Sunteți pe pagina 1din 7

Tema: Asigurarea dreptului la aparare a invinuitului la urmarirea

penală
I.Introducere

Realizarea justiţiei într-un stat de drept se poate realiza numai prin respectarea drepturilor şi
intereselor legale ale omului. Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal este
principiul garantării dreptului de apărare, fiind nu numai o manifestare a statului de drept, dar şi
o condiţie necesară pentru realizarea eficientă a justiţiei. În acest principiu se reflectă şi un
principiu important al dreptului penal şi anume umanismul justiţiei, având în vedere umanismul
dreptului penal trebuie privit nu numai în raport cu reglementările care privesc constrângerea
penală, ci şi cu reglementările care conţin incriminări, fiecare normă de incriminare constituind o
ocrotire a omului în tot ce priveşte umanitatea sa. Fiind unul dintre dreptului fundamentale ale
cetăţenilor, dreptul la apărare este înscris întro serie de acte internaţionale care consacră aceste
drepturi.
În Republica Moldova, Constituţia înscrie acest drept în art.26 care consfinţeşte faptul că
dreptul de apărare este garantat în tot cursul procesului penal, părţile având dreptul să fie asistate
de un avocat ales sau din oficiu.
Apararea, ca notiune, presupune activitatea desfasurata de o persoana in vederea valorificarii
intereselor sale legale care i-au fost lezate si de a combate acuzatiile ce i se aduc.
Dreptul la aparare consta in facultatile sau posibilitatile recunoscute prin lege persoanelor de
a-si valorifica interesele legitime inculcate si de a se apara impotriva unor invinuiri drepte sau
nedrepte.
Ca principiu de drept, dreptul la aparare se interfereaza cu principiile legalitatii, al libertatii
persoanei, al echitatii, al justitiei si responsabilitatii etc.
Sub aspectul naturii juridice, intr-o opinie se apreciaza ca aparatorul ar fi un ,,alter ego al
inculpatului’’ , ,,urechea si gura juridical a inculpatului’’.

In raport cu sistemul de drept procesual din tara noastră, procesul penal are mai multe
diviziuni denumite faze, activitătile specifice desfăsurandu-se in fata mai multor organe
judiciare. Numai după epuizarea tuturor activitătilor dintr-o fază, se trece in faza următoare
(astfel, după realizarea activitătilor de urmărire penală, se trece la intocmirea rechizitoriului, care
este actul de sesizare a instantei, cauza trecind in faza judecătii, după condamnarea inculpatului,
se trece la ultima fază, de punere in executare a hotaririi judecatoresti. Procesul penal parcurge
trei faze, si anume hotărârii judecătores urmărirea penală judecata, punerea in executare
ahotărârii judecătoresti
Urmărirea penală reprezintă prima fază a procesului penal. Ea se situează intre inceputul
urmăririi penale si trimiterea in judecată a inculpatului prin rechizitoriul procurorului.
Judecata incepe din momentul sesizării instantei si cuprinde toate activitatile judiciare ce au loc
până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoresti (judecata in fond cu subdiviziunile sale si
căile ordinare de atac).

1
Punerea in executare a hotărârilor judecatoresti reprezintă ultima fază a procesului penal si
se referă la procedura de punere in executare a hotărârilor judecătoresti definitive, până la
sesizarea organelor de executare. Nu totdeauna procesul penal parcurge toate cele trei faze.
Astfel, daca la sfarsitul urmăririi penale se adopta o solutie de scoatere de sub urmărire penala,
incetare sau clasare, cauza penala nu mai trece prin celelalte faze. Dacă in urma judecăti se
pronuntă achitarea definitivă dispare faza de punere in executare a hotărării judecătoresti. In
cazul infractiunilor pentru care sesizarea instantei se face prin plângere prealabila direct la
instanta de judecată, procesul penal este eliptic de faza de urmărire penală.

II.Obligația organului de urmarire penala, ca din oficiu sa administreze probe și în


apărarea învinuitului sau inculpatului

Organul de urmărire penală are obligatia să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului
si lămurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionări a acesteia. Totodată, el este
obligat să adune probele, atât in favoarea, cat si in defavoarea învinuitului sau inculpatului
organul de urmărire penală nu se limitează la administrarea probelor ce duc la solutionarea
cauzei, ci trebuie să strângă date si cu privire la care au determinat, inlesnit sau favorizat
săvârsirea infractiunii, pentru a avea posibilitatea să actioneze direct sau prin intermediul altor
organe ale statului in vedere prevenirii fenomenului infractional. Chiar in conditiile in care
invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta, nu solicită administrarea de probe in apărare sau se
impotriveste la administrarea probelor ce lar disculpa, organul de urmărire penală e obligat să nu
tină cont de pozitia acestuia, interesul fiind superior celui individual, societatea fiind cea care are
interesul in stabilirea adevărului, in tragerea la răspundere penală numai a vinovatilor, evitându-
se astfel erorile judiciare.

III.Obligativitatea citării invinuitului sau inculpatului de către organul de urmărire penală

Pentru ca invinuitul sau inculpatul să-si poată sustine si apăra singur interesele legale sau cu
ajutorul avocatului ales, trebuie să cunoască faptul că impotriva sa se desfăsoară un proces
penalse în acest sens, art. 238 C. pr. pen., prevede obligativitatea citării invinuitului sau
inculpatului la adresa unde locuieste, iar dacă aceasta nu este cunoscută, citatia va fi trimisă la
locul său de muncă, prin serviciul de personal al unitătii la care lucrează.
Dacă printr-o declaratie dată în cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul a indicat un
alt loc pentrua fi citat, citatia va fi inaintată la adresa.
Dacă pe perioada efectuării activitătii de urmărire penală, invinuitul sau inculpatul si-a
schimbat adresa arătată in declaratie, agentul de la oficiul postal afisează pe usa locuintei
indicate in aceasta, fiind obligat a se informa cu privire la noua adresă, mentionand in procesul
verbal datele obtinute, pe care le inaintează organului de urmărire penala, care procedează la
citarea persoanei in cauză, la noua adresă. În situatia in care invinuitul sau inculpatul si-a
schimbat adresa cunoscută, fără a incunostinta organul de urmărire penală cu privire la noua

2
adresa, iar in cauza nu nici un indiciu referitor la schimbarea intervenita organul judiciar nu este
obligat de a-l cita la noua adresa.
Cand activitatea infractionala sa desfasurat in organul afisează la sediul consiliului local in a
cărui rază teritorială se află organul care efectueaza urmarirea penala. Cand invinuitul sau
inculpatul locuieste in imobil cu mai multe apartamente, iar in citatie nu s-a indicat numărul
apartamentului, agentul procedural sau factorul postal este obligat să facă investigatii pentru a-l
afla. Numai in conditiile in care nu a putut sa-l identifice, va proceda la afisarea citatiei pe usa
principală a clădirii, mentionand in procesul verbal împrejurările ce au facut imposibila
inmânarea acesteia, personal, sau inculpatului.
Cand invinuitul sau inculpatul se află internat intr-o casă de sănătate sau intr-o unitate
spitalicească va fi citat prin administratia unitătii respective, chiar dacă anterior a fost prezent la
unul din termenele fixate de organele de urmărire penală. Detinutii se citează prin administratia
locului de detinere, neprezentarea la organul de urmarire penală echivaland cu neindeplinirea
procedurii de citare, intrucat acestia nu beneficiază de libertatea de miscare si ca atare este
prezumată imposibilitatea de prezentare. Dacă învinuitul (sau inculpatul) locuieste in străinătate,
iar adresa sa este cunoscută, citarea se face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare tinand
loc de dovada indepliniri procedurii de citare.

IV.Obligativitatea incunostiintării învinuitului sau inculpatului, de către organul de


urmărire penală, cu privire la drepturile sale procesuale

Conform dispozitiilor art. 254 C. pr. pen., organul de umărire penală este obligat să-i explice
invinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte părti, drepturile lor procesuale. Totodată,
organul de urmărire penala trebuie să-l incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se
lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, această activitate consemnandu-
se in procesul verbal de ascultare. În timpul instructiei, cand se prezintă in fata judecatorului,
daca prevenitul nu este asistat i se aduce la cunostintă că are dreptul de a-si alege un avocat sau
ca i se va desemna unul din oficiu.

Cu toate că aceste obligatii ale organului de urmărire penală sunt consacrate legislativ ca si
garantii ale dreptului la apărare, nu s-a prevăzut actul procedural în care să se consemneze
aducerea lor la indeplinire, pentru a exista posibilitatea verificării. Mai mult, organul de urmărire
penală este obligat să ia măsuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau
inculpatului, dacă acesta nu are aparator ales. Apreciem ca, chiar in conditiile in care nu este
obligatorie asistenta juridică, dar invinuitul sau inculpatul si-a manifestat dorinta de a beneficia
de serviciile unui avocat considerand ca nu-si poate face singur o aparare eficentă -organul de
urmărire penală ar trebui să desemneze un apărător din oficiu, in acelasi sens, Curtea Europeană
a decis ca s-a violat prevederile art. 6 alin. 1 pct. 3 lit. c in Conventia Europeană a Drepturilor
Omului atunci când mai multe persoane-care trăiau din ajutorul social-au fost fără a arestate, li se
acorda asistentă juridică gratuită, cu toate că nu dispuneau de posibilităti materiale pentru a
recurge la serviciile unui avocat.

3
V. Informarea invinuitului sau inculpatului de către organul de urmărire penală în limba
pe care o intelege.

Prevederile art. 17 C. pr. pen., obligă organul de urmărire penalăsă-l informeze pe invinuit sau
inculpat despre fapta pentru care este invinuit in mod detaliat si incadrarea juridică a acesteia, de
indata si mai inainte de al audia, asigurandu-i posibilitatea pregătirii si exercitari apărării.
Organul de cercetare penala este obligat, după ce procurorul a pus in miscare actiunea penala sa
cheme pe inculpat si sa-i comunice fapta pentru care este invinuit, dandu-i totodată explicatii cu
privire la drepturile si obligatiile pe care le are. Cred ca restrictia impusă de legiuitor ar trebui
inlăturata, obligatia de informare si explicare subzistand si in cazul in care nu s-a pus in miscare
actiunea penala, actuala reglementare contravenind evident dreptului de apărare al invinuitului.

Numai cunoscand in mod complet si deplin acuzatiile ce i se aduc, invinuitul sau incuipatul isi
poate organiza o apărare eficientă. Asigurarea interpretului se face in mod gratuit acesta trebuind
să fie autorizat si cunoască atât limba romana, cat si limba invinuitului sau a inculpatului
Folosirea interpretului este obligatorie si atunci cand inscrisurile ce constituie probe materiale
sau mijloace de probă aflate la dosarul cauze sunt redactate intr-o altă limbă decat cea romană,
ori invinuitul (sau inculpatul) nu se poate exprima, datorită unor deficiente fizice.

VI. Asistenta juridică a invinuitului sau a inculpatului.

Asistenţa juridică este un drept al părţilor. În acest sens alin. 1 art. 17 din CPP arată că în tot
cursul procesului penal părţile au dreptul să fie asistate, iar alin. 3 din acelşi articol obligă
organul de urmărire penală şi instanţa de judecată să asigure bănuitului, învinuitului, inculpatului
dreptul la asistenţa juridică calificată.
Din reglementările în vigoare se poate deduce că folosirea acestui drept este facultativă, în
sensul că părţile vor aprecia dacă vor apela sau nu la apărător. De la această regulă există şi
derogări, atunci cînd legiuitorul a stabilit cazurile de asistenţă juridică obligatorie în cazul în
care:
1) aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul;
2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întîmpină dificultăţi pentru a se apăra el însuşi, fiind mut, surd,
orb sau avînd alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau
mintale;
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură insuficientă limba în care se
desfăşoară procesul penal;
4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;
5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;
6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă
sau excepţional de gravă;
7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsură preventivă sau este trimis
la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar;
4
8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sînt contradictorii şi cel puţin unul din ei este
asistat de apărător;
9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii civile;
10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primă instanţă, în apel şi în
recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;
11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile, căreia i se incriminează
săvîrşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după
săvîrşirea unor asemenea fapte;
12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane decedate la momentul
examinării cauzei.
Faptul că în cazurile enumerate apărarea este obligatorie reprezintă o garanţie a stabilirii
adevărului care va determina soluţionarea cauzei cu contribuţia competentă şi activă a
apărătorului.
Când asistenţa juridica este obligatorie învinuitul, inculpatul nu poate fi judecat in lipsa
apărătorului. Dispoziţiile privitoare la asistarea inculpatului de către un apărător sunt prevăzute
sub sancţiunea nulităţii absolute.
Dacă asistenta juridică este obligatorie, în cazul când inculpatul nu si-a ales un apărător, se
întreprind masuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Aşa necesita a proceda chiar daca
inculpatul declară în instanţa ca nu are nevoie de apărător sau este apt de a se apără de sine
stătător.Renuntarea la aparator insemna vointa banuitului,invinuitului,inculpatului de a-si
exercita el insasi apararea si poate fi acceptata in masura in care este inaintata in mod
benevol,din proprie initiativa ,in prezenta aparatorului care ar putea fi numit din oficiu.Categoric
este interzisa renuntarea la aparator in cazul in care este determinata de imposibilitatea de a
remunera asistenta juridica.Organul de urmarire penala sau instanta este in drept sa nu accepte
renuntarea la aparator in cazurile participarii obligatorii a aparatorului si atunci cind interesele
justitiei o cer.
Este rezervat dreptul banuitului,invinuitului,inculpatului care a renuntat la aparator de a invita
ulterior un aparator sau a cere numirea unui avocat din oficiu care ,va fi admis din momentul
cind a fost invitat sau solicitat.
De aici deducem obligatia statului de a-i asigura asistenta juridica calificata in conditii generale.
Organele oficiale solicita numirea din oficiu a apărătorului de către biroul de avocaţi la cererea
părţilor si in cazul în care participarea apărătorului este obligatorie, iar partea nu dispune de
apărător ales.
Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se face numai în prezenţa unui apărător ales sau
numit din oficiu, imediat după reţinerea bănuitului sau, după caz, după punerea sub învinuire,
dacă acesta acceptă să fie audiat.
Asistenţa juridică a celorlalte părţi are loc în general în aceleaşi condiţii ca şi pentru învinuit sau
inculpate, dispoziţiile referitoare la apărarea inculpatului aplicându-se în mod corespunzător.
Spre deosebire de bănuit, învinuit şi inculpat, in cazul celorlalte părţi legea permite exercitarea
apărării prin instituţia reprezentării. Potrivit dispoziţiilor CPP, în calitate de reprezentanţi ai

5
victimei, părţii vătămate, părţii civile şi părţii civilmente responsabile la procesul penal pot
participa avocaţi şi alte persoane împuternicite cu asemenea atribuţii de către participantul la
procesul respectiv, prin procură. În calitate de reprezentant al persoanei juridice, recunoscută ca
parte civilă sau parte civilmente responsabilă, se admite conducătorul unităţii respective la
prezentarea legitimaţiei.
Pentru victima şi partea vătămata se stabileşte asistenta din partea unui avocat din oficiu in
cazul in care nu dispun de mijloace băneşti de a plăti un apărător ales. Ultimul este admis pentru
victima din momentul sesizării organelor de urmărire penala despre infracţiune, iar pentru partea
vătămata din momentul recunoaşterii prin ordonanţă organului de urmărire penala. Cât priveşte
partea civila si partea civilmente responsabilă, cu toate ca art. 17 CPP le asigura dreptul de a fi
reprezentate de un apărător numit din oficiu, în art. 62 si 74 CPP, unde se reglementează statutul
lor procesual, acest drept nu este amintit si evident nici nu se specifica momentul admiterii
apărătorului. Participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal, indiferent de calitatea
procesuala a părţii, este asigurată de organul de urmărire penală si de instanţa judiciara.

Asistenta juridică obligatorie constituie exceptia de la regula asistentei primand alegerea facuta
de invinuit sau inculpat cu privire la persoana avocatului, delegatia apărătorului din oficiu
incetand momentul prezentării apărătorului ales.
Apărătorul ales de invinuit sau inculpat, sau cel numit din oficiu are dreptul să-l asiste pe acesta
efectuarea oricărui act de urmărire penală, putand formula cereri si depune memorii in numele
acestuia. Atunci cand asistenta juridică este facultativă si există dovada că avocatul a fost
incunostintat de data si ora efectuarii actului de urmărire penală, neprezentarea lui nu impiedică
efectuarea activitătii programate de organul judiciar, apărătorul avand libertatea de apreciere cu
privire la oportunitatea prezentei sale.

VI.I Asistenta juridică a invinuitului sau inculpatului minor.


Potrivit dispozitiilor art. C. pen. minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu răspunde penal.
Minorul care are vârsta intre 14 si 16 ani raspunde doar pentru unele infractiuni conform
articolului 21. Minorul care a implinit vârsta de 16 ani răspunde penal.

VI.II Asistetența juridică a invinuitului retinut.

Reținerea este masura procesuala preventivă de libertate, cea mai usoara care poate fi dispusa
pe o perioada de cel mult 24 ore, de care organul decercetare sau de către procuror.

Cu alte cuvinte, invinuitului retinut i se aduce la cunostinta invinuirea numai in prezenta


aparatorului ales sau numit din oficiu. Nu putem impărtăsi opinia exprimata in literatura de
specialitate, potrivit căreia nu ar necesară prezenta apărătorului la audierea invinuitului retinut,
intrucat ratiunea asistentei juridice obligatorii este comună celei de la arestare, unde invinuitul
este lipsit de posibilitătile de exercitare a dreptului la apărare prin lipsirea de libertate si, in plus,
obligatia constitutionala a aducerii la cunostinta celui retinut.

6
VI.III Dreptul de aparare in cazul invinuitului minor

Pe plan procesual penal s-a instituit o procedura speciala de urmarire si judecare a infractorilor
minori, pentru a se asigura un plus de garantii procesuale acestora,fata de lipsa lor de maturitate
psihica si intelectuala. Toate cele mentionate pina in prezent referitor la garantiile dreptului la
aparare in cursul urmaririi penale sunt valabile si pentru invinuitul si inculpatul minor,
adaugindu-se doua garantii suplimentare, si anume, chemarea anumitor persoane la ascultarea
acestora de catre organul de urmarire penala si obligativitatea anchetei sociale.

VII.Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului in ceea ce priveste respectarea


dreptului la aparare al invinuitului

Potrivit Conventiei detentia necunoscuta a unui individ de catre autoritatile judiciare ale unui
stat constituie o negare a prevederilor articolului 5 si o violare extrem de grava a acestei
dispozitii. Autoritatile care au retinut un individ au indatorirea sa dezvaluie locul unde acesta se
gaseste. De aceea, trebuie considerat ca art. 5 creeaza obligatia pentru autoritati de a lua masuri
efective de inlaturare a riscului unei disparitii umane, precum si obligatia de initia o ancheta
rapida si eficace in ipoteza unei plingeri plauzibile, potrivit careia o persoana a fost retinuta si nu
a mai fost vazuta din acel moment. Neconsemnarea, de catre autoritatile judiciare ale statului, a
detentiei unui individ trebuie considerata ca o deficienta dintre cele mai grave, deoarece le
permite autoritatilor actului privarii de libertate sa-si ascunda participarea la o crima, sa-si
stearga urmele si sa scape de responsabilitatea ce le revine in ceea ce priveste soarta detinutului.
Faptul de a nu consemna data si ora arestarii, locul detentiei, identitatea detinutului, precum si
motivele detentiei, numele si prenumele persoanei care a procedat la retinere , reprezinta , in
viziunea curtii, o actiune incompatibila cu insusi obiectivul art. 5 din conventie.
Astfel, cind se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau a inculpatului, judecatorul
instiinteaza despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta
persoana pe care o desemneaza arestatul, activitatea de informare fiind consemnata intr-un
proces verbal. Dupa intocmirea incheierii prin care s-a dispus arestarea invinuitului sau
inculpatului, presedintele completului de judecata emite de indata mandat de arestare. Daca prin
aceeasi incheiere s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat
pentru fiecare dintre ei. In mandat trebuie sa se arate:instanta care a dispus luarea masurii acestei
arestari, data si locul emiterii, numele prenumele si calificarea persoanei care l-a emis, datele
privitoare la persoana inculpatului in sensul cuprinderii tuturor datelor de stare civila si a celor
privind studiile, ocupatia, antecedente etc.