona mesaje. Odata emis si

receptionat, mesajul apartine, in comun, atat celui care a "dat" cat si celui care a "luat".

Omul emite mesaje atunci cand vorbeste, cand scrie, cand indica un obiect sau o imagine
ca si atunci cand zambeste, se incrunta sau raspandeste un anumit miros.

Cand asculta, citeste, priveste sau pipaie, el receptioneaza mesaje.

Comunicarea umana este un proces de predare-primire, adica unul de tip tranzactional,

prin care oamenii schimba si transfera semnificatii de la un individ la altul, catre un grup uman
mai restrans sau catre publicul larg.

Comunicarea exista atunci cand se emit si se receptioneaza semnale care poarta si carora li
se confera semnificatie.
 Intotdeauna, comunicarea umana este deformata(distorsionata) de paraziti(zgomote), se
produce intr-un anumit context, genereaza anumite efecte si comporta o anumita retroactiune.

Studiul comunicarii vizeaza trei obiective importante:

-explicarea teoriilor si conceptelor proprii diverselor forme de comunicare;

-dezvoltarea abilitatilor si competentelor de comunicator, moderator, negociator, orator si

auditor;

-dezvoltarea spiritului critic si crearea de norme etice in materie de comunicare pentru a

proteja individul si comunicatiile umane de manipulare si de spalarea creierelor, posibile prin
comunicare subliminala, hipnoza, analiza tranzactionala, hipermediatizare, falsa publicitate sau
diverse alte forme de comunicare abuziv

Functiile

Scopurile concrete pentru care comunica managerul rezulta din rolurile pe care acesta le are in
organizatie.

Va prezint in continuare o clasificare a functiilor comunicarii propusa de cercetatorul

american Roman Jakobson:

1. Functia emotiva a comunicarii consta in evidentierea starii interne a emitatorului. Aceasta

functie este extrem de importanta, in special in campaniile electorale. Candidatul trebuie sa stie
sa-si exprime foarte bine emotiile in contact cu o relitate de pe teren.

2. Functia conativa sau persuasiva sau retorica. Constructia mesajului este la modul imperativ
prin excelenta.

Exemplu: Daca doriti sa vina prosperitatea, votati-ne!

Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.

3. Functia poetica se refera in special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum
se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune accentul pe "ce se
spune".

Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, in special reclamele pentru serviciile turistice.

4. Functia referentiala vizeaza contextul in care are loc transmiterea unui mesaj
 Sunt autori sociologi care contesta acuratetea acestei functii si propun impartirea acesteia in
doua:

a) functia propriu-zis referentiala, axata pe continutul comunicarii.

b) functia contextuala sau situationala, care tine cont de cadrul in care se desfasoara procesul
de comunicare.

Exemplu: un mesaj electoral pentru Transilvania trebuie sa tina cont de contextul emotional
real care exista acolo, si nu de cel imaginar.

5. Functia metalingvistica. Uneori un mesaj de o anumita natura este spus pe un ton serios,
desi sala zambeste si se amuza. In aceasta situatie apare uneori necesitatea de a atrage atentia
asupra adevaratului mesaj, care poate fi o ironie. Deci este necesar sa se atraga atentia asupra
codului utilizat, fie prin gesturi (zambet in coltul gurii), fie in perifraze explicative (explicatii de
genul "glumesc, desigur").

Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a comunicarii (Benny Hill,
comicii Marin Moraru si Nae Lazarescu, etc). In aceasta situatie, rasul telespectatorilor din "off"
atrage atentia asupra glumelor. Un alt exemplu este Chestiunea zilei, a lui Florin Calinescu.

6. Functia fatica a comunicarii. Aceasta functie are in vedere caracteristicile canalului de

comunicare si controlul bunei functionari a acestuia.

Exemple: gesturile, formulele de salut, "alo" cu care incepem fiecare convorbire telefonica.