1.8.7 Funcii de numrare i formula multinomului.

In cele ce urmeaz se va lucra cu mulimi

finite. Numrul de elemente din mulimea finit X va fi notat cu |X|. Unei funcii / de la X in Y, unde X si
Y sunt mulimi finite, astfel nct X = [ x \ , . . . , x n } si Y = [ y i , . . . , y m } , i se pune in corespondenta o
aranjare a mulimii X de obiecte in mulimea Y de csue, astfel nct in csua s intre obiectele din
mulimea [x|x E X , / (x) = y }. Aceasta corespondent este o bijecie. De asemenea, se poate stabili o
bijecie intre mulimea funciilor / : X Y si mulimea n-uplelor formate cu elemente din Y sau a cuvintelor
de lungime n formate cu litere din mulimea Y astfel: unei funcii / i se pune in corespondenta cuvntul
/ ( x i ) / ( x 2 ) . . . /(xn) in care ordinea literelor este esenial.
PROPOZIIA 1. Numrul funciilor / : X Y este egal cu mn, daca |X| = n si |Y| = m.
Prin definiie se noteaz [x]n = x(x 1). . . (x n + 1) si [x]n = x(x + 1). . . (x + n 1), ambele
produse coninnd cte n factori consecutivi.
PROPOZIIA 2. Numrul funciilor injective / : X Y, unde |X| = n si | Y| = m este egal cu [m]n.
Aranjamente de m luate cate n se numesc cuvintele de lungime n formate cu litere diferite din
mulimea Y, iar numrul lor este [m]n. Dac m = n, aceste cuvinte de lungime n formate cu toate literele
din Y se numesc permutri ale mulimii Y si numrul lor este egal cu [n]n, care se noteaz cu n! = 1 2
n si se numete n factorial. Prin definiie 0! = 1.

Daca mulimea Y este o mulime ordonat astfel nct y1 < y2 < . . . < yn, un cuvnt de lungime n
format cu litere din Y, yil . . . yin se numete cresctor dac yil < yi2 < . . . < yin si strict cresctor daca yil <
yi2 . . . < yin. Cuvintele strict cresctoare de lungime n formate cu m simboluri se mai numesc combinri
de m luate cte n, iar cele cresctoare se numesc combinri cu repetiie de m luate cte n.
PROPOZIIA 3. Numrul cuvintelor strict cresctoare de lungime n formate cu m simboluri este
egal cu [m]n/n!. Acest numr este egal si cu numrul submulimilor cu n elemente ale unei mulimi cu m
elemente. Numerele [m]n se mai noteaz prin si se numesc numere binomiale cu parametrii m si n.
PROPOZIIA 4. Numrul cuvintelor cresctoare de lungime n formate cu m simboluri este egal cu
[m]n/n!.
Demonstraie. S observam mai nti ca [m]n/n! = (m+n_^. Putem presupune ca Y = {1,. . . ,m} si
vom stabili o bijecie de la mulimea cuvintelor cresctoare de lungime n formate cu litere din Y (cu
ordinea naturala) pe mulimea cuvintelor strict cresctoare de lungime n formate cu litere din alfabetul
extins {1,. . . , m + n 1} in felul urmtor: ^(yil yj2 . . . yin) = yil |yi2 + 1|. . . |yin + n 1. Se verific
imediat ca ^ este o bijecie, de unde rezult propoziia, deoarece numrul cuvintelor strict cresctoare de
lungime n formate cu litere dintr-un alfabet cu m + n 1 simboluri este egal cu

Numerele binomiale apar drept coeficieni in formula binomului:

, (1)

care este valabil pentru orice a , b dintr-un inel comutativ. Demonstraia formulei (1) se poate face
innd seama ca (a + b)n = (a + b)(a + b ) . . . (a + b), unde in produs sunt n factori. Pentru a obine
monomul an-kbk trebuie sa l alegem pe b din k paranteze si pe a din parantezele ramase, in numr de n
k. Dnd cate un numr de ordine celor n paranteze, trebuie sa selectam k numere de ordine ale
parantezelor din care l alegem pe b din mulimea de numere {1,. . . , n}, ceea ce se poate face in (jkj
moduri, deci coeficientul
monomului an-kbk este egal cu nk .
PROPOZIIA 5. Numrul de aranjri ale unei mulimi de n obiecte X = . . . ,xn} intr-o mulime de
p csue Y = {y1,... ,yp}, astfel nct csua yj s conin n obiecte pentru orice 1 < i < p (n1 + . . . + np =

n) este egal cu

Demonstraie. Obiectele din csua y1 pot fi alese in(n/n1) moduri, obiectele din csua y2 pot fi
alese din cele n n1 obiecte rmase in (n-n1/n2) moduri etc. Rezulta in total un numr de posibiliti egal
cu
 Acest raport de factoriale se mai noteaz si se numete numr multinomial, care
generalizeaz numerele binomiale (cazul p = 2) si apar in formula multinomului care extinde relaia (1):

(2)

Demonstrata formulei (2) a multinomului se poate face astfel: Este clar c dezvoltarea ( a \ + . . . +
ap)n va conine o suma de monoame de forma an , unde numerele naturale n \ , . . . n p verific ni+ . .
.+np = n. Trebuie gsit coeficientul acestui monom, deci de cate ori apare el in puterea a na a expresiei a1
+ . . . + ap. Pentru aceasta se procedeaz ca la formula binomului, dndu-se numerele de ordine 1 , . . . , n
parantezelor din dezvoltarea (a1 + . . . + ap)n = (a1 + . . . + a p ) . . . (a1 + . . . + ap) si observnd c pentru a
obine monomul a*,11 trebuie s-l alegem pe a1 din n1 paranteze,... ,pe ap din np paranteze. Ori aceasta
este echivalent cu plasarea numerelor de ordine 1 , . . . , n ale parantezelor in p cutii, astfel nct cutia 1 sa
conin n1 numere,...,cutia p sa conin np numere, ceea ce se poate realiza in (ni n n ) moduri, conform
propoziiei 5.
PRINCIPIUL INCLUDERII I AL EXCLUDERII I APLICAII Principiul includerii si al
excluderii constituie o generalizare a identitii:
(3)
unde A, B C X.
TEOREMA 1 (Principiul includerii si al excluderii). Dac Aj (1 < i < q) sunt submulimi ale unei
mulimi X, are loc relaia:

(4)

r
Demonstra e. Vom face demonstraia prin inducie dup q. Pentru q = 2 se obine relaia (3). Fie q
> 3, sa presupunem formula (4) adevrata pentru q 1 mulimi si s o demonstrm pentru q mulimi.
Avem:
. Aplicnd

distributivitatea se obine , deci aplicnd ipoteza de

inducie se deduce =

de unde, regrupnd termenii se obine (4).

Aplicaii
1) Determinarea funciei lui Euler </?(n).
Fiind dat un numr natural n, <^(n) reprezint numrul numerelor naturale mai mici ca n si relativ
prime cu n. Dac descompunerea lui n in factori primi distinci este n = pl1 p22 p^9 si se noteaz cu
Ai mulimea numerelor naturale mai mici sau egale cu n care sunt multipli de pi, se obine |Ai| = n/pi, |Ai n
A j | = n/(pipj-) etc. Deci

(5)

2) Determinarea numrului D(n) al permutrilor a n elemente fr puncte fixe.

Fie p o permutare a mulimii X = {1,. . . , n}, adic o bijecie p : X X. Permutarea p are un punct
fix in i dac p(i) = i. Daca notam cu Ai mulimea permutrilor care au un punct fix in i, rezulta ca D(n) =
n! |A1 U . . . U An| = n! E n=1 |Aj| + E 1<i<j<n |Aj n Aj | + . . . + ( 1)n| fl n=1 Aj|. Se obine | Ail n Ai2
 Aik | = (n k)!, deoarece o permutare din mulimea Ail n . . . Aik are puncte fixe in poziiile . . . , ik,
n. . .
celelalte imagini putnd fi alese in (n k)! moduri. Deoarece k poziii i 1 , . . . , ik pot fi alese din mulimea
celor n poziii in moduri, rezulta:
sau

. (6)

3) Determinarea numrului xn>TO al funciilor surjective.

Fie mulimile X = . . . , xn} si Y = { y 1 , . . . , ym}. Pentru fiecare i, 1 < i < m, s notm prin Ai
mulimea funciilor de la X in Y pentru care yi nu este imaginea nici unui element din X, adic Ai = { / : X

Y| y i < / / (X)} . Se obine xn,m = mn |A1 U . . . U Am| = mn 1 |Aj| + 1<l<j<m |Aj n A j | . . . + (
1)m | fi"= 1 Ai | . Ai este mulimea funciilor definite pe X cu valori in Y\{yi}, deci |Ai| = (m 1)n si in
general |Ail n . . . n Ai;| = (m 1)n. Deoarece fiecare sum 1 <l<...<l<m |Ail n . . . n Ai; | conine ("")
termeni egali cu (m 1)n, deducem:

(7)
Daca m = n se obine snn = n!, iar daca m > n nu exist surjectii de la X pe Y, deci xn>m = 0
(identitile lui Euler).

NUMERELE LUI STIRLING, BELL, FIBONACCI I CATALAN Alturi de numerele binomiale

si multinomiale, numerele lui Stirling, Bell si Fibonacci joac un rol deosebit in probleme de numrare.
Pentru a defini numerele lui Stirling de prima spea, pe care le notam s(n, k), vom dezvolta
polinomul [x]n in ordinea cresctoare a puterilor lui x. Coeficienii acestei dezvoltri sunt prin definiie
numerele lui Stirling de prima spet, adic

(8)
Numerele s(n, k) se pot calcula prin recurenta, utiliznd relaiile s(n, 0) = 0, s(n, n) = 1 si s(n + 1, k)
= s(n, k 1) ns(n, k), ultima relaie obinndu-se prin egalarea coeficienilor lui xk in cei doi membri
ai egalitii [x]n+1 = [x]n(x n). Se obine tabelul urmtor, unde s(n, k) = 0 pentru n < k.
s(n, k) k=0 1 2 3 4 5 ...
n=1 0 1 0 0 0 0
2 0 -1 1 0 0 0
3 0 2 -3 1 0 0
4 0 -6 11 -6 1 0
5 0 24 -50 35 -10 1
Numrul lui Stirling de spea a doua, notat S ( n , m), este numrul partiiilor unei mulimi cu n
elemente in m clase. S observm c att ordinea claselor, cat si ordinea elementelor intr-o clas a unei
partiii sunt indiferente. De exemplu, dac avem X = [ a , b , c , d}, partiiile cu trei clase ale acestei
mulimi sunt: {(a), (b), (c, d)}, {(a), (c), (b, d)}, {(a), (d), (b,c)}, {(b), (c), (a, d)}, {(b), (d), (a, c)}, {(c),
(d), (a, b)}, deci S(4, 3) = 6.
Numerele lui Stirling de spea a doua pot fi calculate prin recurent astfel: Considernd mulimea
celor S(n, k 1) partiii ale unei mulimi cu n elemente in k 1 clase, putem obine S(n, k 1) partiii a
n + 1 elemente in k clase, adugnd la fiecare partiie o noua clasa formata dintr-un singur element si
anume al ( n + 1)-lea. S considerm acum o partiie a n elemente in k clase. Deoarece putem aduga al (n
+ 1)-lea element la clasele deja existente in k moduri diferite si toate partiiile a n + 1 elemente cu k clase
se obin fr repetiii printr-unul din cele dou procedee expuse, rezult c

pentru 1 < k < n si S(n, 1) = S(n, n) = 1. Aceste relaii permit calculul prin recurenta al numerelor
S(n, m), obinndu-se tabelul urmtor:
S(n, m) m = 1 2 3 4 5 ...
n=1 1 0 0 0 0
2 1 1 0 0 0
3 1 3 1 0 0
 4 1 7 6 1 0
5 1 15 25 10 1
Pentru calculul direct al numerelor lui Stirling de spea a doua, vom arta ca S(n,m) =
xn>m/m!. Intr-adevr, oricrei surjectii / a mulimii X = . . . , xn} pe mulimea Y = { y 1 , . . . , yn} ii
corespunde o partiie a mulimii X cu m clase si anume /-1(y1), /- 1 ( y 2 ) , . . . , /-1(ym). Deoarece intr-o
partiie nu conteaz ordinea claselor, rezult c n! funcii surjective de la X pe Y vor genera o aceeai
partiie a mulimii X. innd seama de (7) rezult:

(9)