Controlului Intern

Sistemele de control intern au fost recunoscute in ultimii 5-6 ani ca instrumente

importante in asigurarea performantei companiilor. Un sistem de control intern integrat, care
sa aiba in vedere toate functiile interne ale unei companii este destul de rar intalnit
inRomania. Exceptia o constituie companiile mari, care au adoptat regulile impuse de Actul
Sarbanes-Oxley privind includerea in rapoartele financiare anuale a unei certificari din partea
conducerii companiei a faptului ca in procesul de raportare financiara au fost stabilite si
aplicate reguli de control intern.

Evaluarea controlului intern reprezinta una dintre cele mai importante etape ale unei
misiuni de audit financiar. Insa controlul intern nu este doar o etapa a acestei misiuni, pentru
ca o entitate economica poate si trebuie sa-si organizeze propriul control intern chiar
daca nu realizeaza auditul situatiilor financiare.

Misiunea de audit financiar cere evaluarea controlului intern pentru a aprecia in ce

masura auditorul financiar se poate baza pe rezultatele acestei activitati. In cazul in care
auditorul considera ca aceasta activitatea de control intern este realizata la nivelul entitatii
economice in conditii de eficienta, rezultatele acesteia pot fi folosite de catre auditor in cadrul
misiunii sale, in acest fel incat se poate realiza un grad de operativitate ridicat al misiunii de
audit financiar.
In caz contrar, daca auditorul nu se poate baza pe rezultatele activitatii de control
intern, acesta trebuie sa integreze activitatea de control intern in misiunea sa, marind astfel
perioada de timp necesara realizarii acestei misiuni si, implicit, si volumul de munca fiind unul
crescut.
Astfel, auditorul trebuie sa realizeze un studiu al sistemelor semnificative ale entitatii
economice pentru identificarea controalelor interne care trebuie efectuate, precum si riscurile
cu care se confrunta intreprinderea, dar si echipa de audit financiar pe parcursul misiunii.
Aceste aspecte vor fi luate in considerare atunci cand auditorul trebuie sa realizeze
programul propriu de control al conturilor.
Pentru realizarea acestor obiective, auditorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:
daca intreprinderea dispune la momentul respectiv de proceduri de control intern existente in
functiune; daca aceste proceduri sunt aplicate corect; daca aceste proceduri au ca rezultat
un control eficient pentru entitatea economica.

Procesul de apreciere a controlului intern este structurat in doua componente:

1. aprecierea conceptiei sistemului de control intern;

2.aprecierea modului de functionare a sistemului intern la nivelul entitatii economice.

Tinand cont de cele prezentate anterior, auditorul trebuie sa decida in principal asupra
urmatoarelor elemente:
-stabilirea procedurilor de control intern in functie de sectorul de activitate din care face parte
entitatea;

-riscurile cu care aceasta se confrunta;

-caracterul informatiilor controlate (repetitive sau nerepetitive);

-identificarea tranzactiilor realizate in perioada auditata si analizarea soldurilor cu valori mari

sau care prezinta o importanta deosebita pentru activitatea entitatii;

-prezentarea tehnicilor de control intern;

-aprecierea faptului daca se poate baza pe procedurile deja existente la nivelul entitatii
economice;

-aplicarea tehnicilor si procedurilor de control; utilizarea rezultatelor obtinute prin aplicarea

procedurilor.

Pentru aprecierea controlului intern al unei entitati economice, auditorul trebuie sa cunoasca
o serie de proceduri de control, care trebuie aplicate in functie de specificul activitatii
desfasurate de entitatea economica. In acest sens el poate concepe programul de control al
conturilor in doua variante:
a. varianta restransa in situatia in care controlul intern existent la nivelul unui agent
economic permite un nivel de asigurare a faptului ca inregistrarile contabile sunt realizate in
mod corect si cuprind totalitatea tranzactiilor realizate in perioada auditata; volumul de timp si
munca implicata sunt mai reduse deoarece si testele de apreciere necesita un volum de
informatii de studiat mai mic, iar marimea sondajelor este, de asemenea, mai mica;
b. varianta extinsa in situatia in care auditorul nu se poate baza pe informatiile furnizate
de controlul intern; volumul de timp si munca sunt mai mari, iar numarul sondajelor realizate
este, de asemenea, mai mare.
Controlul intern realizat la nivelul unei entitati economice poate functiona fie prin intermediul
unui compartiment integrat in organigrama, fie prin intermediul unui contract de prestari de
servicii incheiat cu o firma specializata.

Auditul intern nu exclude auditul extern, importanta acestuia fiind recunoscuta de catre
Legea 58/1998 care prevede ca fiecare banca va numi un auditor independent, acesta
putand fi exclusiv o societate de expertiza contabila. Legea prevede ca bilantul contabil al
unei banci sa fie publicat dupa aprobarea sa de catre Adunarea Generala a Actionarilor cu
opinia auditorului independent (extern).

II. Sistemul de contabilitate si de control intern

Potrivit definitiei auditului intern, auditul intern este o activitate independenta si obiectiva
care da unei entitati o asigurare in ceea ce priveste gradul de control asupra operatiunilor o
indruma pentru a-i imbunatati operatiunile, si contribuie la adaugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajuta aceasta entitate sa isi atinga obiectivele evaluand, printr-o abordare
sistematica si metodica, procesele sale de management al riscurilor, de control si de
guvernare a intreprinderii, si facand propuneri pentru a le consolida eficacitatea in ceea ce
priveste eficacitatea si imbunatatirea eficientei managementului riscului si a proceselor de
control si de conducere.

Standardul de audit nr 400 Evaluarea riscurilor si control intern precizeaza urmatoarele:

auditorul trebuie sa obtina o intelegere suficienta a sistemelor contabil si de control intern
pentru a planifica auditul si dezvolta o abordare eficienta a acestuia. Auditorul treuie sa
foloseasca rationamentul profesional pentru evaluarea riscului de audit si sa stabileasca
proceduri de audit pentru a se asigura ca riscul este redus pana la un nivel minim acceptat.

Aceasta definire descrie continutul complex al atributiei auditorului privind luarea in

considerare a riscului de audit, a riscului inerent si a riscului de nedetectare; evaluarea
riscurilor si stabilirea unor proceduri si tehnici de audit pentru detectia si micsorarea fiecaruia
la un nivel cat mai scazut; intelegerea sistemului contabil; intelegerea sistemului de control
intern in vederea derularii planului si programului de audit.

Pentru auditor este important sa inteleaga atat sistemul contabil al companiei auditate,
deoarece cu ajutorul acestui sistem sunt produse situatiile financiare care fac obiectul
auditului, cat si sistemul de control intern al acestuia, deoarece el este cel care ajuta la buna
fuctionare a sistemului contabil.

Sistemul contabil reprezinta ansamblul de axiome, principii, norme si reguli de evaluare a

unei entitati prin care operatiunile economico- financiare sunt prelucrate prin instrumente
tehnice contabile. Sistemul contabil identifica, coreleaza, calculeaza, analizeaza,
inregistreaza si ofera toate informatiile cu privire la tranzactii sau evenimente care au avut loc
in unitate intr-o perioada determinata de timp.

Controlul intern reprezinta politicile adoptate de conducerea unei entitati cu scopul de a

asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematica si eficenta a activitatii, inclusiv
protectia activelor, prevenirea si descoperirea erorilor si a fraudelor, acuratetea si realitatea
instrumentarii tehnice contabile, astfel incat informatiile financiare sa fie credibile.

Studiile de specialitate descriu o serie de principii generale a caror aplicare asigura calitatea
controlului intern:

A. Principiul organizarii: orice societate trebuie sa fie organizata rational.

Pe masura ce intreprinderea se dezvolta si apare delegarea de responsabilitati, este

necesara separarea celor patru fuctii fundamentale:

1. functia de decizie;
2. functia de detinere de valori monetare sau bunuri fizice;

3. functia de contabilizare;

4. functia de control.

B. Principiul integrarii: controlul intern trebuie sa includa proceduri de autocontrol care permit
descoperirea erorilor si fraudelor;

C. Principiul permanentei: procedurile de control trebuie sa fie perene, sa aiba asigurata

stabilitatea;

D. Principiul universalitatii: procedurile de control intern trebuie sa fie aplicate in toata

entitatea, nefiind permisa existenta unor persoane privilegiate;

E. Principiul independentei: obiectivele controlului intern trebuie sa fie realizate independent

de metodele, procedeele si mijloacele utilizate de societatea bancara pentru desfasurarea
activitatii sale;

F. Principiul informarii: informatia produsa de controlul intern trebuie sa posede doua calitati:
sa fie verificabila si utila;

G. Principiul armoniei: consta in adoptarea controlului intern la caracteristicile societatii

bancare si la mediul sau sau, in functie de importanta riscurilor;

HI. Principiul calitatii personalului: un personal calificat este un element necesar pentru
asigurarea unui control intern de calitate.

III. Elemente costitutive ale sistemului de control intern

Conceptul de control intern include doua elemente esentiale:

1. Mediul de control;

2. Procedurile de control.

1. Mediul de control desemneaza atitudinea generala, nivelul de cunostinte si masurile

luate de manageri in legatura cu controlul intern al unei entitati. Un mediul de control eficient
inseamna:

-buna functionare a Consiliului de Administratie;

-eficienta manageriala;
-structura organizatorica a entitatii economice si modul de desemnare a responsabilitatilor
persoanelor implicate in activitatea economica si decizionala;

-auditul intern, politicile de personal si separarea functiilor si a indatoririlor.

2. Procedurile de control sunt reprezentate de acele proceduri si politici care, in plus fata
de mediul de control, sunt instituite de managementul entitatii pentru realizarea obiectivelor
sale specifice. Aceste proceduri constau in:

-verificarea acuratetei matematice a inregistrarilor;

-controlul aplicatiilor si a sistemelor informatice, modul lor de implementare si adaptare la

cerintele specifice entitatii;

-verificarea conturilor de control si a balantelor contabile;

-controlul si aprobarea documentelor;

-analiza datelor interne cu surse de informatie externe;

-comparatia valorilor previzionate cu cele efectiv realizate.

Aspectele relevante ale sistemului de contabilitate si de control intern cu evaluarea riscului

inerent si de control pot permite auditorului sa identifice informatiile eronate sau care
afecteaza in mod semnificativ situatiile financiare, permitandu-i sa stabileasca proceduri de
audit specifice, adecvate situatiei identificate. Evaluarea initiala a riscului de control este utila
pentru a detemina riscul de nedetectare al asertiunilor din situatiile financiare.

Controlul intern privind sistemul contabil are urmatoarele obiective:

1. Sa verifice daca toate tranzactiile economice sunt autorizate de conducerea entitatii;

2. Sa verifice daca toate operatiunile sunt inregistrate corect si in conturi adecvate, in

perioada contabila adecvata, astfel incat situatiile financiare sa fie intocmite potrivit cu cadrul
de raportare financiar identificat;

3. Sa verifice daca accesul la documente si inregistrari s-a facut cu acordul conducerii.

Eficienta sistemului de contabilitate si de control intern se realizeaza prin teste de control

efectuate pentru a obtine proba de audit. Testele de control pot include:

a. verificarea documentelor justificative ale principalelor tranzactii. Scopul este de a colecta

probe de audit in legatura cu modul de efectuare al controalelor interne (ex. tranzactia
efectuata a fost sau nu autorizata);
b. investigarea si observarea controalelor interne de catre persoane autorizate sa le exercite;
c. refacerea controalelor interne (ex. reconcilierea conturilor de lichiditati pentru a se asigura
ca au fost corect efectuate de entitate).

In baza tuturor probelor de audit, auditorul constientizeaza deficientele sistemului de

contabilitate si de control intern si aduce la cunostinta conducerii erorile semnificative pe care
le- a depistat, de regula le face cunoscute in scris.

IV. Standardele de control intern

Controlul intern are la baza urmatoarele caracteristici:

1. Se efectueaza de catre personalul unitatii;

2. furnizeaza o asigurare rezonabila si nu o asigurare absoluta;

3. Este parte integranta a sistemului.

Standardele definesc nivelul minim acceptabil al calitatii controlului intern si asigura criteriile
de baza pe baza carora acesta trebuie sa fie evaluat. Acestea sunt:

-atitudinea fata de mediul de control intern;

-evaluarea riscurilor controlului intern si stabilirea de catre firma a unor obiective clare si
determinate;

-activitatile controlului intern definesc politici, proceduri, tehnici, mecanisme care pun in
aplicare directivele manageriale si contribuie la indeplinirea obiectivelor firmei in mod
economic si eficient.

-informatiile si comunicatiile asupra controlului intern;

-monitorizarea controlului intern al unei entitati, care inseamna evaluarea performantelor sale
in timp, inclusiv politicile si procedurile care sa asigue ca toate constatarile auditorilor si alte
aspecte controlate sunt rezolvate cu promtitudine.

Standardele folosite in cadrul auditului intern:

1000 Misiune, competente si responsabilitati

Misiunea, competentele si responsabilitatile auditului intern trebuie sa fie definite in mod
oficial intr-un regulament, in conformitate cu Standardele si sa fie aprobate de Consiliul de
conducere al entitatii.

1100 Independenta si obiectivitate

 Activitatea de audit intern trebuie sa fie independenta, iar auditorii interni trebuie sa-si
desfasoare activitatea cu obiectivitate.

1120 Obiectivitate individuala

Auditorii interni trebuie sa aiba o atitudine impartiala si neinfluentata si sa evite conflictele

de interese.

1130 Prejudicii aduse independentei si obiectivitatii

Daca obiectivitatea sau independenta auditorilor interni sunt afectate in fapt sau in aparenta,
partile interesate trebuie sa fie informate de detaliile situatiilor intrucat acestea pot cauza
prejudicii. Forma acestei comunicari va depinde de natura prejudiciului.

1200 Competenta si constiinciozitate profesionala

Misiunile trebuie sa fie indeplinite cu competenta si cu constiinciozitate profesionala, de

persoane pregatite in domeniu si care isi pot realiza obiectivul fara a lasa vreun factor sa ii
influenteze munca si decizia profesionala.

1220 Constiinciozitate profesionala

Auditorii interni trebuie sa isi exercite activitatea cu constiinciozitate si pricepere, sa faca

cinste profesiei careia s-au dedicat si sa nu prejudicieze munca sa si nici imaginea
profesionistilor din domeniu.

1230 Pregatirea profesionala continua

Auditorii interni trebuie sa-si imbunatateasca cunostintele, priceperea si alte competente

necesare prin pregatire profesionala continua, sa fie la curent intotdeauna cu schimbarile de
natura profesionala.

1300 Program de asigurare si imbunatatire a calitatii

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa elaboreze si sa actualizeze un

program de asigurare si imbunatatire a calitatii care sa acopere toate aspectele legate de
activitatea de audit intern si ulterior sa monitorizeze permanent eficacitatea acestuia.
Programul trebuie sa includa evaluari interne si externe ale calitatii si monitorizare interna
permanenta. Fiecare parte a sa trebuie conceputa in asa fel incat sa ajute activitatea de audit
intern sa aduca un plus de valoare si sa imbunatateasca activitatile entitatii, oferind
asigurarea ca activitatea de audit intern se desfasoara conform Standardelor si cu Codului
Etic.

Standarde de performanta
2000 Gestionarea activitatii de audit intern

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa gestioneze in mod eficient

activitatea de audit intern astfel incat sa garanteze ca aceasta aduce un plus real de valoare
entitatii.

2010 Planificarea

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa realizeze o planificare bazata pe

riscuri pentru a defini prioritatile activitatii de audit intern in raport cu obiectivele entitatii
auditate.

2020 Comunicarea si aprobarea

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa comunice managementului si

Consiliului de conducere planurile sale privind activitatea de audit intern cat si resursele
necesare, inclusiv modificarile intermediare semnificative, in vederea examinarii si aprobarii
acestora. Totodata, trebuie sa semnaleze impactul oricarei limitari a resurselor sale.

2030 Gestionarea resurselor

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa se asigure ca resursele alocate

activitati sa fie adecvate, suficiente si utilizate eficient, in vederea realizarii planului de audit
aprobat.

2040 Politici si proceduri

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa stabileasca politicile si procedurile

care sa furnizeze un cadru pentru activitatea de audit intern desfasurata.

2050 Coordonarea

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa comunice celorlalti prestatori

interni si externi de servicii de asigurare si de consiliere informatiile necesare si sa isi
coordoneze activitatile cu acestia, astfel incat sa asigure o acoperire adecvata a activitatilor
si sa evite pe cat posibil suprapunerile, in vederea eficientizarii munci, fara a omite vreun
aspect semnificativ al acesteia.

2060 Rapoarte transmise managementului si Consiliului

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa raporteze periodic

managementului si Consiliului cu privire la scopul, autoritatea, responsabilitatea si
functionarea activitatii de audit intern, in raport cu planul stabilit si acceptat. Rapoartele
trebuie sa includa si aspecte legate de expunerile la riscurile semnificative si de control,
aspectele legate de guvernanta corporativa, dar si alte aspecte necesare managementului si
Consiliului, solicitate de acestea in baza planului initial.

2100 Natura activitatii

Activitatea de audit intern trebuie sa evalueze si sa contribuie la imbunatatirea sistemelor de

management a riscurilor, de control si de guvernanta a entitatii folosind o abordare
sistematica si metodica.

2110 Managementul riscurilor

Activitatea de audit intern trebuie sa ajute firma prin identificarea si evaluarea expunerilor la
riscurile semnificative dar si sa contribuie la imbunatatirea sistemelor de management al
riscurilor si de control.

2120 Controlul

Activitatea de audit intern trebuie sa ajute entitatea sa pastreze controale eficiente prin
evaluarea eficacitatii si eficientei acestora si incurajand imbunatatirea lor continua.

2130 Guvernanta

Activitatea de audit intern trebuie sa evalueze si sa faca recomandari adecvate pentru

imbunatatirea procesului de guvernanta pentru atingerea urmatoarelor obiective:

1. promovarea valorilor etice adecvate in cadrul entitatii;

2. asigurarea responsabilizarii si functionarii eficiente a managementului entitatii;

3. comunicarea eficace a riscurilor si a informatiilor despre control structurilor adecvate din

cadrul entitatii;

4. coordonarea efectiva a activitatilor si comunicarea informatiilor in randul managementului,

auditorilor interni si externi si Consiliului

2200 Planificarea misiunii

Auditorii interni trebuie sa elaboreze si sa inregistreze un plan pentru fiecare misiune

efectuata, incluzand aria de aplicabilitate, obiectivele, calendarul si alocarea resurselor
pentru acesta.

2300 Realizarea misiunii

Auditorii interni trebuie sa identifice, sa analizeze, sa evalueze si sa documenteze informatii

suficiente pentru atingerea obiectivelor misiunii lor.
2400 Comunicarea rezultatelor

Auditorii interni trebuie sa comunice rezultatele misiunii.

2500 Monitorizarea evolutiei

Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie sa stabileasca si sa mentina un

sistem care sa permita monitorizarea actiunilor intreprinse ca urmare a dispozitiilor
managementului in baza rezultatelor comunicate.

2600 Solutionarea acceptarii riscurilor de catre management

Atunci cand responsabilul pentru activitatea de audit intern considera ca managementul a

acceptat un nivel al riscului rezidual care nu poate fi acceptabil pentru entitate, responsabilul
pentru activitatea de audit intern trebuie sa discute acest aspect impreuna cu managementul.
Daca nu pot lua o decizie cu privire la riscul rezidual, responsabilul pentru activitatea de audit
intern si managementul trebuie sa se adreseze Consiliului pentru solutionarea acestei
situatii.

5. Rolul, sfera, continutul si obiectivele controlului intern

Cele 5 componente esentiale ale unui sistem de control intern integrat si eficient sunt:

I. Mediul de control care stabileste bazele sistemului de control intern.

II. Definirea si evaluarea riscurilor, lucru care implica din partea conducerii unei societati
identificarea si analizarea riscurilor ce pot impiedica atingerea unor obiective prestabilite.

III. Activitatile de control efective, care nu sunt altceva decat politicile, procedurile si
instructiunile de lucru interne prin care se asigura atat atingerea obiectivelor stabilite precum
si aplicarea strategiilor de reducere a riscurilor.

IV. Informarea si comunicarea activitatilor de control si a rezultatelor acestora, care

reprezinta factori suport pentru instruirea angajatilor cu privire la responsabilitatile de control,
intr-o maniera si perioada de timp care sa le permita acestora sa le aplice in activitatile
curente.

V. Monitorizarea, care reprezinta o verificare externa a controalelor interne, efectuata atat de

parti neimplicate in acest proces, cum ar fi departamentul de audit intern cat si de catre
angajatii parte a unui proces, prin aplicarea unor metodologii de lucru cum ar fi liste de
verificare standard sau proceduri individualizate
 Rolul controlului intern este de a limita operatiunile neeconomice si neeficace, de a asigura
realitatea si exactitatea informatiilor contabile si respectarea dispozitiilor date de conducere.

Ca principale atributii, controlul intern presupune culegerea si prelucrarea datelor, controlul

modului de aplicare a principiilor contabile, controlul modului de evaluare a elementelor de
active si pasiv, corelatii contabile, corespondenta conturilor etc.

Obiectivele controlului intern

Obiectivele primare ale unui sistem de control intern trebuie sa asigure:

1. derularea eficienta a proceselor

2. corectitudinea raportarilor financiare

3. respectarea cadrului legal.

Nerealizarea oricarui obiectiv dintre cele 3, poate compromite performanta unei firme.

Firmele dinRomania se vor confrunta in perioada urmatoare cu multiple provocari de ordin

financiar si, in lipsa unui cadru intern bine definit prin care sa fie promovate obiectivele
primare ale sistemului de control intern mentionate anterior, nu isi vor putea pastra
credibilitatea pe piata interna sau externa. In acelasi timp, companiile nu vor putea detine
controlul efectiv asupra rezultatelor deoarece nu au evaluat riscurile si nu au definit un plan
de corectare a eventualelor disfunctionalitati.
Pentru entitatile care doresc sa isi defineasca sau sa isi perfectioneze mecanismele de
control intern intr-un timp relativ scurt, consultanta din sfera controlului intern, dar si a
auditului intern poate fi solutia imediata catre atingerea acestor obiective.

Modalitatile prin care specialistii asigura suport companiilor sunt variate si pot viza:

externalizarea activitatii de audit intern in vederea revizuirii periodice a mecanismelor de

control existente, a respectarii procedurilor interne, controlul riscurilor, guvernanta
corporatista;
suport pentru infiintarea unui departament de control intern;

suport in reorganizarea sistemului de control intern existent;

suport in definirea procedurilor interne de control si monitorizare a riscurilor.

Referitor la organizarea controlului intern, auditorul trebuie sa valideze daca competentele

ierarhice si responsabilitatile sunt prcis delimitate si stabilite, daca sarcinile de serviciu sunt
riguros definite si coordonate si daca circuitele informationale sunt prcis stabilite.

6. Obiectivele auditorului privind aprecierea controlului intern

Cu ocazia analizei elementelor de baza ale controlului intern, auditorul are obligatia sa
urmareasca:

1. daca in entitatea auditata s-au luat masuri organizatorice menite sa sigure gestiunea
eficienta a patrimoniului si reflecatrea corecta in contabilitate a elementelor patrimoniale si a
operatiunilor economico- financiare.

2. daca sarcinile de serviciu sunt precis delimitate pe compartimente si salariati, incat fiecare
persoana sa fie responsabila de ducerea la indeplinire a acestor sarcini;

3. daca limitele de competenta (ierarhiile) si responsabilitatile sunt riguros stabilite, incat

autoritatea sa fie indiscutabila;

4. daca exista circuite informationale precis elaborate (manuale de proceduri) incat sa se

asigure o unitate de metoda in prelucrarea datelor.

5. daca entitatea este asigurata cu personal competent si integru. Acest control se poate
realiza prin controale ierarhice si reciproce;

6. auditorul trebuie sa urmareaca daca in cadrul entitatii exista un sistem de documente

corespunzator si daca toate operatiunile sunt verificate si contabilizate corect.

7. Raportul de control intern

Acest document prezinta conditiile in care este asigurat controlul intern al entitatii si nu se
limiteaza la prezentarea rezultatelor misiunilor de Control si Audit, ci se refera si la
eficacitatea controalelor realizate in directiile operationale. Este prezentat directorului general
(sau administratorului), apoi de la acesta ajunge la membrii Consiliului de Administratie.
Raportul consemneaza activitatea desfasurata de entitate intr-o anumita perioada.

Raportul de control intern al unui an are legatura directa cu raportul de audit al anului
respectiv, acestea fiind prezentate conducerii entitatii, cel mai adesea cu aceeasi ocazie,
putand sta la baza unor decizii strategice stabilite pentru anul urmator.

8. Exemplificarea unei misiuni de audit

Auditul serviciului de formare al S.C.

Sucursala .

Raport de sinteza

Seful misiunii:.

Auditor:
Ianuarie-februarie 200x

Introducere

Auditul serviciului formare condus de dl. X a fost efectuat in lunile ianuarie si februarie 200X.

Aceasta misiune, incredintata d-nei Y (sef de misiune) si d-nei Z (auditor) avea ca scop
evaluarea eficacitatii instrurii in S.C.

Au fost analizate finalitatile principale, secundare si de imagine, functiile strategice, de pilotaj,

de reglare si de transformare, precum si constrangerile externe si interne.

Misiunea a respectat metodologia si instrumentele necesare conducerii unei misiuni de audit.

Forte si slabiciuni

Serviciul auditat a desfasurat activitati de formare in domeniul administrativ si contabil.

Din controalele efectuate, rezulta ca prestatiile serviciului nu sunt corespunzatoare.
Personalul societatii nu este multumit de planul de formare, atat in ceea ce priveste
cantitatea, cat si calitatea seminariilor efectuate: acestea nu au legatura de multe ori cu
realitatea, o parte din personalul administrativ si contabil nu este cuprinsa in planul de
formare.Absenteismul caracterizeaza aceste activitati si datorita indulgentei manifestate de
catre seful serviciului formare.

Mai mult, apelarea sistematica la acelasi organism extern pentru cursurile de pregatire, care
rareori se ridica la un nivel pedagogic si profesional corespunzator, constituie o slabiciune
importanta.

Procedura de plata catre firma respectiva ridica anumite probleme si necesita verificari
suplimentare.

In plus, repartizarea sarcinilor de lucru intre angajatii serviciului nu se face in mod echitabil,
ba chiar se poate spune, in mod preferential.

Recomandari

Trebuie neaparat revazut planul de formare al personalului, in care vor fi implicati, de

asemea, si responsabilii operationali. Astfel, planul va trebui in mod obligatoriu sa cuprinda
pe toti salariatii sucursalei.
Se recomanda verificarea modului prin care s-au facut platile catre firma prestatoare de
servicii pe linie de invatamant. Se recomanda renuntarea la firma angajata si organizarea
unei licitatii in scopul gasirii altei firme capabile sa ridice calitatea pregatirii profesionale.
In sfarsit, solicitam sefului serviciului formare sa echilibreze balanta sarcinilor de lucru a
angajatilor din subordinea sa, sa dezvolte polivalenta lor, si aceasta cat mai curand posibil.

Concluzie

Se atrage atentia asupra performantelor mediocre ale serviciului auditat si asupra

managementului practicat de seful serviciului. Ni se pare ca dl. X nu are calitatile necesare
pentru angajarea unei echipe.
Odata incheiat raportul de sinteza, acesta este prezentat directorului general
(administratorului).

Aceasta prezentare va fi scurta si are ca obiectiv prezentarea rezultatelor misiunii.

Propunerea de sanctionare a sefului de serviciu, dl.X, va fi formulata verbal.

Bibliografie
Toma Marin, Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei entitati, editia a II-a, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2007.
Legea privind societatile comerciale nr. 31/1990, modificata prin Legea nr. 441 din
27.11.2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 955 din 28.11.2006.
Ordonanta Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila
si a contabililor autorizati, republicata in Monitorul Oficial nr. 13 din 08.01.2008, art. 7
si art. 12.
Boulescu Mircea, Ghita Marcel, Mares Valerica, Controlul fiscal si auditul financiar-
fiscal, Editura CECCAR, Bucuresti, 2003.
Stoian Ana, urlea Eugen, Auditul financiar-contabil, Editura Economica, Bucuresti,
2001.
*** Codul etic national al profesionistilor contabili, editia a IV-a, revizuita, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2007
www.mfinante.ro-audit.pdf