Sthendal

Rosu si negru

Verrieres este un mic oras frantuzesc situat in munti. Primarul acestuia, instaritul domn
de Renal, locuieste impreuna cu sotia sa si cei trei copii ai sai intr-o minunata casa
imprejmuita de gradini. Dorind sa iasa in evidenta si sa fie mai presus de cincurentul
sau, Valenod, domnul de Renl se hotaraste sa angajeze un perceptor pentru copii. Il
alege pe Julien, fiul unui tzaran. "E un tanar teolog, sau asa ceva, bun latinist, si copiii
au sa faca progrese cu el ; are o fire energica, asa spune preotul. " Julien, un baiat de
nouasprezece ani, admirator lui Napoleon Bonaparte, este pe placul stapanei lui. "In
salon, oricat de umila i-ar fi fost tinuta, ea ii gasea o mare superioritate intelectuala fata
de toti ce veneau in casa. " La inceput ii este greu in noua locuinta, se acomodeaza cu
dificultate, nu-i iubeste pe copii, este invidiat de servitori si simte o profunda repulsie
fata de cei bogati. Cand afla ca Elisa, camerista, este indragostita de el, respinge
imediat ideea casatoriei. "El ii marturisi preotului, cu multa sovaiala in glas, ca din
pricini pe care nu le putea spune, ca sa nu dauneze altcuiva, respinsese de la inceput
casatoria planuita.

Doamna de Renal este curinsa de fericire la aflarea vestii. "Ea ceru sa-i repete de mai
multe ori ca Julien refuzase de-a binelea si ca refuzul lui nu-i ingaduia sa revina la o
hotarare mai inteleapta. " Totusi, fericirea asta o determina sa stea pe ganduri. "<< Nu
cumva sunt indragostita de Julien? >> se intreba ea in sfarsit. "

Venind primavara, familia de Renal se muta la resedinta de vara din Vergy. Incetul cu
incetul intre Julien si doamna de Renal se infiripa o aventura de dragoste. Singura care
isi da seama de ceva este doamna de Derville, o prietena de-a casei. Pentru doamna de
Renal, sentimentele de iubire sunt ceva cu totul nou. "Sa fiu oare indragostita? Eu,
femeie maritata, sa fiu indragostita? Dar pentru sotul meu n-am simtit niciodata
nebunia asta intunecata care ma face sa nu-mi pot dezlipi gandul de la Julien. " Totusi
dupa scurt timp incepe sa o chinuie ideea pacatului. "Cand se temea ca nu-i iubita, cand
o tortura ideea infioratoare a pacatului, ca si cum a doua zi avea sa fie legata de stalpul
infamiei, in piata publica din Verrieres, cu o tablita explicand lumii adulterul savarsit. "

Julien isi lua un concediu de trei zile pentru a-l vizita pe prietenul sau Foque. Acesta ii
propune sa faca negot impreuna, Julien insa rezfuza oferta. Intors la Vergy, isi continua
periculoasa escapada cu stapana casei. Intr-una din nopti se furiseaza la iubita sa in
camera. Aceasta se simte vinovata de ceea ce face si totusi nu se poate opri. "Si, chiar
cand nu mai avu ce sa-i refuze, ea il impingea departe de ea, cu sincera indignare, si
apoi i se arunca in brate. "

Cand in toamna trecu regele prin Verriers, ea reuseste sa-l numeasca pe Julien in garda
de onoare, daruindu-i un costum nou. Concetatenii sunt indignati de aceasta fapta.
"Cum, pentru ca lucratorul asta marunt, deghizat in popa, era perceptorul tancilor lui,
primarul avea indrazneala sa-l numeasca in garda de onoare, spre paguba domnilor
cutare si cutare, fabricanti cu dare de mana? " In aceiasi zi, tanarul il cunoaste pe
episcopul de Agde, un barbat cu doar sapte sau opt ani mai in varsta ca el.

Elisa observand ca se petrece ceva intre stapana casei si Julien, se duce la domnul de
Valenod si-i destainuie totul. Acesta nu asteapta mult si trimite o scrisoare anonima
domnului de Renal, in care povesteste la randul lui cele aflate. Cei doi amanti, banuind
primejdia, uneltesc un plan pentru a iesi din impas, plan care le reuseste. Julien este
nevoit sa plece pentru un timp la Verrieres, unde isi petreece timpul printre plictisitorii
bogatasi ai orasului. "Ce adunatura ! isi spuse Julien, chiar daca mi-ar da jumatate din
tot ce fura, tot n-as vrea sa traiesc laolalta cu ei. Intr-o buna zi m-as da de gol ; n-as fi
in stare sa-mi stpanesc dispretul pe care mi-l inspira. " Intre timp doamna de Renal
reusi sa-l convinga cu desavarsire pe sotul ei ca este nevinovata in toata intamplarea.
Planul insa trebuie dus la sfarsit. "Dar nu mai era femeia nepriceputa si sfioasa de acum
un an ; patima ei fata si remuscarile ii luminasera mintea. " Asadar, hotaraste sa se
desparta de Julien pentru o vreme, trimitand-ul la un seminar la Besancon. Scrisoarea
de recomandare i-o face parintele Chelan, prietenul tanarului si om de seama in ochii
parintelui Pirard, directorul seminarului. Julien nu-si face prieteni in rastimpul sederii lui
acolo, este insa luat sub ocrotirea parintelui Pirard, care cu timpul il indrageste.
Scrisorile doamnei de Renal nu le primeste, acestea fiind arse. "<< Sa ma fi uitat oare
toata lumea? >>, se gandea el, nestiind ca parintele Pirard primise si zvarlise in foc
cateva scrisori trimise din Dijon [...]. " Colegii lui ii poreclesc "Martin Luther", "mai ales,
ziceau ei, din pricina logicii aceleia dracesti care il face sa fie atat de infmurat. " Desi se
straduieste, Julien nu reuseste sa se faca iubit. Spre norocul lui, dupa ce il destituie din
functie, parintele Pirard il recomanda marchizului de La Mole. Marchizul este incantat de
ideea de a-l lua pe tanar ca secretar, lucru pe care il si face numaidecat. Inainte de
plecarea spre resedinta de La Mole din Paris, Julien trece pe la iubita sa pentru a o
vedea ultima oara inainte de lunga despartire. Face acest lucru pe furis, noaptea,
plecand dimineata ca un fugar, cu domnul de Renal pe urmele lui.