i un nger cu-aripi negre, cu diadem de spini, Cu cntarea-i plngtoare lumea mic, lumea cheam, Precum mic vntu-n cntec faa mrii de senin: i cu ochiul plin de lacrimi naiunea cea romn, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurnd, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacr divin i aude-n cer un tunet i un gemet pe pmnt... A-ntristrii neagr-arip peste lume se ntinde, Totul tace, cci durerea este mut ca un gnd, Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Dect curse-acelui astru ce se sparge p-un mormnt Cine-i acvila ce cade? Cine-i stnca ce se sfarm? Cine-i leul ce nchide cu durere ochii si? Cine-i tunetul ce moare umplnd lumea de alarm?... - Este domnul Romniei: Barbu Dimitrie tirbey!... [1869] * DE-A MURI ORI DE-AI MURI C-o bucurie trist te in acum n brae. Privire n privire i sn la sn trim, i gura ta-mi surde, i ochii ti m-nva Cnd inem fericirea pe sn cum s-o iubim. Dar de-oi muri vreodat, copil gnditoare, Crezi c-o s-ncet din stele mai mult a te iubi -o s petrec n pace prin lumile de soare, n care-oi dinui ? Nu, nu, copil scump!... De-i auzi n noapte, Cnd vei veghea n rug la candela de-argint, De-i auzi cum trist aripa unei oapte Te-atinge aiurind, De-i auzi vreo arp sfrmat, plngtoare, Vuind ca jalea neagr ce geme prin ruini, S tii c prin a nopii de ntuneric mare, La tine, nger, vin !
i s-mi deschizi fereastra, s trec o boare snt
Prin oalele uitate de vetejite flori, S mngi cu suflarea-mi a ta fa plind, Ochii ti gnditori. Dar de-i muri tu, nger de palid lumin, O, ce m-a face-atuncea, mrite Dumnezeu? O s te plng cu vntul ce fluier-n ruin n rece zborul su? nger venit din ceriuri, oi plnge al tu nume, L-oi smna-n flori palizi i-n stelele de foc, Cnta-te-a ca i rul cel scuturat de spume n nopi ce stau pe loc. i a primbla durerea-mi pe mri necunoscute, Prin stnci ce stau n aer, prin muni cu cap de fier, Prin selbele btrne i prin pustii tcute Prin nourii din ceriu. Pn' ce btrn i palid, cu cap pleuv ca stnca, A rumpe de pe lir-mi coarde ce nu mai sun' i a culca n piatr inima mea adnc, Cu dorul ei nebun. [1869]