Jean Piaget: Etapele

dezvoltarii copilului
de Eva Pirosca

Afla care sunt etapele dezvoltarii copilului tau. Urmareste evolutia

normala a acestuia in functie de varsta. Asa cum corpusorul bebelusului
tau se maturizeaza an de an, asa si creierul lui are propriul ritm de
dezvoltare. Copilul tau va intelege pas cu pas cum se rezolva problemele,
cum functionaza lucrurile si cum gandesc ceilalti oameni. Daca ii cunosti
ritmul de dezvoltare cognitiva, vei sti ce anume sa astepti si ce sa nu
astepti de la el...
Etapele dezvoltarii copilului
0-2 ani: inteligenta senzorio-motorie
2-7 ani: gandirea pre-operationala
7-11 ani: operatiile concrete ale gandirii
De la 11 ani: operatiile formale ale gandirii

Iar pentru asta ii suntem recunoscatori elvetianului Jean Piaget. El a studiat capacitatile
intelectuale ale copiilor, nu prin testele psihologice clasice, ci prin interviuri clinice, care
incurajeaza manifestarile lor spontane. A discutat cu sute de copii intre 3 si 12 ani si a
observat ce cred ei despre lucruri precum Dumnezeu, univers, dreptate. El e cel care a
constatat ca inteligenta noastra se dezvolta inca de la nastere, in etape bine definite si
ca pana la 7 ani, copiii gandesc calitativ diferit de adulti.

Etapele dezvoltarii copilului

Cu fiecare etapa, copilul dezvolta noi capacitati cognitive si invata si noi forme de
comportament. El dobandeste abilitati care ii permit sa actioneze asupra mediului din
ce in ce mai eficient. De exemplu, achizitionarea limbajului ii permite copilului sa fie
independent si sa comunice sentimente si nevoi, spre deosebire de sugar, care este
complet dependent de cei care il ingrijesc.

0-2 ani: Inteligenta senzorio-motorie

Copilul reactioneaza reflex, in activitati precum
suptul, lovitul, apucatul. Incepe sa coordoneze
informatia vizuala si tactila pe care o primeste
din mediu cu deprinderile motorii pe care
tocmai le dezvolta. In aceasta etapa constata ca
daca isi misca ochii, are acces la mai multe
imagini si poate chiar sa observe cum propriile
manute si picioruse interactioneaza cu
obiectele.

Copilul reactioneaza reflex, in activitati precum suptul, lovitul, apucatul. Incepe sa

coordoneze informatia vizuala si tactila pe care o primeste din mediu cu deprinderile
motorii pe care tocmai le dezvolta. In aceasta etapa constata ca daca isi misca ochii,
are acces la mai multe imagini si poate chiar sa observe cum propriile manute si
picioruse interactioneaza cu diverse obiecte. In acest mod, devine tot mai constient de
existenta unui mediu exterior, inconjurator si de capacitatea lui de a actiona asupra
acestui mediu.

Pana la 1 luna
Bebele manifesta reflexele innascute. Cel mai conturat este reflexul suptului. Bebelusul
suge automat cand ii sunt atinse buzele. Daca vrea sa aiba acces cat mai bun la lapte
si la sanul mamei, este nevoit sa isi ajusteze pozitia capului. Asa incepe un bebelus
sa invete sa isi organizeze miscarile.

1-4 luni
Acum, copilul intalneste intamplator o experienta noua si din acel moment incearca sa o
reproduca. De exemplu, isi atinge gurita cu degetele. Inregistreaza experienta si incepe
singur sa isi ghideze degetele, pana cand reuseste sa le bage in gura. Aceasta este
perioada in care copilul combina miscarile diferitelor segmente ale corpului, pana
cand, dupa esecuri repetate, reuseste sa le coordoneze.

4-10 luni
Mai deveme, copilul descoperea ca poate sa isi coordoneze segmentele corpului.
Acum, descopera experiente pe care vrea sa le repete, si de aceea isi
coordoneaza miscarile.Ca atunci cand atinge intamplator cu piciorusele jucariile de
deasupra patutului. Acestea se misca si fac zgomot, asa ca ii atrag atentia si ii produc
placere. Bebelusul mai vrea o data, asa ca reproduce miscarea anterioara. De aceea,
Piaget spunea ca acum bebelusul invata reactiile "care fac lucrurile interesante sa
dureze".

8-12 luni
Acum copilul invata sa coordoneze 2-3 miscari separate, pentru a depasi un
obstacolatunci cand urmareste ceva. Piaget povesteste cum bebelusul sau a vrut inr-o
zi sa apuce o cutie de chibrituri, dar el si-a pus mana in fata cutiei. Mai intai, bebele a
incercat sa ocoleasca mana sau sa treaca peste ea. Peste cateva zile, a incercat
altceva: sa o loveasca si sa o dea la o parte. A invatat ca isi poate coordona doua
miscari: lovitul si apucatul.

12-18 luni
Bebelusul e captivat sa obtina rezultate diferite, incercand actiuni diferite. Ca sa
intelegi, lasa-l cu mana sub jetul de apa de la robinet. O sa isi miste mana prin si pe
langa jet, ca sa vada cum, in cate directii si cat de departe poate sa tasneasca apa.

18 luni- 2 ani
Bebele incepe sa gandeasca in plan intern rezultatele actiunilor lui, inainte de a trece la
fapte. Cu alte cuvinte, invata sa anticipeze. Piaget povesteste iarasi despre unul din
copiii lui: pentru a scoate un lantisor dintr-o cutie de chibrituri, bebele a incercat mai
intai sa loveasca si sa rastoarne cutia. Apoi a incercat sa bage degetelul in cutie si sa
apuce obiectul. In cele din urma (pentru ca nu a reusit), copilul s-a oprit si s-a uitat la
cutie cu atentie. Dupa aceea, a deschis de tot cutia de chibrituri si a scos lantisorul,
acum complet accesibil.

2-7 ani: Gandirea pre-operationala

Copilul invata sa isi reprezinte lumea inconjuratoare prin simboluri si imagini, dar
gandirea lui este ilogica, nesistematizata si egocentrica. El nu poate sa distinga propriul
punct de vedere de cel al altora. Are tendinta sa vada lucrurile numai din propria
perspectiva, lipsindu-i structura cognitiva necesara pentru a tine cont de opiniile
altora.

Egocentrismul este vizibil mai ales in joc: copiii mici se joaca de unii singuri in
colectivitate. Ei se joaca "unul langa altul", nu "unul cu celalalt" si vorbesc tare, dar
pentru ei insisi: nu ii asculta pe ceilalti, poarta monologuri colective. Analizand jocurile
copiilor intre 4 si 7 ani, Piaget a mai constatat incapacitatea de respectare a regulilor i
lipsa competitivitatii. Cei mici par sa isi joace o versiune personala a jocului, chiar i
atunci cand se joaca impreuna cu altii. Egocentrismul este depasit pe masura ce copiii
interactioneaz tot mai mult cu alti copii, nu cu adultii. In colectivitate sunt constransi sa
ia in considerare si perspectiva celorlalti, daca vor sa se faca intelesi.

Dezvoltarea cognitiva din aceasta perioada dicteaza si modul in care copilul percepe
lucrurile ca fiind corecte sau gresite. Micutul se dovedeste intransigent si rigid in
judecata. Evalueaza o fapta ca fiind mai mult sau mai putin grava, in functie de
consecintele acestiea, si nu in functie de intentie. De exemplu, intre un copil care a
rasturnat din greseala un set intreg de farfurii si unul care a spart doar o farfurie,
in mod intentionat, primul copil este considerat mai obraznic decat celalalt. Abia
in jurul varstei de opt ani va intelege ca baietelul care a spart mai multe farfurii, a facut
asta fara sa vrea, in timp ce copilul care a spart doar una, a vrut sa faca un lucru rau si
atunci el este mai vinovat.

Tot in aceasta perioada, gandirea copilului este caracterizata prin animism. El crede ca
toate obiectele au viata, sentimente si constiinta. Asta se datoreaza tot
egocentrismului: ei au impresia ca toate lucrurile functioneaza ca si ei. Pana pe la 8 ani,
el va atribui viata tuturor obiectelor care reactioneaza in orice fel (de exemplu, soarele
este viu, pentru ca straluceste), apoi incet-incet celor care misca (bicicleta), celor care
misca singure, si in final doar plantelor si animalelor.

Intre doi si patru ani, copilul isi dezvolta cu repeziciune si limbajul. Initial incoerent si
mai putin logic, copilul nu foloseste cuvintele pentru a descrie clase de obiecte, ci lucruri
foarte concrete (in tramvai, va arata cu degetul la batrana din fata lui si va ganguri
"mamaia", pentru ca isi da seama ca ea e batrana precum mamaia, dar inca nu o poate
incadra in clasa generala a batranilor). Copilul poate gandi doar concret si
particular. "Acum este maine, pentru ca am dormit", va spune, chiar daca a dormit
somnul de pranz, si nu de noapte.

7-11 ani: Operatiile concrete ale gandirii

Copilul dezvolta abilitatea de a gandi sistematizat, dar numai atunci cand se refera la
obiecte si activitati concrete. Acum se dezvolta rationamentul stiintific, mai exact copilul
poate sa inteleaga conservarea cantitatilor si a numarului. La o varsta mai mica nu
putea, pentru ca influenta imediata a perceptiei era prea puternica, in detrimentul logicii.
Pentru un copil pana in 7 ani, un pahar inalt si ingust are clar mai multa apa decat un
pahar larg si mai putin inalt! Ca sa intelegi cum gandeste el, urmareste experimentul
intr-un filmulet de 3 minute(filmuletul este in limba engleza).

Tot in aceasta perioada, copilul incepe sa inteleaga ca regulile nu sunt fixe si ca nu

trebuie sa se supuna lor orbeste, pe motiv ca vin la o autoritate suprema. Gandirea lui
devine mai flexibila si el poate privi regulile ca pe niste modalitati pentru buna
desfasurare a unei actiuni, care pot fi negociate. In plus, scade egocentrismul si in
cadrul interactiunilor sciale, copilul devine mai atent la nevoile interlocutorului.

De la 11 ani: Operatiile formale ale gandirii

Odata cu debutul pubertatii, copilul dobandeste abilitatea de a gandi un nivel

abstract, ipotetic. El va putea de acum sa intelega si sa opereze cu idei abstracte,
precum Dumnezeu, dragostea sau dreptatea. Dar de aici incolo, intram pe taramul
fermecat al adolescentei...