HERNIA DE DISC

Hernia de disc reprezinta o afectiune de natura neurologica ce se caracterizeaza prin alunecarea

nucleului pulpos in afara spatiului dintre corpurile a doua vertebre succesive, manifestinadu-se clinic
prin aparitia unor dureri foarte intense in zona respectiva. Practic o parte sau intregul nucleu pulpos
(zona moale a discului intervertebral) herniaza printr-o zona slabita a inelului fibros a discului
intervertebral. Hernia este de cele mai multe ori posterioara si ipsilaterala (de aceeasi parte)
defectului.
Hernia de disc poate sa apara la orice nivel al coloanei vertebrale, insa cele mai frecvente doua
localizari sunt lombare si cervicale. Hernia discala lombara este cea care determina majoritatea
durerilor cronice de spate precum si dureri care iradiaza in membrul inferior (sciatalgia). Hernia
lombara este mult mai frecventa decat cea cervicala, si apare in special la nivelul L5- S1.
Frecventa de aparitie a acestei afectiuni este relativ crescuta, variind intre 1- 10% din populatia
adulta. Varsta medie este de 25- 45 de ani.

Factori de risc sunt reprezentati de:

- Varsta;
- Activitatea fizica intensa la locul de munca;
- Obezitatea;
- Stil de viata sedentar;
- Vibratii excesive la care este supusa coloana;
- Malformatii congenitale ale coloanei si canalului vertebral.

Un factor de risc important in aparitia herniei de disc este reprezentat de fumat deoarece acesta
interfera cu oxigenarea corecta a coloanei si implicit a discului. Astfel poate sa apara deshidratarea
si degenerarea discala, care in timp vor determina hernia de disc.
Specalistii considera ca hernia de disc are o importanta componenta genetica, in special in cazul
pacientilor cu hernia lombara.
Majoritatea herniilor apar in zona lombara. Aceasta localizare este de 15 ori mai frecventa decat cea
cervicala. In unele hernii, sunt afectate si radacinile nervoase importante care pornesc de la acest
nivel (plexul brahial care inerveaza tot membrul superior, nervul sciatic, nervul femural). In aceste
cazuri tabloul clinic este mult mai violent, pacientul prezentand si afectiuni motorii (pareze
musculare) dar si afectiuni de natura senzitiva (pierderea sensibilitatii).

Herniile de disc afecteaza mai ales persoanele de varsta medie, adultii tineri cu profesii
active.

Simptomatologie
Simptomele variaza foarte mult in functie de localizarea exacta a herniei, precum si in functie de
tesutul moale implicat si afectat. Durerea resimtita de pacient poate varia de la moderata la foarte
intensa, si poate sa iradieze de-a lungul fibrelor nervoase. Adesea, herniile nu sunt diagnosticate
imediat deoarece pacientii amana prezentarea la medic sau simptomele sunt nespecifice.
Uneori pacientii au hernie de disc insa sunt asimpotmatici.

In cazul herniilor lombare, pacientul resimte dureri la acest nivel, in zona feselor si coapsei pe partea
respectiva, dureri care pot iradia spre gamba si chiar picior. Dintre nervii implicati cel mai adesea
este vorba de nervul sciatic, determinand aspectul clinic clasic de sciatica, insa poate fi afectat si
nervul femural. Aceste dureri pot fi insotite de furnicaturi, amorteli, tulburari de sensibilitate. Flexia
gambei pe coapsa amelioreaza simptomatologia.
In cazul herniilor cervicale, pacientul prezinta astenie musculara la nivelul membrelor superioare,
durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor, dureri in regiunea gatului, imposibilitatea de
intoarcere a capului sau de efectuare a miscarilor bruste, durere iradiate in umar, brat, antebrat si
mai rar la nivelul palmei, degetelor, spasm al musculaturii vertebrale superioare, durere accentuata
la ras, tusit, stranut.
In herniile de disc durerea este continua, nu are caracter pulsatil.

Investigatii paraclinice

Diagnosticarea herniei de disc poate fi facuta uneori, daca intensitatea si natura simptomelor sunt
sugestive, in functie de informatiile aflate in urma anamnezei si examenului clinic.
Medicul poate realiza o serie de teste specifice care pot sugera radiculopatia cervicala sau lombara.
De exemplu, pacientul este rugat sa incline capul in fata si apoi in partile laterale in timp ce medicul
aplica o usoara presiune pe varful capului. Daca apare durere sau orice modificare senzitiva in
cadrul acestui test, pacientul este suspicionat de radiculopatie cervicala.
Exista o serie de teste care se pot practica si pentru descoperirea radiculopatiilor lombare. Pentru
stabilirea unui diagnostic de certitudine sunt indicate studii imagistice: radiografii, CT, RMN,
mielografie.
Radiografia de coloana este indicata mai ales pentru excluderea altor afectiuni cu care poate fi
confundata, cel putin clinic, hernia de disc. Cele mai frecvente afectiuni care intra in diagnosticul
diferential sunt: fracturi pelvine, sindromul cozii de cal, infectii ale maduvei, infectii, spondilolistezisul.
Radiografiile obsinuite sunt totusi limitate si nu ofera informatii foarte utile in legatura cu starea
tesuturior moi inconjuratoare coloanei.
Computer tomografia (CT) poate oferi informatii utile cu privire la diametrul canalului radicular si
starea tesuturilor moi din jurul colanei.
 Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este mult mai indicata comparativ cu CT in diagnosticarea
patologiilor de coloana vertebrala. Imaginile obtinute sunt tridimensionale si astfel se vizualizeaa
foarte bine atat coloana, cat si radacinile nervoase, si se poate stabili gradul afectiunii in sine. In
prezent, RMN-ul reprezinta metoda imagistica de prima intentie pentru diagnosticarea herniilor de
disc si poate fi folosita chiar si in cazul pacientilor care nu au simptome clinice. Studiile au
demonstrat ca peste 60% dintre pacientii asimpotmatici care si-au facut, din alte motive, un RMN,
aveau un anumit grad de hernie discala.

Tratament

Scopul tratamentului herniei de disc este ameliorarea durerii si oprirea evolutiei procesului
etiopatogenic. Pentru aceasta se indica o perioada de odihna, administrarea de antiinflamatoare
nesteroidiene, fizio- si kinetotarapie (kiropraxia). Majoritatea pacientilor raspund foarte bine la aceste
tratamente combinate si isi pot relua activitatile cotidiene, simptomele fiind controlate adecvat. Exista
insa si un procent relativ mic care au nevoie de tratament pe termen lung, corticoterapie sau chiar
interventie chirurgicala.
Tratamentul farmacologic
Tratamentul farmacologic include administrarea de analgezice de uz larg, de relaxante musculare si
antiinflamatoare. Scopul tratamentului farmacologic este de a reduce durerea si inflamatia locala,
redand pacientului libertatea de miscare.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt indicate in special pentru ameliorarea durerilor
moderate. Relaxantele musculare sunt indicate doar daca pacientul are si spasm muscular. Unii
pacienti pot primi chiar si corticosteroizi (oral sau intravenos) in cazul in care inflamatia peridiscala
este importanta si nu se reduce in urma tratamentului cu AINS.
Injectii epidurale cu cortizon
O optiune terapeutica folosita pentru controlul durerii si inflamatiei este reprezentata de injectarea de
corticosteroizi in zona afectata. Efectele benefice sunt resimtite chiar si cateva luni. Procedura este
simpla, nedureoasa, cu riscuri minime. Pentru a fi localizata zona cat mai bine, injectiile se
realizeaza sub control radiologic. Echipa noastra medicala este supraspecializata in Germania in
infiltratii la nivelul coloanei vertebrale. Va prezentam cateva repere:

Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este destul de rar folosit in cazul herniei de disc necomplicate. El trebuie
avut in vedere doar daca simptomele persista si afecteaza foarte mult calitatea vietii pacientului,
limitandu-i activitatile zilnice si miscarile.
Cele mai utilizate si indicate proceduri chirurgicale sunt:
- Discectomia si microdiscectomia constau in indepartarea unui disc ce protruzioneaza. Procedura
se realizeaza cu anestezie generala iar pacientul ramane internat in spital 3 4 zile sau pana cand
starea de sanatate permite externarea. Pentru a se evita riscul de aparitie a cheagurilor sangvine,
pacientii sunt stimulati sa se mobilizeze chiar din prima zi postoperator. Recuperarea completa
dureaza cateva sapatamani. Microdiscectomia consta in indepartarea unor fragmente foarte reduse
din discul implicat in hernie printr-o incizie de mici dimensiuni;
- Laminectomia sau hemilaminectomia- se face pentru a ameliora stenoza spinala sau compresia
nervoasa;
- Chemonucleoliza este o procedura ce presupune injectarea unei enzime (chimopapaina) in
interiorul discului herniat cu scopul de a dizolva substanta gelatinoasa care este raspunzatoare de
aparitia simptomelor. In anumite situatii chemonucleoliza poate reprezenta o alternativa la
discectomie.

Prognostic

Pentru majoritatea pacientilor cu hernie de disc tratamentul conservator este cel mai indicat iar
starea lor de sanatate se amelioreaza spectaculos. Doar un procent relativ redus continua sa aiba
dureri de spate in urma tratamentului, situatie in care sunt indicate alte metode terapeutice. In cazul
in care pacientii au meserii ce constituie factori de risc pentru recurenta afectiunii, specialistii le pot
recomanda schimbarea locului de munca.