LA MOARTEA LUI NEAMU

Lsai clopotul s plng cu-a lui voce de aram,

Lsai turnul ca s mite a lui inim de fier,
Cci de stele mai aproape el d acuma sam
C un suflet bun i nobil se ndreapt ctr cer.

Clopote, tu simi durerea i urmezi cu-a ta cntare,

Cnd din stea n stea se suie sufletul ntr-un avnt,
Pe cnd noi urmm cu pasul cel rrit de ntristare
Lutul palid, fr suflet, s-1 depunem n pmnt.

Ochii? Cte dulci imagini au sorbit a lor lumine!

Capul? O, de cte gnduri el a fost mpopulat!
Inima? Ct simire frmntat-a ea n sine?
Sufletul? Cte sperane, cte visuri a pstrat?

Si-azi nimic. Lumea gndirei e o lume sfrmat,

De lemnoasa mn-a morii inima e stoars-acum,
i imaginele-s terse, ce prin el treceau odat,
Sufletul (dac exist) pintre nori i face drum.

Ai tiut tu, scumpe frate, c pmntu-i o ruin?

C-i o sarcin viaa? C-i-martiriu s trieti:?
Ai tiut tu cum c moartea a un caos de lumin,
C la finea veciniciei te-atept stelele cereti?

De-a vieii grea enigm ie-acuma nu-i mai pas,

Cci problema ei cea mare la nimic o ai redus,
Pe cnd noun-nc viaa e o cifr neneleas
i-n zdar ctm rspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus.

n zdar ne batem capul, triste firi vizionare,

S citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris,
Potrivim irul de gnduri pe-o sistem oarecare,
Msurm maina lumei cu acea msurtoare
i gndirile-s fantome, i viaa este vis.

[1870]