a.

Istoric; domenii de activitate

Organizatia Internationala a Muncii, cea mai veche si mai vasta institutie specializata din
sistemul Organizatiei Natiunilor Unite, a luat fiinta in anul 1919 prin Tratatul de la Versailles(partea
XIII), concretizand ideea fundamentala inscrisa in Constitutia sa conform careia o pace universala si
durabila nu se poate stabili decat pe baza justitiei sociale.

In 1944, prin Declaratia de la Philadelphia, au fost dezvoltate scopurile si principiile sale

fundamentale, afirmandu-se principial ca:

- munca nu este o marfa:

- libertatea de expresie si de asociere este o conditie indispensabila a unui progres sustinut:

- saracia, oriunde ea exista, constituie un pericol pentru prosperitatea tuturor:

- toate fiintele umane, fara deosebire de rasa, credinta sau sex, au dreptul de a-si urmari
progresul lor material si dezvoltarea lor spirituala in libertate si demnitate, in securitate economica si cu
sanse egale.

Organizatia Internationala a Muncii este singura institutie internationala ce functioneaza

pe principiul tripartitismului, politica si programele sale fiind formulate de reprezentantii patronatelor si
ai sindicatelor pe picior de egalitate cu cei guvernamentali.

b. Structura O.I.M.
Organizatia Internationala a Muncii este compusa dintr-o adunare generala anuala, Conferinta
Internationala a Muncii, un consiliu executiv- Consiliul de Administratie, si un secretariat permanent-
Biroul International al Muncii (B.I.M.). Organizatia isi desfasoara activitatea si prin organisme subsidiare,
cum ar fi conferintele regionale, comisiile industriale si reuniunile de experti.

c. Normele internationale in domeniul muncii

Conventiile O.I.M. sunt instrumente juridice ce reglementeaza unul sau altul dintre
aspectele administrarii fortei de munca, ale bunastarii sociale sau ale drepturilor omului. Ratificarea unei
conventii implica o dubla obligatie din partea unui stat membru: ea este un angajament de a aplica
prevederile conventiei respective si, in acelasi timp, indica disponibilitatea statului ratificant de a accepta
masurile de supraveghere internationala specifice organizatiei.

Recomandarile adoptate de catre O.I.M. sunt instrumente juridice similare conventiilor, nefiind
insa supuse ratificarii si cuprinzand orientari mai detaliate. Ele nu au, asadar, forta juridica, ci ofera un
model si un stimul pentru legislatia si practica tarilor membre. De regula, o data cu o conventie se
adopta o recomandare corespondenta.

d. Codul international al muncii - continut

Cele 185 conventii si 195 recomandari adoptate de catre O.I.M. in perioada 1919-2005
constituie, asadar, codul international al muncii. Analiza continutului acestor norme demonstreaza ca
O.I.M. are o competenta generala, ele privind, de fapt, toate aspectele ce tin de munca si securitate
sociala. Ele acopera, conform clasificarii realizate de O.I.M. insasi4 , urmatoarele domenii:

f. Romania si Organizatia Internationala A Muncii

 Prin semnarea Tratatului de la Versailles, Romania a devenit membra fondatoare a O.I.M. De-
a lungul timpului, relatiile tarii noastre cu O.I.M. au fost contradictorii. In perioada interbelica, au fost
ratificate un numar important de conventii in vederea adaptarii legislatiei romanesti la cerintele
organizatiei.

Dupa anul 1990 relatiile cu O.I.M. sunt relansate. Romania a recapatat dreptul la vot
si a beneficiat de numeroase activitati de sprijinire constand in consultanta in
elaborarea unor importante proiecte de legi(referitoare la sindicate, conflicte colective de munca,
protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala, contractele colective de munca, Consiliul
Economic si Social).