Amorul unei marmure

Otirile-i alung n spaim ngheat,

Cu sufletu-n ruin, un rege-asirian,

Cum stncelor arunc durerea-i nspumat

Gemndul uragan.

De ce nu sunt un rege s sfarm cu-a mea durere,

De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,

S fac s rump-o lume ce sfie-n tcere

Zdrobit sufletul meu.

Un leu pustiei rage turbarea lui fugind,

Un ocean se-mbat pe-al vnturilor joc,

i norii-i spun n tunet durerea lor mugind,

Gndirile de foc.

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,

Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,

Cci mie mi-a dat soarta amara mngiere

O piatr s ador.

Murindului sperana, turbrii rzbunarea,

Profetului blestemul, credinei Dumnezeu,

La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea,

Nimic, nimica eu.

Nimica, doar icoana-i, care m nvenin,

Nimic, doar suvenirea sursului tu lin,

Nimic dect o raz din faa ta senin,

Din ochiul tu senin.

i te iubesc, copil, cum repedea junie

Iubete-n ochi de flacri al zilelor noroc,

Iubesc precum iubete pe-o alb vijelie

Un ocean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu slbita mea privire,

De-ar tremura la snu-mi gingaul tu mijloc,

Ai pune pe-a mea frunte n vise de mrire

Un diadem de foc.

i-a pune soarta lumii pe buza-i purpurie,

A pune lege lumii rzndul tu delir,

A face al tu zmbet un secol de orgie,

i lacrimile-i mir.

Cci te iubesc, copil, ca zeul nemurirea,

Ca preotul altarul, ca spaima un azil;

Ca sceptrul mna blnd, ca vulturul mrirea,

Ca visul pe-un copil.

i pasu-n urma-i zboar c-o tainic mnie,

Ca un smintit ce cat cu ochiu-nglbenit,

Cu fruntea-nvineit, cu faa cenuie

Icoana ce-a iubit.