DE CE S MORI TU?

Tu nu eti frumoas, Marta, ns capul tu cel blond

Cnd se las cu dulcea peste pieptu-i ce suspin,
Tu mi pari a fi un nger ce se plnge pe-o ruin,
Ori o lun gnditoare pe un nour vagabond.

Astfel treci i tu prin lume... ca un basmu de proroc!

Eti srac dar bogat, eti mhnit dar senin!
Ce s plngi ? De ce s mori tu? Ce poi oare fi de vin
Dac faa i-e urt, pe cnd anii-i sunt de foc.

Cnd ai ti tu ct simirea-i i privirea-nduioat

Ct te face de plcut i de demn de iubit,
Tu ai rde printre lacrimi -ai ascunde negreit
In cosia ta de aur faa-i dulce i ireat.
Altele sunt mai frumoase, mult mai mndre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inim de fel.
Pe cnd tu... eti numai suflet. Eti ca ngerul fidel
Ce pe cel care iubete ar veghea-n eternitate.

terge-i ochii, blond Marta... ochii-i negri... dou stele

Mari profunzi ca vecinicia i ca sufletu-i senin.
O, nu tii ct e de dulce, de duios i de divin
De-a te pierde-n ochii-acetia strlucii n lacrimi grele.

O, surzi, surzi odat! S te pot vedea... o snt,

O martir ce surde printr-a lumei dor i chin,
Pe cnd ochiul ei cel dulce i de lacrimi nc plin
Se ridic pentr-o rug ctr bolta nstelat.

Ai surs?!... O! eti frumoas... nger eti din paradis

i m tem privind la tine... cci i-o jur: nu m-a mira
Dac-ai prinde aripi albe i la ceriuri ai zbura,
Privind lumea cea profan cum se pierde n abis.

[1869]