nt eS) ANUL XXXVIII — Nr. 3 — IULIE-SEPTEMBRIE 1986 BUCURESTI ‘IMPARATIA LUI HRISTOS DE O MIE DE ANI SAU DE MII DE ANI? (Apocalipsa 20, 2—7) Pr. IOAN MIRCEA’ Gindul si preocuparea de totdeauna a Conducerii Bisericii Ortodoxe Romane — ca sia Ortodoxiei in general — au fost acelea de a pdstra ne- stirbita invafatura Sfintei Scripturi si a feri pe credinciosii Ei de rastal- mciri si alunecari in sectarism si erezii. De aceea, ca Una care are grija permanenta si datoria de a invaja si «a indrepta drept cuvintul adeva- ruluin sfint (II Tim, 2, 15), din cind in cind a rinduit s& se traducd, sau sd se revizuiascdé traducerea Sfintei Scripturi, pentru indreptarea cit mai multor texte, cuvinte,. sau expresii, greu de infeles, sau gresit tra- duse si transmise astfel, secole de-a rindul, pind cind s-au ivit prile- juri care au impus corectarea $i indreptarea lor. Caci asa precum spune dictonul «traduttore traditore», orice traducere — voit, sau nevoit — adesea trddeaza ideea autorului tradus ; iar cind e vorba de Sfinta Scrip- turd, a textelor originale — ebraic si grec — deci si a gindurilor $i idei- lor asternute in ele de aghiografii lor. Dar aceste indreptari, facute textelor sfinte, tulbur& pe eterodocsi, ba chiar si pe unii din confrafii nostri preoti, care au datoria si misiunea de a apara dreapta credin{a si inva{&tura Sfintei Scripturi, dar care sus- fin idei sectare si erezii, prin «impdrdtia de o mie de ani a lui Hristos pe. pémint», contrar invafaturii Bisericii. Asa este, de pildd, indreptarea facuté expresiei Xikta évj din Apo- calipsd 20, 2—7, prin «mii de ani», in loc de «o mie de ani», de Comi- sia de revizuire a traducerii Noului Testament, in an. 1979, dar nu fara stirea Prea Fericitului P&érinte Patriarh Iustin, care a rinduit Comisia. Aceastd Comisie a fost alcdtuité din: Pr. Prof. Dumitru Radu, Prorector al Institutului Teologic, din Bucuresti, Pr. prof. Constantin Cornitescu, Pr, prof, Nicolae Petrescu si Pr. loan Mircea, cu colaborarea Prea Cuvio- siei Sale, Bartolomeu-Valeriu Anania. Comisia a propus si Prea Feri- citul Parinte Patriarh gi Sfintul Sinod au aprobat si consfintit indreptarile propuse. Au mai rdmas inca multe altele de indreptat. Asupra acestei expresii de «mii de ani», care a inlocuit pe cea de «o mie de ani», unii confrati — care fara sd-si dea seama ca sustin ideea milenaristé — au ridicat unele gbiectiuni. $i cum noi am scris despre «Impdrdjia lui Hristos de mii de ani», publicat in «Ortodoxia», nr. 1/1984, — studiu — care e un scurt comentar al cap. 20, 1—15 al Apocalipsei — ne simtim indatorati a relua problema, a o clarifica deplin si a o face sd fie inteleasd de tofi cititorii asa cum este corect si drept. Intrebarea ce se pune fati de unele obiectiuni ale sustinatorilor mi- lenarismului este aceasta: care formula este corecta, adic& in acord cu textul si cu contextul, precum si cu intreaga invafaturé a Sfintei Scrip- turi si a Bisericii, ca s4 nu dea nastere la rastalmaciri si erezii? Caci in problema interpret&rii textului Sfintei Scripturi sint 0 seam&.de re- guli, sau principii exegetice, de care trebuie s& se tind seama. Intre aces- tea sint: in primul rind, traducerea corect& a textului original — ebraic, , ‘48 ORTODOX, Sau grec —, acordul cu textul si contextul-in care se afla, cu texte, Paralele, cu inva&tatura intregii Scripturi si a Bisericii, cu consensu} Stine filor P&rinfi, al Sfintei Tradifii si al altor Parinti si comentatori ai Stin. telor Scripturi, de-a lungul veacurilor etc. Apoi, fiecare din aceste scri- eri, cind au fost alc&tuite sub inspirafia Duhului Sfint, au avut in ve. dere anumite obiective precise, ca: invafaturi gresite, erezii, sau perse. cutii etc., de prezent, sau de viitor, care se vor ivi (cf. Matei 7, 15; i, 2223; 24, 5, 24; I Tes. 2, 110; I Tim. 4, 12; II Tim. 3, 1-8) Tit 3, 9-11; II Petru 2,1; I Ioan 2, 22; 4, 1—3; II Ioan 7). Deja, cind Sfintul Apostol Ioan scrie Apocalipsa (an. 95—96) apé. tusera inca de prin an. 63 iudaizanti, care — ca si iudeii — nutreay ideea despre o restabilire a Impér&tiei lui Israel pe pdmint de o mie de ani — idee pe care au avut-o si apostolii pind la Cincizecime (Fapte 1, 6) — si iudeo-gnosticii, combatuti de Sf. Apostol Pavel in Epistolele catre Filipeni si Coloseni, unii tag&duind divinitatea lui Hristos, alii ins&si intruparea Lui etc., vazind in lisus un Mesia pdmintesc, un impé- rat al lui Israel, care va cuceri intreaga lume, deci un Mesia r&zboinic. Aceste idei s-au adincit si dezvoltat, culminind cu Cerint — iudeu ale- xandrin, gnostic, pe care il combate — pe el si pe tofi iudeo-gnosticii Sfintul Apostol Ioan, indirect, in scrierile sale, ca hulitori si antihristi (cf. Apoc. 2, 9; IToan 2, 22; 4,3; II Ioan 7). Deci, finind seama de toate aceste reguli exegetice si de scopul fie- c&rei scrieri, cercet&torii si comentatorii Sfintelor Scripturi au facut stu- dii speciale, asupra unor probleme ivite — cum s-au elaborat si comen- tariile existente la unele din aceste Scrieri, — propunind in acelasi timp si corectarea traducerii — ba uneori chiar si a textului original — in termenii, expresiile si textele respective, constatate, ca absolut nece- sare. Asa s-au ficut o seama de indreptiri — in textele Sfintei Scrip- turi, evitindu-se pe viitor ambiguitafile, neclaritatea si posibilitatea unor gresite interpretari, care duc la erezii, dezbinari si pierderea sufletelor credinciosilor. Putem da citeva exemple : astfel, in Iezechiel 9, 4, 6 unde litera t(hau) — reprezentind scriptic semnul (7) crucii, n-a fost tradusi de cei LXX (in Septuagint&), pentru c& n-au infeles-o, ci numai verbul thava = «a insemna cu un semn> ; dar care semn, nu l-au prins., Abia studiile biblice ulterioare au stabilit c& la vremea cind a scris proorocul Iezechiel, cartea sa, litera t(hau) avea semnul crucii (+). Si, dupa ce cer- cetdtorii nostri au constatat acest lucru la unii Sfinti Parinti si scriitori bisericesti (ca : Clement Alexandrinul, Origen si Sfintul Maxim Martu- risitorul etc.) si la alti cercetatori mai noi, aceasta traducere gresita, av. sesizat-o si s-a facut indreptarea cuvenita in versetele respective. De asemenea, in I Cor. 1, 25, unde expresia +b pwpdyvtod O05 tradusé — pind aici — prin «nebunia lui Dumnezcu», ceea ce era o blasfemie, un sacri legiu, ‘s-a corectat aceasta expresie printr-o parafrazare, adic&: «fapta Jui Dumnezeu socotitd de oameni nebunie» (I Cor. 1, 25), forma care nu mai este o impietate si sacrilegiu, ci este tocmai tedarea corecté 3B ideii autorului sfint.Acelasi lucru s-a petrecut si cu expresia «o oP de ani», inlocuit& prin «mii de ani», pe temeiul studiilor si al coments: torilor consacrati, corectare facuté — cum s-a spus — la ultima revizui a traducerii Noului Testament. . CoRTODOXIA : ) 49 Acesta este $i scopul revizuirii, di telor Scrieri, pentru a da fiecdrui ees In cindy al traducerii Sfin- ritatea si termenii cei mai corespunzitori, 88 a trida puting — cla- autori, in scopul amintit, de a se evita rastalmacirile periculoas ae giile c&rora le dau nastere. Asa a fost cazul cu erezia hiliasmului Glee mai nou numit — a milenismului, sau a milenarismului, ivita de \e an presia greaca chilia» = ida —, sau din traducerea lui lating mille» si din interpretarea literal& a expresiei yihia étqy cu «o mie de ani Cei care se tulburaé de aceasta indreptare a expresiei, sustin mileniul, Am spus, mai inainte, cd unii din acesti sustinatori ai milenarismului ridic’ unele obiectiuni in leg&tur& cu aceasta expresie. Sd le analizém privind Jucrurile «sine ira et studio», ij ; Spun unii cd formula greacd “xia cq n-ar insemna «mii de ani», ci «o mie de ani», pentru ci nu exist’ forma év yidta, nici singularul yikta eos cum am afirmat noi in studiul amintit. Noi-am dat — prin absurd — exemplul éy yidta, ca in romaneste, —ceea‘ce in greceste nu se foloseste — pentru a demonstra:sensul de singular al lui «hilia», deoarece in dis, cpts xia deja se arat& o pluralitate in «dis, tris hilia», adic& dou, trei mii. lar in ce priveste expresia x{Ata Eros, sau xd yikta @cos propusd de noi pentru a exprima «oO mie de ani», ar fi «fara sens, imposibila, ca atare, cel mult poate s& insemne anul o mie, ceea ce ar fi altceva». Si ci aceast{ expresie greacé — de singular — ar fi construita, de noi, din «lemente selectate, adunate $i coroborate din expresiile: yidta tos si din tmmos yidta (dictionare) unde in acest din urm& caz tnnos este intr-adevar, la singular. Nu stim daca poate sustine cineva cd forma de singular a expresiei yihta éx0s ar fi «fard sens si imposibilé ca atare», desi este folosita, cum se va vedea, tocmai pentru a exprima «o mie de ani», Ne mird_ insi aceast& logicad sofistica —- a unora —, care desi e consideraté ex- presia «fara sens $i imposibild», 0 traduc, totusi, prin «anul o mie», atri- buindu-se artic. td lui yiMa caci substantivul étos nu se accepts ca neutru. Asa se intimpld sectar, tupte de textul si cont tivi si «stiintifici», s& aplicam torva texte, ca exemplu. «Si a prins pe este diavolul si satana» si l-a legat (in) la aruncat in adinc gi 1-a inchis, pind «Si au impardtit cu Hristos (in) «anul asemenea traducere ? Nici chiar sectarii n-ar a tatea stiintificd a cercetatorului, mai ales al S lect Mai Spun d-lor, iar&si, ci «artic. aa din wa yidia Ee da ual si chiar formal, legat nemijlocit de xia, ci $1 di tie «cei o mie de ani», aspect deosebit de semnificativ pentru ev) Tea pluralului si in limba romana». i. aire” intelegem cum jongleaza unii cu logica si optica 1 vorbe dt tradus prin «anul o mie», expresia in singular, iar le aceeasi expresie in plural + xia ery se traduce, Ortodoxia cu cei care iau textele, cuvintele, sau expresiile, extul din care fac parte. Ca s& fim obiec- aceasta traducere forfaté «anul o mie», ci- palaur, sarpele cel vechi, care «anul o mien (Apoc. 20, 2). «Si se va sfirsi «anul o mie» (v. 3). © mie» (20, 4). Ce s-ar zice de o dmite-o. Unde este onesti- fintei Scripturi ? 7 nu este inte- le cy in sensul iden- tica lor. Abia s-a cind este tot arbi- 450 ORTODOXI, Sooo Anarel Ep ani», Unde sinteti PP. SS, Voastre, Prea Sfintig, greceste $i ati si Areta de Cezareea, care afi vorbit greceste, afi scris nici nati ewtatadtenn Apocalipsa greceste, dar nici n-afi adjectivat, lui, d stantivat pe yihta, ci l-afi considerat numeral cu valoarea 1 Gar nu v-afi cunoscut limba si n-afi stiut cé + yika écq nu in. seamna «multe mii de ani», cum afi spus-o, ci, numdi «cei o mie de ani», Apoi, dac& formula de singular au tradus-o prin «anul o mie», dupg aceeasi logica sofisticd, aceeasi expresie in plural ar trebui tradusa prin «anii mii», sau miile de ani, ceea ce nu se accepta, decit ca «cei o mie de ani», cum s-a tradus, Unde-i consecventa logica si onestitatea ? Cacj daca incadraém expresia «cei o mie de ani» in textele respective ce reiese? S-ar intelege c& satana a fost legat «cei o mie de ani», apoi, «a fost dezlegat» «cei o mie de ani»; si cd cei ce se mintuiesc au imparatit cu Hristos «cei o mie de ani». Dar atunci se pune intrebarea : care din sirul miilor, multelor mii, sau milioanelor de ani, determina pe «cei o mie de ani» 2? Prima mie care a trecut, a doua, care se incheie, a treia, a noua, a mia mie? Care dintre ele ? Caci «cei o mie de ani» fac o deter- minare — in timp — fiind vorba de o anumitd mie. Daca s-ar fi finut seama de leg&tura cu textul si cu contextul expresiei, nu s-ar fi ajuns la asemenea sentinfe categorice, aberante, acoperite, sau inv&luite de termeni elevafi. Iat& cum se deviaz& si cum se denatureazé Scripturile de cei ce le citesc si le interpreteazd sectar, fragmentar expresiile si cuvintele Ei, dup& capul fiecdruia, sau arbitrar, nefinind seama de nici o regula exegeticd, sau de interpretare a cuvintului divin. Prin urmare, expresia yidta éry, sau + xia Een — dupa toate regulile — si dupa consensul Sfinfilor Parinti — nu insemna decit «mii de ani», sau «miile de ani», adic atit cit va exista aceasta lume padmin- teasc&, pind la invierea mortilor $i judecata de apoi. Se mai spune iarasi c&, in expresia innos ythia, acest ytAia n-ar fi plural neutru, cum am socotit noi, ci singular femenin (?!), cuvintul (adic& numeralul) comportindu-se aci ca un adjectiv, acordat cu substan- tivul». — E bine s& se stie — de tofi cititorii de bun& credinta — ca, cuvintul ixzos este folosit acelasi — pentru masculin si pentru feme- nin — deosebirea faécindu-o numai articolele: 6 si 4; se scrie 6 innos si inseamn& = calul; se scrie 4 innos si inseamnd = iapa. Deci, numai articolul diferentiaz4 genul; dar, lipsind articolul, nu se poate sustine, ca este vorba dé singular femenin, in care caz s-ar traduce cu «o mie de iepe». Apoi, cei mai destepti — decit noi —, cei care.au alcatuit dictionarele greco-franceze, traduc expresia innos ytdia prin «mille che- vauxn, deci «o mie de cai», sau «un corp de cdlarefi», dar nu «o mie de iepe». Este adevirat ci existé % imos si cu sensul de «cavalerie», dar cum in expresia discutata lipseste articolul femenin, nu poate fi tradusd altfel decit asa cum au tradus-o dictionarele. Si\atunci, lipsind articolul femenin, cine ne da dreptul sa-] clarificam noi cé e femenin, bunul plac? Fiindc& asa vrem noi, asa ne place noud? E stiintific acest procedeu ? Deci nu poate fi vorba decit de «o mie de cai». Si cum acordul trebuie s& se fac’ cu ambele genuri — intre mia de cai, vor fi fost desigur 9! iepe — ythia nu poate fi decit neutru, nicidecum femenin; caci de at fi fost femenin trebuia xtAiy (ca la Herodot), pentru singular, say yeniatTODOXIA oR 51 pentru plural; iar la masculin ar fi fost ytnios singular, ral, Dar cum nu este nici masculin, nici femenin, neutru. E clar. In fine, in legdtura cu exemplul din Herodot, cu singular femenin yidin se spune ca «aceasta nu mai poate ing&dui nici un dubiu privind singularul si femeninul agestei forme acordate cu inmos caracterul spe- cific de adjectiv impunindu-i accentul», — Iaté cum se joac& oamenii cu afirmatiile ; cind c& nu exista la singular, cind c& exist si forma de singular, forma acceptata ins considerind probabil cé — nevrind s& fie neutru —ytAia ar putea avea la singular doua terminatii si y si a; Apoi, dac& ytAia are «caracterul specific de adjectiv», cum se mai traduce ex- presia dacd nu mai este numeral, dacd nu mai are valoare de numeral? Revenindu-se asupra expresiei (td) yikta ey, se accentueaza din nou ca cei ce vorbesc de ea pentru a infelege «o mie de ani», au al- catuit «o constructie arbitrard, fara temei si fara sens». — lar cei ce au «construit-o» si au folosit-o sint Andrei si Areta episcopi de Cezareea. Se poate spune oare cé ei nu si-au cunoscut limba $i au pldsmuit fictiuni, sau «constructii arbitrare» ? Ce cutezanta, ce nesocotinfa ! Fata de afirmatia noastra cd pentru «o mie» se putea folosi in deo- sebj ythtas-d80s numeral a carui «folosire — se spune — e posibila, dar nu exclusiva», Ea este cu siguran{a ulterioarad lui yidtot, at, provenit din aceasta, din nevoia intelectual a unei substantivizéri a numarului, re- simfitA ca atare, nu doar ca numér, in mod simplu, ci si ca substantiv, ca 0 entitate si o cantitate de o mie de ani, dar nu singura, nu cea diniii, nici cea mai frecventé», Afirmatia cd ytdtds-480¢ e o forma ulterioara lui xidtot, at, a, este gratuita, deoarece ambele forme se gdsesc in dictionare si sint folosite deopotriva in Sfinta Scriptura. Dacé e sé ne referim numai la Apoca- lipsd, ysdtdde¢ pluralul de la ythtds-480¢ ee folosit de gsapte ori, iar Yor, at, ade noua ori. Deci dacé «era posibild» folosirea termenului yas-dd0s si totusi nu s-a folosit, este pentru c& Sfintul Ioan, scriind Apocalipsa, nu avea in gind ideea unei impardfii de o mie de ani pe pd- mint, cum o concepeau iudeii si iudeo-gnosticii, pe care el ii combate in scrierile sale, precum s-a mai spus. __ Se revine — de cei ce vor si dovedeasc& cu orice pref c& nu poate fi vorba decit de «o mie de ani», in Apocalipsd — la expresia td yidta Eros folosita de’Areta. Si zic acestia cd aceasta este «o constructie arbi- trard» si cd prin ea, el nu vrea si exprime numarul de o mie, ci face teen simbolice asupra acestui numé&r abstract provenit ca multiplu co me LOX. Rezult’ — zic d-lor — ca Areta foloseste cuvintul (?) de are ir, dar si ca nume de numar (?), mai bine zis, ca nofiune proprie tiune aa 1 deocamdat& abstracté. Ca atare, ca numar abstract si no- colul a a mie, ea a fost conceput& de Areta in singular, iar ci arti- substantiver ie neutru, nu inseamna c& el (Areta) presupune aci si Xia Eros si a ic eros) neutru, pentru a construi apoi expresia (x0) Substantivinas pone ca aceasta ar insemna o mie de ani ; ci este, se vede mie, in sco aire @ genul neutru (am zice poligenal) a numarului de.o pul interpret&rii susmentionate». > sau-ytMo plu- nu poate fi decit52 ORTODOX, — Cita imaginatie, si citi jonglerie asupra expresiei tO yidtor Frog pe care nu stiu cum s-o invdluie, cum s-o acopere, ca sd nu insemneze «o mie de ani», Dar nu se feresc si spund: cind cd e «numdars, cing nume de numar (?), cind adjectivizarea, sau substantivizarea la geny neutru a numérul de o mie (hilia = poligenal), pentru cd dupa onorabj. litatea lor substantivul écos n-ar fi de gen neutru, cum s-a vazut din cele de mai sus, Or, Areta — si noi — nu presupunem substantivul Eo neutru, ci el este neutru si numai neutru wo tos aceasta-i forma Si genul lui.. Asa ni-l arat& dictionarele, nu-l facem noi cum vrem. $i atunci, dac& este substantiv neutru de ce e nevoie,de substantivizarea numeralului? Poate fi acest numeral (poligenal) in acelasi timp si caz si masculin si feminin si neutru? Pentru ca asa vrem noi? De ce? Pen. tru.ca sd ne dea «anul o mie» ? Tar dac& aplicé aceasta traducere — «anul al miilea», sau «anul 0 mie». textelog respective, unde ajungem? De ce ne jucim cu cuvintele? De dragul de a ne ar&ta inteligenta jucdusi? Areta, — ca si Andrei de Cezareea, care foloseste si el expresia, sub alté forma, a genitivului singular ~4$ yuterias, — pentru «timpul propovaduirii Evangheliei, pin’ ja sfirsitul veacului», ei nu se joacd cu expresia: cind e alba, cind e neagrd ; cind e «nume de numeral adjectivizat», cind «numeral substan- tivizat» ; ci pentru ei (+b)-yidta écos nu inseamn& décit «o mie de ani», iar expresia in plural +a yiita ey nu poate insemna decit «mii de ani», asa cum au spus-o ei, precis $i categoric. Quod erat demonstrandum. Se mai spune iardsi ci Areta face consideratii pe marginea Apoca- lipsei, folosind expresia «to hilia etos» = la singular, cum citea textul, dar nu traducea pluralul cu «mii de ani». Ceea ce trebuie — zice-se — sd recunoastem — se pare — la Andrei — si Areta — de Cezareea este cd prin expresia (7a) yitta tq din Apocalipsa ei intelegeau, intr-adevar, ca si alfi comentatori, un numdr de mii de ani, un timp indelungat, gi inde- finit. Dar... intelegeau, subinfelegeau, interpretau si comentau, nu traduceau». — Ciudata logica si istet sistem de subterfugiu, de invaluire a ade- varului. Se discuta expresia in singular, dar se trage concluzia c& nu aceasta inseamnd «o mie de ani», ci expresia in plural. Jar cind sint’ constrinsi sé recunoasca, totusi, ci cei doi comentatori greci au infeles si interpretat expresia in plural «ta hilia eti», prin «mii de ani», pune totusi sub semnul indoielii, aceasté recunoastere formulata, prin ex- presia — «se pare», care le este argumentul forte. Jar incheierea, falnic: «dar... infelegea, subintelegea, interpreta si comenta, nu traducea», do- vedeste lips& de onestitate. Andrei si Areta au interpretat si au si tradus expresia, prin ceea ce au comentat, dar n-au trecut-o in textul Apoca- lipsei, pentru cé aceasta o face numai autoritatea superioara a Bise- ricii, la fiecare revizuire a traducerii. Dumnealor, care fac aceast& alir- matie stiu doar lucrul acesta, asa cum stiu de fapt c& la noi s-a facut aceasta indyeptare la revizuirea traducerii Noului Testament din 19791 si de aceea noi am folosit textul cu indreptarea cuvenit%, nu 1-am «tradus», . Se afirmd, apoi, cd «forma de plural a lui yidta «a putut s& ispiteasct (Comisia) la traducerea cu «mii de ani» in loc de «o mie de ani», 4a!ORTODOXIA L eel / ceasta se datoreste — se pare — (argumentul f i tific aparte a constructiei sfumeralubut a sabetetGt bo eee termina ca marime, printr-un fel de arheologie filologic’,’ datorit& fap. tului c& numeralul variazd dupa cele trei genuri, adaptindu-se ca 3 adjectiv fajé de substantiv, nu ca numeral invariabil». . — Forma de plural n-a ispitit pe nimeni, ci a determinat pe toti co- mentatorii si pe membrii comisiei de revizuire a traducerii s& afirme, precis, cé nu poate fi vorba de o mie de ani, ci de «mii de ani», care se tea — fard echivoc — exprima prin y!Aias-dd0s sau prin numeralul pinta insotit de substantivul neutru td tos, cum s-a ar&tat. Jar in ce pri- veste variafia numeralului, dupad genurile substantivului insofitor, aceasta nici nu-l adjectiveaza, nici nu-] substantiveazd, ci el rémine tot numeral, cu valoarea lui de numeral — dupa singular «o mie», dupa plural «mii». El este socotit de comentatori «numeral invariabil», pentru c& prin aceeasi forma de plural poate insemna $i «o mie» dupa sub- stantivul insotitor, singular, ex. inos yedia gi yidta Ecos’ cum s-a vazut; sau, insemnind «mii», cind substantivul este la plural, ex. yikia éxq Dup& cum s-a putut observa, argumentul — «se pare» — care revine, adesea, e cel mai valabil, decit toate m&rturiile si decit tofi comentatorii. In leg&tur& cu «fenomenul lingvistic», comparat cu alte limbi mo- deme, se cautd si alt argument probabil. «Poate intelegem, astfel, mai usor — se zice —‘de ce acest numeral mai stravechi, grecesc, care in- seamn& «o mie de ani» este in plural si de ce nu putea sa fie, cel putin la inceput, decit in plural. Pentru ca chiar si in limba romana termenul de o mie, cu aparenta, sau evidenta lui forma de singular, este in fond plural. Acolo, ins& unde fondul acesta si-a conservat forma, ca in limba greac& veche, acestea — fondul si forma — au functionat in infelegere respectivé intr-un mod comparabil cu cel pe care-l mai redau in limba noastr’ numeralele doi si trei. Intr-adevar, dac&é in o mie nu resimfim, * formal, pluralul, in doi, doua, trei, resimfim, evident, acest plural». — Este tocmai ceea ce noi am demonstrat — dar nu se accepté de sustinatorii milenismului — c& si forma si fondul de singular, sau de plural, e determinat de numeralul insofitor, sau de substantivul — in singular, sau plural — care-] completeaz4. Dac& nu se foloseste év yihta * cum s-a aritat — in schimb dis, tris indic& pluralitatea a «doua sau trei (mii), pe cind chilia» ramine tot cu sensul de o mie, deci de singular; dar si aceasta sa fie legat& de text si in perfect acord cu contextul, cum s-a limurit mai indinte, ca si nu dea un non sens, sau sens nefiresc. Se mai semnaleazi c& «in evolutia gindirii si vorbirii au apdrut Nofiuni si termeni corespunzatori, ca cea de unitate a unei pluralitati, si @ unor pluralitati, ca: triad’, decad&, hiliada, miriada», vorhi Se vede aci o confuzie voita. Pentru ci daca de la trei se poate nA eae triada — cum se poate spune si treime —, sau zecime — hiliada dectt hit veni decit de la ydtds-atos ; pe cind de la yikta nu se deduce Uneos ceea ce convine perfect milenaristilor. semnaten ni) Se hotiriste, chiar. «Hotarit, ins’, cl in limba deja con- - xika, ata, deci cu forma de plural, c&ci altfel nu se putea 5354 ORTODOXI, initial, a insemnat, ceea ce noi infelegem astazi prin numeralul o Mie, in valoarea lui formal& de singular si esenfiald de plural, acest pluraj pe care-] reprezint& la noi numérul o mie». — «Hot&rit», deci, decretat c& «hiliay nu poate insemna decit «o mie», Apoi, cind spunem «o mie» nu se poate intelege decit forma de singular, pe cind pluralul este al numerelor care-l alcdtuiesc ; de la unu, doi, zece, pind la o mie; acestea ii dau wesenfialul de plural», nu o' mie, Se cauta si alte ci de invaluire a adevarului. Caci se zice : «Daca Xo, at, a, in forma de plural inseamnd o mie (singular, desi, evident, un singular relativ), atunci cum se red& in limba greaca $i in Apoca- lipsd notiunea de mii» 2 Si se raspunde : «pentru notiunea’ de mii (plural) se foloseste in Noul Testament uneori termenul de yeedbes pluralul de laydtas-d80s, alteori niste componenti ai lui Xidvo1, at,2 si alteori termenul de miriade pdpror. . _. — Desi y:\tade¢ inseamnd «mii», tot numeralul insofitor ii determina valoarea lui, ca si lui yidtot, at, a. Caci asa cum numai cind se spune: dis, tris, tetrakis, pentakishilioi, ai, a, se inteleg: doud (de doud ori) mii, trei mii, patru mii, cinci mii, etc. (ex. Marcu 5, 13; Fapte 2, 41; Matei 15, 38; Ioan 6, 10, etc.), tot asa si cu ytdtddes, desi are valoare de «mii», numai numeralul insofitor ii determind valoarea pluralitatii lui: ex. yididdes névce (Fapte 4, 4) egal insvaloare cu ze taxtayideor (Luca 9, 14) ambele expresii insemnind acelasi numar, «cinci mii». Deci, toate numeralele amintite nu fac decit si demonstreze ceea ce noi am spus, cé numeralul insofitor dé sensul de singular sau de plural al lui Yirvot, at, a. In schimb chiliades» desi in aparenta inseamnd «mii», nedeterminat, in realitate, insotit de un numeral, are sensul tot de o mie, ca in exemplul dat de «cinci mii» (Fapte 4, 4), adicd «mii cinciv. Numai cind «miriades se repetd, adic& e insofit de acelasi numeral, se zice «mii de mii» ca si mirioi = péptoccare inseamné, nu «mii» — cum vor unii — ci «zece mii» precis, Si cind si acesta se repeti, ca miriades, sensul se repeté. Am- bele expresii le aflam in Apoc. 5, 11: «Si am vdzut si am auzit glas de ingeri mulfi, de jur imprejurul tronului (ceresc) si al fiinfelor si al ba trinilor, $i era numdrul lor zeci de mii, de zeci de mii si mii de m Prin urmare lucrurile apar altfel in analiza lor, decit vor altii s& fie. Dar, ca s& se acopere aceast& silogistica, si cu ea adeviarul, se adaugd, maiestuos si decretiv: e conceperea si intelectualizarea mai aparte, a acestor numere, care pentru cazul mai indefinit de mii, in ge- neral, sau de mii de mii, se giseste in limba germand tausend = o mie, jar pentru mii indefinit, se red& cu viel tausend. Xédtot, at, a simplu — spun acestia — inseamné deci o mie, nu mii, dar s& nu uitdém c& acest termen a fost intelectualizat, firesc, i Sc, nu ca singular... nici singular relativ si plu- tal... ci ca plural conventional, ca un plural valorind o mie... incit, inc& © data, hilioi, ai, a, f simplu inseamn& o mie, o singuré mie», Se mai spune ca prin pentakishilioi din Luca ak i 9, 14 de care noi am vorbit, se «in- felege in mod specific de cinci ori Hilia, si c& acest yidta nu poate s& in- semneze decit 0 mie, impreuna cu neveduis si se dea de cinci ori o mie (cinci mii) si nu poate sa fi Rei mii) $i n nsemneze mii, ceea ce ar da nofiu- nea «de cinci ori mii» (sic), 0 expresie firg sens»,ODOXIA oRT 55 — Ce jonglerie, ce mistificare a adevarului evident! Dar autorul sfint al Apocalipsei si comentatorii acestei expresii si a versetelor res- pective n-au intelectualizat si n-au rafionalizat aceste numerale, ci le-au dat sensul lor precis $i inteles de tofi cititorii, nu doar de cei destepti, care sofisticheaz& cu ele. Apoi, se vorbeste de Hilia «simplu» ; dar cine jl determin& pe hilia ci e «simplu», adic& un sens de singular, dac& ar fi folosit singur, far& un substantiv in singular, sau in plural, sau far& un numeral determinant ? Casi singur, hilia, poate insemna si o mie si mii, dup& cum il arata si dictionarele si comentatorii, asa cum s-a vazut in explicafiile precedente. Pentru c& «pluralul conventional» se resimte chiar si in «mii», fiind vorba de «multe mii», ca si in singularul «o mie», prin numerele care-1 alcdtuiesc, de la 1, 2, 10, pind la o mie. Deci nu se poate deduce de aci, sentenfios, ca hilioi, ai, a, «simplu, insemneazd o mie, 0 singur& mie», pentru ca asa vrem noi, asa ne place noua, sa fie. De asemenea, «nofiunea» de cinci ori mii» (sic), este si academicé si «stiintificé» |! Caci ascunde, camufleaza evidenfa, realitatea, $i vadeste lipsa de onestitate. Caci dac& dishilia, trishilia inseamnd «de doud ori cite o mie», adica «doud mii», «trei mii», fiindcd aceste numerale: doi, trei, fi dau valoarea de singular, tot asa si in cazul pluralului, substan- tivul plural, sau alte numerale insofitoare, dau lui hilia valoarea de plural, cum s-a ar&tat, ca si in cazul numeralului hiliades. s Se mai spune c& «daca, in povestirea si descrierea Apocalipsei, nu- merele multe si variate, folosite, ca: 3, 7, 10, 144.000, 1260, etc. au o valoare simbolicd si ne impdcém cu simbolismul lor moral-atenuant, atunci de ce numarul o mie (la singular), acest numar rotund, n-ar fi putut si simbolizeze el un timp indefinit, de mii de ani, pentru impdrdtia lui Dumnezeu, asa cum de altfel, se si interpreteazd foarte bogat in ma- terialele analizate, de ce ar fi fost nevoie de insdsi expresia de mii de ani? Ea nu-l simboliza, ci-] exprima direct. Dar pentru a simboliza inde- finitul si des&virsirea, numarul o mie, rotund, inc&’ o dat& si frumos, a fost foarte indicat, cel mai indicat». ,_.— Nu toate numerele din Apocalipsa si toate cele amintite au sigur «valoare simbolic&», Cel mai evident numar simbolic este 666, «numarul fiarei, care e num&r de om», despre care se spune: «Cine are pricepere s4 socoteasc& numarul fiarei» (Apoc. 13, 18). Apoi chiar daca aceste nu- mere pot avea si valoare simbolicd, ele au in primul rind valoarea lor Teald, literala, care nu creeaz& probleme, ca chilia». Caci daca este vorba sd se tind seama de simbolism, aici expresia «hilia eti», tradusa fortat a dupa bunal plac — prin «o mie de ani», limiteazd timpul, nu-l sim- bolizeaza, de aceea si duce la erezie, interpretat literal. Nici chiar ex- aie fu traducerea «mii de ani», sau «multe mii de ani», nu «exprima monet a Imparatiei lui Dumnezeu, ci aratd doar cd acest timp nu si menue nici la o mie, nici chiar la mii de ani, ci este indefinit de anin as va oxista lumea. Traducerea expresiei grecesti prin «o mie terpretar Ste si forfatd si nestiinfificé, dup& cum se va mai vedea. In- iltaste ®a literala, a traducerii cu o mie de ani a dat nastere ereziei trates chit nariste, Céreia i-au urmat si alte erezii, legate de el. Pen- Tul Apocalipsei nu face savantlic; si chiar daca, sau oricit,56 oe ORTODOX, i-ar explica cineva filologia si evolutia semanticd, sau chiar simbolicg a numeralului, el nu acceptaé decit ceea ce citeste scris, negru pe ay Asa cum in Biblia britanic& falsificata in anumite texte esenfiale, citit : ; o ory] neavizat — ba chiar si cel avizat — citeste $i infelege ce este scris, ny ce i se explic&, el sustinind ce este scris, falsificat, acuzind pe cea co. recta a Bisericii. Se recurge si la altd invdluire : «Sfinta Scriptura insasi — zic ej _ are locuri, unde notiunea de o mie este indiscutabila in valoarea ej de singular (relativ) $i unde se poate vedea cé ea este redatd prin Yidtor, a1, a, simplu, faré numeral, féraé un articol si:fdré un substantiv ajutator in singularn. $i se indicé exemplele din Apoc. 11, 3; 12, 6 unde este vorba de 1260 de zile. Apoi se discuté sectar, fragmentar, rupté de text farg numédrul care o completeazd —, numai expresia jpépas ytdias, tragind concluzia aparte. Se afirma semet ca hilioi, ai, a, nu este insotit de un numeral ajutator, nici de un substantiv in singular, cum ni s-ar fi pre- tins, pentru a fi redat numérul o mie, unde, daca ar fi sa traducem pe yas prin mii, am realiza expresia de «mii» (sic) doud sute sasezeci», evident fara sens, chiar ridicol. yitias e si aici simplu si impreun& cu celelalte cuvinte nu poate sd insemneze decit o mie doud sute sasezeci de zile». ‘ _. Regretém profund acest procedeu sectar, viclean si neonest, folosit doar de sectari, cu aceast& logic& sofistica, sarcasticd si contradictorie, de a orbi cu cuvinte pe cititori, de a arunca cenus& in ochi. Dupa ce se afirma& sus si tare c& yihtot,-at, a, este insofité de numeral ajutator si discuta expresia izolat, la urm& adauga si numeralul determinant, 260. Dar acesta nu e numeral ajutator, determinant al lui hilia ca num&rul de o mie? Ar mai putea el insemna o mie, dac& ar lipsi num4rul comple- mentar 260 ? Deci numai «impreuné cu celelalte cuvinte (dar nu cuvinte, ci numerale) poate sé insemne o mie doud sute sasezeci de zile». Unde este onestitatea $tiintificd, sau m&car crestind? Ne juc&ém cu cuvin- tele, fara rdéspunderea moral& a celor debitate, pentru a ne arta inteli- genta sofistica. Cum ar traduce cineva aceasta expresie juépas ythias daca ea ar exista singuraé ? O mie de zile, sau mii de zile ? C&ci poate fi si una si alta, dupa valoarea de singular sau de plural al lui hilia. Daca ar exista hilioi, ai, a, folosit singur, fari numeral fnsofitor si fara substan- tiv s-ar fi dat macar un exemplu. Dar nu exista. Si astfel, vrind nevrind se zecononste ceea ce noi am aratat si lAmurit. t n_singur exemplu din to ; ‘ 2 stem, «Exemplul foarte apropiat da Anonel ese eens sie] recunoa: easi expresi 1» x e ' iprinde exact ace e Presie yidta é este in II Petru 3, 8, luat din Ps, 89, 4: «O zi ina- naar este ca o mie de ani», «De remarcat _ se zice ed in tle tors Srcol gf abstan aee, SmI, fir mumeral a e tradusa, ca «o mie de ani» incluswy in ¢ Fe dine eeitile romaness ' siv In cele din 1979 si 1982, care in 20, 2—7 au operat iff . modificarea cu ii i e NU s-a operat ‘aceasti «corecturdy f «amii de ani», Oare de c in alte locurj scripturisticen ? n noile edifii: sila II Petru 3, 8 $i Aici obiectiunea este j ducerii Nouluj Testament, tn 1979 Caney B sitblta revizuire a te omisia a sc&pat din vedere a se CO-oRTODOXIA 7 -octa, si indrepta si textele din II a e eee Spsarvat mai tirziu, s-a atras atentia gt ge nal 2, 4. Dar dupa pe masurd ce se retipdreste Noul Testament, a se indrepta Noi, in comentariul facut la Epistola II Petru strat in text traducerea veche a textului 3, 8, pe inc revizuirea traducerii Noului Testament, decit comentarea cy «oO mie de ani», jextul ebraic, original, al Psalmului 89, 4: «Cd i i i ochilor Tdi (Doamne) sint ca ziua de ieri, care a eae i Sa Joc de «o mie de ani» are «sanim» = mii (de ani). Jar textul Psalmului araté cd nu numai ziua, ci si «straja de noapte.«e ca o mie» sau ca mii, de ani». La evrei noaptea era impartita in trei Strdji, fiecare straji de cite trei ore. Evanghelia spune ci Iisus a venit la ucenicii Sai, mergind pe mare, in a patra straja a noptii (Marcu 6, 48). Dac& si straja e ase- manat& cu o mie de ani, sau cu mij de ani, cum fn zi si in noapte sint opt straji, ziua si noaptea ar fi comparat&é cu opt mii de ani, dup’ cum e tradus hilia, sau de opt ori mii, dupa textul ebraic. De aci, calculat cu zilele anului si apoi cu ale tuturor anilor se ajunge la miliarde si mi- liarde de ani. Deja, incé inainte de venirea si intruparea Fiului lui Dum- nezeu, devenit si Fiul Omului, iudeii asteptau pe Mesia, ca un imparat pamintesc, rézboinic, care avea si restabileascd impdrdtia lui Israel (Fapte 1, 6), imparafie pe care o socoteau de sapte mii de ani, dupa zi- lele creatiei. Prin urmare nici evreii nu socoteau imp&rdtia mesianic& sorocitaé ca o mie de ani, ci, «sanim», de «mii de ani», sau de sapte mii de ani. Dar expresia «sanim» inseamn& «mii de ani», adicé un timp indefinit, nestiut. Caci Dumnezeu fiind vesnic: «Acelasi ieri, azi si in veci» (Evr. 13, 8), timpul exist’ numai pentru oameni — divizat in zile, luni si ani. Incit o zi inaintea Lui nu este nici o mie, nici mii, nici cit va exista lu- ae aceasta, ci El este vesnic si slava Lui e lumina vesnica (cf. Apoc. , 5). Traducerea gresit’, a acestui text al Psalmului 89, 4, din limba ebraicd in cea greac&, de cei LXX (Septuaginta), a fost sesizaté mai de mult. Cel dintii, care a fAcut aceast& sesizare la noi, este raposatul Dr. Gherasim Timus, fost episcop al Rimnicului. El reproduce, in comenta- nul la Psalmi, versetul Ps. 89, 4 cu «o mie de ani», dupa traducerea ro- rch de atunci, dar araté apoi cum trebuie tradus, prin «mii». Si zice : See de ani inaintea Ta (Doamne) e ca ziua de ieri, cind este trecuta cue a Straja de noapte». Apoi explicd : «Daca aceste mii de ani au tre- Dac ae mai exista, nu mai sint nimic;,dar Dumnezeu stie (de ei)... himic pe e mii de ani sint viitori, Dumnezeu prevede toate si nu este asa de | re sd nu fie stiut de Dinsul. Dar aceast& durat& ce ni se pare 1 unga, nu este nimic in raport cu eternitatea lui Dumnezeu». ebuie geet Motivele pentru care s-a «corectat» in ‘Apocalipsa si de ce texte, Pere 's& se faci indreptarea cuvenita, $i in cele doua anu mai fi pentru nimeni pricina de tulburare si sminteala.. publicat in 1975 am ntru cé nu se fcuse De aceea nu puteam face Aici am explicat ins ca tr58 . ORTODO X14 Din faptul c& nu s-a operat aceastd corectura si in II Petru si in : 89, 4, s-a dedus, de sustin&torii milenismului, c& «in Apocalipsa 20, 9. * termenul si notiunea de o mie, s-a dovedit in contextul si Perspectiy, lor, mai curioase, mai tulbur&toare si mai stingheritoare, avizind maj mult& preocupare si adaptare, dar nu si forfare, iat&, nestiintificy fi traducerii», . = Din cele ar&tate mai sus s-a vazut de ce nu s-a operat corecty;, in TI Petru 3, 8 si in Ps. 89, 4 si de ce trebuie s& se facd si in acesie texte indreptarea cuvenit&, la noua revizuire ce se face traducerii Noy, lui Testament si Psalmilor. Apoi se tulbur& D-lor ca atentia ne-a fost refinuté doar de echivalenta simbolicé exprimata aci, intre o zi si 4 mie de ani. : ‘ «Evident — se spune — pentru a Se deduce de aici dit de infinit tre. buie inteles timpul redat prin numeralul simbolic de o mie de aniy, «Daca s-ar fi pastrat expresia «o mie de ani», ca in II Petru 3, 8, unde Se compara ziua cu o mie de ani, pentru a arta un timp foarte inde. lungat, ar fi fost o interpretare posibila si ar fi evitat fortarea, evident, stingace $i nestiintificé a traducerii lui yitta éeq cu mii de anin, Apoi se incheie sententios :

S-ar putea să vă placă și

• Rugaciunea La Sfantul Ioan de Kronstadt

  

  Document10 pagini

  Rugaciunea La Sfantul Ioan de Kronstadt

  dragosisbasoiu

  Încă nu există evaluări
• Talcuirea Rugaciunii Tatăl Nostru

  

  Document22 pagini

  Talcuirea Rugaciunii Tatăl Nostru

  dragosisbasoiu

  100% (1)
• Acatistul SF Cruci

  

  Document11 pagini

  Acatistul SF Cruci

  Isbasoiu Dragos Andrei

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Slujba Sf. Varlaam Si Ioan

  

  Document24 pagini

  Slujba Sf. Varlaam Si Ioan

  dragosisbasoiu

  75% (4)
• Slujba Sf. Grigorie Decapolitul

  

  Document14 pagini

  Slujba Sf. Grigorie Decapolitul

  dragosisbasoiu

  Încă nu există evaluări
• Subiecte 11

  

  Document2 pagini

  Subiecte 11

  dragosisbasoiu

  Încă nu există evaluări
• Principiile Catehezei Biblice

  

  Document6 pagini

  Principiile Catehezei Biblice

  dragosisbasoiu

  Încă nu există evaluări
• Slujba SF Ioanichie de La Muscel

  

  Document20 pagini

  Slujba SF Ioanichie de La Muscel

  dragosisbasoiu

  100% (2)
• Pe Tine Te Laudam

  

  Document4 pagini

  Pe Tine Te Laudam

  dragosisbasoiu

  100% (2)
• IBOR Licență 31-Mai-2017 01-54-32 PDF

  

  Document55 pagini

  IBOR Licență 31-Mai-2017 01-54-32 PDF

  dragosisbasoiu

  Încă nu există evaluări