Cercetarea şi evaluarea
cercetării în domeniul
Anul XV, nr. 148 - 4/2017
4/2017
l Managementul de impresie –
o perspectivă internaţională
l Studiu empiric privind practicile
de raportare integrată în Europa
l Formarea culturii financiare şi
relaţia acesteia cu rata de participare
a IMM-urilor la pieţele financiare
l Lanţul economic digital –
tehnologia informaţiei în cadrul
reglementărilor OCDE
l Implicaţiile economice ale
migraţiei internaţionale – o analiză a
transferurilor de capital în România
l Consilierea acordată prin
intermediu auditului public intern
l Analiza sensibilităţii pentru
factorii determinanţi ai
evaluării investiţiilor
Interacţiuni între cultura organizaţională
şi controlul intern
contabilităţii în România
Accounting research
in Romania
l Impression management –
an international perspective
l Empirical study regarding the
integrated reporting practices in Europe
l Financial literacy training and its role
in the participation ratio of the SMEs
in the financial markets
l The digital economic chain –
ICT in the loop of the OECD
regulations
l The economic implications of
international migration – an analysis of
capital remittances applied to Romania
l Consulting provided by the internal
public audit function
l Sensitivity analysis for the
determinants of investment
appraisal
Organizational culture and
internal control
 Sumar / Content
Editorial
 Revista Audit Financiar în anul 2017 ...........................................481 Revistă lunară editată de
 Audit Financiar Journal in 2017 ...................................................593 Camera Auditorilor Financiari
Ionela-Corina CHERSAN din România
 Cercetarea şi evaluarea cercetării în domeniul contabilităţii în Str. Sirenelor nr. 67-69, sector 5,
România: Situaţia de fapt, posibile cauze şi derive .....................483 Bucureşti, OP 5, CP 83
 Accounting research in Romania: state of affairs,
possible causes and deviations ...................................................595 Director ştiinţific:
prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE
Maria-Silvia SĂNDULESCU Director editorial:
 Managementul de impresie – o perspectivă internaţională .........493 prof. univ. dr. Mădălina DUMITRU
 Impression management – an international perspective .............605
Secretar de redacţie:
Alina BRATU Cristina RADU
 Studiu empiric privind practicile de raportare integrată Prezentare grafică şi tehnoredactare:
în Europa .....................................................................................502 Nicolae LOGIN
 Empirical study regarding the integrated reporting practices in
Europe .........................................................................................613 Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul
redacţional nu îşi asumă
Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR responsabilitatea pentru conţinutul
 Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern ..........517 articolelor publicate în revistă.
 Organizational culture and internal control ..................................628 Indexare în B.D.I.:
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI Academic Keys;
Cabell's;
 Formarea culturii financiare şi relaţia acesteia cu rata de Deutsche Zentralbibliothek für
participare a IMM-urilor la pieţele financiare ...............................533 Wirtschaftswissenschaften;
 Financial Literacy Training and its Role in the Participation DOAJ;
Ratio of the SMEs in the Financial Markets .................................644 Ebsco;
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ ERIH PLUS;
Global Impact Factor;
 Lanţul economic digital – tehnologia informaţiei în cadrul Google Scholar;
reglementărilor OCDE .................................................................544 ProQuest;
 The digital economic chain – ICT in the loop of the OECD Research Papers in Economics
regulations ...................................................................................655 (RePEc);
Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU SCIPIO;
Ulrich's
 Implicaţiile economice ale migraţiei internaţionale – o analiză a
transferurilor de capital în România .............................................557 Marcă înregistrată la OSIM,
 The economic implications of international migration – an sub nr. M2010 07387
analysis of capital remittances applied to Romania .....................667 Telefon: +4031.433.59.22;
Fax: +4031.433.59.40;
Vasile Cosmin NICULA E-mail: revista@cafr.ro;
 Consilierea acordată prin intermediu auditului public intern .......568 http: revista.cafr.ro;
 Consulting provided by the internal public audit function .............677 facebook.com/revistaauditfinanciar
ISSN: 1583-5812,
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI, Munawar HUSSAIN, ISSN on-line: 1844-8801
Raja Muhammad Ahsan ILYAS
 Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării Tipar: SC Print Group Serv SRL
investiţiilor....................................................................................577 Str. Baicului nr. 82, sector 2, Bucureşti
 Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal....686 e-mail: office@printgroup.ro
 Colegiul Editorial Ştiinţific
Dinu AIRINEI – Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi
Veronel AVRAM – Universitatea din Craiova
Yuriy BILAN – Universitatea Szczecin, Polonia
Sorin BRICIU – Universitatea „1 Decembrie 1918", Alba lulia
Ovidiu BUNGET – Universitatea de Vest din Timişoara
Alain BURLAUD – Conservatorul Naţional de Arte şi Meserii, Paris
Tatiana DĂNESCU – Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş
Lilia GRIGOROI – Academia de Studii Economice din Moldova, Chişinău
Raluca-Gina GUŞE – Academia de Studii Economice, Bucureşti
David HILLIER – Leeds University Business School, Marea Britanie
Allan HODGSON – University of Queensland, Australia
Emil HOROMNEA – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Robin JARVIS – ACCA, Universitatea Brunel, Marea Britanie
Maria MANOLESCU – Academia de Studii Economice, Bucureşti
Dumitru MATIŞ – Universitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
Ion MIHĂILESCU – Universitatea „Constantin Brâncoveanu", Piteşti
Ana MORARIU – Academia de Studii Economice, Bucureşti
Mirela PĂUNESCU – Academia de Studii Economice, Bucureşti
Irimie Emil POPA – Universitatea „Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
Vasile RĂILEANU – Academia de Studii Economice, Bucureşti
Ion STANCU – Academia de Studii Economice, Bucureşti
Donna STREET – Universitatea Dayton, SUA
Ioan TALPOŞ – Universitatea de Vest din Timişoara
Alexandru ŢUGUI – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
Eugeniu ŢURLEA – Academia de Studii Economice, Bucureşti
Iulian VĂCĂREL – membru al Academiei Române
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR). Reproducerea, fie şi parţială şi pe
orice suport şi vânzarea sunt interzise fără acordul prealabil al CAFR, fiind supuse prevederilor legii drepturilor de autor.
Important pentru autori!
Articolele se trimit redacţiei la adresa de e-mail: Tabelele şi graficele se elaborează în alb-negru cu
revista@cafr.ro, în format electronic, scrise în program MS maximum şase nuanţe de gri şi se trimit şi separat, în cazul
Office Word, în alb-negru. în care au fost elaborate în programul MS Office Excel.
Autorii sunt rugaţi să respecte următoarele cerinţe: Evaluarea articolelor se realizează de către membri din
- limba de redactare a articolului: română şi Consiliul Ştiinţific de Evaluare al revistei, în modalitatea
engleză pentru autorii români şi engleză pentru double-blind-review, ceea ce înseamnă că evaluatorii nu
autorii străini; cunosc numele autorilor şi nici autorii nu cunosc numele
evaluatorilor.
- textul în limba română se redactează cu
caractere diacritice, conform prescripţiilor Criterii de evaluare a articolelor: originalitatea,
lingvistice ale Academiei Române; actualitatea, importanţa şi încadrarea în aria tematică a
revistei; calitatea metodologiei de cercetare; claritatea şi
- dimensiunea optimă a articolului: 7-10 pagini /
pertinenţa prezentării şi argumentării; relevanţa surselor
2000 caractere grafice cu spaţii pe pagină;
bibliografice utilizate; contribuţia adusă cercetării în
- în articol se precizează titlul, metodologia de domeniul abordat.
cercetare folosită, contribuţiile autorilor, impactul
Recomandările Consiliului Ştiinţific de Evaluare al revistei
asupra profesiei contabile, referinţele bibliografice;
sunt: acceptare; acceptare cu revizuire; respingere.
- rezumatul se redactează la persoana a III-a şi Rezultatele evaluărilor sunt comunicate autorilor, urmând a
prezintă obiectivul cercetării, principalele fi publicate numai articolele acceptate de Consiliul Ştiinţific
probleme abordate şi contribuţia autorilor; de Evaluare.
- 4-5 cuvinte cheie; Detalii, pe site-ul www.revista.cafr.ro, la secţiunile
- clasificări JEL. „Recenzii‖ şi „Manuscrise‖.
1.

480 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Audit financiar, XV, Nr.
Condiţionalităţi 4(148)/2017,
necesare 481-482
în aplicarea teoriei alegerii publice în sfera serviciilor de utilităţi publice
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Revista Audit Financiar

în anul 2017
Director editorial: prof. univ. dr. Mădălina Dumitru

Anul 2017 a adus pentru revista Audit Financiar o 2. J-Gate.

schimbare majoră: trecerea de la apariţia lunară la
apariţia trimestrială. Am luat această decizie pentru a Pe data de 29 decembrie 2015 am aplicat pentru
îmbunătăţi calitatea articolelor. Prezentăm în continuare indexare în baza de date Scopus. În anul 2017 s-au
evoluţia revistei în acest an. parcurs mai mulţi paşi în vederea indexării în această
În cursul anului 2017 am indexat revista în următoarele bază de date.
baze de date internaţionale (în ordine alfabetică): Am actualizat cel puţin trimestrial contul revistei pe
1. Academic Resource Index Google Scholar pentru monitorizarea citărilor. În acest
moment avem indice Hirsch 8 (faţă de 7 pentru anul
2. ACNP trecut) şi indice i10 este de 6 (faţă de 5 anul trecut)1. În
3. Base Bielefeld Academic Search Engine plus, numărul de citări obţinute de revistă până pe data
4. Electronic Journals Library de 15 octombrie 2017 era 597, faţă de 258 în noiembrie
anul trecut
5. Index Copernicus (https://scholar.google.ro/citations?user=IZTHO3oAAAA
6. Open Academic Journal Index J&hl=ro).
7. Publication Forum Finland. Am continuat utilizarea serviciilor CrossRef, demarată în
În plus, revista a fost deja acceptată în următoarele baze anul 2016 (prin alocarea codurilor DOI), Cited by Linking
de date şi aşteptăm semnarea acordului la nivelul şi iThenticate. Conform raportului primit la începutul lunii
CAFR: octombrie de la CrossRef, situaţia descărcărilor
articolelor este următoarea2:
1. CEEOL;

Months 2017-09 2017-08 2017-07 2017-06 2017-05 2017-04 2017-03 2017-02 2017-01 2016-12 2016-11 2016-10 2016-09
Resolution
242 166 161 119 195 163 224 126 168 263 141 148 135
Attemps
Resolution
234 155 152 113 183 156 223 121 164 252 138 144 109
Successes

Articolele publicate nu au fost descărcate doar din1

sistemul CrossRef, ci şi de pe site-ul revistei. În medie, 2
1Până în anul 2016 nu a existat un cont de Google Scholar
pentru revistă şi nu s-a calculat indicele Hirsch.
2 Toate descărcările articolelor se referă la cele publicate în
perioada 2016-2017. Până la 1.01.2016 articolele nu au primit
DOI şi nu au fost încărcate în baza de date CrossRef.
Numărul de descărcări este aferent fiecărei luni nu este
cumulat cu citările lunilor anterioare.

Nr. 4(148)/2017 481


au fost descărcate lunar 69 rezumate, 271 articole1 şi
249 numere de revistă.
Am încheiat parteneriate cu cinci conferinţe internaţionale
în vederea creşterii vizibilităţii revistei şi a numărului de
articole primite la redacţie. Conferinţele sunt următoarele:
 6th International NCM Conferences, 11 februarie
2017, Dubai;
 Conferinţa ştiinţifică internaţională „Contabilitatea şi
finanţele – limbaje universale ale afacerilor‖, ediţia II,
desfăşurată la Piteşti pe 17 martie 2017;
Tabelul nr. 1. Situaţia articolelor primite şi publicate în anul 2017
Numărul Număr articole publicate Din care, articole cu autori străini
1 5
2 7
3 7
4 9
Total 28
Articolele au fost respinse din cauza obţinerii unui 1
procent de originalitate mai mic decât cel admis de
redacţie, din cauza neîncadrării în temă sau au fost
respinse de către evaluatori.
În luna februarie am aplicat pentru indexare în baza de
date Web of Knowledge.
Toate realizările din anul 2017 au fost posibile datorită
susţinerii de care a beneficiat revista Audit Financiar. În
primul rând, revista s-a bucurat de sprijinul CAFR. În al
doilea rând, revista a fost susţinută de autorii care au ales
să trimită articole la această publicaţie. Pe de altă parte,
editarea în limba română a articolelor primite de la autorii
străini nu ar fi fost posibilă fără colectivul de traducători:
Cristina Circa, Raluca-Gina Guşe, Dragoş Mangiuc, Oana
Preda, Ioan-Bogdan Robu. De asemenea, le mulţumim
celor care fac parte din consiliul ştiinţific al revistei şi care
ne-a sprijinit cu sfaturi de câte ori a fost necesar pe
parcursul acestui an. Pentru a răspunde cerinţelor bazelor
de date internaţionale, am atras membrii străini în consiliul
ştiinţific. În total, avem 16 membri ai consiliului ştiinţific,
dintre care opt profesori de la universităţi din străinătate.
De asemenea, lună de lună am colaborat cu recenzorii
1 Articolele au fost încărcate individual doar pentru anii 2016 şi
2017. Pentru cei 12 ani anteriori, pe site se regăsesc doar
numerele integrale de revistă. Aşadar, cel mai mare număr
de descărcări s-a înregistrat pentru articolele publicate în
perioada 2016-2017.
482
Mădălina DUMITRU
 Conferinţa ştiinţifică internaţională „Contabilitatea şi
profesia contabilă în era provocărilor‖, ediţia a VI-a,
desfăşurată la Chişinău pe 5-6 aprilie 2017;
 Conferinţa ştiinţifică internaţională „Accounting and
Management Information Systems‖, ediţia a XII-a,
desfăşurată la Bucureşti în perioada 7-8 iunie 2017;
 Conferinţa ştiinţifică internaţională „IFRS – Global
Rules and Local Use‖, desfăşurată la Praga pe 20
octombrie 2017.
Situaţia articolelor primite şi publicate se prezintă astfel:
Număr articole respinse
2 13
3 16
3 11
2 11
10, reprezentând 35,71% 51, reprezentând 57,30%
articolelor: Alina Almăşan, Nicoleta Asaloş, Veronel
Avram, Daniel Botez, Daniela Artemisa Calu, Vasile
Cardoş, Cristina Circa, Ionela Corina Chersan, Tatiana
Dănescu, Sorin Domnişoru, Liliana Feleagă, Iuliana
Georgescu, Mariana Glăvan, Cătălina Gorgan, Vasile
Gorgan, Maria Grosu, Camelia Haţegan, Carmen Huian,
Cristina Lidia Manea, Dragoş Mangiuc, Mihaela Mocanu,
Marilena Mironiuc, Ana Morariu, Vasile Răileanu, Ioan-
Bogdan Robu, Victoria Stanciu, Georgeta Şpan, Aurelia
Ştefănescu, Alexandru Ţugui.
La îmbunătăţirea rezultatelor obţinute de în acest an a
contribuit semnificativ suportul informatic. Datorită
funcţionalităţii site-ului, transmiterii rapide a informaţiilor
către bazele de date etc. articolele se indexează corect
şi rapid. Pentru tot ce se întâmplă din punct de vedere
informatic cu această publicaţie îi mulţumim domnului
Valentin Florentin Dumitru.
De partea informatică sunt legate şi speranţele noastre
pentru anul 2018. Este necesar ca eforturile redacţiei să
fie îndreptate în continuare către îmbunătăţirea
vizibilităţii revistei prin indexare în alte baze de date şi
cataloage internaţionale, adăugarea unor noi
funcţionalităţi etc.
Cu respect,
Prof. univ. dr. Mădălina Dumitru
Director editorial revista Audit Financiar
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Audit financiar,şi
Cercetarea XV, Nr. 4(148)/2017,
evaluarea 483-492în domeniul contabilităţii în România:
cercetării
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801
Situaţia de fapt, posibile cauze şi derive

Cercetarea şi
evaluarea Rezumat
Articolul îşi propune să realizeze o analiză a stadiului

cercetării în
cercetării în domeniul contabilităţii în România, prin
comparaţie cu celelalte ţări din Europa de Est, precum şi
să identifice cauzele situaţiei analizate şi eventualele
derive în activitatea de cercetare, respectiv în evaluarea

domeniul ei. Pentru realizarea cercetării s-a utilizat baza de date

Scimago, care a permis analiza poziţiei României la
nivelul Europei de Est din perspectiva numărului de

contabilităţii
articole publicate, a citărilor medii pe articol şi a auto-
citărilor. Studierea literaturii de specialitate şi
cunoaşterea directă a unor aspecte specifice vieţii
academice din România au permis identificarea unor

în România: posibile cauze ale situaţiei ideintificate precum şi a unor

comportamente, nu întotdeauna fireşti, generate de
impunerea unor criterii de ocupare a funcţiilor didactice,
situaţia de fapt, fără o suficientă analiză a realităţilor româneşti şi chiar
fără grija pentru restabilirea rolului tradiţional al
posibile cauze şi derive universităţilor în societate.
Cuvinte-cheie: evaluarea cercetării, bibliometrie,
analiza citărilor, Scopus, Scimago
Clasificare JEL: M14, M21, M40
Ionela-Corina CHERSAN,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi,
E-mail: corina.chersan.macovei@gmail.com
Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:
Chersan, I.C. (2017), Accounting research in Romania:
state of affairs, possible causes and deviations, Audit Financiar,
vol. XV, no. 4(148)/2017, pp. 595-604,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/595
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/595
Data primirii articolului: 27.04.2017
Data revizuirii: 07.05.2017
Data acceptării: 08.05.2017

Nr. 4(148)/2017 483


Introducere
În ultimele decenii, mai ales la nivel mondial, dezbaterea
cu privire la evaluarea cercetării în domeniul contabilităţii
a luat amploare, în contextul mai larg al evaluării
impactului cercetării asupra activităţii cercetătorilor în
general. Date fiind modificările relativ frecvente ale
standardelor minimale care trebuie îndeplinite pentru
obţinerea titlurilor de conferenţiar universitar şi de
profesor universitar, respectiv pentru obţinerea
atestatului de abilitare în Ştiinţe economice şi
administrarea afacerilor, considerăm a fi de interes o
propunere de început de dezbatere la nivel naţional cu
privire la stadiul cercetării în domeniile menţionate şi la
efectele evaluării acestei cercetări, respectiv la
distorsiunile şi derivele care pot apărea atât în
publicarea de lucrări, cât şi în evaluarea cercetării. Avem
în vedere, de asemenea, şi faptul că, deşi pentru o
facultate şi pentru studenţii ei este extrem de importantă
activitatea didactică, în ultimii ani, activitatea de
cercetare a devenit prioritară în procesul de de angajare,
de promovare şi de evaluare a cadrelor didactice
universitare.
În ultima perioadă, mulţi tineri universitari români, din
ţară sau din străinătate, au început să fie foarte critici la
adresa cercetărilor anterioare ale celor mai în vârstă,
uitând un element esenţial: cercetarea se face numai
după o bună cunoaştere a stadiului cercetării în
domeniul de preocupare, iar până nu demult, accesul la
literatura de specialitate străină era extrem de limitat. A
face cercetare acum 15-20 de ani, după rigorile de
acum, era aproape similar cu a întreţine focul fără
combustibil. Unele critici au venit însă şi ca urmare a
modificării repetate a condiţiilor de ocupare a posturilor
de conferenţiar şi de profesor universitar, precum şi a
celor de obţinere a statutului de conducător de doctorat
(abilitarea), existând păreri că exigenţele de acum sunt
prea mari în contextul obţinerii poate prea facile a
titlurilor de conferenţiar şi profesor universitar, respectiv
conducător de doctorat în trecutul nu prea îndepărtat.
De fapt, se constată un paradox: deşi unii dintre cei care
critică „mediul universitar (economic) românesc‖ se
consideră deţinători ai unei înalte competenţe în
cercetare, totuşi, tot ei sunt temători cu privire la
capacitatea lor de a îndeplini condiţiile impuse prin
legislaţia românească. Pe de altă parte, răspunsul la
aceste critici nu este clar formulat, mai ales prin
nedefinirea unor obiective punctuale la nivelul instituţiilor
484
Ionela-Corina CHERSAN
de învătământ superior economic, cel puţin în sensul
clarificării relaţiei dintre activitatea de cercetare şi cea
didactică şi al stabilirii unor obiective instituţionale care
să le permită universitarilor formularea unor obiective
individuale în concordanţă cu cele instituţionale. În
prezent, se constată o preocupare aproape exclusivă,
dar de înţeles, pentru atingerea obiectivelor individuale
(promovare, gradaţii de merit etc.)
Mai îngrijorător decât toate acestea ni se pare faptul că,
în România, în contextul lipsei unei dezbateri reale cu
privire la cercetarea în domeniul contabilităţii, în cursa
pentru atingerea unor obiective individuale, se pierde din
vedere ceea ce ar trebui să fie important în cercetare, şi
anume crearea şi dezvoltarea unei pieţe a ideilor.
1. Ce este piaţa ideilor?
În mai multe lucrări apărute în ultimii ani, H.-R.
Patapievici (2004, 2007, 2014) încearcă să explice de ce
în România nu există o adevărată piaţă a ideilor,
plecând de la constatarea lipsei unei dezbateri reale nu
numai în ceea ce priveşte cultura generală, ci şi în
domeniul culturii de specialitate, oricare ar fi aceasta.
Condiţiile minimale pe care trebuie să le îndeplinească
schimbul de idei pentru ca o piaţă de idei să existe sunt
sintetizate de Patapievici (2007) sub forma următoarelor
criterii:
1. Continuitatea schimburilor;
2. Obiectivitatea schimburilor;
3. Libertatea schimburilor;
4. Impredicitibilitatea;
5. Existenţa unei mase critice.
Concluzia formulată de autor, după prezentatea acestor
criterii, este aceea că, dacă numărul participanţilor la
schimbul de idei nu este suficient de mare, atunci
criteriile enumerate nu pot fi îndeplinite nici individual,
nici toate la un loc. Mai mult, autorul afirmă că „La noi, în
spaţiul public, specializările nu comunică, oamenii dintr-
o disciplină refuză să discute, grupările intelectuale se
detestă, personalităţile se suspectează, premiile sunt
gândite ca premii-contra (nu ca premii-pentru)‖
(Patapievici, 2007, p. 97). Din păcate, chiar dacă aceste
afirmaţii nu sunt adevărate în toate situaţiile, în unele
dintre ştiinţe, ele reprezintă o realitate tristă. Pentru a
depăşi această situaţie, una dintre soluţii ar putea fi
reprezentată de asimilarea şi interiorizarea eticii ca
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Cercetarea şi evaluarea cercetării în domeniul contabilităţii în România:
Situaţia de fapt, posibile cauze şi derive
element care se asociază în mod necesar cu exerciţiul
cunoaşterii.
Dacă analizăm piaţa ideilor în domeniul contabilităţii în
România, constatăm că aceasta este relativ slab
dezvoltată, dar destul de serios afectată de decizii
administrative, care, deşi par a a avea ca scop
dezvoltarea cercetării, conduc de multe ori la efecte
nedorite (tendinţa de a publica cât mai mult şi doar în
jurnale care sunt pe lista oficială a unor stucturi
administative, renunţarea la a mai publica în scopul
intrării în dezbaterea de idei, ci publicarea doar cu
scopul atingerii unor obiective individuale, calitatea nu
întotdeauna ridicată a lucrărilor publicate, numărul mare
de autocitări, citările „prieteneşti/reciproce‖). Pentru a
analiza starea de fapt a cercetării în domeniul
contabilităţii în România, am studiat evoluţia publicaţiilor
şi citărilor din domeniu de la noi comparativ cu situaţia
din alte ţări din Estul Europei, pentru perioada 1996-
2015.
2. Literatura de specialitate
Iniţial, instrumentele bibliometrice au fost utilizate mai ales
în scopul gestiunii colecţiilor de reviste în biblioteci şi a
aprecierii influenţei cercetărilor academice asupra
dinamicii dezvoltării ştiinţelor. În anii ‘80 au început să fie
folosite pentru evaluarea grupurilor de cercetare, pentru
ca, la începutul anilor ‘90, curentele de tip knowledge
management şi benchmarking, ambele fondate pe
indicatori de performanţă şi de productivitate, să fie
transferate către universităţi. Astfel, indicatorii bibliometrici
au fost văzuţi ca nişte instrumente de gestiune a carierelor
ştiinţifice care permiteau o evaluare peste cea colegială,
considerată a fi prea subiectivă şi care trebuia completată,
dacă nu chiar înlocuită, de nişte metode bazate pe date,
considerate mai obiective. Cu toate acestea, până în anii
2000, majoritatea analizelor bibliometrice s-au făcut la
nivel de mari laboratoare, universităţi, ţări şi s-a evitat
folosirea bibliometriei în evaluarea individuală. Odată cu
trecerea la utilizarea bibliometriei ca instrument de
evaluare a cercetătorilor, au început să apără reacţii
negative din partea multora dintre ei, aceasta fiind
considerată o metodă de cuatificare simplistă a activităţii
de cercetare. În acelaşi timp, sunt inventaţi indicatori care
combină în maniere diferite date bibliometrice în scopul
identificării celor mai buni cercetători (Gingras, 2016).
Este cunoscut faptul că, mai bine de 45 de ani, Institutul
pentru Informaţii Ştiinţifice (The Institute for Scientific
Nr. 4(148)/2017
Information – ISI, care face parte acum din Web of
Science) a fost cel care producea singura baza de date
bibliografică disponibilă pentru realizarea de prelucrări
statistice bazate pe indicatori bibliometrici. Cu alte
cuvinte, până în 2004, când a apărut baza de date
Scopus (deţinută de Elsevier, considerat de Financial
Times cel mare grup editorial internaţional care publică
jurnale ştiinţifice), bazele de date Thomson Reuters,
regrupate acum sub denumirea de Web of Science, erau
sursa majoră de date bibliometrice (Archambault et al.,
2009). Totuşi, deşi cele mai multe studii scientometrice
au fost făcute de-a lungul timpului pe baza datelor
bibliometrice aparţinând ISI, în ultimii ani studiile având
la bază date furnizate de Scopus au început să se
multiplice (Gingras, 2016). Dar, odată cu apariţia bazei
de date Scopus, s-a ivit o problemă legată de
comparabilitatea şi stabilitatea statisticilor rezultate pe
baza acestor surse de date, mai ales atunci când se
realizează comparaţii între ţări sau instituţii.
Evident, şi dezbatarea cu privire la cele două baze de
date şi la informaţiile vizând cantitatea şi calitatea
lucrărilor regăsite în ele s-a accentuat. Au apărut din ce
în ce mai multe studii comparative între bazele de date
disponibile, pe lângă Web of Science şi Scopus, fiind
analizate Google Scholar sau alte baze de date
specializate, cum ar fi PubMed. Cercetările despre
bazele de date au acoperit arii diverse, cum ar fi:
caracteristicile bazelelor de date (Falagas, Pitsouni,
Malietzis şi Pappas, 2008), rata citărilor şi indicele h
(Bar-Ilan, 2008, Belew, 2005, Ball and Tunger, 2006).
Studiile au indicat un nivel înalt de similitudine a
informaţiilor din Web of Science şi Scopus (Norris şi
Oppenheim, 2007), fapt deloc suprinzător, având în
vedere faptul că 7.434 de jurnale, adică 54% din Scopus
şi 84% din Web of Science sunt indexate în ambele
baze de date (Gavel & Iselid, 2008).
Dintre indicatorii bibliometrici utilizaţi pentru evaluarea
calităţii cercetării ştiinţifice, sunt de amintit indicele h şi
factorul de impact. În acest context, reamintim că
noţiunea de indice h a fost introdusă în procesul de
evaluare a activităţii ştiinţifice, la mijlocul anilor 2000, de
către fizicianul Jorge E. Hirsch. Acest indice este egal cu
numărul n de articole pe care l-a publicat un cercetător
şi care au obţinut cel puţin n citări fiecare de la
publicare. Aşadar, indicele h nu este nici o măsură a
cantităţii, nici o măsură a calităţii, ci o combinaţie între
cele două. Cu privire la factorul de impact, o critică
importantă care i se aduce este aceea a faptului că
485

include autocitările în totalul citărilor unui articol, astfel
încât s-a ajuns ca autorilor să li se ceară că citeze
articole din revistele în care doreau să publice.
Thompson Reuters a încercat să combată practicile
incorecte, de tipul „schimburilor‖ de citări între reviste,
publicând „liste negre‖ ale revistelor care par să-şi fi
manipulat factorul de impact. În plus, este acceptat
faptul că factorul de impact rămâne un indicator al valorii
revistei şi nu al articolelor. În aceste condiţii, este posibil
ca un articol apărut într-o revistă cu un factor mare de
impact să nu fie niciodată citat (Gingras, 2016).
În ultimii ani, au devenit tot mai criticate evaluările
bazate pe indicatori bibliometrici. Astfel, prestigioasa
revistă Nature susţine într-un editorial din iulie 2016 că
„aceşti indicatori sunt reductivi şi pot fi periculoşi‖
(Nature, 2016). Indicatorul vizat este factorul de impact
al unui jurnal, respectiv numărul mediu de citări (pentru
fiecare articol publicat) pentru lucrările publicate pe o
perioadă de doi ani. Astfel, se consideră, de exemplu, că
el conduce la subaprecierea unor discipline
(contabilitatea ar putea fi inclusă aici) care nu sunt din
domenii centrale în ceea ce priveşte cercetarea şi în
care ratele de citare mici sunt o caracteristică. Deşi
neajunsurile utilizării acestor indicatori au fost
dintotdeauna bine cunoscute, ele nu i-au împiedicat pe
cercetători, pe finanţatori şi pe decidenţii din universităţi
şi din organismele de stabilire a criteriilor de evaluare a
activităţii de cercetare să le utilizeze şi să le promoveze
câteodată în mod excesiv. Cu siguranţă pot fi găsite
argumente juste care să legitimeze utilizarea
indicatorilor bibliometrici pentru a analiza performanţa în
cercetare, însă utilizarea lor ca obiective manageriale
poate lăsa universitarilor sentimentul că li se cere să îşi
schimbe comportamentul pentru a îndeplini obiective de
multe ori arbitrare (Nature, 2016).
3. Metodologia de cercetare
Pentru a analiza posibilitatea schimbului de idei în
domeniul contabilităţii, în România, am plecat de la baza
de date realizată de grupul de cercetare SCImago al
Consiliului Superior al Cercetării Ştinţifice (Consejo
Superior de Investigaciones Científicas - CSIC) al
Universităţilor Granada, Extremadura, Carlos III (Madrid)
şi Alcalá de Henares, disponibilă la adresa
http://www.scimagojr.com/journalrank.php. Indicatorii
dezvoltaţi de acest grup indică vizibilitatea jurnalelor
conţinute în baza de date Scopus, începând cu anul
486
Ionela-Corina CHERSAN
1996. Modalitatea de calcul a indicatorilor pe baza
cărora a fost realizat studiul care a servit la dezvoltarea
acestei baze de date, precum şi motivaţia care a stat la
baza calculării lor sunt explicate pe larg într-un articol
publicat de Guerrero-Botea şi Moya-Anegón (2012).
Baza de date permite gruparea jurnalelor după 27 de arii
tematice, 313 categorii, 8 regiuni geografice şi 239 de
ţări (SCImago, 2007)
Studiul nostru vizează o analiză comparativă în special
la nivelul Europei de Est a unor indicatori oferiţi de baza
de date sus-menţionată, pentru domeniul afaceri,
management şi contabilitate (en. „Business,
Management and Accounting‖), cu scopul de a evidenţia
poziţia României şi de a decela posibile cauze şi
explicaţii ale situaţiei cecetării în domeniul contabilităţii
existente la noi.
4. Rezultatele cercetării
În analiza noastră am dorit să evidenţiem măsura în
care articolele publicate în revistele româneşti indexate
în baza de date Scopus (în domeniul „Business,
Management and Accounting‖) participă, în special prin
numărul de citări (ca indicator de calitate), la schimbul
de idei din domeniul menţionat. Studiul a vizat cu
prioritate ţările din Europa de Est (aşa cum a fost
realizată gruparea de către creatorii bazei de date),
plecând de la premisa că nivelul de dezvoltare a pieţii
ideilor a fost influenţat semnificativ, în sens negativ, de
regimul comunist sub care au funcţionat aceste ţări timp
de jumătate de secol. Perioada supusă analizei a fost
1996-2015.
Astfel, aşa cum rezultă din Tabelul nr. 1, România
ocupă un onorabil loc 3 din cele 23 de ţări ale Europei
de Est în care s-au publicat articole în domeniul analizat
şi care sunt indexate în baza de date Scopus.
Privită doar din perspectiva numărului de articole,
situaţia poate părea mulţumitoare. Din păcate, la o
analiză a citărilor acestor articole, lucrurile devin mai
puţin plăcute. Astfel, dacă analizăm numărul total al
citărilor, România coboară pe locul 8, iar din punctul de
vedere al numărului mediu de citări pe articol, locul
ocupat de România este 18. De asemenea, un element
care indică un obicei nu foarte apreciat şi nici foarte
„sănătos‖ din perspectiva evaluării calităţii publicaţiilor
este nivelul mare al auto-citărilor, România clasându-se
din acest punct de vedere pe locul 4.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Cercetarea şi evaluarea cercetării în domeniul contabilităţii în România:
Situaţia de fapt, posibile cauze şi derive

Tabelul nr. 1. Clasamentul ţărilor din Europa de Est în funcţie de numărul de articole publicate
(în perioada 1996-2015) şi indexate în baza de date Scopus
(domeniul „Business, Management and Accounting”)
Poziţia Numărul mediu
Ţara Articole Citări Auto-citări
în clasament de citări pe articol
1 Federaţia Rusă 2.495 1.498 227 0,6
2 Polonia 1.122 1.849 325 1,65
3 România 789 629 277 0,8
4 Slovenia 675 2741 549 4,06
5 Cehia 388 759 259 1,96
6 Bulgaria 260 210 24 0,81
7 Lituania 258 1870 954 7,25
8 Ungaria 207 1678 135 8,11
9 Croaţia 188 730 102 3,88
10 Estonia 150 639 152 4,26
11 Serbia 131 181 42 1,38
12 Slovacia 126 359 87 2,85
13 Letonia 100 236 41 2,36
14 Ucraina 99 189 26 1,91
15 Macedonia 36 66 5 1,83
16 Belarus 22 42 9 1,91
17 Bosnia şi Herţegovina 20 15 0 0,75
18 Georgia 16 186 0 11,63
19 Albania 14 22 2 1,57
20 Azerbaijan 13 8 1 0,62
21 Armenia 7 3 0 0,43
22 Muntenegru 3 8 0 2,67
23 Moldova 3 0 0 0
Sursa: http://www.scimagojr.com/countryrank.php?category=1401&area=1400&region=Eastern%20Europe

Situaţia comparativă a numărului de articole Se poate observa o creştere semnificativă a numărului

publicate de primele cinci ţări din Europa de Est
pentru care am găsit înregistrări în fiecare an este
prezentată în Figura nr. 1. Deşi în clasamentul pe
ţări aparţinând Europei de Est este inclusă şi Rusia,
am exclus din analiza noastră această ţară, pe de o
parte, pentru că mărimea o face greu comparabilă cu
celelalte ţări şi, pe de altă parte, pentru că geografic
nu aparţine exclusiv Europei.
de articole publicate în România în perioada 2008-2014,
una dintre explicaţii putând fi programele de studii
doctorale finanţate prin proiecte de tip POS DRU
(Programul Operaţional Sectorial de Dezvoltare a
Resurselor Umane) din 2007-2013, fapt evidenţiat şi de
cercetări anterioare (Chersan şi Mironiuc, 2015) şi
confirmat cumva de scăderea numărului articolelor
publicate în anul 2015.

Nr. 4(148)/2017 487

 Ionela-Corina CHERSAN

Figura nr. 1. Evoluţia numărului de articole publicate de ţările din Top 5 (Europa de Est) în perioada 1996-2015

140
120
100
România
80 Polonia
60 Slovenia
40 Cehia
20 Ungaria
0

Sursa: Prelucrările autoarei, 2017

Din perspectiva numărului mediu al citărilor pe
articol, situaţia comparativă pentru cele cinci ţări este
prezentată în Figura nr. 2. Constatăm că, pentru
România, situaţia citărilor este constant
îngrijorătoare, confirmând fie lipsa preocupării pentru
articolele publicate de cercetătorii autohtoni, fie slaba
lor calitate, fie lipsa accesibilităţii la respectivele
cercetări, toate acestea conducând la concluzia
lipsei unei pieţe a ideilor pentru domeniul în discuţie.
Dacă pentru toate celelalte patru ţări se constată, în
unii ani, existenţa unui număr mare al citărilor, pentru
România media cea mai mare a numărului citărilor
pe articol este 1,69, dacă excludem numărul mediu
de 8 citări înregistrat în anul 1997. De asemenea,
România se situează pe ultimul loc ca număr mediu
al citărilor, cu 1,02 citări/articol, în timp de
următoarea clasată înregistrează o medie de 3,36
citări/articol, iar prima clasată, Ungaria, are o medie
de 10,8 citări/articol. Totuşi, pentru ca situaţia
României să nu pară extrem de dramatică, facem
observaţia că numărul mediu al citărilor pentru
articolele publicate în jurnalele din Estul Europei este
de 2,87 citări/articol, faţă de 8,47 citări/articol în
Vestul Europei.

Figura nr. 2. Evoluţia numărului mediu de citări pe articol în ţările din Top 5 (Europa de Est), în perioada 1996-
2015

35
30
25 România
20 Polonia
15
Slovenia
10
5 Cehia
0 Ungaria

Sursa: Prelucrările autoarei, 2017

488 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Cercetarea şi evaluarea cercetării în domeniul contabilităţii în România:
Situaţia de fapt, posibile cauze şi derive
Deşi nu se află între primele 5 ţări în clasamentul pe
întreaga perioadă, Georgia, Lituania, Estonia şi Croaţia
au un număr de citări pe articol peste media din Europa
de Est.
Gingras (2016) arată că numărul de citări ale unui articol
depinde de numărul referinţelor pe care le conţine. Altfel
spus, cu cât un articol conţine mai multe referinţe, cu
atât şansele de a fi citat cresc. Pe de altă parte, este
evident că numărul de referinţe pe articol a cunoscut o
creştere importantă de-a lungul timpului şi ca urmare a
creşterii exponenţiale a numărului de cercetători şi de
articole publicate. Cu alte cuvinte, aşa cum arată
Gingras (2016), printr-un simplu efect „demografic‖
există o şansă importantă ca numărul mediu de citări ale
unui articol să crească pe parcusul timpului. Plecând de
la această constatare, am analizat numărul de referinţe
pe care le conţin articolele din baza de date studiată şi
am ajuns la următoarele constatări:
1. Cu excepţia unui jurnal din Croaţia (Management),
unde numărul mediu al referinţelor nu a fost în
Tabelul nr. 2. Ponderea auto-citărilor în totalul citărilor, în ţările din Top 5 (Europa de Est),
în perioada 1996-2015
Ţara Citări Auto-citări
România 629 277
Cehia 759 259
Slovenia 2741 549
Polonia 1849 325
Ungaria 1678 135
Sursa: Prelucrările autoarei, 2017
Decalajul care există între ţările din cele două regiuni, pe
de o parte, precum şi între România şi celelalte ţări din
Estul Europei, pe de altă parte, poate fi explicat prin
nivelul lor diferit de dezvoltare economică. Hart şi
Sommerfeld (1998) au demonstrat că numărul total de
publicaţii dintr-o ţară este strâns legat de produsul intern
brut al acelei ţări. Altfel spus, este evident că
dezvoltatea ştiinţifică nu poate fi disociată de nivelul de
dezvoltare economică a unei ţări. De asemenea, nivelul
redus al citării articolelor publicate în ţările din Estul
Europei ar putea fi consecinţa faptului că în aceste
articole sunt tratate probleme de importanţă locală, fapt
care ar explica într-o oarecare măsură şi nivelul ridicat al
auto-citărilor.
Nr. 4(148)/2017
niciunul dintre anii analizaţi mai mic de 33, restul
jurnalelor au înregistrat, până în anul 2003, un
număr maxim al referinţelor de 11. România a atins
abia în anul 2010 un număr mediu al referinţelor pe
articol de peste 10.
2. Numărul mediu al referinţelor pe un articol publicat în
Europa de Est a fost constant sub numărul mediu al
referinţelor pe un articol publicat în Vestul Europei.
De exemplu, la nivelul anului 2015, numărul mediu al
referinţelor pentru articolele publicate în jurnalele din
Estul Europei era 34, faţă de 48 în Europa de Vest.
3. Din punct de vedere al numărului auto-citărilor în
total citări, România ocupă locul al doilea în Europa
de Est (după Lituania) şi primul loc în clasamentul
celor cinci ţări pentru care a fost posibilă o analiză
mai aprofundată (Tabelul nr. 2). De asemenea, în
acest context, facem observaţia că media auto-
citărilor în total citări, în aceeaşi perioadă, este de
13% în jurnalele din Vestul Europei, faţă de 21% la
nivelul Europei de Est.
Ponderea auto-citărilor în total citări
44.04%
34.12%
20.03%
17.58%
8.05%
În plus, putem presupune că articolele care tratează
subiecte de importanţă locală sunt publicate în limba ţării
în care este realizată cercetarea, ceea ce le reduce
sensibil vizibilitatea. În consecinţă, ca urmare a nevoii de
asigurare a vizibilităţii la nivel internaţional, unele dintre
reviste au devenit bilingve sau pur şi simplu au încetat
publicarea de articole în limba naţională, devenind
publicaţii de limbă engleză. Oricum, cel puţin din raţiuni
strict demografice, o revistă publicată în limba engleză
are un număr potenţial de cititori mai mare decât o
revistă publicată în orice altă limbă.
Pe de altă parte, deşi citarea este considerată o măsură
a vizibilităţii articolelor, această percepţie poate conduce
şi la creşterea numărului auto-citărilor. Faptul nu este
489

deloc de neglijat în contextul în care la nivelul unor
universităţi din România au fost solicitate informaţii
privitoare la indicele h furnizat de Google Scholar.
Concluzii
Discuţiile apărute în ultimii ani în România cu privire la
evaluarea cercetării s-au purtat încă de prin anii 1960 la
nivelul societăţii occidentale, fapt ce a condus la apariţia
Science Citation Index (SCI), a indicelui h şi a factorului
de impact. În România trecerea la utilizarea acestor noi
metode de evaluare a cercetării a fost determinată de
nevoia găsirii unor forme de apreciere obiectivă a
rezultatelor cercetării, în contextul trecerii la finanţarea
diferenţiată a universităţilor în funcţie de performanţe.
Dincolo de această nevoie de clasificare, ar fi fost
necesare dezbateri şi analize riguroase care să
surprindă particularităţile diferitelor domenii de cercetare
pentru găsirea unor forme de încurajare a cercetării, în
contextul nevoii de modernizare a societăţii şi de
participare a cercetătorilor din România la schimbul de
idei atât din ţară, cât şi din străinătate. Din păcate,
aceste discuţii, dacă au existat, au fost marginale, iar
cercetarea este realizată mai degrabă ca obiectiv
individual decât ca obiectiv instituţional. În plus, soluţiile
pentru participarea la schimburile de idei nu sunt decât
arareori instituţionale (organizarea de conferinţe şi/sau
întâlniri ale profesorilor din diferite specialităţi) şi
preponderent individuale. Mai mult, se întâmplă uneori
ca eforturile individuale să nu fie apreciate, fiind
câteodată subapreciate sau considerate „accidente‖
generate de „întâlniri‖ fericite ale autorilor români cu
diferiţi colaboratori străini.
Studiul nostru, deşi limitat la baza de date Scimago
care, la rândul ei, a avut ca suport exclusiv baza de date
Scopus, a evidenţiat câteva aspecte relativ cunoscute,
dar nu neapărat recunoscute public, despre cercetarea
din domeniul contabilităţii din România. În primul rând,
numărul relativ mare de articole publicate în perioada
analizată demostrează mai degrabă tendinţa de a
publica mult, fără o preocupare constantă pentru
calitatea lucrărilor, cuantificabilă, de exemplu, prin
numărul de citări primite într-un număr de ani. Această
realitate este, poate, şi consecinţa faptului că, până
relativ recent, nu a existat vreo cerinţă legată de
calitatea articolelor, alta decât indexarea în baze de date
internaţionale a jurnalelor în care erau publicate. Abia în
ultimii ani, în criteriile pentru ocuparea funcţiilor didactice
490
Ionela-Corina CHERSAN
au apărut şi elemente care iau în calcul calitatea
articolelor publicate, pe lângă factorul de impact şi, mai
nou, scorul (relativ) de influenţă al revistelor în care un
candidat a publicat articole, fiind luate în calcul şi citările.
Din păcate, ca o consecinţă a nevoii de a publica în
reviste cu factor de impact şi a nevoii de a avea citări, s-
au căutat soluţii de tipul: publicarea în reviste cu factor
de impact pentru care legătura cu domeniul de cercetare
al candidatului este greu de găsit şi citarea „colegială‖.
Practica nu este neapărat de condamnat în condiţiile în
care: modificarea criteriilor s-a făcut de cele mai multe
ori fără o dezbatere prealabilă a propunerilor; revistele
româneşti cu factor de impact în unele domenii de
cercetare lipsesc; publicarea în reviste străine este
extrem de dificilă, mai ales în contextul lipsei datelor
care să permită realizarea unor cercetări de calitate.
O altă consecinţă a nevoii de a publica în reviste cu
factor de impact a fost orientarea spre subiecte „la
modă‖ la nivel internaţional, care oferă şanse mai mari
de publicare şi, ulterior, de citare. Din păcate, în acest
fel, s-a ajuns la dispariţia aproape totală a dezbaterii şi,
implicit, a schimbului de idei pe probleme de interes
local (naţional), ceea ce, mai ales în condiţiile actuale de
dezvoltare a ţării noastre, nu este deloc dezirabil. În
plus, dacă mulţi ani a existat practica publicării lucrărilor
unor conferinţe cu teme de interes naţional în volume
colective, întrucât acestora nu li se conferă un factor de
impact, s-a renunţat şi la această practică prin care se
menţinea un oarecare nivel al dezbaterii unor probleme
care cu greu ar deveni de interes pentru jurnale.
De asemenea, după creşterea semnificativă a numărului
articolelor publicate în perioada finanţării studiilor
doctorale prin programe POS DRU, începând cu anul
2015, s-a înregistrat o scădere a numărului de articole
publicate. O posibilă cauză a acestei scăderi este
creşterea exigenţelor jurnalelor româneşti, care, şi din
dorinţa de a fi indexate în baze de date cât mai
prestigioase, au înăsprit procesele de revizuire a
articolelor. Un exemplu edificator este revista „Audit
financiar‖ care, începând din anul 2017, a trecut de la un
regim de apariţie lunară, la apariţia trimestrială, cu
scopul declarat de a „îmbunătăţi calitatea articolelor
publicate‖ (http://revista.cafr.ro/Acasa).
Deşi baza de date studiată nu a permis efectuarea unei
astfel de analize, din cercetările anterioare (Gingras,
2016; Chersan şi Mironiuc, 2015; Teixeira da Silva şi
Dobranszki, 2016a) reiese că în ultimele decenii s-a
produs aşa-numitul fenomen al „colectivizării‖ cercetării,
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Cercetarea şi evaluarea cercetării în domeniul contabilităţii în România:
Situaţia de fapt, posibile cauze şi derive
în sensul că în tot mai multe domenii cercetarea se face
în echipă, după ce în secolul trecut articolele cu autor
unic reprezentau regula, fiind destul de rare colaborările
între autori. Fenomenul este interesant în condiţiile în
care, cel puţin la nivelul României, publicarea în echipă
a rezultatelor cercetării presupune şi împărţirea
punctajului alocat acelei realizări. Explicaţia creşterii
numărului de autori care semnează un articol este însă
dată, cel puţin la noi, şi de costurile tot mai mari ale
publicării în reviste importante. Din păcate, la noi, încă
nu se discută deloc despre aspectele etice care pot
apărea în cazul colaborării la realizarea de articole, în
condiţiile în care la nivel internaţional subiectul este în
plină dezbatere. Teixeira da Silva şi Dobranszki,
Kamkar, Muscolo, Nasraoui, Ruan, Yu, Zeng, Winarto
(2012, 2013, şi 2016a,b) sunt autorii mai multor studii
care au ca subiecte etica cercetării, colaborarea şi
parteneriatul în scrierea de articole ştiinţifice la nivelul
multor ţări şi regiuni geografice.
Aşadar, se observă că, pe lângă derivele în evaluarea
cercetării care pot fi sesizate şi fără studii bibliometrice,
este o realitate faptul că în procesul de publicare a
articolelor ştiinţifice, cei mai afectaţi sunt cercetătorii din
domeniul ştiinţelor umane şi sociale ale căror subiecte sunt
mai degrabă de interes „local‖ decât cele din ştiinţele „tari‖,
cum ar fi: matematică, medicină, fizică, chimie etc.
În aceste condiţii, nu trebuie să ne mire că „practicile
sunt adaptate criteriilor, deşi situaţia ar trebui să fie
invers‖ (Gingras, 2016, p.40), dar ar trebui să ne
întristeze faptul că, la noi, „trecerea de la o teorie la alta
BIBLIOGRAFIE
1. Archambault, E., Campbell, D., Gingras, Y. şi
Larivière, V. (2009), Comparing bibliometric
statistics obtained from the Web of Science and
Scopus, Journal of the American Society for
Information Science and Technology, vol. 60, nr. 7,
pp. 1301-1517, DOI 10.1002/asi.21062.
2. Ball, R. şi Tunger, D. (2006), Science indicators
revisited: Science Citation Index versus SCOPUS:
A bibliometric comparison of both citation
databases, Information Services & Use, vol. 26, nr.
4, pp. 293–301, DOI 10.3233/isu-2006-26404.
3. Bar-Ilan, J. (2008), Which h-index? A comparison
of WoS, Scopus, and Google Scholar,
Scientometrics, vol. 74, nr. 2, pp. 257-271, DOI
10.1007/s11192-008-0216-y.
Nr. 4(148)/2017
se face fără discuţie critică, fără dezbatere, fără opoziţie‖
(Patapievici, 2004, p.88).
Mai mult, într-un studiu publicat recent, Urdari, Farcaş şi
Tiron Tudor (2017, p. 19) prezintă în mod obiectiv şi
tranşant realitatea actuală din învăţământul superior
românesc: „Concentrarea pe publicarea în reviste de top
se face în detrimentul cultivării unor probleme de
cercetare semnificative pe termen lung; cerinţele de
publicare impuse de facultăţi îi determină pe universitari
să-şi neglijeze activităţile didactice; maniera de
conducere a universităţilor îi forţează pe profesori să se
deconecteze de la mediul economico-social; în loc să
dezvolte atmosfera de colegialitate, procesul de
evaluare a condus la amplificarea tensiunilor dintre
colegi, iar practicile nu pot fi corectate şi redirecţionate
spre scopul iniţial al instituţiilor de învăţământ superior.‖
Multe dintre aspectele sesizate şi descrise în studiul
nostru pot fi explicate, cel puţin parţial, şi psihologic.
Astfel, prezentând sinteza profilului cultural al românilor,
ca rezultat al unui studiu foarte amplu şi riguros, David
(2015) susţine că românii au o cultură care promovează
mai degrabă heterodeterminarea (influenţa tradiţiei) faţă
de autodeterminare (autonomia în decizie) şi
pragmatismul (interesul personal) faţă de spiritul civic.
Mai mult, acelaşi studiu arată că, faţă de alţi europeni,
românii sunt mai puţin preocupaţi de binele general sau
de binele celor cunoscuţi, de căutarea noului şi de
independenţă, însă, pentru a face o impresie bună,
atunci când este nevoie, se prezintă ca preocupaţi de
aceste valori.
4. Belew, R.K. (2005), Scientific impact quantity and
quality: Analysis of two sources of bibliographic
data, accesat pe 4 martie 2009, pe
http://arxiv.org/abs/cs.IR/0504036.
5. Chersan, I.-C şi Mironiuc, M. (2015), Incursion in
the audit and accounting research over one
decade. Intuitive analysis on the articles published
in Audit Financiar Journal, Audit financiar, vol. XIII,
nr. 2(122)/2015, pp. 116-129.
6. David, D. (2015), Psihologia poporului roman.
Profilul psihologic al românilor într-o monografie
cognitive-experimentală, POLIROM.
7. Falagas, M.E., Pitsouni, E.I., Malietzis, G.A. şi
Pappas, G. (2008), Comparison of PubMed,
491

Scopus, Web of Science, and Google Scholar:
strengths and weaknesses, FASEB Journal, vol.
22, nr. 2, pp. 338-342, DOI 10.1096/fj.07-9492lsf.
8. Gavel, Y. şi Iselid, L. (2008), Web of Science and
Scopus: A journal title overlap study, Online
Information Review, vol. 32, nr. 1, pp. 8-21, DOI
10.1108/14684520810865958.
9. Gingras, Y. (2016), Derive în evaluarea cercetării.
Despre o bună utilizare a bibliometriei, Editura
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza‖ Iaşi.
10. Guerrero-Bote, V.P. şi Moya-Anegón, F. (2012), A
further step forward in measuring journals‘
scientific prestige: The SJR2 indicator, Journal of
Informetrics, vol. 6, no. 4, pp. 674–688, DOI
10.1016/j.joi.2012.07.001.
11. Hart, P.W. şi Sommerfeld, J.T. (1998), Relationship
between growth in gross domestic product (GDP)
and growth in the chemical engineering literature in
five different countries, Scientometrics, vol. 42, nr.
3, pp. 299-311, DOI 10.1007/BF02458373.
12. Hicks, D., Wouters, P., Waltman, L., de Rijcke, S.
şi Rafols, I. (2015), Bibliometrics: The Leiden
Manifesto for research metrics, Nature, vol. 520,
nr. 7548, pp. 429-431, DOI 10.1038/520429a.
13. Nature (2015) (Editorial), A numbers game, vol.
523, nr. 7559, pp. 127-128, DOI 10.1038/523127b.
14. Nature (2016) (Editorial), Time to remodel the
journal impact factor, vol. 535, nr. 7613, pp. 466,
DOI 10.1038/535466a.
15. Norris, M. şi Oppenheim, C. (2007), Comparing
alternatives to Web of Science for coverage of the
social sciences‘ literature, Journal of Informetrics,
vol. 1, nr. 2, pp. 161–169, DOI
10.1016/j.joi.2006.12.001.
16. Patapievici, H.-R. (2007), Despre idei şi blocaje,
Editura Humanitas, Bucureşti.
17. Patapievici, H.-R. (2004), Discernământul
modernizării, Editura Humanitas, Bucureşti.
18. Patapievici, H.-R. (2014), De ce nu avem o piaţă a
idelilor, Ediţia a 2-a, Editura Humanitas, Bucureşti.
19. Sangster, A. (2015), You cannot judge a book by
its cover: The problems with journal rankings,
Accounting Education: an international journal, vol.
24, nr. 3, pp. 175-186, DOI:
10.1080/09639284.2015.1055929.
492
Ionela-Corina CHERSAN
20. SCImago. (2007). SJR — SCImago Journal &
Country Rank, accesat pe 21 iulie 2015, la adresa
http://www.scimagojr.com.
21. Teixeira da Silva, J.A. şi Dobranszki, J. (2016a),
How authorship is defined by multiple publishing
organizations and STM publishers, Accountability
in Research: Policies and Quality Assurance, vol.
23, nr. 2, pp. 97-122, DOI
10.1080/08989621.2015.1047927.
22. Teixeira da Silva, J.A. şi Dobranszki, J (2016b),
Multiple authorship in scientific manuscripts: ethical
challenges, ghost and guest/gift authorship, and
the cultural/disciplinary perspective, Science and
Engineering Ethics, vol. 22, nr. 5, pp. 1457–1472,
DOI 10.1007/s11948-015-9716-3.
23. Teixeira da Silva, J.A. şi Kamkar, B. (2013),
International collaboration, co-operation and
partnerships in science writing in the Islamic
Republic of Iran, The Asian and Australasian
Journal of Plant Science and Biotechnology, vol. 7,
Special Issue 1, pp. 61–65.
24. Teixeira da Silva, J.A. şi Muscolo, A. (2012),
International collaboration, co-operation and
partnerships in science writing: Focus on Italy,
Romanian Biotechnological Letters, vol. 17, nr. 2,
pp. 7043–7048.
25. Teixeira da Silva, J.A. şi Nasraoui, B. (2013),
International collaboration, partnerships or co-
operation (CPC) in science writing: Case of Africa
and the Middle East with a focus on Tunisia, The
African Journal of Plant Science and
Biotechnology, vol. 7, nr. 1, pp. 99–105.
26. Teixeira da Silva, J.A., Ruan, C.-J., Yu, X.-N. şi
Zeng, S.-J. (2013), International collaboration,
scientific ethics and science writing: Focus on
China, The Asian and Australasian Journal of Plant
Science and Biotechnology, vol. 7, Special Issue 1,
pp. 38–45.
27. Teixeira da Silva, J.A. şi Winarto, B. (2013),
Challenges to science development and
international publishing in Indonesia, The Asian
and Australasian Journal of Plant Science and
Biotechnology, vol. 7, Special Issue 1, pp. 46–56.
28. Urdari, C., Farcaş, T.V. şi Tiron Tudor, A. (2017),
Assessing the legitimacy of HEIs‘ contributions to
society: the perspective of international rankings,
Sustainability Accounting, Management and Policy
Journal, vol. 8, nr. 2, pp. 191-215, DOI
10.1108/SAMPJ-12-2015-0108.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 493-501
Managementul de impresie – o perspectivă internaţională
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Rezumat
Scopul prezentei lucrări îl reprezintă realizarea unei

Managementul
sinteze a literaturii internaţionale privind managementul
de impresie prin expunerea strategiilor aferente acestui
comportament oportunist şi a impactului pe care acestea
îl pot avea asupra utilizatorilor de informaţie contabilă.

de impresie – Conceptul respectiv ilustrează conturarea unei imagini

favorabile privind performanţa financiară a companiei şi
utilizarea acesteia în vederea manipulării deciziilor

o perspectivă
utilizatorilor de informaţie contabilă. Prin caracterul
persuasiv pe care naraţiunea din cadrul rapoartelor îl
poate dobândi se produce o abatere de la principiul
fundamental al raportării financiare, respectiv

internaţională reprezentarea fidelă. Cunoaşterea strategiilor specifice

Maria-Silvia SĂNDULESCU,
Academia de Studii Economice din Bucureşti,
E-mail: maria.sandulescu@cig.ase.ro
managementului de impresie poate facilita identificarea
lor, diminuându-se astfel eficienţa utilizării şi efectele
negative pe care le pot genera. Prin urmare, studiul de
faţă analizează principalele lucrări ştiinţifice ce vizează
conceptul de management de impresie publicate în
literatura internaţională în perioada 2000-2015. În final,
se are în vedere identificarea unor oportunităţi viitoare
de cercetare.
Cuvinte-cheie: Management de impresie, manipularea
informaţiilor, performanţa financiară, utilizatori de
informaţie contabilă
Clasificare JEL: D82, M41

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:

Săndulescu, M.S. (2017), Impression management – an
international perspective, Audit Financiar, vol. XV,
no. 4(148)/2017, pp. 605-612,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/605
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/605
Data primirii articolului: 25.04.2017
Data revizuirii: 09.05.2017
Data acceptării: 10.05.2017

Nr. 4(148)/2017 493


Introducere
Obiectivul prezentei lucrări îl constituie realizarea unei
sinteze a literaturii internaţionale cu privire la
managementul de impresie, precum şi prezentarea
strategiilor aferente acestui comportament oportunist şi
a impactului pe care acestea îl pot avea asupra
utilizatorilor de informaţie contabilă. Această practică
constă în crearea unei imagini favorabile şi alegerea
metodelor de proiectare a acesteia cu scopul manipulării
opiniei indivizilor (Leary şi Kowalski, 1990 citaţi de
Merkl-Davies şi Brennan, 2007). Prin raportare la mediul
economic, informaţiile diseminate prin intermediul
mijloacelor de comunicare utilizate de către companii
sunt modelate de către manageri pentru a ilustra o
performanţă financiară fictivă (Clatworthy şi Jones,
2001, 2006).
Rapoartele anuale reprezintă o parte a multiplelor
mecanisme de comunicare utilizate de către companii.
În cadrul segmentelor narative din cadrul acestora
există intenţia de a diminua asimetria informaţională
dintre manageri şi acţionari sau manageri şi investitori,
prin prezentarea situaţiilor financiare într-un mod
imparţial (Clatworthy şi Jones, 2006; Merkl-Davies şi
Brennan, 2007; Rutherford, 2005), facilitându-se astfel
procesul de luare a deciziilor de către utilizatorii externi
(Leung, Parker şi Courtis, 2015). Se constată însă că
există o modelare a prezentării informaţiilor din cauza
caracterului relativ voluntar al acestora precum şi faptul
că acest tip de informaţii nu intră sub incidenţa raportului
de audit (Brennan şi Merkl-Davies, 2013; Brennan,
Guillamon-Saorin şi Pierce, 2009; Clatworthy şi Jones,
2001, 2003, 2006). Circumstanţele descrise anterior ar
trebui, prin urmare, să determine vigilenţa sporită a
utilizatorilor acestor rapoarte anuale, deoarece
managementul de impresie contrazice prin manifestarea
sa principiile care stau la baza opiniei de audit
(Clatworthy şi Jones, 2003, 2006; Guillamón-Saorín şi
Martínez-López, 2013, Beattie şi Jones, 2000).
Mai mult decât atât, „managerii pot încerca la fel de bine
să manipuleze secţiunile narative la fel cum fac şi cu alte
părţi ale raportului‖ (Clatworthy şi Jones, 2001, p. 311).
Această opinie este confirmată de către Aerts şi Cheng
(2011) care remarcă o strânsă legătură între
manipularea rezultatelor financiare şi utilizarea tehnicilor
subtile aferente managementului de impresie, în
vederea diminuării posibilităţii de detectare a acesteia.
Efectul utilizării acestor strategii va fi însă resimţit în mod
494
Maria-Silvia SĂNDULESCU
negativ de către investitorii actuali sau potenţiali prin
prisma alocărilor eronate de capital (García Osma şi
Guillamón-Saorín, 2011).
Pornind de la cadrul conceptual de analiză a
managementului de impresie realizat în anul 2007 de
către autorii Merkl-Davies şi Brennan, prezentul articol
urmăreşte extinderea perioadei de analiză prin
includerea rezultatelor aferente unor studii publicate în
intervalul 2000-2015. De asemenea, lucrarea de faţă
integrează perspective alternative ce contrastează cu
manifestarea managementului de impresie identificate
de către Merkl-Davies şi Brennan în anul 2011. Studiul
identifică însă direcţii noi de cercetare cu privire la
situaţia ţărilor aflate în curs de dezvoltare din zona
Europei Centrale şi de Est.
În cadrul primei secţiuni a acestui articol este prezentată
metodologia de cercetare. Următoarele două secţiuni
analizează conceptul de management de impresie prin
prisma perspectivei economice şi a celei social-
psihologice. În cea de-a patra secţiune vor fi identificate
perspective antitetice referitoare la acest comportament
oportunist urmând ca în cea de-a cincea secţiune să fie
prezentat impactul acestuia asupra utilizatorilor de
informaţie contabilă. În cele din urmă, ultima secţiune
concluzionează rezultatele studiului literaturii de
specialitate şi oferă câteva direcţii noi în cercetare.
1. Metodologia cercetării
Având în vedere faptul că „procesul de luare a deciziilor
este un proces holistic care combină atât factori cognitivi
cât şi emoţionali‖ (Merkl-Davies şi Brennan, 2011, p.
420), studiul literaturii de specialitate va fi efectuat prin
analiza lucrărilor care au abordat o perspectivă
economică şi social psihologică asupra conceptului de
management de impresie. Cele două dimensiuni
analizează acest comportament oportunist prin raportare
la investitorii actuali şi potenţiali1, reprezentând, de altfel,
„modalităţi diferite de a privi acelaşi fenomen‖ (Merkl-
Davies şi Brennan, 2011, p. 418).
1 Merkl-Davies şi Brennan (2011) şi Brennan şi Merkl-Davies
(2013) identifică de asemenea o perspectivă sociologică şi
critică asupra conceptului de management de impresie.
Acestea însă au în vedere manipularea imaginii de
responsabilitate socială şi respectiv a celei ce ilustrează
influenţa şi controlul deţinute de către companii. Scopul
prezentei lucrări este însă analiza managementului de
impresie raportat la manipularea performanţei financiare.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Managementul de impresie – o perspectivă internaţională
Identificarea articolelor a fost realizată cu ajutorul
resurselor electronice ProQuest, Emerald,
ScienceDirect, Sage Journals, JSTOR prin utilizarea
cuvântului cheie „impression management‖ şi alăturarea
acestuia unor termeni precum „corporate reporting‖ sau
„annual report‖. Clasificarea articolelor în funcţie de
perspectiva şi de strategiile utilizate în managementul de
impresie a fost realizată cu ajutorul schemei de analiză
elaborată în anul 2007 de către Merkl-Davies şi
Brennan. Deoarece s-a dorit realizarea unei extinderi a
studiului menţionat anterior, lucrarea de faţă include
articole publicate în literatura internaţională în intervalul
2000-2015 în reviste precum: Accounting, Auditing and
Accountability Journal, Accounting, Organizations and
Society, The Accounting Review, The British Accounting
Review, Journal of Accounting and Public Policy,
European Accounting Review Accounting şi Business
Research. Deoarece aceste publicaţii se află în topul
primelor 30 reviste internaţionale în domeniul
contabilităţii se poate remarca astfel interesul crescut
alocat analizei acestor strategii manageriale.
2. Perspectiva economică
Managementul de impresie are o posibilă explicaţie din
perspectiva economică, raţională, a managerilor,
angrenată de maximizarea utilităţii, respectiv a
remunerării (Merkl-Davies şi Brennan, 2011, Yekini,
Wisniewski şi Millo, 2015). Teoria de agent este cea
care oferă baza analizei acestui comportament
oportunist (Merkl-Davies şi Brennan, 2011) deoarece
ilustrează relaţia dintre manageri şi acţionari precum şi
asimetria informaţională dintre aceştia (Jensen şi
Meckling, 1976 citat de Guillamón-Saorín şi Martínez-
López 2013; Ross, 1973 citat de Guillamón-Saorín şi
Martínez-López 2013). Utilizarea strategică a acestei
limitări informaţionale (Brennan şi Merkl-Davies, 2013)
duce la realizarea unei raportări părtinitoare (engl.
reporting bias) în ceea ce priveşte performanţa
financiară a companiei (Merkl-Davies şi Brennan, 2007,
2011).
În practică sunt folosite simultan metode multiple ale
managementului de impresie (Brennan, Guillamon-
Saorin şi Pierce, 2009), remarcându-se predispoziţia
managerilor de ascundere a rezultatelor negative şi
evidenţiere a rezultatelor pozitive (Merkl-Davies şi
Brennan, 2007; Brennan, Guillamon-Saorin şi Pierce,
2009; Beattie şi Jones, 2000). În acest sens autorii
Nr. 4(148)/2017
Merkl-Davies şi Brennan realizează în anul 2007 o
clasificare a strategiilor utilizate de către manageri
pentru a manipula conţinutul şi prezentarea informaţiilor
calitative şi cantitative.
 Compararea performanţei
Studiile precedente au remarcat predispoziţia
companiilor de a realiza comparaţii multiple (Short şi
Palmer, 2003; Schrand şi Walther, 2000).
Managementul de impresie exprimat la acest nivel se
concretizează în alegerea strategică a unor indicatori,
externi şi interni (Short şi Palmer, 2003) şi în utilizarea
lor ca termeni de comparare pentru a reliefa progresul
(Schrand şi Walther, 2000; Henry, 2008; Clatworthy şi
Jones, 2006; Guillamón-Saorín şi Martínez-López,
2013).
 Selectivitatea
Informaţiile sunt selectate de către manageri astfel încât
să sublinieze performanţa financiară a companiei
(Bowen, Davis şi Matsumoto, 2005). Beattie şi Jones
(2000) constată această predispozitie şi în cazul
reprezentărilor grafice. „În mod firesc, managementul
companiei este cel mai probabil să îşi dorească să
includă grafice care creează impresii pozitive şi să le
excludă pe cele care creează impresii negative‖ (p. 170).
 Evidenţierea
Evidenţierea informaţiilor poate fi realizată prin plasarea
acestora în locaţii strategice (Bowen, Davis şi
Matsumoto, 2005; Guillamón-Saorín şi Martínez-López,
2013) şi utilizarea unor formatări diferite a textului
(Brennan, Daly şi Harrington, 2010). O altă tehnică
vizează intensificarea informaţiei prin asocierea dintre
un cuvânt cheie şi un calificativ utilizat pentru a-l
evidenţia (Brennan, Guillamon-Saorin şi Pierce, 2009).
De asemenea, prin repetarea anumitor informaţii se
poate realiza atât evidenţierea (Henry, 2008) cât şi
memorarea acestora (Davison, 2008).
Beattie şi Jones (2000) remarcă însă şi distorsionarea
graficelor prin exagerarea dimensiunilor acestora.
Managementul de impresie utilizat în acest mod
contrazice „un principiu fundamental în realizarea
graficelor‖ prin care „dimensiunile fizice ale graficului
trebuie să fie direct proporţionale cu valorile numerice
reprezentate‖ (p. 161).
495

 Manipularea tematică
Atât conţinutul cât şi tonalitatea mijloacelor de
comunicare utilizate de către companii pot influenţa
utilizatorii de informaţie contabilă (Rutherford, 2005;
Henry 2008). Potenţialul naraţiunii de a influenţa
deciziile constă într-o „serie cumulată de semnale
prezente în text care, atunci când sunt citite de către
actor, determină modificări în structura sa cognitivă şi la
nivel de atitudine‖(Yekini, Wisniewski şi Millo, 2015, p.
4). În acest sens, studiile precedente au semnalat
frecvenţa utilizării cuvintelor pozitive în detrimentul celor
negative (Rutherford, 2005; Clatworthy şi Jones, 2003;
Guillamón-Saorín şi Martínez-López, 2013). Prin
urmare, „cu cât mai des sunt folosite în text expresii care
ilustrează tonalităţi pozitive, cu atât este mai probabilă
capacitatea lor de a influenţa‖ (Yekini, Wisniewski şi
Millo, 2015, p. 4).
Folosirea unei tonalităţi pozitive poate avea în vedere
„evidenţierea rezultatelor pozitive şi/sau descrierea
rezultatelor într-un mod pozitiv‖ (Henry, 2008, p. 377).
Predispoziţia de a utiliza această tonalitate, indiferent
de rezultatele reale obţinute de către companii, este
cunoscută sub numele de efectul Pollyanna (Hildebrandt
şi Snyder, 1981 citat de Rutherford, 2005). Efectul a fost
asociat managementului de impresie de către
Rutherford (2005), care precizează faptul că
„managementul de impresie eficient presupune un nivel
al tonalităţii pozitive care să nu poată fi anticipat şi prin
urmare corectat‖ (p. 375).
3. Perspectiva social-psihologică
Perspectiva social-psihologică analizează conceptul de
management de impresie prin prisma „nevoii umane de
a se autoprezenta într-un mod prin care să se obţină
reacţii favorabile din partea altor persoane‖ (Turner,
1991 citat de Clatworthy şi Jones, 2003). Raportat la
mediul economic, acest comportament oportunist se
manifestă sub premisa „anticipării unor posibile
consecinţe negative ca urmare a publicării informaţiilor‖
(Merkl-Davies şi Brennan, 2011).
Contextul care favorizează prezenţa acestei manipulări
este reprezentat şi de această dată de asimetria
informaţională şi conflictul de interese dintre manageri şi
investitorii actuali sau potenţiali (Aerts, 2005).
Perspectiva social-psihologică identifică printre
principalele motivaţii ale abordării managementului de
impresie câştigarea unor beneficii materiale şi sociale
496
Maria-Silvia SĂNDULESCU
sau evitarea sancţiunilor (Frink şi Ferris, 1998 citat de
Brennan şi Merkl-Davies, 2013).
Părtinirea în interes propriu (engl. self-serving bias) este
asociată teoriei atribuţiilor şi presupune atribuirea
rezultatelor pozitive unor factori interni şi a celor
negative unor cauze externe (Clatworthy şi Jones, 2003;
Aerts, 2001, 2005; Aerts şi Cheng, 2011; Merkl-Davies
şi Brennan, 2011). Nu a fost constatată o legatură între
manifestarea acestor tipuri de atribuţii şi performanţa
financiară a companiei (Clatworthy şi Jones, 2003,
Aerts, 2001). În acest sens, identificarea tendinţei de
manipulare poate fi realizată doar dacă se are în vedere
faptul că „performanţa actuală a companiei influenţează
doar numărul de informaţii care necesită a fi explicate‖
(Staw, McKechnie şi Puffer, 1983, p. 595 citat de Aerts,
2001, p. 9).
În cadrul literaturii internaţionale distingem următoarele
categorii de atribuţii (Aerts, 2001, p. 7):
 atribuţii pozitive - prin intermediul cărora este
evidenţiată importanţa, relevanţa şi scopul acţiunilor
sau rezultatelor pozitive;
 atribuţii defensive - utilizate cu scopul minimalizării
semnificaţiei evenimentelor negative.
Pornind de la această abordare, Aerts (2005) extinde
schema de analiză a teoriei atribuţiilor. Autorul
menţionează faptul că modalitatea de manifestare a
atribuţiilor pozitive presupune atribuirea rezultatelor
pozitive, fapt care este deseori evidenţiat. De
asemenea, utilizarea atribuţiilor de tip defensiv include
formularea scuzelor, negarea responsabilităţii sau
justificarea.
4. Perspective antitetice
4.1. Informaţia incrementală
Existenţa managementului de impresie este contestată
de studii care susţin valoarea naraţiunii utilizate în cadrul
mijloacelor de comunicare ca sursă de obţinere a unor
informaţii cu valoare adăugată (engl. incremental value
information) (Baginski, Hassell si Hillison, 2000; Yekini,
Wisniewski şi Millo, 2015; García Osma şi Guillamón-
Saorín, 2011; Dainelli, Bini şi Giunta, 2013; Yuthas,
Rogers şi Dillard, 2002). Caracteristicile care stau la
baza acestei teorii constau în caracterul privat al acestor
informaţii şi relevanţa acestora în procesul de luare a
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Managementul de impresie – o perspectivă internaţională
deciziilor (Beyer ş.a., 2010 citat de Dainelli, Bini şi
Giunta, 2013).
Este de asemenea susţinută capacitatea investitorilor de
a detecta raportarea eronată (Yuthas, Rogers şi Dillard,
2002), fapt care „determină creşterea costului capitalului
şi devalorizarea acţiunilor‖ (Merkl-Davies şi Brennan,
2011, p. 416) precum şi afectarea reputaţiei (Yekini,
Wisniewski şi Millo, 2015).
Studiul realizat de Baginski, Hassell şi Hillison (2000)
confirmă atribuirea rezultatelor pozitive unor factori
interni şi a celor negative unor cauze externe, însă
concluzionează că astfel de atribuiri contribuie la
diminuarea asimetriei informaţionale. Deşi autorii admit
iniţial că aceste practici pot intra sub incidenţa
managementului de impresie, ei „pun la îndoială faptul
că acest fenomen reprezintă o manipulare, sau cel puţin
o manipulare suficientă pentru a afecta credibilitatea‖ (p.
373). Raţionamentul pe care autorii îl oferă este acela că
scopul managerilor îl reprezintă maximizarea rezultatelor
obţinute şi, prin urmare, factorii interni nu ar putea fi
angrenaţi în mod intenţionat în generarea unor rezultate
negative, acestea fiind însă sub incidenţa celor externi.
În mod similar, Yekini, Wisniewski şi Millo (2015) admit
faptul că „naraţiunea este parţial utilizată pentru a crea
branduri sau a manipula impresii‖; cu toate acestea
autorii susţin aportul acesteia „la reducerea asimetriei
informaţionale‖ (p. 11).
4.2. Părtinirea egocentrică
Conceptul de părtinire egocentrică (engl. egocentric
bias) reliefează ipoteza raţionalităţii limitate a
managerilor, generată de optimismul şi încrederea în
capacităţile personale (Merkl-Davies şi Brennan, 2007).
Se remarcă astfel importanţa determinării caracterului
conştient sau inconştient în utilizarea managementului
de impresie (Clatworthy şi Jones, 2003, 2006; Aerts
2001, 2005). Dacă manifestarea conştientă
desconsideră interesele investitorilor şi a celorlalte
categorii de utilizatori, cea inconştientă implică
imposibilitatea de a efectua decizii raţionale (Clatworthy
şi Jones, 2003) ca urmare a diminuării „probabilităţii de a
identifica şi soluţiona motivele care stau la baza unei
performanţe reduse‖ (Clatworthy şi Jones, 2006, p. 505).
4.3. Raţionalitatea retrospectivă
Aerts (2005) defineşte procesul de raţionalitate
retrospectivă (engl. retrospective sense-making) ca fiind
Nr. 4(148)/2017
modalitatea prin care rezultatele obţinute de către
companie sunt explicate astfel încât să se evidenţieze
existenţa raţionamentului managerial şi a controlului pe
care acesta îl deţine asupra rezultatelor obţinute. După
cum Aerts şi Cheng (2011) subliniază, „asumarea
responsabilităţii atât a rezultatelor pozitive cât şi a celor
negative sugerează că firma este competentă şi
capabilă de a adopta modificări pentru a remedia
rezultatele viitoare‖ (p. 454).
Această abordare contrastează cu raţionalitatea
prospectivă prin care mijloacele de comunicare sunt
utilizate de companie fie pentru a comunica informaţii
adiţionale relevante procesului decizional, fie pentru a-l
manipula (Merkl-Davies, Brennan şi McLeay, 2011). Mai
mult decât atât, Aerts (2005) susţine necesitatea utilizării
acestui „mecanism subtil‖ (p. 515) în detrimentul
managementului de impresie, cu precădere în situaţia
înregistrării unor rezultate negative „pentru a construi o
aură de optimism în jurul unui semnal financiar negativ
inerent şi/sau să susţină credibilitatea tacticilor verbale
de reducere a responsabilităţii‖.
4.4. Concluzii
Elementul cheie care conturează graniţele acestor
perspective este reprezentat de intenţia managerială.
Dacă se are în vedere furnizarea unor informaţii
confidenţiale cu valoare adăugată prin intermediul
cărora compania să îşi evidenţieze performanţa în
rândul competitorilor, scopul naraţiunii din cadrul
rapoartelor poate fi asimilat perspectivei care susţine
informaţia incrementală. În mod similar, dacă prin
modalitatea de prezentare a performanţelor financiare
se reliefează aspectele pozitive şi se minimizează sau
desconsideră cele negative, putem remarca
caracteristici specifice managementului de impresie. În
privinţa raţionalităţii retrospective, deşi aceasta poate fi
asemănată iniţial cu managementul de impresie din
cauza modalităţii subtile prin care se conturează
informaţiile, diferenţele constau însă în faptul că
rezultatele negative nu sunt ascunse. Acestea sunt
prezentate şi asumate cu intenţia de a justifica
deţinerea unui raţionament şi respectiv a controlului
managerial. În ultimul rând, atunci când se constată
aceleaşi indicii aferente managementului de impresie
fără a fi însă determinate de intenţia specifică acestui
comportament oportunist, are loc o părtinire egocentrică
cauzată de raţionalitatea limitată a managerului. Acesta
însă nu deţine o perspectivă reală asupra rezultatelor
497

companiei, ca urmare a unui optimism ce determină o
lipsă a controlului asupra posibilităţii de remediere a
situaţiei.
5. Impactul asupra utilizatorilor de
informaţie contabilă
Atât perspectiva economică cât şi cea social-psihologică
analizează managementul de impresie prin raportare la
investitorii actuali şi potenţiali (Brennan şi Merkl-Davies,
2013). Analiza acestui comportament oportunist la
nivelul rapoartelor anuale este justificată prin importanţa
sporită care le este alocată de către utilizatorii de
informaţie în procesul de luare a deciziilor (Breton şi
Taffler, 2001 citat de Davison, 2008, Clatworthy şi
Jones, 2003). Folosirea secţiunilor narative de către
analiştii financiari în realizarea prognozelor privind
performanţele viitoare, subliniază acest aspect deoarece
ei reprezintă categoria de utilizatori experimentaţi care
„acţionează în interesul marilor investitori‖ (Rutherford,
2005, p. 349). Dacă se are în vedere faptul că
naraţiunea din cadrul rapoartelor anuale reprezintă
„modul prin care situaţiile financiare sunt implantate‖
(Davison, 2008, p. 792) utilizatorilor de informaţie
contabilă putem estima că „atât cititorii nespecializaţi cât
şi cei experimentaţi sunt supuşi unor unor mijloace
persuasive‖ (Davison, 2008, p. 794).
Cunoaşterea tehnicilor utilizate în managementul de
impresie este necesară pentru dobândirea unui nivel
avansat de înţelegere şi interpretare a informaţiilor
furnizate de către companii (Rutherford, 2005).
Neidentificarea acestor strategii poate determina
creşterea valorii acţiunilor (Clatworthy şi Jones, 2006) şi
alocarea eronată a capitalului de către investitori (Merkl-
Davies şi Brennan, 2007; Brennan şi Merkl-Davies,
2013, Leung, Parker şi Courtis, 2015). Mai mult decat
atât, Smith şi Taffler (2000) au subliniat importanţa
analizei acestor mijloace de comunicare care, deşi
neauditate, conţin indicii ce pot sugera riscul de faliment.
Raţionalitatea limitată a utilizatorilor de informaţie
contabilă reprezintă temelia dezvoltării şi eficienţei
managementului de impresie (Schrand şi Walther, 2000;
Krische, 2005; Merkl-Davies şi Brennan, 2011). Această
limitare presupune „adoptarea unor decizii pe baza unor
informaţii incomplete, prin examinarea unui număr redus
de alternative şi prin alocarea unor valori estimative,
rezultatelor‖ (Mumby şi Putnam, 1992 citat de Merkl-
Davies şi Brennan, 2011).
498
Maria-Silvia SĂNDULESCU
Eficienţa utilizării strategiilor de manipulare a informaţiei
poate fi totuşi limitată doar la anumite categorii de
utilizatori de informaţie contabilă (Rutherford, 2005).
Utilizatorii neexperimentaţi tind să folosească rapoartele
emise de către companii ca substituent al situaţiilor
financiare (Stanton, Stanton şi Pires, 2004) pe care nu le
pot înţelege şi interpreta deoarece nu deţin abilităţile
necesare (Henry, 2008). De asemenea, flexibilitatea
oferită de către internet determină investitorii individuali
să renunţe la intermedierea broker-ilor (Barber şi Odean,
2001 citat de Guillamón-Saorín şi Martínez-López, 2013)
crescând astfel probabilitatea de a fi susceptibili de
manipularea informaţiilor (Guillamón-Saorín şi Martínez-
López, 2013).
În caz contrar, „dacă investitorii au abilitatea de a obţine
informaţii private din alte surse şi le pot evalua astfel pe
cele publice, încercarea companiei de a manipula
investitorii prin concentrarea asupra rezultatelor pozitive
nu poate avea succes‖ (Miller şi Bahnson, 2002 citat de
Henry, 2008, p. 382). De asemenea, Yekini, Wisniewski
şi Millo (2015) susţin faptul că investitorii au capacitatea
de a anticipa tendinţa managerilor de a folosi cu
precădere un limbaj pozitiv.
Henry (2008) arată însă că scopul managementului de
impresie nu este acela de a prezenta informaţii a căror
veridicitate poate fi usor infirmată. Prin urmare, se
consideră că atât utilizatorii experimentaţi cât şi cei
neexperimentaţi pot intra sub incidenţa managementului
de impresie deoarece anumite tehnici „pot fi atât de
subtile încât pot fi imperceptibile‖ (p. 369).
Mai mult decât atât, se remarcă tendinţa investitorilor de
a uita anumite informaţii chiar dacă au avut acces la
acestea (Schrand şi Walther, 2000; Krische, 2005).
„Orice investitor poate neglija aspecte relevante ale
informaţiilor, fără a realiza pe deplin faptul că atenţia lui
este imperfectă‖ (Hirshleifer şi Teoh, 2003 citat de
Krische, 2005, p 265).
În vederea limitării prezenţei şi eficienţei
managementului de impresie se poate recurge la
îmbunătăţirea cerinţelor legislative cu privire la conţinutul
mijloacelor de comunicare (Maines ş.a., 2000 citat de
Krische, 2005; Yekini, Wisniewski şi Millo, 2015). Se
face de asemenea apel la rolul auditorului în realizarea
unei evaluări mai riguroase a informaţiilor diseminate în
cadrul rapoartelor emise de către companii. În final,
implementarea unor mecanisme de guvernanţă
corporativă eficiente poate avea un rol important în
vederea micşorării incidenţei pe care managementul de
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Managementul de impresie – o perspectivă internaţională
impresie o poate exercita asupra mijloacelor de
comunicare (García Osma şi Guillamón-Saorín, 2011).
Concluzii
În cadrul prezentei lucrări s-a realizat un studiu al
literaturii de specialitate cu privire la managementul de
impresie şi expunerea strategiilor aferente acestui
comportament oportunist care afectează utilitatea
informaţiilor contabile. Au fost analizate în acest sens
principalele articole publicate în perioada 2000-2015
care abordează o perspectivă economică şi social
psihologică asupra acestui concept.
Cunoaşterea tehnicilor utilizate în managementul de
impresie este necesară pentru dobândirea unui nivel
avansat de înţelegere şi interpretare a informaţiilor
furnizate de către companii (Rutherford, 2005). Se face
astfel apel la vigilenţa sporită a utilizatorilor de informaţie
contabilă, deoarece managementul de impresie
contrazice prin manifestarea sa, principiile care stau la
baza opiniei de audit (Clatworthy şi Jones, 2003, 2006;
Guillamón-Saorín şi Martínez-López, 2013; Beattie şi
Jones, 2000). După cum autorii Clatworthy şi Jones
(2001) mentionează, „managerii pot încerca la fel de
bine să manipuleze secţiunile narative la fel cum fac şi
cu alte părţi ale raportului‖ (p. 311). Prin folosirea
BIBLIOGRAFIE
1. Aerts, W. şi Cheng, P. (2011), Causal disclosures
on earnings and earnings management in an IPO
setting, Journal of Accounting and Public Policy,
vol. 30, nr. 5, pp. 431–459, DOI
10.1016/j.jaccpubpol.2011.03.006.
2. Aerts, W. (2001), Inertia in the attributional content
of annual accounting narratives, European
Accounting Review, vol. 10, nr. 1, pp. 3-32, DOI
10.1080/09638180122562.
3. Aerts, W. (2005), Picking up the pieces: impression
management in the retrospective attributional
framing of accounting outcomes, Accounting,
Organizations and Society, vol. 30, nr. 6, pp. 493–
517, DOI 10.1016/j.aos.2004.07.001.
4. Albu, C.N. şi Gîrbină, M.M. (2015), Compliance
with corporate governance codes in emerging
economies. How do Romanian listed companies
―comply-or-explain‖?, Corporate Governance
International Journal of Business in Society, vol.
15, nr. 1, pp. 85-107, DOI 10.1108/cg-07-2013-
0095.
Nr. 4(148)/2017
naraţiunii în scop persuasiv, se realizează o abatere de
la scopul diminuării asimetriei informaţionale în sensul
sporirii acestei asimetrii (Frost, 1994 citat de Dainelli,
Bini şi Giunta, 2013).
Deoarece conceptul a fost analizat cu precădere în
cadrul economiilor dezvoltate precum SUA (Henry,
2008; Yuthas, Rogers şi Dillard, 2002; Baginski, Hassell
şi Hillison, 2000) şi UK (Brennan, Guillamon-Saorin şi
Pierce, 2009; Clatworthy şi Jones 2003, 2006; Yekini,
Wisniewski şi Millo, 2015, Rutherford, 2005), este
necesară o extindere a acestor lucrări prin analiza
managementului de impresie în contextul ţărilor aflate în
curs de dezvoltare, precum cele din Europa Centrală şi
de Est. Deoarece în această zonă au fost identificate
mecanisme deficitare de guvernanţă corporativă (Berglöf
şi Pajuste, 2005, Albu şi Gîrbină, 2015) se poate analiza
asocierea dintre acest context defavorabil şi prezenţa
managementului de impresie. După cum García Osma
şi Guillamón-Saorín concluzionează în studiul realizat în
anul 2011, eficienţa sistemului de guvernanţă
corporativă limitează manifestarea prezentării
părtinitoare a informaţiilor. Prin urmare, explorarea
acestui context contrastant poate favoriza generarea
unor rezultate care pot contribui la o mai bună înţelegere
a informaţiilor prezentate prin intermediul mecanismelor
de comunicare utilizate de către companii.
5. Baginski, S.P., Hassell, J.M. şi Hillison, W.A.
(2000), Voluntary causal disclosures: Tendencies
and capital market reaction, Review of Quantitative
Finance and Accounting, vol. 15, no. 4, pp. 371-
389, DOI 10.1023/a:1012002608615.
6. Beattie, V. şi Jones, M.J. (2000), Impression
Management: The Case of Inter-country Financial
Graphs, Journal of International Accounting,
Auditing şi Taxation, vol. 9, nr. 2, pp. 159-183, DOI
10.1016/s1061-9518(00)00030-6.
7. Berglöf, E. şi Pajuste, A. (2005), What do firms
disclose and why? Enforcing Corporate
Governance and Transparency in Central and
Eastern Europe, Oxford Review Of Economic
Policy, vol. 21, nr. 2, pp. 178-197.
8. Bowen, R. M., Davis, A. K. şi Matsumoto, D. A.
(2005), Emphasis on pro forma versus GAAP
earnings in quarterly press releases: Determinants,
SEC intervention and market reactions, The
Accounting Review, vol. 80, nr. 4, pp. 1011-1038,
DOI 10.2308/accr.2005.80.4.1011
499

9. Brennan, N.M. şi Merkl-Davies, D.M. (2013),
Accounting narratives and impression
management, În: Jack, L., Davison, J., şi Craig, R.,
ed. The Routledge companion to accounting
communication, Routledge, 109-132, DOI
10.4324/9780203593493.ch8
10. Brennan, N.M., Guillamon-Saorin, E. şi Pierce, A.
(2009), Impression management: Developing and
illustrating a scheme of analysis for narrative
disclosures – A methodological note, Accounting,
Auditing and Accountability Journal, vol. 22, nr. 5,
pp. 789-832, DOI 10.1108/09513570910966379.
11. Brennan, N.M., Daly, C.A. şi Harrington, C.S.
(2010), Rhetoric, argument and impression
management in hostile takeover defence
documents, The British Accounting Review, vol.
42, pp. 253–268, DOI 10.1016/j.bar.2010.07.008.
12. Clatworthy, M.A. şi Jones, M.J. (2001), The effect
of thematic structure on the variability of annual
report readability, Accounting, Auditing and
Accountability Journal, vol. 14, nr. 3, pp. 311 – 326,
DOI 10.1108/09513570110399890.
13. Clatworthy, M.A. şi Jones, M.J. (2003), Financial
reporting of good news and bad news: evidence
from accounting narratives, Accounting and
Business Research, vol. 33, nr. 3, pp. 171-185,
DOI 10.1080/00014788.2003.9729645.
14. Clatworthy, M.A. şi Jones, M.J. (2006), Differential
patterns of textual characteristics and company
performance in the chairman‘s statement,
Accounting, Auditing and Accountability Journal,
vol. 19, nr. 4, pp. 493-511, DOI
10.1108/09513570610679100.
15. Dainelli, F., Bini, L. şi Giunta, F. (2013), Signaling
strategies in annual reports: Evidence from the
disclosure of performance indicators, Advances in
Accounting, vol. 29, nr. 2, pp. 267–277, DOI
10.1016/j.adiac.2013.09.003.
16. Davison, J. (2008), Rhetoric, repetition, reporting
and the ―dot.com‖ era: words, pictures, intangibles,
Accounting, Auditing and Accountability Journal,
vol. 21, nr. 6, pp. 791-826, DOI
10.1108/09513570810893254.
17. García Osma, B., şi Guillamón-Saorín, E. (2011),
Corporate governance and impression
management in annual results press releases,
Accounting, Organizations and Society, vol. 36, nr.
4-5, pp. 187-208, DOI 10.1016/j.aos.2011.03.005.
18. Guillamón-Saorín, E. şi Martínez-López, F. J.
(2013), Corporate financial communication and the
internet: manipulating investor audiences?, Online
500
Maria-Silvia SĂNDULESCU
Information Review, vol. 37, nr. 4, pp. 518-537,
DOI 10.1108/oir-10-2011-0142.
19. Henry, E. (2008), Are investors influenced by how
earnings press releases are written?, Journal of
Business Communication, vol. 45, nr. 4, pp. 363-
407, DOI 10.1177/0021943608319388.
20. Krische, S. D. (2005), Investors‘ evaluations of
strategic prior-period benchmark disclosures in
earnings announcements, The Accounting Review,
vol. 80, nr. 1, pp. 243-268, DOI
10.2308/accr.2005.80.1.243.
21. Leung, S., Parker, L. şi Courtis, J. (2015),
Impression management through minimal narrative
disclosure in annual reports, The British
Accounting Review, vol. 47, nr. 3, pp. 275-289,
DOI 10.1016/j.bar.2015.04.002.
22. Merkl-Davies, D.M. şi Brennan, N.M. (2007),
Discretionary disclosure strategies in corporate
narratives: Incremental information or impression
management?, Journal of Accounting Literature,
vol. 26, nr. 1, pp. 116-194.
23. Merkl-Davies, D.M. şi Brennan, N.M. (2011), A
conceptual framework of impression management:
new insights from psychology, sociology and
critical perspectives, Accounting and Business
Research, vol. 41, nr. 5, pp. 415-437, DOI
10.1080/00014788.2011.574222.
24. Merkl-Davies, D.M., Brennan, N.M. şi McLeay, S.J.
(2011), Impression management and retrospective
sense-making in corporate narratives: A social
psychology perspective, Accounting, Auditing and
Accountability Journal, vol. 24, nr. 3, pp. 315-344,
DOI 10.1108/09513571111124036.
25. Rutherford, B.A. (2005),
Genre analysis of corporate annual report narrative
s: A corpus linguistics-based approach, Journal of
Business Communication, vol. 42, nr. 4, pp. 349-
378, DOI 10.1177/0021943605279244.
26. Schrand, C.M. şi Walther, B.R. (2000), Strategic
benchmarks in earnings announcements: The
selective disclosure of prior-period earnings
component, The Accounting Review, vol. 75, nr. 2,
pp. 151-177, DOI 10.2308/accr.2000.75.2.151.
27. Short, J.C. şi Palmer, T.B. (2003), Organizational
performance referents: An empirical examination of
their content and influences, Organizational
Behavior and Human Decision Processes, vol. 90,
nr. 2, pp. 209–224, DOI 10.1016/s0749-
5978(02)00530-7.
28. Smith, M., şi Taffler, R.J. (2000), The chairman‘s
statement - A content analysis of discretionary
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Managementul de impresie – o perspectivă internaţională
narrative disclosures, Accounting, Auditing and
Accountability Journal, vol. 13, nr. 5, pp. 624 – 647,
DOI 10.1108/09513570010353738.
29. Stanton, P., Stanton, J. şi Pires, G. (2004),
Impressions of an annual report: an experimental
study, Corporate Communications: An International
Journal, vol. 9, nr. 1, pp. 57 – 69, DOI
10.1108/13563280410516500.
Nr. 4(148)/2017
30. Yekini, L.S., Wisniewski, T.P. şi Millo, Y. (2015),
Market reaction to the positiveness of annual report
narratives, International Business Review, vol. 48,
nr. 3, pp. 415-430, DOI 10.1016/j.bar.2015.12.001.
31. Yuthas, K., Rogers, R. şi Dillard, J.F. (2002),
Communicative action and corporate annual
reports, Journal of Business Ethics, vol. 41, nr. 1,
pp. 141–157, DOI 10.1023/a:1021314626311.
501
 Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017,
Alina502-516
BRATU
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Rezumat
Raportarea integrată este o practică ce urmăreşte să
comunice valoarea unei organizaţii prin intermediul unei
imagini holistice, ce conţine atât informaţii financiare cât
şi nefinanciare. Acest proces se află într-o fază
incipientă, multe companii fiind nesigure în privinţa

Studiu empiric
aplicării corecte a principiilor acestei practici şi a
modalităţii de realizare a unui raport cu adevărat
integrat. Cu scopul de a oferi o mai bună înţelegere

privind
asupra raportării integrate şi a beneficiilor acesteia, a
fost dezvoltat un cadru conceptual de către Consiliul
internaţional pentru raportare integrată (engl. The
International Integrated Reporting Council - IIRC).

practicile de Obiectivul principal al acestei lucrări este de a evalua

nivelul de conformitate al rapoartelor integrate publicate
pentru anul fiscal 2015 de către companiile europene

raportare
care au adoptat această iniţiativă cu prevederile cadrului
conceptual IIRC (2013) referitoare la principiile de
raportare integrată. Această cercetare a fost realizată
prin utilizarea analizei de conţinut şi a acordării de

integrată în scoruri.
Rezultatele cercetării arată că organizaţiile se află în
diferite stadii în ceea ce priveşte conformitatea cu

Europa cerinţele cadrului conceptual IIRC (2013). Mai mult,

Alina BRATU,
Academia de Studii Economice Bucureşti,
e-mail: alina.bratu1605@gmail.com
câteva companii analizate în acest studiu sunt în fruntea
iniţiativei privind raportarea integrată, în timp ce altele
furnizează rapoarte mai mult „combinate” decât
„integrate”. Acest studiu contribuie la dezvoltarea
literaturii de specialitate deoarece analizează perioada
de după publicarea cadrului conceptual IIRC, studiind
rapoartele integrate sau cele anuale publicate pentru
anul fiscal 2015.
Cuvinte-cheie: Raportare integrată, cadrul conceptual
IIRC, principii ale raportării integrate, analiză de conţinut,
acordarea de scoruri.
Clasificare JEL: M10, M40, O52, F60

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:

Bratu, A. (2017), Empricial study regarding the integrated
reporting practices in Europe, Audit Financiar, vol. XV, no.
4(148)/2017, pp. 613-627,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/613
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/613
Data primirii articolului: 10.05.2017
Data revizuirii: 04.06.2017
Data acceptării: 04.06.2017

502 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Studiu empiric privind practicile de raportare integrată în Europa
Introducere
În ultimii ani, datorită creşterii complexităţii mediului de
afaceri internaţional, au fost necesare noi cerinţe de
raportare ce au fost adăugate prin legi, regulamente,
standarde, coduri, orientări sau cerinţe pentru listarea la
bursă (IIRC, 2011). Acest lucru a condus la sporirea
volumului de informaţii prezentate de către companii,
concretizate prin rapoarte financiare lungi şi complexe,
cu multe detalii tehnice ce necesită un nivel ridicat de
expertiză pentru a fi înţelese (Deloitte, 2012).
Cu toate că gradul de conştientizare a responsabilităţii
de raportare către părţile interesate este în creştere,
companiile necesită demonstraţii referitoare la utilitatea
şi oportunitatea practicilor de raportare sustenabilă
(Caraiani ş.a., 2015). Companiile ar prefera să prezinte
în raportări doar aspectele pozitive şi să evidenţieze
punctele forte legate de activitatea comercială, în timp
ce publicarea unor indicatori de mediu şi sociali care
indică o situaţie mai puţin bună ar putea crea
dezavantaje concurenţiale (Dima, Popa şi Farcane,
2015).
În plus, societăţile tind să prezinte mai mult aspecte de
management decât de performanţă, iar informaţiile
prezentate sunt uşor de manipulat şi au o poziţie
marginală faţă de esenţa afacerii. Se urmăreşte ca
elementele prezentate să influenţeze pozitiv situaţia
economică sau să demonstreze bune practici în
aplicarea reglementărilor din sectorul respectiv, oferind
informări ce nu prezintă utilitate decât pentru companie
(Bonila-Priego, Font şi Rosario Pacheco-Olivares,
2014).
Pentru a răspunde nevoilor de informare ale părţilor
interesate, companiile au publicat din ce în ce mai multe
raportări de natură nefinanciară, incluzând impactul
social, de mediu şi economic al activităţii lor, nu doar ca
o formă de responsabilizare, dar şi ca o modalitate de
proiectare a strategiei companiei (Caraiani ş.a., 2015;
Lungu ş.a. 2011).
Marile companii au început sa combine toate raportările
într-un singur document – raportul integrat – cu scopul
de a realiza o parte a strategiei de dezvoltare
sustenabilă ce face referire la oferirea informaţiilor
necesare părţilor interesate prin alocarea unui minim de
resurse. Acest raport furnizează informaţii referitoare la
guvernanţa corporativă, strategie şi performanţă într-o
manieră organizată, compactă şi coerentă, reflectând
contextul comercial, social şi de mediu în care activează
Nr. 4(148)/2017
compania (García-Sánchez, Rodríguez-Arizan şi Frías-
Aceituno, 2013; IIRC, 2013a; Eccles şi Krzus, 2010).
Un concept nou, ce încorporează principiile de raportare
financiară, socială, de mediu şi a sustenabilităţii a fost
dezvoltat sub forma raportării integrate (engl. Integrated
Reporting – IR) (Caraiani ş.a., 2015). Acesta este văzut
ca o modalitate de prezentare extinsă a modelului de
afaceri şi a procesului de creare de valoare în cadrul
unei companii, fiind încurajată adoptarea unei
perspective pe termen lung (Adams, 2014, citat de
Dima, Popa şi Farcane, 2015).
Raportarea integrată presupune oferirea informaţiilor cu
caracter financiar şi nefinanciar prin intermediul unui
singur raport, fiind oportună evidenţierea
interdependenţelor dintre acestea. Astfel, calitatea
raportării creşte semnificativ. Raportarea integrată
devine cea mai eficientă cale de a identifica problemele
semnificative care afectează activitatea companiilor şi
de a realiza o mai bună alocare a resurselor. Toate
acestea susţin gândirea integrată, iar deciziile şi
acţiunile managementului sunt orientate spre crearea de
valoare (Hurghiş, 2017).
Scopul acestei cercetări este analiza rapoartelor
integrate sau anuale publicate pentru anul fiscal 2015,
ca o modalitate de a oferi o perspectivă asupra
practicilor utilizate de către companii după introducerea
cadrului conceptual IIRC în decembrie 2013.
Necesitatea de a analiza această perioadă este datorată
în principal intervalelor de timp studiate de cercetările
anterioare, în mod explicit anii 2010 - 2013, perioade
aflate înainte de publicarea cadrului conceptual IIRC
(2013b). O altă motivaţie care oferă o relevanţă mare
acestui studiu, este suportul utilizat pentru evaluarea
rapoartelor. Studiile anterioare utilizează ca bază de
comparaţie proiectul cadrului conceptual IIRC (2013a),
în timp ce această cercetare utilizează cadrul conceptual
IIRC (2013b), cu scopul de a analiza şi oferi scoruri
pentru respectarea principiilor de raportare integrată în
rapoartele integrate publicate de companiile europene.
Lucrarea cuprinde şase secţiuni. Secţiunea următoare
conţine o revizuire a literaturii de specialitate relevante,
ce oferă informaţii cu privire la cercetările anterioare şi la
cadrul conceptual IIRC (2013b). Secţiunea 3 descrie
principiile raportării integrate, secţiunea 4 cuprinde
metodologia de cercetare şi eşantionul studiat, în timp
ce secţiunea 5 este dedicată prezentării rezultatelor
obţinute. În cele din urmă, concluziile şi limitările acestui
studiu sunt prezentate în secţiunea a şasea.
503

1. Revizuirea literaturii de
specialitate
Studiile anterioare privind raportarea integrată, cum ar fi
cele realizate de Frías-Aceituno, Rodríguez-Ariza şi
García-Sánchez (2013), García-Sánchez, Rodríguez-
Ariza şi Frías-Aceituno (2013) şi Hurghiş (2017), s-au
concentrat pe analiza motivaţiilor şi factorilor de influenţă
a adoptării raportării integrate. Alte studii, realizate de
Eccles, Krzus şi Ribot (2015), Lizcano, Muñoz şi López
(2011) şi Ruiz-Lozano şi Tirado-Valencia (2016) au
prezentat gradul de conformitate a rapoartelor integrate
publicate de companiile care au răspuns la propunerea
IIRC.
Studiul publicat de Lizcano, Muñoz şi López (2011)
analizează diferenţele dintre cerinţele documentului de
discuţie a cadrului conceptual IIRC (2011) şi rapoartele
integrate aferente anului fiscal 2010 publicate de către
companiile spaniole, regăsite în baza de date a iniţiativei
de raportare globală (engl. Global Reporting Initiative).
Rezultatele arată că firmele respectă sugestiile într-o
măsură acceptabilă, dar există aspecte care necesită
îmbunătăţiri.
Cercetarea prezentată de Eccles, Krzus şi Ribot (2015)
studiază 100 de companii la care se adăugă 24 de
organizaţii din Africa de Sud din toate sectoarele
economice, care au realizat şi prezentat rapoarte auto-
intitulate „integrate‖ pentru anul fiscal 2012. Rezultatele
acestui studiu arată o variaţie în nivelul de conformitate
cu prevederile Proiectului Cadrului Conceptual IIRC
(2013a), dar, în medie, companiile analizate au publicat
rapoarte integrate destul de bine pregătite.
Cel mai recent studiu, elaborat de Ruiz-Lozano şi
Tirado-Valencia (2016), prezintă o analiză bazată pe
oferirea de scoruri pentru nivelul de atenţie acordat
principiilor raportării integrate de către companiile din
domeniul industrial. Rezultatele arată că rapoartele
integrate publicate pentru anul fiscal 2013 respectă
principiile, dar nu toate sunt respectate în mod egal de
către companii.
Obiectivul principal al cadrului conceptual IIRC (2013b)
este de a oferi o bază de raportare comună, prin
definirea conceptelor fundamentale ale raportării
integrate şi prin stabilirea unor principii directoare şi
elemente de conţinut care ar trebui să fie prezente într-
un raport integrat (IIRC, 2013b). Conceptele
fundamentale descrise sunt procesul de creare a valorii
504
Alina BRATU
pe termen scurt, mediu şi lung şi cele şase capitaluri –
financiar, fabricat, uman, natural, intelectual, social-
relaţional.
Alte obiectivele ale cadrului conceptual IIRC (2013b)
sunt:
 Oferirea de informaţii suficiente pentru a răspunde
nevoii de informare a investitorilor, prin prezentarea
detaliată a procesului decizional al organizaţiei şi a
consecinţelor acestuia;
 Evidenţierea interconexiunilor dintre factorii de
mediu, sociali, de guvernanţă şi financiari în deciziile
care influenţează condiţiile şi performanţele pe
termen lung. Un raport integrat prezintă legătura
dintre dezvoltarea sustenabilă şi valoarea
economică;
 Asigurarea contextului necesar ce facilitează
raportarea şi includerea în procesul decizional a
factorilor de mediu şi sociali;
 Evidenţierea indicatorilor de performanţă pe termen
lung, nu doar a rezultatelor pe termen scurt;
 Creşterea gradului de dezvăluire a informaţiilor, prin
prezentarea de date utilizate de management (IIRC,
2013b citat de Caraiani ş.a., 2015).
Definiţia oferită de cadrul conceptual IIRC (2013b) a
devenit principalul suport pentru procedura de integrare
a elementelor financiare şi nefinanciare. Un raport
integrat este o comunicare concisă despre modul în care
strategia, guvernarea, performanţa şi perspectivele unei
organizaţii, în contextul mediului său extern, conduc la
crearea valorii pe termen scurt, mediu şi lung (IIRC,
2013). În plus definiţia evidenţiază elementele de
„arhitectură‖ ale unui sistem de raportare integrată, cu
intenţia de a facilita înţelegerea activităţilor care au loc în
cadrul unei companii, precum şi rezultatele obţinute
(Oprişor, Tiron-Tudor şi Nistor, 2016).
Integrarea raportărilor financiare şi nefinanciare
presupune oferirea de informaţii destinate fiecărei
categorii de beneficiari şi nu face referire doar la
emiterea unui document ce prezintă o combinaţie de
informaţii. Aceasta implică utilizarea internetului pentru a
realiza o raportare ce nu poate fi oferită pe suport fizic.
Spre exemplu, companiile ar putea pune la dispoziţia
utilizatorilor instrumente ce ar permite efectuarea de
analize financiare sau nefinanciare. Publicarea unui
raport integrat nu conduce automat la concluzia conform
căreia organizaţiile nu vor mai publica şi alte raportări
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Studiu empiric privind practicile de raportare integrată în Europa
mai detaliate, cu informaţii specifice ce vizează anumite
categorii de utilizatori (Eccles şi Krzus, 2010).
Raportul integrat se adresează tuturor părţilor interesate:
angajaţi, clienţi, furnizori, comunităţi locale, autorităţi
legislative şi fiscale fără a ignora principalul scop, acela
de a prezenta abilitatea organizaţiei de a crea valoare în
timp. Cadrul conceptual IIRC (2013b) prezintă noţiunea
de raport integrat printr-o abordare bazată pe principii.
Se doreşte realizarea unui echilibru între flexibilitate şi
reglementare, pentru a oferi un grad suficient de
comparabilitate între informaţiile furnizate de companii.
Cadrul conceptual nu impune un set de indicatori cheie,
metode de măsurare sau informaţii specifice, dar include
câteva cerinţe ce trebuie îndeplinite pentru ca raportul
să fie în concordanţă cu acesta (IIRC, 2013b).
2. Principiile raportării integrate
Cadrul conceptual IIRC (2013) pune la dispoziţia
profesioniştilor şapte principii cu rol director în procesul
de realizare a unui raport integrat. Acest set de principii
permite obţinerea unui echilibru adecvat între
materialitate şi relevanţă, flexibilitate şi reglementare,
concizie şi volum de informaţii (Ruiz-Lozano şi Tirado-
Valencia, 2016). Aplicarea principiilor raportării integrate
necesită un raţionament profesional dezvoltat, utilizat cu
scopul de a diminua tensiunile aparente ce se pot stabili
între principii, din moment ce există posibilitatea apariţiei
de informaţii sau situaţii confuze (IIRC, 2013b). Cadrul
conceptual IIRC (2013b) defineşte următoarele principii:
focalizare strategică şi orientare către viitor,
conectivitatea informaţiei, relaţiile cu părţile interesate,
semnificaţie, concizie, credibilitate şi exhaustivitate,
coerenţă şi comparabilitatea.
A. Focalizare strategică şi orientare către viitor - este
necesar ca un raport integrat să poată asigura o bună
înţelegere a strategiei unei companii şi modalitatea în
care aceasta contribuie la crearea de valoare pe
termen scurt, mediu şi lung, atât în privinţa utilizării
de capital cât şi în ceea ce priveşte efectele produse
asupra tipurilor de capital (Deloitte, 2012). Pentru a
realiza acest lucru, trebuie să fie inclusă în raportul
integrat o prezentare a riscurilor şi oportunităţilor
precum şi o descriere a modalităţii prin care
compania a învăţat din trecut, dar şi din prezent, cu
scopul de a stabili obiectivele strategice pentru viitor.
B. Conectivitatea informaţiei – raportul integrat trebuie
să prezinte o imagine de ansamblu asupra
Nr. 4(148)/2017
interdependenţelor dintre factorii care influenţează
capacitatea de a crea valoare. Beneficiul unui raport
integrat constă în structura logică şi în conectivitatea
dintre informaţii, în acest context fiind utilă folosirea
tehnologiei comunicaţiilor pentru a căuta, conecta,
personaliza sau analiza datele. Cei mai importanţi
factori ce ar trebui prezentaţi într-o abordare
interdependentă sunt:
 Elementele de conţinut trebuie să fie prezentate într-
o manieră interconectată pentru a reflecta
interacţiunile dintre activităţile companiei.
 Trecutul, prezentul şi viitorul. Activităţile prezente şi
trecute sunt o sursă perfectă de informaţii care pot fi
utilizate pentru a defini obiectivele strategice, precum
şi pentru a măsura eficienţa şi calitatea
managementului curent.
 Capitalurile. Interdependenţele dintre cele şase
capitaluri şi variaţia în accesibilitatea şi
disponibilitatea acestora afectează capacitatea de a
crea valoare.
 Informaţii financiare şi alte informaţii de natură
nefinanciară. De exemplu, dependenţa dintre
creşterea veniturilor sau a profitului şi gradul de
satisfacţie a clienţilor sau relaţiile de lungă durată cu
aceştia.
 Informaţii cantitative şi calitative. Acestea sunt
folosite pentru a defini capacitatea organizaţiei de a
crea valoare. De exemplu, indicatorii cheie de
performanta incluşi într-o explicaţie narativă pot fi o
sursă de informaţii cu un nivel mai ridicat de eficienţă
decât simpla prezentare a valorilor indicatorilor.
C. Relaţiile cu părţile interesate - un raport integrat ar
trebui să demonstreze calitatea relaţiei cu părţile
interesate, din moment ce valoarea nu este creată
folosind doar eforturile organizaţiei, ci doar prin
relaţiile cu ceilalţi (IIRC, 2013b). Părţile interesate
furnizează opinii utile cu privire la aspectele pe care
companiile au tendinţa de a ignora, cum ar fi
problemele sociale şi de mediu. O relaţie solidă cu
părţile interesate este construită prin prezentarea
modului în care nevoile şi interesele acestora sunt
înţelese şi luate în considerare în procesul decizional.
Scopul consultării părţilor interesate este obţinerea de
date esenţiale, care vor fi folosite pentru a documenta
şi ghida strategia globală a organizaţiei, precum şi
pentru a lua cele mai competente decizii de alocare a
resurselor (Soyka, 2013).
505

D. Semnificaţie - raportul integrat ar trebui să conţină
informaţii relevante, în lipsa cărora procesul de creare a
valorii ar putea fi afectat (Deloitte, 2012). Cadrul
conceptual IIRC (2013) prezintă un model ce poate fi
utilizat pentru a construi o procedură a determinării
materialităţii. Acest proces implică următoarele:
identificarea problemelor esenţiale având în vedere
capacitatea lor de a influenţa crearea de valoare,
evaluarea relevanţei şi prioritizarea problemelor,
determindu-se nivelul de informaţii ce vor fi dezvăluite
cu privire la aspectele materiale identificate. Această
procedură va fi aplicată atât elementelor pozitive cât şi
celor negative, inclusiv riscurilor şi oportunităţilor,
performanţei bune sau mai puţin bune. Acest proces va
fi aplicat atât informaţiilor de natură financiară cât şi
celor de natură nefinanciară.
E. Concizie – compania ar trebui să evite prezentarea
de informaţii repetitive şi fără relevanţă, deoarece se
va periclita procesul decizional al utilizatorilor
raportului. Organizaţia trebuie să găsească un
echilibru între concizie şi celelalte principii, în special
consecvenţă şi comparabilitate. Un raport integrat
este concis dacă (IIRC, 2013b):
 Aplică procesul de determinare a materialităţii.
 Are o structură logică bună şi include referinţe şi
legături interne pentru a diminua repetarea de
informaţii.
 Conţine referinţe externe către informaţii mai
detaliate, care nu se schimbă în mod frecvent.
 Defineşte conceptele în mod clar, în puţine cuvinte şi
utilizează un limbaj comun, evitând termeni tehnici
ce nu pot fi înţeleşi.
 Evită prezentările de informaţii generice, care nu
sunt specifice organizaţiei.
F. Credibilitate şi exhaustivitate - un raport integrat va
include toate elementele semnificative, pozitive sau
Tabelul nr. 1. Sectoarele economice în care activează companiile studiate
Sector Economic
Servicii financiare
Materiale
Servicii
Materiale industriale
Bunuri de consum
Servicii de sănătate
Imobiliare
Tehnologie
Utilităţi
Sursa: IR Examples Database, disponibil la: http://examples.integratedreporting.org, prelucrările autorului
506
Alina BRATU
negative, într-un mod echilibrat şi fără nici un fel de
erori. Gradul de corectitudine al informaţiilor
prezentate poate fi mărit prin mecanisme cum ar fi
controlul intern, auditul intern sau prin obţinerea unei
asigurări independente externe. Un raport integrat
este considerat a fi complet dacă include informaţiile
necesare pentru a lua o decizie corectă. Compania
trebuie să stabilească amploarea informaţiilor
prezentate şi nivelul de validitate, deoarece acest
lucru ar putea afecta obiectivele strategice şi
avantajele competitive.
G. Coerenţă şi comparabilitate - un raport integrat va
furniza informaţii comparabile în timp, dar şi cu cele
oferite de companiile ce activează în sectoare de
activitate similare. De exemplu, compania trebuie să
raporteze aceiaşi indicatori cheie de performanţă în
fiecare an, cu excepţia cazului în care a intervenit o
schimbare substanţială.
3. Metodologia cercetării
3.1. Populaţia studiată şi eşantionul utilizat
Studiul analizează o populaţie formată din companiile
europene ce au publicat raportări respectând prevederi
ale Cadrului conceptual de raportare integrată IIRC
(2013b). Prin interogarea bazei de date IR Examples
Database a fost obţinut un eşantion de 134 de companii
în ale căror rapoarte există trimiteri către IIRC sau
Cadrul conceptual (2013b). Din acest eşantion au fost
selectate companiile ale căror rapoarte au fost publicate
pentru anul 2015, rezultând 31 de companii (Anexa nr.
1). Din această serie a fost eliminat Raportul de
sustenabilitate şi răspundere socială aparţinând
companiei Axa deoarece acesta nu face parte din
obiectul de analiză al studiului şi anume de a evalua
doar rapoartele anuale sau integrate ale companiilor.
Număr de companii Procent
8 26,67%
4 13,33%
4 13,33%
4 13,33%
2 6,67%
2 6,67%
2 6,67%
2 6,67%
2 6,67%
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Studiu empiric privind practicile de raportare integrată în Europa
Tabelul nr. 1 prezintă sectoarele economice în care
activează companiile din eşantion, cele mai
reprezentative industrii fiind serviciile financiare cu 8
companii (26,67%), respectiv materiale, servicii şi
materiale industriale cu 4 companii fiecare (13,33%).
3.2. Metoda de cercetare
În efectuarea cercetării s-a procedat la utilizarea
combinată a două metode, analiza de conţinut şi
acordarea de scoruri, pentru a determina nivelul de
conformitate a rapoartelor companiilor cu cerinţele
principiilor raportării integrate.
Punctul de pornire în măsurarea nivelului de calitate a
rapoartelor este reprezentat de modelul propus de
Eccles, Krzus şi Ribot (2015) ce presupune compararea
cerinţelor proiectului cadrului conceptual IIRC (2013b)
cu rapoartele integrate ale companiilor. Un alt studiu ce
utilizează o metodologie asemănătoare este cel realizat
de Lizcano, Muñoz şi López (2011), ce propune o listă
de factori referitori la elementele de conţinut ce vor fi
identificaţi în rapoarte, cu scopul de a creşte gradul de
obiectivitate. De asemenea, Ruiz-Lozano şi Tirado-
Valencia (2016) utilizează aceeaşi metodă pentru a
analiza măsura în care principiile raportării integrate sunt
respectate de companiile industriale.
Prin urmare, au fost analizate cerinţele cadrului
conceptual IIRC (2013b) în scopul realizării unei grile de
evalare compusă din 6 factori. Aceşti factori fac referire
la principiile de raportare integrată:
A. Focalizare strategică şi orientare către viitor;
B. Conectivitatea informaţiei;
C. Relaţiile cu părţile interesate;
D. Semnificaţie;
E. Concizie;
Tabelul nr. 2. Scoruri totale pentru Principiile Raportării Integrate
Scor total
pe companie
17-18
15-16
13-14
11-12
8-10
Sursa: prelucrările autorului
Nr. 4(148)/2017
F. Coerenţă şi comparabilitate.
Principiul „Coerenţă şi comparabilitate‖ a fost exclus din
analiză, deoarece acesta este dificil de evaluat într-o
manieră obiectivă întrucât studiul este efectuat doar pe
anul 2015, fapt ce împiedică măsurarea comparabilităţii
rapoartelor unei companii de la o perioadă la alta. Acest
principiu mai poate fi evaluat şi notat din perspectiva
comparabilităţii între rapoartele companiilor din aceleaşi
sectoare economice, dar nota obţinută nu ar fi completă,
deci analiza acestui pricipiu ar fi nesemnificativă pentru
studiul efectuat.
Fiecare principiu a fost notat începând de la 0 (pentru
cazul în care raportul nu a furnizat informaţii referitoare
la acel element), atingând maximul de 3 (cazul în care
raportul descrie excelent factorul respectiv), scorul
maxim pe care un raport putea să-l obţină fiind 18. În
plus, pentru a creşte gradul de obiectivitate al studiului,
au fost create o serie de componente ce trebuie
identificate în rapoarte şi au fost acordate punctaje
intermediare. Suma obţinută prin însumarea punctajelor
intermediare a fost rotunjită la zero zecimale, pentru a
obţine scorul pentru fiecare principiu. În final, au fost
calculate scoruri totale pentru fiecare companie, iar
pentru fiecare principiu au fost calculate scoruri medii.
4. Rezultate şi discuţii
Scorul mediu obţinut în urma analizei gradului în care sunt
respectate principiile de raportare integrată este 2,19,
remarcându-se patru companii ce au obţinut punctaje
maxime pentru toate principiile propuse de cadrul
conceptual (Aegon , Munich Airport, ING şi Royal DSM).
Din datele prezentate în Tabelul nr. 2 rezultă faptul că
majoritatea companiilor (50%) au obţinut un scor total
cuprins între 11 şi 14, în timp ce la extreme se află câte 5
companii ce reprezintă 17% din eşantionul studiat.
Număr Procent
de companii
5 16,67%
5 16,67%
7 23,33%
8 26,67%
5 16,67%
507
 Alina BRATU

Analizând scorurile medii pentru fiecare principiu (Figura ceea ce conduce la o concluzie preliminară conform
nr. 1), se observă valori relativ mari ce depăşesc 2, cu o căreia principiile de raportare integrată sunt respectate
diferenţă redusă (0,2) între punctajul maxim şi cel minim, de companii într-o măsură relativ egală.

Figura nr. 1. Scorurile medii pentru principiile raportării integrate

Sursa: prelucrările autorului

4.1. Focalizare strategică integrate sau anuale informaţii referitoare la riscurile

şi orientare către viitor
Rezultatele obţinute în urma analizei acestui
principiu indică un scor mediu de 2,30, acesta fiind
egal cu cel mai mare scor. Majoritatea companiilor
(spre exemplu FMO, BASF, NovoNordisk, Royal
DSM, ArcelorMittal) au prezentat în rapoartele
potenţiale, oportunităţile şi la strategia promovată ce
urmează a fi implementată. În cadrul Tabelului nr. 3
este prezentată situaţia scorurilor obţinute de
companii, ce reflectă gradul de aplicare a cerinţelor
cadrului conceptual IIRC (2013b) referitoare la
focalizare strategică şi orientare către viitor.

Tabelul nr. 3. Scorurile obţinute de companii pentru principiul focalizare strategică şi orientare către viitor
Scor 3 Scor 2 Scor 1
Achmea ABN AMRO British American Tobacco
Aegon Antofagasta Dellas
ArcelorMittal Coca-Cola HBC Marks & Spencer
BASF Ferrovial SGS
EnBW Gecina
FMO Go-Ahead
Generali National Grid
ING Philips
JSC NIAEP SAP
Munich Airport Swedish Export Credit Corporation
NordGold The Crown Estate
Novo Nordisk TVEL
Royal DSM UBS
Sursa: prelucrările autorului

508 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Studiu empiric privind practicile de raportare integrată în Europa

Totuşi, companiile studiate nu s-au aliniat în totalitate
la cerinţele cadrului conceptual, din moment ce, în
general, nu a fost prezentată corelaţia dintre
strategie şi alocarea de resurse pentru atingerea
obiectivelor precum şi efectele asupra capitalurilor,
dar nici modalitatea de creare de valoare pe termen
scurt, mediu şi lung.
4.2. Conectivitatea informaţiei
Analizând scorul mediu de 2,20 obţinut pentru
conectivitatea informaţiei, companiile respectă la un
nivel acceptabil cerinţele acestui principiu. În Tabelul
nr. 4 sunt prezentate punctajele obţinute de companii
pentru respectarea cerinţelor referitoare la principiul
conectivitatea informaţiei. Se poate observa faptul că
o parte semnificativă din organizaţiile incluse în
studiu au primit scoruri ridicate pentru acest principiu,
datorită, spre exemplu, integrării capitalurilor cu
modelul de afaceri (în special ING, Ferrovial, EnBW,
Munich Airport) sau a includerii de informaţii calitative
ce explică indicatori cantitativi (cum ar fi Royal DSM,
ArcelorMittal, Coca-Cola HBC). În schimb, descrierea
strategiei adoptate fără o alocare de resurse şi
prezentarea necorelată a performanţelor financiare
cu cele nefinanciare reduc efectul de conectivitate şi
gândire integrată promovate de IIRC.

Tabelul nr. 4. Scoruri obţinute de companii pentru principiul conectivităţii informaţiei

Scor 3 Scor 2 Scor 1
Achmea Antofagasta ABN AMRO
Aegon British American Tobacco BASF
ArcelorMittal Ferrovial Dellas
Coca-Cola HBC FMO Go-Ahead
EnBW JSC NIAEP SGS
Gecina National Grid Swedish Export Credit Corporation
Generali NordGold
ING Novo Nordisk
Marks & Spencer Philips
Munich Airport The Crown Estate
Royal DSM TVEL
SAP UBS
Sursa: prelucrările autorului

4.3. Relaţiile cu părţile interesate părţile interesate, precum şi măsura sau modalităţile
prin care nevoile şi opiniile acestora sunt luate în
Acest principiu a obţinut un scor mediu mai redus în
considerare. Această situaţie se datorează faptului
comparaţie cu principiile anterioare, de 2,13.
că principala categorie de utilizatori a rapoartelor
Informaţia din Tabelul nr. 5 demonstrează faptul că
integrate este reprezentată de furnizorii de capital.
toate companiile, cu excepţia British American
Cadrul conceptual IIRC (2013b) susţine faptul că
Tobacco (2015), ce a obţinut scorul 0, au identificat
furnizorii de capital sunt într-adevăr beneficiari
principalele parţi interesate şi eventual au prezentat
primari de informaţii, dar nu oferă suport pentru a
informaţii referitoare la acestea.
concluziona că interesele acestora sunt mai
O parte mai restrânsă din eşantionul studiat – cum ar importante decât cele ale celorlalte părţi interesate
fi Philips, Novo Nordisk, Royal DSM, Aegon – a (Soyka, 2013).
explicat relaţiile ce se stabilesc între organizaţie şi

Nr. 4(148)/2017 509

 Alina BRATU

Tabelul nr. 5. Scoruri obţinute de companii pentru principiul relaţiile cu părţile interesate
Scor 3 Scor 2 Scor 1 Scor 0
Aegon ABN AMRO Antofagasta British American Tobacco
Coca-Cola HBC Achmea BASF
ING ArcelorMittal Ferrovial
Marks & Spencer Dellas Generali
Munich Airport EnBW Go-Ahead
National Grid FMO SGS
NordGold Gecina TVEL
Novo Nordisk JSC NIAEP
Philips SAP
Royal DSM
Swedish Export Credit
Corporation
The Crown Estate
UBS
Sursa: prelucrările autorului

4.4. Semnificaţie cerinţelor cadrului conceptual IIRC (2013b) referitoare la

semnificaţie. Toate rapoartele analizate au inclus
Rezultatele din această secţiune arată faptul că o parte
descrieri ale aspectelor esenţiale referitoare la
semnificativă din companii a obţinut scoruri relativ mari
activitatea desfăşurată, fapt ce a condus la obţinerea
pentru acest principiu. Pentru analiza semnificaţiei au
unui scor de cel puţin 1 pentru respectarea acestui
fost avute în vedere trei criterii de notare: identificarea
principiu. Cu toate acestea, doar 18 companii studiate
aspectelor importante (semnificative), prezentarea unei
au prezentat o matrice a semnificaţiei şi chiar mai puţine
matrice a semnificaţiei şi a procesului de determinare a
au descris procesul de determinare a aspectelor
semnificaţiei. Tabelul nr. 6 prezintă situaţia scorurilor
importante.
obţinute de companii, ce reflectă gradul de aplicare a

Tabelul nr. 6. Scoruri obţinute de companii pentru principiul semnificaţiei

Scor 3 Scor 2 Scor 1
Aegon NordGold Novo Nordisk
Coca-Cola HBC Achmea The Crown Estate
ING EnBW Generali
Royal DSM Marks & Spencer SAP
Munich Airport Philips UBS
ArcelorMittal BASF National Grid
Gecina SGS Antofagasta
FMO British American Tobacco
JSC NIAEP Go-Ahead
Swedish Export Credit Corporation
Ferrovial
Dellas
ABN AMRO
TVEL
Sursa: prelucrările autorului

510 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Studiu empiric privind practicile de raportare integrată în Europa
Câteva companii, Coca – Cola HBC, ING, Royal DSM,
ArcellorMitall, s-au remarcat prin prezentarea detaliată a
procesului de identificare a aspectelor esenţiale, ce a
avut ca rezultat o matrice a semnificaţiei bine
documentată şi argumentată. Organizaţiile ce au
respectat într-o măsură mai mare cerinţele cadrului
conceptual IIRC (2013b) în ceea ce priveşte
semnificaţia, au inclus opiniile părţilor interesate în
proiectarea matricei de semnificaţie, iar procesul de
determinare a semnificaţiei s-a bazat în unele cazuri pe
punctele de vedere ale părţilor interesate.
Rezultatele sunt în concordanţă cu cele obţinute de
Eccles, Krzus şi Ribot (2015) care susţin faptul că
principiul semnificaţiei are o importanţă ridicată pentru
companie şi din acest motiv au fost analizate următoarele
trei coordonate în studiul menţionat: identificarea
aspectelor esenţiale şi a riscurilor semnificative,
explicarea modalităţilor de atenuare a acestor riscurilor,
precum şi prezentarea matricei semnificaţiei. Autorii
concluzionează analiza asupra semnificaţiei prin a afirma
faptul că organizaţiile identifică aspectele şi riscurile
esenţiale mult mai bine decât le explică.
Tabelul nr. 7. Scoruri obţinute de companii pentru principiul conciziei
Scor 3
Aegon Achmea
ArcelorMittal BASF
Coca-Cola HBC British American Tobacco
ING Dellas
JSC NIAEP EnBW
Munich Airport FMO
NordGold Gecina
Novo Nordisk Generali
Royal DSM Marks & Spencer
National Grid
Philips
SAP
Swedish Export Credit Corporation
The Crown Estate
UBS
Sursa: prelucrările autorului
Într-un studiu anterior, Eccles ş.a. (2012), a
concluzionat că rapoartele privind schimbările
climatice ale companiilor industriale folosesc un
limbaj repetitiv. Câteva rezultate ale acestei cercetări
justifică aceste constatări. Rapoartele au un conţinut
Nr. 4(148)/2017
4.5. Concizie
Acest principiu a obţinut cel mai scăzut scor mediu, de
2,10, această situaţie fiind prezentată în Tabelul nr. 7.
Jumătate dintre companii au obţinut scorul 2 pentru
respectarea cerinţelor acestui principiu, indicând o
necesitate generală de a îmbunătăţi nivelul de concizie a
rapoartelor integrate. O parte din companiile analizate
(precum ArcelorMittal, JSC NIAEP sau ING) au
întreprins eforturi pentru a răspunde cerinţelor cadrului
conceptual IIRC (2013b). Acestea au utilizat referinţe şi
legături interne şi externe pentru a uşura navigabilitatea
şi pentru a evita expunerea de informaţii repetitive, iar
informaţiile prezentate urmau o structură logică
coerentă.
Rapoartele ce au înregistrat scoruri reduse la acest
principiu (în special ABN AMBRO, Ferrovial şi Go-
Ahead), se caracterizează prin oferirea de informaţii
repetitive, spre exemplu prezentarea de indicatori cheie
de performanţă la începutul raportului cu scopul de a
crea o imagine bună despre rezultatele companiei, ca
apoi aceiaşi indicatori să fie explicaţi din nou într-o
secţiune specifică.
Scor 2 Scor 1
ABN AMRO
Antofagasta
Ferrovial
Go-Ahead
SGS
TVEL
narativ ridicat, dar uneori cerinţele cadrului
conceptual IIRC (2013b) nu sunt în totalitate
respectate în ceea ce priveşte concizia.
511
 Alina BRATU

4.6. Credibilitate şi exhaustivitate Una dintre metode a fost utilizarea procedurilor de

control intern şi de audit intern, cu scopul de a oferi o
Principiul a obţinut un scor mediu destul de ridicat, de
asigurare cu privire la acurateţea informaţiilor
2,27. Tabelul nr. 8 prezintă situaţia scorurilor obţinute de
prezentate în rapoarte. O altă modalitate de a obţine
companii, ce reflectă gradul de aplicare a cerinţelor
un nivel acceptabil de asigurare a fost includerea unei
cadrului conceptual IIRC (2013b) referitoare la credibilitate
opinii externe, ce evaluează corectitudinea
şi exhaustivitate. Per ansamblu, companiile au prezentat
prezentărilor legate de sustenabilitate, responsabilitate
suficiente informaţii pentru a crea o imagine clară cu privire
socială şi mediu (spre exemplu, asigurările oferite de
la activităţile desfăşurate în exerciţiul financiar 2015. Cu
Royal DSM şi Philips). De remarcat este faptul că
toate acestea, doar o mică parte din organizaţiile studiate
majoritatea companiilor au oferit asigurări asupra
au descris practicile utilizate pentru verificarea
informaţiilor de natură financiară prin prezentarea
corectitudinii datelor prezentate, identificându-se două
raportului auditorului extern.
modalităţi prin care s-a demonstrat validitatea informaţiilor.

Tabelul nr. 8. Scoruri obţinute de companii pentru principiul credibilităţii şi exhaustivităţii

Scor 3 Scor 2 Scor 1
Achmea ABN AMRO National Grid
Aegon Antofagasta TVEL
BASF ArcelorMittal
Coca-Cola HBC British American Tobacco
Generali Dellas
ING EnBW
Munich Airport Ferrovial
NordGold FMO
Novo Nordisk Gecina
Royal DSM Go-Ahead
JSC NIAEP
Marks & Spencer
Philips
SAP
SGS
Swedish Export Credit Corporation
The Crown Estate
UBS
Sursa: prelucrările autorului

care principiile au fost respectate. Concluzia generală a

Concluzii
Obiectivul acestei cercetări a fost evaluarea nivelului de
conformitate cu principiile raportării integrate prezentate
în cadrul conceptual IIRC (2013b). Eşantionul analizat
este format din 30 de rapoarte integrate sau anuale ale
companiilor europene ce au aderat la această practică,
acestea fiind selectate doar dacă sunt prezente în IR
Example Database. Studiul a fost efectuat prin utilizarea
combinată a două metode, analiza de conţinut şi
acordarea de scoruri, pentru a monitoriza măsură în
cercetării este că organizaţiile se află la niveluri diferite
de conformitate cu cerinţele cadrului conceptual IIRC
(2013b).
Companiile aflate în fruntea iniţiativei privind raportarea
integrată au obţinut scoruri ridicate pentru toate
elementele analizate, rapoartele lor oferind toate
informaţiile necesare prin intermediul unei structuri
logice şi uşor de urmărit, precum şi o descriere detaliată
a procesului de creare de valoare şi a modelului de
afaceri. Aceste rapoarte sunt cu adevărat integrate, mai
ales atunci când sunt comparate cu rapoartele ce au

512 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Studiu empiric privind practicile de raportare integrată în Europa
obţinut scoruri mai mici. Deşi au fost întreprinse eforturi
pentru a respecta principiile raportării integrate, loc
pentru îmbunătăţiri există, raportarea integrată fiind încă
într-o fază incipientă pentru companiile din a doua parte
a clasamentului.
Aceste rezultate sunt susţinute şi de Ruiz-Lozano şi
Tirado-Valencia (2016). Autorii demonstrează într-un
studiu ce analizează rapoartele companiilor din sectorul
industrial faptul că nu toate aceste principii sunt respectate
în aceeaşi măsură de către organizaţii. Principiul focalizării
strategice şi orientării către viitor, precum şi conexiunile
dintre capitaluri în procesul de creare de valoare au un
nivel ridicat de observaţie, dar cu toate acestea, există şi
aspecte care necesită o accentuare mai puternică, cum ar
fi mecanismele ce asigură validitatea informaţiilor sau
implicarea părţilor interesate în procesul de pregătire a
rapoartelor. Prezenta cercetare indică această descriere
ca fiind în conformitate cu rezultatele analizei desfăşurate.
Excepţia de la această afirmaţie este respectarea
principiului credibilităţii şi exhaustivităţii, unde au fost
observate progrese, existând companii care au inclus în
rapoartele lor explicaţii privind modalitatea în care este
asigurată corectitudinea datelor prezentate.
Rezultatele şi concluziile acestui studiu sunt limitate
de numărul mic de companii care şi-au adaptat
BIBLIOGRAFIE
1. ABN AMBRO Group N.V. (2015), Annual Report.
Long-term stakeholder value: the heart of our story,
disponibil la: http://examples.integratedreporting.
org/resources/8105/ABN_AMRO_Annual_Report_
2015.pdf, accesat la 10.03.2017.
2. Achmea (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
147/Achmea_AR%202015.pdf, accesat la
10.03.2017.
3. Aegon (2015), Aegon‘s 2015 Review. Creating
meaningful connections, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
946/Aegon-Annual-Review-2015.pdf, accesat la
10.03.2017.
4. Antofagasta (2015), Annual report and financial
statements, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
617/Antofagasta%20Annual%20Report%202015.p
df, accesat la 10.03.2017.
Nr. 4(148)/2017
rapoartele anuale pentru a răspunde cerinţelor
cadrului conceptual IIRC (2013b). Baza de date
utilizată – IR Example Database – a furnizat doar 30
de rapoarte integrate sau anuale pentru anul 2015,
deşi cadrul conceptual IIRC a fost finalizat şi publicat
în decembrie 2013. În plus, studiul este limitat la un
singur continent: Europa. Pentru a extinde limitele
acestei cercetări, încorporarea unui număr mai mare
de rapoarte publicate pentru mai multe perioade
fiscale ar permite o analiză comparativă pe ani, ce ar
putea arăta evoluţia practicilor de raportare integrată.
Studiul poate fi limitat şi de metodologia utilizată,
deoarece sistemul de alocare de scoruri ar putea
introduce o doză de subiectivism în rezultate. Dar,
toate acestea nu neagă concluziile acestui studiu.
Recunoaştere
Rezultatele parţiale ale acestei cercetări au fost
prezentate în cadrul Sesiunii de comunicări ştiinţifice
desfăşurată în cadrul Academiei de Studii Economice
din Bucureşti şi în cadrul conferinţei Accounting and
Management Information Systems (AMIS 2017). Sunt
apreciate comentariile şi recomandările făcute de
prof. univ. dr. Chiraţa Caraiani din cadrul Academiei de
Studii Economice Bucureşti.
5. ArcelorMittal (2015), Annual Review, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
719/Arcellor%20Mittal_Annual%20Review%20201
5.pdf, accesat la 10.03.2017.
6. BASF (2015), BASF Report. Economic,
environmental and social performance, disponibil
la: http://examples.integratedreporting.org/
resources/6524/BASF_Report_2015%20%281%29
.pdf, accesat la 10.03.2017.
7. Bonila-Priego, J., Font, X. şi Rosario Pacheco-
Olivares, M. (2014) Corporate sustainability
reporting index and baseline data for the cruise
industry, Tourism Management, nr. 44, pp. 149-
160, DOI 10.1016/j.tourman.2014.03.004.
8. British American Tobacco (2015), Annual Report,
disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
216/British%20american%20tobacco%20annual%
20report%202015.pdf, accesat la 10.03.2017.
513

9. Caraiani, C., Lungu, C., Dascălu. C. şi Colceag. F.
(2015), Green Accounting Initiatives and Strategies
for Sustainable Development, IGI Global,
Advances in Finance, Accounting, and Economics,
DOI 10.4018/978-1-4666-8720-2.
10. Coca-Cola Hellenic Bottling Company (2015),
Integrated annual report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
127/CCH%20Integrated%20Report%202015.pdf,
accesat la 10.03.2017.
11. Dellas (2015), Annual Report. Disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
642/Dellas_AR_2015_EN.pdf, accesat la
10.03.2017.
12. Deloitte (2012), Integrated Reporting. Navigating
your way to a truly Integrated Report., disponibil la
https://www.iasplus.com/en/publications/south-
africa/other/integrated-reporting-issue-
3/at_download/file/ZA%20Integrated%20Reporting
%20Aug%202012.pdf, accesat la 01.03.2017.
13. Dima, S., Popa, A. şi Farcane, N. (2015),
Informaţiile financiare şi non-financiare între
raportare sustenabilă şi raportare integrată, Audit
financiar, vol. XIII, nr. 2, pp. 21-33.
14. Eccles, R. G., Krzus, M. P., Rogers, J. şi Serafeim,
G. (2012), The need for sector specific materiality
and sustainability reporting standards, Journal of
Applied Corporate Finance, vol. 24, nr. 2, pp. 65-
71, DOI 10.1111/j.1745-6622.2012.00380.x.
15. Eccles, R. şi Krzus, M. (2010), One Report -
Integrated Reporting for a Sustainable Society,
Hoboken, New Jersey: John Wiley & Sons Inc.,
DOI 10.1002/9781119199960.
16. Eccles, R., Krzus, M. şi Ribot, S. (2015), The
Integrated Reporting movement, Hoboken, New
Jersey: John Wiley & Sons Inc.
17. EnBW (2015), Integrated Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
374/enbw-2015%20Annual%20Report.pdf, accesat
la 10.03.2017
18. Ferrovial (2015), Integrated Annual Report,
disponibil la: http://examples.integratedreporting.
org/resources/7997/Ferrovial_Integrated%20Annua
l%20Report_2015.pdf, accesat la 10.03.2017
19. FMO (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
013/FMO%20Annual%20report.pdf, accesat la
10.03.2017
514
Alina BRATU
20. Frías-Aceituno, J., Rodríguez-Ariza, L. şi García-
Sánchez, I. (2013), Is integrated reporting
determined by a country‘s legal system? An
exploratory study, Journal of Cleaner Production,
vol. 44, pp. 45-55, pp.
10.1016/j.jclepro.2012.12.006.
21. García-Sánchez, I., Rodríguez-Ariza, L. si Frías-
Aceituno, J. (2013), The cultural system and
integrated reporting, International Business
Review, vol. 22, nr. 5, pp. 828-838, DOI
10.1016/j.ibusrev.2013.01.007.
22. Gecina (2015), Integrated Annual Report,
disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
609/Gecina_IntRep_2015.pdf, accesat la
10.03.2017
23. Generali (2015), Annual Integrated Report and
Consolidated Financial Statements, disponibil
la:http://examples.integratedreporting.org/resource
s/6782/Annual%20Integrated%20Report%20and%
20Consolidated%20financial%20statement%20Ge
nerali%20Group%202015.pdf, accesat la
10.03.2017
24. Go-Ahead (2015), Annual Report and Accounts,
disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/4
747/Go-Ahead%202015.pdf, accesat la 10.03.2017
25. Hurghiş, R. (2017), Integrated reporting and Board
features, Audit Financiar, vol. XV, nr. 1(145), pp.
21-30, DOI 10.20869/auditf/2017/145/83.
26. IIRC (2011), Towards Integrated Reporting.
Communicating Value in the 21st Century,
disponibil la http://integratedreporting.org/wp-
content/uploads/2011/09/IR-Discussion-Paper-
2011_spreads.pdf, accesat la 28.02.2017.
27. IIRC (2013a), Consultation draft of the international
<IR> Framework, disponibil la
http://integratedreporting.org/wp-
content/uploads/2013/03/Consultation-Draft-of-the-
InternationalIRFramework.pdf, accesat la
07.03.2017.
28. IIRC (2013b), The International <IR> Framework,
disponibil la http://integratedreporting.org/wp-
content/uploads/2013/12/13-12-08-THE-
INTERNATIONAL-IR-FRAMEWORK-2-1.pdf,
accesat la 01.03.2017.
29. ING Group (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/5
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Studiu empiric privind practicile de raportare integrată în Europa
945/ING%202015%20Annual%20Report.pdf,
accesat la 10.03.2017,
30. Lizcano, J., Muñoz, F. şi López, M. (2011), El
informe integrado: primeras aproximaciones de
aplicación. El caso espanol, ASOCIACIÓN
ESPAÑOLA DE CONTABILIDAD Y
ADMINISTRACIÓN DE EMPRESAS (AECA),
disponibil la
http://aeca.es/old/comisiones/rsc/estudio_empirico.
pdf, accesat la 03.10. 2017.
31. Lungu, C. Caraiani, C. şi Dascălu, C. (2011),
Cercetări privind raportarea responsabilităţii sociale
corporative, Amfiteatru Economic, vol. XIII, nr. 29,
pp. 117-131.
32. Marks & Spencer (2015), Annual Report &
Financial Statements, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/5
037/M%26S%202015.pdf, accesat la 10.03.2017.
33. Munich Airport (2015), Integrated Report, disponibil
la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
718/Munich%20Airport_Integrated%20Report_201
5.pdf, accesat la 10.03.2017.
34. National Grid (2015). Annual Report and Accounts,
disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/5
426/National%20Grid_Annual%20Report%202015
_FULL.pdf, accesat la 10.03.2017.
35. JSC NIAEP (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
529/ASE%20Group%20annual%20report.pdf,
accesat la 10.03.2017.
36. Nord Gold (2015), Integrated Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
358/Nordgold_2015_IR_M.pdf, accesat la
10.03.2017.
37. Novo Nordisk (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
008/Novo%20Nordisk%202015%20Annual%20rep
ort.PDF, accesat la 10.03.2017.
38. Oprişor, T., Tiron-Tudor, A. şi Nistor, C. (2016),
The integrated reporting system: a new
accountability enhancement tool for public sector
entities, Audit Financiar, vol. XVI, nr. 7(139), pp.
690-704, DOI 10.20869/auditf/2016/139/747.
39. Philips (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
Nr. 4(148)/2017
501/Full%20Annual%20Report-
%20Philips%202015.pdf, accesat la 10.03.2017,
40. Royal DSM (2015), Integrated Annual Report,
disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
059/DSM-Annual-Report-2015.pdf, accesat la
10.03.2017.
41. Ruiz-Lozano, M. şi Tirado-Valencia, P. (2016), Do
industrial companies respond to the guiding
principles of the Integrated Reporting framework?
A preliminary study on the first companies joined to
the initiative, Spanish Accounting Review, vol. 19,
nr. 2, pp. 252-260, DOI
10.1016/j.rcsar.2016.02.001.
42. SAP (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
437/SAP%20%20SE%202015%20Annual%20Rep
ort.pdf, accesat la 10.03.2017,
43. SGS (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/5
909/SGS%202015%20Annual%20Report.pdf,
accesat la 10.03.2017.
44. Soyka, P. (2013), The International Integrated
Reporting Council (IIRC) Integrated Reporting
Framework: Toward better sustainability reporting
and (way) beyond, Environmental Quality
Management, vol. 23, nr. 2, pp. 1-14, DOI
10.1002/tqem.21357.
45. Swedish Export Credit Corporation (2015), Annual
Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
469/SEK_AR_2015_EN.pdf, accesat la
10.03.2017.
46. The Crown Estate (2015), Annual Report,
disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/4
484/The%20Crown%20Estate_Annual%20Report
%202015.pdf, accesat la 10.03.2017.
47. TVEL (2015), Annual Report, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
582/ANNUAL_REPORT_TVEL%2B2015.pdf,
accesat la 10.03.2017.
48. UBS (2015), Annual Review, disponibil la:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
668/UBS_annual-review-2015-en.pdf, accesat la
10.03.2017.
515
 Alina BRATU

Anexa nr. 1. Lista companiilor studiate

Sector Sector
Companie (An) Ţară Companie (An) Ţară
Economic Economic
Servicii Servicii
ABN AMRO (2015) financiare Olanda ING (2015) financiare Olanda
Servicii Materiale
Achmea (2015) financiare Olanda JSC NIAEP (2015) industriale Rusia
Servicii Bunuri de Marea
Aegon (2015) financiare Olanda Marks & Spencer (2015) consum Britanie
Chile
Antofagasta (2015) Materiale (listată la LSE) Munich Airport (2015) Servicii Germania
Materiale Marea
ArcelorMittal (2015) industriale Luxembourg National Grid (2015) Utilităţi Britanie
BASF (2015) Materiale Germania NordGold (2015) Materiale Rusia
British American Servicii de
Tobacco (2015) Servicii Marea Britanie Novo Nordisk (2015) sănătate Danemarca
Bunuri de
Coca-Cola HBC (2015)
consum Elveţia Philips (2015) Tehnologie Olanda
Materiale Servicii de
Dellas(2015) industriale Italia Royal DSM (2015) sănătate Olanda
EnBW (2015) Utilităţi Germania SAP (2015) Tehnologie Germania
Materiale
Ferrovial (2015) industriale Spania SGS (2015) Servicii Elveţia
Servicii Swedish Export Credit Servicii
FMO (2015) financiare Olanda Corporation (2015) financiare Suedia
Marea
Gecina (2015) Imobiliare France The Crown Estate (2015) Imobiliare Britanie
Servicii
Generali (2015) financiare Italia TVEL (2015) Materiale Rusia
Servicii
Go-Ahead (2015) Servicii Marea Britanie UBS (2015) financiare Elveţia
Sursa: IR Examples Database, disponibil la: http://examples.integratedreporting.org, proiecţia autorului

516 AUDIT FINANCIAR, anul XV

 Audit financiar,între
Interacţiuni XV, Nr.cultura
4(148)/2017, 517-532
organizaţională şi controlul intern
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Interacţiuni
între cultura Rezumat
Lucrarea îşi propune să investigheze relaţia dintre

organizaţională
cultura organizaţională şi controlul intern. Abordarea
este una calitativă, constructivistă. Se susţine,
argumentează şi se aprofundează teza potrivit căreia
între cele două elemente există o relaţie biunivocă care

şi controlul poate merge până la o suprapunere covârşitoare între

cultura organizaţională şi mediul controlului intern.
Cercetarea noastră reliefează, însă, şi potenţialele

intern
Sorin DOMNIŞORU,
Universitatea din Craiova,
E-mail: domnisorusorin@yahoo.com
Radu OGARCĂ,
Universitatea din Craiova,
E-mail: rfogarca@yahoo.com
Isabela DRAGOMIR,
Universitatea din Craiova,
E-mail: isabela_dragomir@yahoo.com
diferenţe şi inadvertenţe ce pot apărea în activitatea
organizaţiilor între aceste elemente importante.
Identificarea unor factori ce pot amplifica sinergia între
cultura organizaţională şi controlul intern, respectiv
descrierea unor posibile instituţii, procese şi relaţii
organizaţionale prin care se pot face corecţii şi ajustări
reciproce între cele două elemente, sunt principalele
rezultate ale studiului prezentat, cu importanţă teoretică
pentru cercetarea ştiinţifică şi practică pentru
managementul şi auditul organizaţiilor.
Cuvinte-cheie: Cultură organizaţională, control intern,
management, mediu de control.
Clasificare JEL: M10, M14, M49
Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:
Domnişoru, S., Ogarcă, R. and Dragomir, I. (2017),
Organizational culture and internal control, Audit Financiar,
vol. XV, no. 4(148)/2017, pp. 628-643,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/628
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/628
Data primirii articolului: 03.05.2017
Data revizuirii: 10.07.2017
Data acceptării: 11.07.2017

Nr. 4(148)/2017 517

 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
Introducere
Controlul intern şi cultura organizaţională sunt două
dintre temele extrem de abordate în literatura economică
a ultimelor decenii. Cu toate acestea, conceptele nu au
fost pe deplin clarificate, în definirea lor existând încă
zone de penumbră.
Controlul intern a apărut la nivel de practică astfel
denumită la începutul secolului XX în SUA, în timp ce în
literatura economică a început să fie intens abordat după
anii '50 (Hay, 1993). În 1992 Comitetul Organizaţiilor
Sponsorizatoare ale Comisiei Treadway (COSO) a emis
documentul „Controlul intern – Cadrul general‖, care a
adus o anumită aliniere la nivel global a practicii şi a
literaturii privind acest concept. Apostolou şi Crumbley
(2008) consideră că în urma acestui raport, controlul
intern (cu o istorie mult mai veche strict în domeniul
contabilităţii) şi-a extins graniţele de la funcţia financiar-
contabilă la nivelul întregii entităţi.
Scandalurile financiare de la începutul anilor 2000
(Enron, Worldcom, Parmalat etc.) au condus la apariţia
legii Sarbanes-Oxley, în care se pune accent pe
eficienţa sistemului de control intern al întreprinderii şi pe
evaluarea riguroasă/responsabilă a acestuia. Acest fapt
subliniază ideea că nu numai conceptul de „control
intern‖, respectiv „sistemul de control intern‖, trebuie
definite cu claritate. Ambiguităţile trebuie eliminate şi în
ceea ce priveşte implementarea şi evaluarea sistemului
de control intern (Lakis şi Giriunas, 2012).
În ultima jumătate de secol, îndeosebi sub influenţa
recentelor reglementări enunţate, noţiunea de „control
intern‖, în opinia anumitor autori, a „ieşit din ceaţă‖
(Renard, 2016). Din punctul nostru de vedere, aceasta
nu înseamnă că s-a ajuns la o definiţie imuabilă, ci mai
degrabă la un nucleu regăsit în toate definiţiile, atât în
cele ale unor organisme profesionale, cât şi în cele ale
diferiţilor cercetători.
De partea cealaltă, cultura organizaţională a devenit, în
jurul anului 1970, o temă de studiu pentru cercetătorii în
domeniul organizaţional. Conform lui Teehankee (1994),
primii autori care au utilizat şi/sau au încercat să
definească conceptul de cultură organizaţională au fost:
Margulies (1969); Beckhard (1969) – care foloseşte
conceptul, dar nu îl defineşte; Schein (1968) – acesta a
folosit sintagma „socializare organizaţională‖ (en.
organizational socialization), dar definiţia dată poate fi
apropiată de cea a culturii organizaţionale.
518
În anii '80, pe fondul creşterii spectaculoase a
performanţelor firmelor japoneze, în paralel cu scăderea
performanţelor companiilor americane, respectiv al
revizuirii unor teorii manageriale sub influenţa acestor
evoluţii, o serie de autori au investigat modul în care
cultura organizaţiei contribuie la performanţele acesteia
(Ouchi, 1981; Peters şi Waterman, 1982; Deal şi
Kennedy, 1982). Succesul de care s-au bucurat aceste
lucrări au transformat cultura organizaţională într-o temă
extrem de abordată în literatura privind organizaţia
(Plakhotnik şi Tonette, 2005).
La modul general, relaţia dintre control şi cultura
organizaţională a fost, la rândul său, deosebit de
studiată (Andersen şi Lueg, 2016). În cadrul acestor
lucrări cultura este văzută ca fiind generatoarea unor
forme particulare de control organizaţional. Astfel, Ouchi
(1980) vorbeşte despre controlul de tip clan (alături de
alte două mecanisme de control – de tip piaţă şi
birocratic), bazat pe valori şi credinţe comune. Jaeger
(1982) identifică două stiluri de control în cadrul
multinaţionalelor: controlul formal, birocratic – bazat pe
reguli, regulamente explicite; şi controlul informal,
cultural – bazat pe existenţa unei culturi implicite în
organizaţie. Ray (1986) identifică trei abordări ale
controlului la nivel organizaţional: birocratic (bazat pe
manipularea recompenselor); umanistic (bazat pe
relaţiile sociale de grup) şi controlul prin cultură (bazat
pe manipularea culturii organizaţiei, astfel încât să se
obţină ataşamentul faţă de organizaţie şi de obiectivele
ei).
Oarecum surprinzător, lucrările care au ca temă
principală studiul relaţiei dintre controlul intern (în sensul
definiţiilor avansate de organismele profesionale
internaţionale în domeniu) şi cultura organizaţională sunt
mai puţin prezentate.
Pfister (2009) are cea mai consistentă abordare a relaţiei
dintre cultura organizaţională şi controlul intern. Autorul
identifică două provocări pentru studiul său: surprinderea
efectului culturii organizaţionale asupra eficienţei
controlului intern, precum şi surprinderea modului în
care mecanismele de control intern influenţează cultura
organizaţională. Pentru a răspunde la aceste două
provocări el propune un cadru/model (en. Framework)
de control-cultură organizaţională. Spre deosebire de
cercetările din domeniul contabilităţii, Pfister punctează
că în abordarea sa cultura este o variabilă ce poate fi
influenţată de top-management, nu o variabilă
contextuală.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern
Carataş ş.a. (2013) consideră că, pentru maximizarea
profitului organizaţional, controlul intern trebuie să se
„potrivească‖ cu cultura organizaţională, respectiv
cultura organizaţională poate fi văzută ca fiind piatra de
temelie pentru un control intern solid.
Lu şi Wenchang (2015) analizează relaţia cultură
organizaţională – control intern prin prisma
mecanismelor de guvernanţă corporativă, abordate din
perspectivă umanistă, respectiv subliniază ideea că
integrarea controlului intern şi a culturii organizaţionale
poate contribui la dezvoltarea sustenabilă a organizaţiei.
Gamboa Poveda ş.a. (2016) fac un inventar al literaturii
de limbă spaniolă abordând relaţia dintre cultura
organizaţională şi controlul intern. Constatarea celor trei
autori este că articolele cu această tematică principală
(cu cele două concepte regăsite în titlu, între cuvintele
cheie sau în rezumat) sunt foarte puţine. În urma
parcurgerii lor, concluzia este că în relaţia cu controlul
intern, cultura poate avea un efect mediator (la fel ca în
relaţia cu leadershipul şi managementul cunoştinţelor,
variabile cu care a fost extinsă căutarea).
Vargas-Hernández ş.a. (2016), deşi îşi circumscriu
studiul la nivelul afacerilor mici, ajung la o concluzie
apropiată: controlul intern este o condiţie pentru o bună
administrare a unei afaceri, pentru măsurarea
performanţelor şi creşterea profitabilităţii, dar nu o
condiţie suficientă. În plus, sistemul de control intern
trebuie să fie în conjuncţie cu cultura organizaţională.
Constatăm aşadar că literatura care abordează relaţia
control intern-cultură organizaţională nu este foarte
amplă şi, în plus, câteva dintre lucrările anterior amintite
se limitează în a sublinia necesitatea „potrivirii‖ dintre
cele două elemente organizaţionale, fără a aprofunda
acest fapt.
În acest context, scopul lucrării noastre este de a
aprofunda analiza interacţiunilor dintre controlul intern şi
cultura organizaţională, reliefând factorii ce pot amplifica
sinergia dintre ele şi sursele de potenţiale inadvertenţe.
1. Metodologia cercetării
ştiinţifice
Realizarea articolului are la bază o cercetare descriptivă,
calitativă, prin apelarea la un proces interpretativ al
subiectului supus atenţiei. Lucrarea ţine cont de viziunea
literaturii de specialitate privind accepţiunile atribuite
celor două noţiuni, a căror intercondiţionare se doreşte a
Nr. 4(148)/2017
fi evidenţiată. Îmbinând viziunea teoretică cu experienţa
de management, control şi guvernanţă a autorilor, s-a
încercat aducerea în sfera teoretică, a acelor
evenimente corporative indezirabile, privind
incapacitatea, dezinteresul sau necunoaşterea în
corelarea sistemului de control intern cu cultura
organizaţională, dar şi a aspectelor ce constituie
exemple demne de urmat din activitatea entităţilor
caracterizate de împletirea armonioasă a culturii
organizaţionale cu controlul intern.
Prin studiu şi antiteză, s-au reliefat succint asemănări şi
deosebiri, îndeosebi interpretări nuanţate, privind
conceptele menţionate cu scopul redării unei părţi
importante a relaţiei dintre acestea, fără să se emită
pretenţia realizării unei lucrări exhaustive.
2. Retrospectiva literaturii de
specialitate
Interesul pentru cultura organizaţională şi controlul intern
a revenit odată cu celebrele eşecuri corporative (aduse
în atenţie de criza dot.com, din perioada 1999-2000, şi,
ulterior, în perioada crizei financiare globale declanşate
în anul 2007), din dorinţa realizării unei examinări ample
a cauzelor care le-au generat.
Substratul comun al acestor evenimente a fost lipsa de
responsabilitate la toate nivelurile organizaţionale,
sistemele de remunerare ce au încurajat abordări pe
termen scurt, nesustenabile, automulţumirea indusă de
lungile perioade de prosperitate, rigiditatea şi lipsa de
proactivitate, şi, nu în ultimul rând, lăcomia umană
(Association of Chartered Certified Accountant, 2008).
În esenţă, analiza acestor evenimente a îndreptat
atenţia, între altele, către controlul intern şi
managementul riscurilor, cu impact şi asupra culturii
organizaţionale, toate fiind însă probleme de
guvernanţă.
Astfel, în aceste cazuri s-a vorbit şi despre lipsa unei
culturi etice, susţinute de către management. Pornind de
la acest fapt, toate recomandările pentru prevenirea unor
situaţii asemănătoare, au în vedere şi cultura
organizaţională. Biegelman şi Bartow (2012) consideră
că doar o cultură a conformităţii nu doar cu legea, ci şi
cu principiile onestităţii şi integrităţii reprezintă soluţia
proactivă pentru prevenirea unor derapaje la nivel
organizaţional. Pe aceeaşi linie, IFAC vorbeşte despre
necesitatea dezvoltării unei culturi care să stimuleze
519
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
membrii organizaţiei să acţioneze în concordanţă cu
strategiile de management al riscului şi cu politicile de
control intern stabilite, în care exemplul personal al top-
managementului are un rol crucial (International
Federation of Accountants, 2012).
Cultura organizaţională, metaforic vorbind, reprezintă
ADN-ul unei entităţi, „busola‖ care orientează atitudinile
şi comportamentele angajaţilor acesteia. Angajaţii nu
sunt „celule‖ lăsate la voia întâmplării, ci dimpotrivă, cei
care le ghidează acţiunile în scopul realizării obiectivelor
entităţii sunt managerii. O adevărată provocare pentru
leadership o reprezintă, în aceste condiţii, instituirea
unor valori şi credinţe împărtăşite la nivelul entităţii, în
direcţia bunului mers al acesteia (Tabuena, 2016).
Inevitabil conducătorii trebuie să se asigure permanent
că eforturile lor de călăuzire nu se abat de la drumul
spre succes al entităţii, astfel încât aceştia au nevoie de
pârghii care să-i ajute. În acest sens, considerăm
controlul intern, în accepţiunea modernă, ca fiind
sistemul ce contribuie în mare măsură la bunul mers al
entităţii, întrucât prin intermediul său, între multe altele,
decidenţii primesc o informaţie de calitate.
Revenind asupra realităţii nefaste a evenimentelor la
care am făcut referire, nu este nicio îndoială că eşecul a
fost rezultatul lipsei abilităţii liderilor de a crea
mecanisme eficiente care să permită detectarea
semnalelor avertisment (aparent nesemnificative), utile
pentru prevenirea dezastrelor (KPMG, 2009).
Întrebarea care se naşte este: „Care sunt acele
mecanisme ce au forţa de a afirma calitatea sistemelor,
proceselor şi rezultatelor entităţii şi de a trage semnalele
de alarmă când se instaurează monotonia şi se
întrezăreşte calea „bunului plac” şi a viziunii „zilei de azi
şi după noi potopul”, dar, mai ales, ce implicaţii are
cultura organizaţională în toate aceste aspecte?‖
În opinia noastră cultura organizaţională este responsabilă
de crearea şi întreţinerea percepţiilor din rândul angajaţilor
şi de modul în care aceştia agreează, acceptă şi respectă
toate procesele derulate în cadrul entităţii, inclusiv
autoritatea conducătorilor şi urmarea ideilor acestora, dar
şi procedurile şi măsurile considerate de aceştia a fi
eficiente pentru a asigura reformarea entităţii. O atenţie
deosebită trebuie acordată controlului intern care are rolul
de asigurare că drumul urmat de entitate nu se abate de la
realizarea obiectivelor sale.
Aşadar, nu este de mirare de ce atât literatura de
specialitate (Pfister, 2009; Carataş ş.a., 2013; Lu şi
520
Wenchang, 2015; Gamboa Poveda ş.a., 2016), cât şi
vocile diverselor organizaţii/entităţi cu impact
internaţional (KPMG, 2009; United States General
Accounting Office, 1999) au considerat necesar ca
ambele, cultura şi controlul, să fie convergente şi
responsabile social.
Pentru o mai bună înţelegere a forţei sinergiei celor două
elemente – cultură organizaţională şi control intern –
pentru asigurarea succesului unei entităţi, am considerat
oportun să mai extindem puţin cadrul conceptual
(versiunile conceptuale) adus în atenţie, dar doar a
câtorva dintre accepţiunile celor două concepte
prefigurate în literatura de specialitate. Scopul acestui
demers este de a reuni cât mai multe probe necesare
asigurării sustenabilităţii studiului pe care l-am iniţiat şi
vom reda strict accepţiuni pe care le considerăm în
acord cu ceea ce dorim să evidenţiem.
Astfel, Schein (1990) defineşte cultura organizaţională
ca fiind „un model acceptat al ipotezelor de bază (valori
şi credinţe) inventat, descoperit sau dezvoltat de un grup
de persoane, pe măsură ce învaţă să facă faţă
problemelor de adaptare externă şi integrare internă,
ipoteze ce au funcţionat îndeajuns de bine pentru a fi
considerate valide şi pentru a putea fi călăuzitoare
pentru noii membri ca ipoteze corecte de a percepe,
gândi şi de a simţi în corelaţie cu anumite probleme‖.
Pe de altă parte, „cultura organizaţională constă în
interacţiunile dintre mase critice de oameni cu diferite
preferinţe şi alegeri trecute, care au capacitatea să
exercite influenţe unii asupra celorlalţi, atât pe termen
scurt cât şi pe termen lung, în interiorul, dar şi dincolo de
graniţele entităţii‖ (Wu, 2008).
Deosebit de relevantă pentru studiul nostru este şi ideea
înaintată de Gerstner (2004), care consideră: „cultura
organizaţională este ceea ce oamenii fac fără să li se
spună‖.
Analizând şi interpretând conţinutul celor trei accepţiuni,
putem să afirmăm că acestea surprind foarte bine modul
de derulare a acţiunilor în cadrul unei entităţi şi mixurile
ce se creează în interiorul acesteia în realizarea
sarcinilor de către salariaţi şi ghidarea efectuată de către
manageri.
Schein descrie modul de formare a culturii
organizaţionale, validarea acesteia de realităţile
cotidiene, dar şi transmiterea ei între membrii
organizaţiei. Deşi fără a exista o menţiune expresă,
considerăm că se subînţelege că definiţia include în
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern
ecuaţie şi liderii, dar şi controlul intern care întăreşte
convingerile prin informaţiile pe care le furnizează că,
credinţele sunt corecte („ipoteze ce au funcţionat
îndeajuns de bine pentru a fi considerate valide‖), adică
se află în consens cu filozofia entităţii, putând fi mai
departe transmise noilor membri ai entităţii.
Accepţiunea oferită de Wu descrie eforturile liderilor ce
tind să construiască în interiorul entităţii adevărate
familii, care lucrează împreună către realizarea aceluiaşi
obiectiv. Şi aici se întrezăreşte prezenţa controlului
realizat de conducători prin propriile abordări, decizii şi
acţiuni, prin a fi mereu conectaţi cu mediul intern, astfel
încât să cunoască permanent că angajaţii nu se abat de
la filozofia organizaţiei. În situaţia în care managementul
constată că activitatea entităţii se abate pe căi diferite
trebuie să ia măsurile care se impun contextului, pentru
prevenirea cronicizării.
Dacă interpretăm în mod pozitiv, puţin irealist chiar,
raportat la adevărul realităţilor cotidiene, definiţia oferită
de Gerstner relevă idealul de simbioză între cultura
organizaţională şi control intern, în sensul că, eforturile
liderilor de a crea un mediu pro-activ de lucru tind să fie
atinse, starea de control indusă a fost una care a
încurajat creativitatea şi a inhibat acţiunile imorale sau
incorecte raportat la filosofia culturii, angajaţii dezvoltând
abilitatea de a pune în acord şi de a alinia cultura
personală culturii organizaţionale a entităţii, ştiu ce au de
Figura nr. 1. Puzzle-ul culturii organizaţionale
Sursa: Adaptare după Sulkovsky, 2012
Nr. 4(148)/2017
făcut şi acţionează ca atare pentru susţinerea ţelurilor
entităţii. Dacă totuşi revenim la sfera raţională,
considerăm că pentru ca acţiunile angajaţilor să aducă
plus valoare entităţii este necesar sprijinul unui control
intern discret, dar eficient şi motivant.
Aceste abordări sunt interesante, dar mai mult înclinate
către reliefarea părţii filozofice, spirituale, a culturii
organizaţionale, fără suficiente aspecte „tehnice‖. Aşa
că, pentru rigoarea expunerii, apreciem că este necesar
să parafrazăm The Business Dictionary, care consideră
cultura organizaţională ca fiind acel set de valori şi
atitudini care contribuie la unicitatea socială şi
psihologică a entităţii, care se exprimă prin imaginea de
sine, activităţi şi acţiuni, manifestându-se prin:
 maniera de organizare a activităţii, atitudinea faţă de
angajaţi, clienţi, precum şi faţă de întreaga
comunitate;
 măsura în care se acordă libertate controlată în
procesul de luare a deciziilor, încurajând dezvoltarea
de noi idei şi expuneri personale;
 modul de comunicare, de circulaţie a informaţiei şi
relaţionare interpersonală/structurală;
 impresia indusă de politicile şi practicile de angajare
a personalului entităţii şi de gestiune a carierelor
pentru atingerea obiectivelor comune.
521
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
Aşa cum se poate constata, toate accepţiunile pe care
am ales să le prezentăm, consideră cultura
organizaţională ca având valenţe spirituale şi cutumiare.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că, cultura
organizaţională nu este doar o piesă a unui puzzle, ci
întreg puzzle-ul, care are o structură cât se poate de
clară şi migălos elaborată, fiind compusă şi decantată în
timp. Nu trebuie neglijat nici izul acestui puzzle, întrucât
acesta este cel care influenţează entitatea asupra
modului în care îşi desfăşoară activitatea (folosind
metafora lansată de profesorul Sumantra Ghosal, 2005).
Pentru elocvenţă, în Figura nr. 1 am redat principalele
elemente ale culturii organizaţionale, cele despre care
am putea spune că o definesc, îi asigură direcţia şi, în
acelaşi timp, contribuie la modelarea comportamentelor
personalului şi a sistemelor din interiorul entităţii, dar,
într-o anumită măsură, şi a celor cu care acesta intră în
contact. Şi în ceea ce priveşte componentele culturii
organizaţionale există extrem de multe puncte de vedere
în literatura de specialitate şi destul de multe neclarităţi
privind semnificaţia lor teoretică şi sfera practică de
cuprindere. Am optat pentru ceea ce Sulkovsky (2012)
consideră, în urma parcurgerii celor mai relevante lucrări
pe această temă, un „canon‖ al elementelor componente
ale structurii organizatorice.
Figura nr. 2. Cultura organizaţională – determinanţi şi incidenţe
MANAGEMENT
MEDIUL SECTORULUI CULTURĂ
Cerinţele clienţilor
Mediul concurenţial
Aşteptări societale IPOTEZE VALORI
Influenţă dominantă
Influenţă
Sursa: Gordon, 1991
522
Desigur că se poate discuta despre modul în care fiecare
dintre aceste elemente contribuie la relaţionarea cu con-
trolul intern, dar ne vom limita doar la unul dintre acestea,
de pildă, obişnuinţele. Ele pot merge de la o pasivitate
îngrijorătoare până la proactivitate entuziasmată. Este
evident că fiecare dintre aceste stări induce o anume
cultură, căreia controlul intern trebuie să-i facă faţă. Astfel,
în prima variantă va avea de luptat cu inerţii zdrobitoare,
în timp ce în celălalt caz va jubila în inovare.
În opinia noastră nu considerăm cultura organizaţională
nici pe departe ca fiind o masă amorfă şi rigidă, ci ca pe
o „substanţă‖ delicată dar, doar relativ flexibilă, care ar
trebui să evolueze consonant cu schimbările necesare
pentru asigurarea bunului mers al entităţii de referinţă.
Considerăm că, succesul depinde de abilitatea liderilor
de a corela/adapta/transforma inteligent elementele
culturii organizaţionale în funcţie de cerinţele evoluţiei
impuse de mediul extern (fără a-l neglija pe cel intern
n.n.) şi, pe acest fundal, de capacitatea de a implementa
soluţii concrete (strategii, structuri, procese) astfel încât
entitatea să facă faţă cât mai performant posibil oricăror
provocări. În caz contrar aceasta va fi sortită eşecului.
Relativ pe aceleaşi coordonate se află modelul propus
de Gordon (1991) privind formarea culturii
organizaţionale sub influenţa mediului specific al
sectorului în care acţionează entitatea (Figura nr. 2).
FORME IEŞIRI
Strategii Performanţă
Structuri Supravieţuire
Procese
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern
Mergând mai departe, ne îndreptăm atenţia asupra
controlului intern. În literatura de specialitate pot fi
identificate foarte multe definiţii ale controlului intern
(retrospective relevante ale literaturii pe această
problematică se pot găsi la Gafarov, 2009; Arwinge,
2014). Definiţiile din ultimii ani au la bază în majoritate,
definiţia formulată de COSO (1992), conform căreia
controlul intern reprezintă „un proces implementat de
consiliul de administraţie, management şi alţi membrii ai
personalului, destinat să furnizeze o asigurare
rezonabilă privind: eficienţa şi eficacitatea activităţilor;
fiabilitatea informaţiilor financiare; respectarea legilor şi
reglementărilor‖.
Considerând că am relevat suficiente elemente pentru
înţelegerea culturii organizaţionale şi a controlului intern,
continuăm cu dezvoltarea prezentării relaţiei dintre cele
două: modul în care ajută sau nu controlul intern cultura
organizaţională să „facă faţă noilor provocări‖. Astfel,
dacă cultura organizaţională este dată de spiritul în care
Figura nr. 3. Reţeaua culturală a unei organizaţii
Povestiri
Ritualuri şi rutine
Paradigmă
Sisteme de
control
organizatorice
Sursa: Johnson, 1987
Sulkovski (2012) consideră, şi subscriem la acest punct
de vedere, că includerea sistemelor de control şi a
structurii organizatorice în cultură echivalează cu
imposibilitatea tratării lor ca fiind subsisteme
organizaţionale, asemeni culturii organizaţionale.
Analiza oricăror relaţii dintre acestea ar deveni astfel
nerelevantă. Deşi structura organizatorică şi sistemele
Nr. 4(148)/2017
lucrurile se înfăptuiesc în cadrul entităţii, controlul intern
demonstrează dacă maniera de acţiune are o direcţie
adecvată în raport cu obiectivele entităţii, întrucât
analizează modul în care se realizează acţiunile şi
atrage atenţia asupra deviaţiilor ce au apărut, respectiv
ce pot apărea, oferind, totodată, sugestii necesare
pentru corectarea acestora, mergând până la
responsabilizarea socială a tuturor actorilor implicaţi.
Un concept interesant şi util demersului nostru a fost
introdus de Johnson (1987). Acesta vorbeşte despre
reţeaua culturală (en. the cultural web) a organizaţiei în
care include şi sistemele de control (Figura nr. 3).
Paradigma reuneşte credinţele şi valorile organizaţiei.
Este de remarcat că între elementele reţelei culturale
sunt incluse sistemele de control şi structurile
organizatorice pe care literatura de specialitate nu le
plasează, de regulă, în componenţa culturii
organizaţionale, care sunt puternic conectate cu
aceasta.
Simboluri
Structuri de
putere
Structuri
de control au un determinant cultural important, ele nu
sunt componente sau manifestări exclusive ale culturii
organizaţionale.
Pe această linie, Allaire şi Firsirotu (1984) identifică la
nivel organizaţional următoarele componente inter-
relaţionate:
523

1. Sistemul socio-cultural - compus din structuri formale
(inclusiv mecanismele de control), strategii, politici,
procese;
2. Sistemul cultural - practic cultura organizaţională;
actori individuali care se raportează şi
interacţionează diferit cu aceste sisteme în funcţie de
propriile capacităţi, experienţe, personalităţi. Sistemul
socio-cultural şi cel cultural sunt, în opinia celor doi
autori, într-o relaţie complexă, de „sprijin mutual‖, în
condiţii „normale‖, dar care poate deveni foarte
tensionată, mai ales atunci când există presiuni
subite pentru schimbare la nivel organizaţional. În
general, schimbările care se produc mai uşor în
sistemul socio-cultural nu pot să-şi găsească
reflectare la fel de rapid în sistemul cultural, fapt care
conduce la disonanţe şi desincronizări (Allaire şi
Firsirotu, 1984).
În final, pentru a înţelege cât mai bine relaţiile ce pot
apărea între cultura organizaţională şi controlul intern,
considerăm că mai este necesară o ultimă revenire
Figura nr. 4. Cultura ca subsistem în organizaţie
Sursa: Concepţia autorilor, 2017
524
Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
asupra modalităţilor de abordare teoretică şi practică a
culturii organizaţionale. Smirchich (1983) a făcut
distincţia între cultura organizaţională ca variabilă şi
cultura organizaţională ca metaforă de bază. În primul
caz, cultura este văzută ca fiind o variabilă printre multe
altele în cadrul organizaţiei (structură, strategie,
comunicare), care poate fi schimbată de către
management, ca un instrument organizaţional pentru
obţinerea performanţei. În al doilea caz, cultura este
reprezentată de o reţea de semnificaţii şi interpretări,
împărtăşite social, cu rol axiologic, influenţând fiecare
componentă a organizaţiei. Evoluţiile sale sunt organice,
generate de aspiraţiile, nevoile, dorinţele membrilor
organizaţiei de la toate nivelele, nu pot fi impuse
managerial. În prima abordare, se consideră că
organizaţia are o cultură, iar în a doua, organizaţia este
o cultură (Smirchich, 1983). În Figurile nr. 4 şi nr. 5
sunt prezentate interacţiunile dintre cultura
organizaţională şi alte sisteme organizaţionale (inclusiv
sistemele de control) în optica celor două abordări.
Figura nr. 5. Cultura ca metaforă: dimensiune
fundamentală care penetrează celelalte
sisteme
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern
Prin aceste două figuri încercăm să evidenţiem sintetic
două dintre modalităţile de interacţionare. Astfel, în primul
caz am considerat cultura doar un sistem ca oricare altul,
iar în al doilea caz, toate îşi au „rădăcina‖ în cultură.
Alevsson (2002) consideră că cele două abordări nu sunt
singurele două posibilităţi, ci ele reprezintă extremele unui
continuum, punct de vedere la care subscriem şi pe care
ne vom construi argumentaţiile în continuare. În
consecinţă, apreciem că doar în cadrul unor abordări
holistice este posibilă tratarea interacţiunilor dintre cultură
şi control în integralitatea lor, analizate separat acestea
şi-ar pierde esenţa.
3. Rezultatele cercetării
3.1. Cultura organizaţională - „terenul” pe
care creşte controlul intern
Călăuziţi de cele expuse anterior, considerăm cultura
organizaţională ca fiind o sursă de control care creează
un anumit tip de stări şi atitudini dorite, cu scopul de a
educa până la a modela comportamente, care să
conducă la realizarea obiectivelor entităţii. Pe de altă
parte, controlul intern performant creează starea capabilă
de „a asigura un climat dominat de confort, stabilitate şi
încredere în legătură cu modul de organizare şi
funcţionare a entităţii‖ (Domnişoru şi Vînătoru, 2008).
Toate acestea ne fac să considerăm că, în timp ce
cultura organizaţională are mai degrabă valenţe istorice,
Figura nr. 6. Cronologia culturii organizaţionale şi a controlului intern
Sursa: Concepţia autorilor, 2017
Nr. 4(148)/2017
abordează prezentul mai degrabă strategic şi
previzionează doar fundamentele viitorului îndepărtat,
controlul intern este oarecum mai flexibil şi mai
adaptabil, deosebit de tactil şi îndreptat mai degrabă
către istoria recentă şi viitorul previzibil, aşa cum am
transpus în Figura nr. 6. A nu se înţelege că domeniul
uneia/unuia este neglijat de celălalt/cealaltă, ci doar că
ele se focusează puţin diferit din punct de vedere
cronologic, spre obţinerea aceluiaşi rezultat: împlinirea
cu succes a dezideratelor entităţii.
Considerăm cultura organizaţională ca fiind cea mai
importantă forţă motrice a oricărei entităţi, fiind
omniprezentă în configurarea structurii entităţii, inclusiv în
designul sistemului de control intern, prin orientarea
percepţiilor şi configurarea mediul ambiant de lucru. Mai
mult şi mai aplicat pe tematica noastră, aşa cum
statuează şi The Institute of Internal Auditors (2014),
precum şi Pfister (2009), cultura unei organizaţii este
esenţială îndeosebi pentru eficacitatea sistemelor şi
proceselor de control intern. În cazul în care cultura
organizaţională este ostilă, nici un sistem de control intern
nu poate fi eficient (IIA, 2014), întrucât va avea aspecte
rigide, poliţieneşti care inhibă creativitatea şi implicit
posibilitatea de inovare. Wright (2009) subliniază faptul că
atitudinile şi acţiunile membrilor organizaţiilor influenţează
controalele interne, respectiv abordările sunt puternic
influenţate de stările de spirit. Acest fapt are implicaţii
culturale, întrucât considerăm cultura ca fiind cel mai
puternic modelator al stărilor de spirit individuale.
525
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
Pentru o mai bună sugestivitate, în Figura nr. 7 am
reprezentat influenţa culturii organizaţionale asupra
controlului intern văzut ca „stare menită a comunica ce
se întâmplă, dar mai ales cum se întâmplă (n.n.) într-o
Figura nr. 7. Impactul/influenţa culturii organizaţionale asupra controlului intern
Sursa: Concepţia autorilor, 2017
Dacă detaliem, putem afirma că Figura nr. 7 surprinde
cel puţin două aspecte:
 Cultura organizaţională este, conform Roth (2010),
cea mai importantă sursă de control (rigoare, am
putea spune noi) din cadrul fiecărei organizaţii,
influenţând comportamentul fiecărui angajat şi
orientându-l în concordanţă cu aşteptările
organizaţionale (McShane şi Von Glinow, 2006).
Astfel, organizaţiile cu cultură etică au mai puţină
nevoie de o supraveghere atentă a angajaţilor, ca să
nu mai vorbim de manuale, diagrame de organizare
şi reguli formale, proceduri şi controale stricte
(Nickels ş.a., 2011), care nu fac decât să rigidizeze,
iar uneori sunt desuete în raport cu încurajarea
526
entitate‖ (Johnson, 2000), adică aceea care induce
conştiinţa (preferabil pro-activă) de lucru şi modul (clar)
de acţiune cu scopul de a furniza asigurări conducerii
entităţii, că aceasta nu se abate de la obiectivele sale.
libertăţii de exprimare. Această idee poate fi
rezumată succint ca fiind controlul exclusiv prin
cultură, un vis frumos pentru practica
organizaţională.
 Pe de altă parte, controlul intern poate avea efecte
asupra culturii organizaţionale, prin aceea că
rezultatele sale pot transforma anumite elemente ale
culturii organizaţionale (norme organizaţionale,
obişnuinţe, modalităţi de comunicare etc.). În acest
sens, Andersen şi Lueg (2016), în retrospectiva
amplă a literaturii de specialitate pe care o
realizează pentru a analiza relaţia sistem de control
managerial-cultură, citează două lucrări în care se
arătă că, introducerea la nivelul unei organizaţii a
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern
unui nou sistem de contabilizare, mai riguros,
focalizat pe control (Dent, 1991), respectiv
introducere six-sigma (Busco şi Scapens, 2011) au
remodelat cultura organizaţiilor studiate.
Cultura organizaţională constituie, aşa cum putem
afirma fără tăgadă, „fundaţia‖ pentru toate componentele
sistemului de control intern, îndeosebi pentru mediul de
control. În acest context, subscriem la teza potrivit căreia
„mediul de control se substituie culturii organizaţionale,
stare generată de faptul că elemente ca integritate,
etică, sistem de valori, supraveghere, responsabilitate,
evaluarea performanţelor, interacţionează cu aceeaşi
intensitate şi forţă asupra ambelor‖ (Japal, 2012). Pe de
altă parte, este de menţionat că The Institute of Internal
Auditors defineşte mediul de control, drept componentă
a controlului intern, ca fiind „atitudinea şi acţiunile
conducerii în ceea ce priveşte importanţa controlului în
cadrul organizaţiei‖ (IIA, 2014).
Totodată, Arens ş.a. (2016) percep mediul de control
intern ca fiind „o umbrelă ce protejează celelalte
componente‖ ale controlului intern. În viziunea
autorilor citaţi, exemplul personal al managerilor,
atitudinea şi comportamentul lor faţă de salariaţi şi
faţă de terţi, transparenţa de care ei dau dovadă,
contribuie la crearea stării de control intern onest,
căci (aşa cum susţine şi American Institute of
Certified Public Accountants în ghidul de audit
„Assessing & Responding to Audit Risk in a Financial
Statement Audit‖) eficacitatea controlului intern nu se
poate ridica deasupra valorilor de integritate şi etică
ale oamenilor ce-l creează, administrează şi
monitorizează. Altfel spus, tonul corect trebuie dat de
la vârf (pentru o analiză amplă a conceptului de „ton
de la vârf‖ – (en. „ton at the top‖) a se vedea Staicu
ş.a., 2013). Trebuie precizat, de asemenea, că în
conformitate cu raportul COSO din 2004
„EntrepriseRisk Management - Integrated
Framework‖, tonul de la vârf este considerat un
factor de influenţă pentru toate cele opt componente
ale managementului riscurilor la nivel organizaţional,
în special pentru mediul intern).
Noi suntem adepţii tezei potrivit căreia, integritatea şi
valorile etice sunt elemente esenţiale ale mediului de
control, care afectează proiectarea, administrarea şi
monitorizarea tuturor mecanismelor şi proceselor de
control intern. În acelaşi timp, integritatea şi
comportamentul etic au un determinant important în
cultura organizaţională a entităţii (Figura nr. 7).
Nr. 4(148)/2017
În acest context, cultura organizaţională nu se referă
numai la fundamentarea şi transmiterea unor valori în
cadrul grupului, ci şi la modul în care se relaţionează în
entitatea respectivă, la coborârea managerilor de top
printre oamenii obişnuiţi, nu la izolarea lor „într-un turn
de fildeş‖ (parafrazare după Renard, 2016), la arta de a
dezvolta un control intern creativ, la abilitatea de a
implementa sisteme şi stări de lucru proactive, întrucât
organizaţiile care ajung să fie profitabile sunt acelea
care acordă importanţă oamenilor, control asupra muncii
lor şi le conferă încredere (Peters şi Waterman, 1982).
În ceea ce ne priveşte, considerăm că entităţile au de
câştigat pe măsură ce cultura organizaţională reuşeşte
să orienteze percepţia, comportamentul şi atitudinea
resursei umane, astfel încât aceasta să perceapă
controlul intern ca pe o modalitate de conectare cu
managementul entităţii, prin susţinerea şi
recompensarea profesionalismului, promovarea celor
mai buni pe baze reale şi cunoscute de întreg personalul
entităţii, criterii de selecţie sănătoase, bazate pe
calitatea umană, moralitate, profesionalism, încurajarea
creativităţii şi acordarea de libertate pentru îndeplinirea
sarcinilor, găsirea de soluţii în detrimentul căutării de
vinovaţi, aprecierea asumării responsabilităţii şi atenţia
sporită la tendinţa de a pedepsi o greşeală făcută fără
intenţie, căci aceasta ar putea duce la dispariţia
sistematică a iniţiativei şi creativităţii.
Pe acest fundal, apreciem că, de pildă, învăţarea din
greşeli poate fi văzută mai degrabă ca fiind o sursă de
îmbogăţire a cunoştinţelor şi de dobândire de
experienţă. Van Dyck ş.a. (2005) vorbesc despre practici
culturale pentru un management al erorii la nivel
organizaţional: comunicarea rapidă cu privire la o
eroare; analiza erorii şi distribuirea la nivel
organizaţional a cunoştinţelor acumulate în urma acestei
analize; controlul pierderilor. Dualitatea control-învăţare
trebuie tratată cu mare grijă de către management,
respectiv managerii trebuie să fie extrem de atenţi unde
stabilesc graniţa între eroarea care reflectă lipsa de
performanţă şi eroarea ca oportunitate de învăţare (Van
Dyck ş.a., 2005).
În măsura în care cultura organizaţională este una a
împuternicirii (en. empowerment culture) veritabile,
controlul în sensul de verificare-inspecţie clasică tinde,
în opinia noastră, inevitabil către zero sau, oricum către
niveluri suficient de reduse. În acest sens, considerăm
mai mult decât interesantă teza susţinută de The
Institute of Internal Auditors, potrivit căreia, cultura
527
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
organizaţională creează în portofoliul controlului
intern o sarcină importantă, prin faptul că o cultură
organizaţională pozitivă, orientată către onestitate şi
etică are capacitatea de a crea comportamente
deschise către implementarea unui sistem de
control adecvat, care poate contribui la creşterea
responsabilităţii generale, chiar a celei sociale.
Pe aceleaşi coordonate, revenim pentru a sublinia o
sintagmă din The Business Dictionary, ce include
în cultura organizaţională, „libertatea controlată‖.
Aceasta, în opinia noastră, reprezintă un deziderat
comun atât al culturii organizaţionale, cât şi al
controlului intern şi reflectare a ambidextriei
organizaţionale. În sprijinul acestei teze vine, de
exemplu, şi filozoful Gabriel Liiceanu (1994), care
afirma în opera „Despre limită‖ că: „libertatea umană
se interpretează într-un mănunchi de limite ce sunt
condiţia exerciţiului ei‖. Mai simplu spus, libertatea
nu înseamnă că se poate face orice, că se pot
încălca libertăţile celorlalţi etc. Extrapolând, afirmăm
că asigurarea realizării obiectivelor propuse nu se
poate face decât orientând acţiunile umane către
scopuri precise, dar acceptabile/rezonabile din punct
de vedere general şi/sau social. Mai mult, putem
spune că libertatea controlată nu se poate realiza
decât prin acţiunea concertată a cel puţin celor două
elemente supuse atenţiei şi armonizată prin
adaptarea controlului intern la cultura
organizaţională. Se pot crea astfel premise pentru un
echilibru necesar la nivel organizaţional între
autonomie şi control (a se vedea în acest sens şi
Xiao, 2017).
Pentru o mai bună consolidare a tezelor enunţate,
încercăm să prezentăm câteva ipostaze grăitoare.
Astfel, dacă vorbim despre state europene şi cultura
lor naţională (îndeosebi natura legislativă şi
instituţională, dar nu numai...), putem menţiona că în
perioada 1991-1995, odată cu debutul migrării din
Europa de Est către Vest, s-a constatat că
occidentalii nu mai aveau pârghiile legislative
necesare soluţionării unor probleme, care să
sancţioneze faptele vădit ilegale în estul Europei,
întrucât ca urmare a evoluţiei culturii, controlul
(organizaţional/naţional intern) de tip occidental se
„relaxase‖ în această zonă, alte forţe compensând.
Din acest punct de vedere, concluzia ce o putem
desprinde este aceea că, controlul intern, în funcţie
de nivelul culturii, poate fi catalogat ca fiind mai
528
degrabă sancţionator (în est), dar mai ales promotor
al ideii de corectitudine şi mai exact, de normalitate
(în occident).
În acelaşi mod, dar în alt plan, se întâmplă şi la nivelul
entităţilor de afaceri/patrimoniale, într-un fel este
dezvoltat controlul într-o cultură în care orice idee este
luată în considerare (fără a se înţelege că este automat
pusă în operă, dar este cel puţin analizată, chiar testată
plauzibilitatea şi performanţa acesteia), indiferent de la
cine vine, ceea ce denotă că atât cultura
organizaţională, cât şi controlul intern sunt proactive,
încurajează creativitatea şi implicarea, opus, culturii
organizaţionale ritualice (deosebit de canonice…) în
relaţie strictă cu un control intern de conformitate şi
nimic mai mult. Am putea spune că aceasta, cultura pro-
activă, care induce un control intern senzitiv, este cea
mai bună formă a libertăţii controlate.
Pe de altă parte, o cultură organizaţională aflată în
derivă, care pierde direcţia şi lasă să se dezvolte un
sistem de control rigid şi haotic, caracterizat, de
pildă, de dominaţia bunului plac al unui grup restrâns
de persoane, nu va face decât să genereze stări şi
atitudini conflictuale, de insecuritate personală şi de
simulare a muncii, care, pe cale de consecinţă, vor
îndepărta entitatea de la îndeplinirea obiectivelor
propuse. În acest context, apare ca pertinentă
întrebarea: „Cum poate controlul intern să se
sustragă filosofiei culturii organizaţionale şi să o
influenţeze?‖. Răspuns la această întrebare găsim în
contextul în care controlul intern face opinie separată
de cultura entităţii din care a fost plămădit, urmărind
să o subjuge/domine. Această stare este posibilă în
toate acele cazuri în care ambianţa generală din
interiorul entităţii este caracterizată de apăsare şi
neputinţă, teamă şi lehamite etc. Este contextul în
care controlul intern este orientat către aspecte ce îşi
pierd legătura cu realitatea şi cu obiectivele nobile.
Practic, astfel de anomalii pot apărea atunci când
cultura organizaţională, o bună perioadă de timp, uită
să asculte glasul controlului, a sistemului de apărare
şi tonifiere al oricărei entităţi, ce nu îi permite să cadă
în desuetudine şi lasă să se creeze sub-culturi în
interiorul său de către persoane cu scopuri mai puţin
oneste, ca să nu spunem obscure, care încearcă să
preia cât mai multă putere şi să anihileze cultura
mamă. Astfel spus, se poate da naştere unei alte
culturi corelate cu îndeplinirea scopurilor personale,
egoiste, apelând pentru aceasta la tehnici de
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern
manipulare perfidă, pe care o combină diabolic cu
elogierea binelui general.
Relativ pe aceleaşi coordonate, Padilla ş.a. (2007)
vorbesc despre un aşa-numit „triunghi toxic‖ pentru
orice organizaţie, reunind un leadership distructiv,
subordonaţi suspicioşi şi un mediu favorabil anumitor
derapaje. Liderul distructiv (Ken Lay de la ENRON
este prezentat ca un astfel de lider din lumea
afacerilor) este caracterizat prin: charismă utilizată în
interes personal; nevoia/dorinţa de putere; narcisism;
promovarea unei ideologii a urii, a intimidării, a
conflictului (se exemplifică aici cu fostul CFO al Enron,
Andrew Fastow, ce avea permanent pe birou un cub
inscripţionat cu: ―When ENRON says it's going to
‗ripyour face off‘… it means it will rip your face off!‖, în
traducere liberă ‖Când ENRON spune că te va
distruge … înseamnă că te va distruge‖). Subordonaţii
suspicioşi sunt prezentaţi ca având: nevoi de bază
nesatisfăcute (inclusiv sociale); auto-evaluare
negativă: maturitate psihică scăzută; ambiţii personale
(exploatate de către liderul distructiv); valori şi credinţe
congruente cu cele ale liderului; valori neacceptate la
nivel social (lăcomie, egoism). Mediul conductiv pentru
astfel de comportamente deviante se referă la:
instabilitate; perceperea unor ameninţări iminente;
cultura în care este cultivată evitarea, incertitudinea,
colectivismul, distanţa mare faţă de putere; inexistenţa
unui sistem de echilibru între centri de putere. În cadrul
unor astfel de organizaţii, sistemele de control intern
sunt folosite pentru a descuraja opiniile şi abordările
contrare celor exprimate de conducător, pentru a
submina încrederea membrilor în propriile capacităţi,
pentru a crea un climat de nesiguranţă generală.
Un ultim aspect al relaţiei dintre cultura organizaţională
şi controlul intern ce-l expunem ar fi: Ce se întâmplă în
această relaţie atunci când se schimbă conducerea?
De regulă, relaţia dintre cultura organizaţională şi
controlul intern este una prietenoasă, în care cultura
organizaţională dă tonul, iar controlul intern se înscrie
în melos. Însă, atunci când conducerea se schimbă
sau se modifică esenţial, acestă relaţie, foarte
probabil, devine turbulentă, în sensul că, deşi cultura
organizaţională păstrează aceeaşi atitudine, oarecum
temperată, controlul intern poate deveni agresiv, poate
forţa lucrurile şi faptele, sistemele şi procesele, chiar şi
cultura organizaţională, reuşind sau nu, dar afectând
cultura organizaţională, uneori provocând răni grave,
dificil dacă nu imposibil de vindecat.
Nr. 4(148)/2017
Concluzii
În principiu, am ajuns la concluzia că între cele două
instituţii este o relaţie biunivocă. Desigur cultura rămâne
baza, cea în care se creează, se dezvoltă şi uneori
dispar toate celelalte elemente ale unei entităţi, inclusiv
controlul intern de la un moment dat, dar lăsând „urme‖
uneori. Considerăm dezirabil ca pe măsura existenţei şi
funcţionării sale, controlul intern inovativ şi demn să
creeze cât mai multe elemente ce merită să se integreze
în cultura organizaţională onestă.
Fără îndoială, cultura organizaţională creează şi
reformează comportamente, generează atitudini şi
determină stări de spirit şi, totodată, influenţează modul
în care sunt configurate sistemele şi valoarea pe care le-
o atribuie, inclusiv controlului intern. În acest context, se
desprinde ideea conform căreia prin însăşi conţinutul
său, cultura organizaţională este o sursă de control, un
control soft – eficient şi motivant (în măsura în care
discutăm despre o cultură care cultivă împuternicirea,
complianţa şi nu este marcată de anumite patologii),
discret sau mai bine spus asertiv, capabil să coreleze
abordările personalului entităţii cu cele dorite de
organizaţia în care activează.
Pe de altă parte, este indubitabil că şi controlul intern
ajunge să influenţeze cultura organizaţională. Aceasta
se realizează în primul rând prin aceea că el sesizează
între altele şi eventualele fisuri ale sistemului de valori al
culturii organizaţionale. Privit din alt unghi, controlul
intern poate acţiona asupra culturii organizaţionale
şi în sens negativ prin aceea că, profitând de unele
slăbiciuni ale acesteia, poate deveni de exemplu,
acaparator, el afectând până la a anihila orice
formă de leadership veritabil pozitiv şi poate schimba
orientarea culturii organizaţionale, alterându-i chiar
substanţa.
Apreciem, însă că vigilenţa şi echilibrul ambelor instituţii,
transparenţa şi atenţia la feed-back-ul venit din partea
culturii individuale a angajaţilor entităţii şi a tuturor celor
implicaţi/afectaţi (stakeholderi) sunt pârghii ce merită a fi
luate în considerare pentru a îndrepta orice abatere de
la neconectarea constructiv-pozitivă a controlului intern
şi a culturii organizaţionale.
Principala limită a studiului nostru o reprezintă lipsa de
exhaustivitate, respectiv concentrarea pe un număr
restrâns de speţe şi ipostaze organizaţionale. Cu toate
acestea, credem că scrierea poate fi considerată o bază
529
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
solidă pentru cercetări viitoare, cum ar fi chiar
evidenţierea tuturor sinergiilor dintre cultura
organizaţională şi controlul intern sau analiza cantitativă
a congruenţelor şi a diferenţelor dintre cultura
organizaţională şi mediul de control intern.
De asemenea, credem că o direcţie viitoate de cercetare
interesantă ar putea fi şi analiza relaţiilor dintre cele
două elemente acordând o atenţie mai mare şi altor
BIBLIOGRAFIE
1. Allaire, Y. şi Firsirotu, M.E. (1984), Theories of
organizational culture, Organization studies, vol. 5,
nr. 3, pp. 193-226, DOI
10.1177/017084068400500301.
2. Alvesson, M. (2012). Understanding organizational
culture, 2nd Edition, London: Sage Publications.
3. Andersen, C.V. şi Lueg, R. (2016), Does culture
matter?–A systematic literature review on how
culture interacts with management control systems,
disponibil la SSRN:
https://ssrn.com/abstract=2890880.
4. Apostolou, N. şi Crumbley, D.L. (2008), The tally
stick: The first internal control?, Forensic Examiner,
vol. 17, nr. 1, pp. 60-62.
5. Arens, A.A., Hogan, C.E., Beasley, M.S. şi Randal,
J.E. (2016), Auditing and Assurance Services: An
integrated Approch (16th Edition), United States:
Publisher Pearson Education.
6. Arwinge, O. (2014), Internal control in the financial
sector: A longitudinal case study of an insurance
company (Doctoral dissertation, Uppsala
universitet).
7. Association of Chartered Certified Accountant
(2008), Corporate Governance and the Credit
Crunch, disponibil la
http://www.accaglobal.com/content/dam/acca/glob
al/PDF-technical/corporate-governance/cg_cc.pdf,
accesat 20.02.2017.
8. Beckhard, R. (1969), Organization development:
Strategies and models, Reading Mas: Addison
Wesley.
9. Biegelman, M. T. şi Bartow, J. T. (2012), Executive
roadmap to fraud prevention and internal control:
Creating a culture of compliance, New Jersey:
John Wiley & Sons.
530
factori care contribuie la configurarea şi transformările
culturii organizaţionale, dincolo de leadership asupra
căruia ne-am concentrat pe alocuri în acest articol,
aceştia putând fi: dinamismul mediului de afaceri;
presiuni exercitate de acesta; specificul mediului local de
afaceri; particularităţile angajaţilor companiei
(Kuznetsov, 2014), cultura naţională (Sim, 2009) etc.
10. Busco, C. şi Scapens, R. W. (2011), Management
accounting systems and organisational culture:
Interpreting their linkages and processes of
change, Qualitative Research in Accounting &
Management, vol. 8, nr. 4, pp. 320-357, DOI
10.1108/11766091111189873.
11. Carataş, M.A., Spătariu, E.C. şi Trandafir, R.A.
(2013), Internal audit, internal control and
organizational culture – active ingredients in
conquering the crisis, Ovidius University Annals,
Economic Sciences Series, vol. 13, nr. 2, pp. 553-
557.
12. Committee of Sponsoring Organizations of the
Treadway Commission (COSO) (1992), Internal
control - Integrated Framework, New York: AICPA.
13. Committee of Sponsoring Organizations of the
Treadway Commission (COSO), (2004), Enterprise
Risk Management - Integrated Framework, New
Jersey: AICPA.
14. Deal, T.E. şi Kennedy, A.A. (1982), Corporate
cultures: The rites and rituals of corporate life,
Reading, MA: Addison-Wesley.
15. Dent, J.F. (1991), Accounting and organizational
cultures: a field study of the emergence of a new
organizational reality, Accounting, Organizations
and Society, vol. 16, nr. 8, pp. 705-732, DOI
10.1016/0361-3682(91)90021-6.
16. Domnişoru, S. şi Vînătoru, S.S. (2008), Audit şi
control intern – preliminarii conceptuale şi
procedurale, Craiova, Editura Sitech.
17. Gamboa Poveda, J.E., Campuzano Rodriguez,
M.A. şi Cabezas Cabezas, R.F. (2016), The
challenge of organizational culture in internal
control, REVISTA PUBLICANDO, vol. 3, nr. 7, pp.
449-458.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Interacţiuni între cultura organizaţională şi controlul intern
18. Gafarov, T. (2009), Financial reporting quality
control for internal control implementation (Doctoral
dissertation, Brno University Of Technology).
19. Gerstner, L.V. (2004), în cadrul summit-ului de
afaceri World Business Forum New York, disponibil
la http://www.tmiworld.com/ro/blogs/world-
business-forum-new-york-mai-2004, accesat
20.02.2017.
20. Ghosal, S. (2005), Want success? Change the
smell of your workplace!, Rediff Business,
disponibil la
http://www.rediff.com/money/2005/mar/10bspec.ht
m, accesat 30.03.2017.
21. Gordon, G.G. (1991), Industry determinants of
organizational culture, Academy of Management
Review, vol. 16, nr. 2, pp. 396-415, DOI
10.5465/amr.1991.4278959.
22. Hay, D. (1993), Internal control: How it evolved in
four English-speaking countries, The Accounting
Historians Journal, vol. 20, nr. 1, pp. 79-102, DOI
10.2308/0148-4184.20.1.79.
23. International Federation of Accountants (2012),
Evaluating and Improving Internal Control in
Organizations, disponibil la
http://www.ifac.org/system/files/publications/files/E
valuating%20and%20Improving%20Internal%20Co
ntrol%20in%20Organizations%20-
%20updated%207.23.12.pdf, accesat 01.03.2017.
24. Jaeger, A.M. (1982), Contrasting control modes in
the multinational corporation: Theory, practice, and
implications, International Studies of Management
& Organization, vol. 12, nr. 1, pp. 59-82, DOI
10.1080/00208825.1982.11656333.
25. Japal, S. (2012), Comments on COSO revised
Internal Control - Integrated Framework (2010),
disponibil la https://soniajaspal.wordpress.com/
2012/01/05/comments-on-coso-revised-framework-
internal-control-integrated-framework/, accesat
01.02.2017.
26. Johnson, G. (1987), Strategic change and the
management process, Blackwell.
27. Johnson, G. (2000), Strategy through a cultural
lens: Learning from managers‘ experience.
Management Learning, vol. 31, nr. 4, pp. 403-426,
DOI 10.1177/1350507600314001.
28. KPMG (2009), Internal Control: A Practical Guide,
pp. 23, disponibil la http://www.ecgi.org/codes/
Nr. 4(148)/2017
documents/kpmg_internal_control_practical_
guide.pdf, accesat 23.03.2017.
29. Kuznetsov, A. (2014), Synergy of corporate culture
and financial control in the chaotic environment,
Journal of Finance and Accounting, vol. 2, nr. 6,
pp. 21-30, DOI 10.11648/j.jfa.s.2014020601.14.
30. Lakis, V. şi Giriunas, L. (2012), The concept of
internal control system: Theoretical aspect,
Ekonomika, vol. 91, nr. 2, pp. 142-152.
31. Liiceanu, G. (1994), Despre limită, Bucureşti:
Editura Humanitas.
32. Lu, X.U. şi Wenchang, L.I. (2015), The study on
relationship between internal control and enterprise
culture-based on corporate governance
mechanism, International Business and
Management, vol. 10, nr. 1, pp. 82-87.
33. Margulies, N. (1969), Organizational culture and
psychological growth, The Journal of Applied
Behavioral Science, vol. 5, nr. 4, pp. 491-508, DOI
10.1177/002188636900500403.
34. McShane, S.L. şi Von Glinow, M. (2006),
Organizational Behaviour. Emerging Realities for
The Workplace Revolution, 4thed McGraw Hill
Companies Inc.
35. Nickels, G., McHugh, J.M. şi McHugh, S.M. (2011),
Understanding Business, 9thed. Irwin, McGraw-Hill
New York.
36. Ouchi, W.G. (1980), Markets, bureaucracies, and
clans, Administrative Science Quarterly, vol. 25, nr.
1, pp. 129-141, DOI 10.2307/2392231.
37. Ouchi, W.G. (1981), Theory Z: How American
business can meet the Japanese challenge,
Reading, MA: Addison-Wesley Publishing
Company.
38. Padilla, A., Hogan, R., şi Kaiser, R.B. (2007), The
toxic triangle: Destructive leaders, susceptible
followers, and conducive environments, The
Leadership Quarterly, vol. 18, nr. 3, pp. 176-194,
DOI 10.1016/j.leaqua.2007.03.001.
39. Peters, T.J. şi Waterman, R.H. (1982), In search of
excellence: Lessons from America’s bestrun
companies, New York: Harper & Row.
40. Pfister, J. (2009), Managing Organizational Culture
for Effective Internal Control: From Practice to
Theory, Springer Physica-Verlag, Berlin
Heidelberg.
531
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
41. Plakhotnik, M.S. şi Rocco, T.S. (2005),
Organizational Culture: A Literature Review of the
AHRD 1994-2005 Proceedings, Florida
International University, USA.
42. Ray, C.A. (1986), Corporate culture: the last
frontier of control?, Journal of management
studies, vol. 3, nr. 3, pp. 287-297, DOI
10.1111/j.1467-6486.1986.tb00955.x.
43. Renard, J. (2016), Théorie et pratique de l'audit
interne, neuvième edition, Groupe Eyrolles, Paris.
44. Roth, J. (2010). Best Practices: Evaluating the
Corporate Culture, Published by Altamonte
Springs, Fla.: Institute of Internal Auditors.
45. Schein, E.H. (1968), Organizational socialization,
Industrial Management Review, vol. 9, nr. 2, pp. 1-
16.
46. Schein, E.H. (1990), Organizational culture,
American Psychologist, vol. 45, nr. 2, pp. 109-119.
47. Sim, M. (2009), National culture effects on groups
evaluating internal control, Managerial auditing
journal, vol. 25, nr. 1, pp. 53-78, DOI
10.1108/02686901011007306.
48. Smircich, L. (1983), Concepts of culture and
organizational analysis, Administrative Science
Quarterly, vol. 28, nr. 3, pp. 339-358, DOI
10.2307/2392246.
49. Sulkovsky, L. (2012), Elements of organizational
culture – theoretical and methodological problems,
Management, vol. 16, nr. 2, pp. 63-71, DOI
10.2478/v10286-012-0056-y.
50. Staicu, A. M., Tatomir, R. şi Lincă, A. C. (2013),
Determinants and consequences of tone at the top,
International Journal of Advances in Management
and Economics, vol. 2, nr. 2, pp. 76-88.
51. Tabuena, J. (2016), Companies and regulators are
paying more attention to getting culture right,
disponibil la http://misti.com/audit-news-
trends/auditing-corporate-culture-a-new-imperative,
accesat 20.02.2017.
532
52. Teehankee, B. (1994), Organizational culture: A
critical review of literature, DLSU Dialogue: An
Interdisciplinary Journal for Cultural Studies, vol.
27, nr. 1, pp. 67-92.
53. The Business Dictionary (2017), disponibil la
http://www.businessdictionary.com/definition/or
ganizational-culture.html, accesat 01.02.2017.
54. The Institute of Internal Auditors (IIA) (2014),
Culture and internal control, disponibil la
https://www.iia.org.uk/resources/ethics,-values-
and-culture/organisational-culture/culture-
andinternal-control/, accesat 02.02.2017.
55. United States General Accounting Office (1999),
Standards for Internal Control in the Federal
Government, disponibil la
http://www.gao.gov/special.pubs/ai00021p.pdf,
accesat 12.09.2016.
56. Van Dyck, C., Frese, M., Baer, M. şi Sonnentag, S.
(2005), Organizational error management culture
and its impact on performance: a two-study
replication, Journal of Applied Psychology, vol. 90,
nr. 6, pp. 1228-1240, DOI 10.1037/0021-
9010.90.6.1228.
57. Vargas-Hernández, J.G., Casas Cardenaz, R. şi
Calderón Campos, P. (2016), Internal control and
organizational culture in small businesses: A
conjunction to competitiveness, Reuna, vol. 21, nr.
2, pp. 5-22.
58. Wright, R.M. (2009), Internal Audit, Internal Control
and Organizational Culture, disponibil la
http://vuir.vu.edu.au/1989/1/R-M-Wright-Thesis-
2009.pdf, accesat 02.02.2017.
59. Wu, J.Y. (2008), A general behavior model and
new definitions of organizational cultures, Journal
of Socio-Economics, vol. 37, nr. 6, pp. 2535-2545,
DOI 10.1016/j.socec.2007.10.002.
60. Xiao, Q. (2017), Control or Autonomy? A Case
Study of two Organizational Forms in the
Zhangjiakou Internal Migrant Organization, Public
Organization Review, pp. 1-15.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 533-543
Formarea
ISSN: culturii
1583-5812; ISSN financiare şi relaţia acesteia cu rata de participare a IMM-urilor
on-line: 1844-8801
la pieţele financiare

Formarea
culturii
Rezumat
financiare şi Importanţa culturii financiare este tot mai ridicată,
datorită unor factori precum dezvoltarea de noi produse

relaţia
financiare, complexitatea instrumentelor şi pieţelor
financiare, schimbările politice, respectiv factorii
economici. Din acest motiv, ultimii ani au adus o serie de
măsuri semnificative de formare, evaluare şi dezvoltare

acesteia cu a culturii financiare, iniţiate de persoane şi organizaţii cu

competenţe ştiinţifice, precum Banca Mondială. Dată
fiind importanţa acestui concept, prezenta cercetare a

rata de
fost realizată cu scopul de a evalua relaţia între cultura
financiară şi prezenţa întreprinderilor mici şi mijlocii pe
pieţele financiare. Populaţia statistică a studiului este
compusă din companii mici şi mijlocii situate în oraşul

participare a industrial Rasht. Datele au fost analizate cu ajutorul

modelării prin ecuaţii structurale, metoda utilizată fiind
cea a celor mai mici pătrate parţială. Rezultatele au

IMM-urilor la
arătat că educaţia financiară exercită un impact pozitiv şi
semnificativ asupra nivelului culturii financiare, precum şi
asupra participării la piaţa financiară.

pieţele
Cuvinte-cheie: cultură financiară, educaţie financiară,
participare la piaţa financiară.
Clasificare JEL:: C12 . G1

financiare
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR,
Profesor asistent în economie, Departmentul de
Management, Rasht Branch, Islamic Azad University,
Rasht, Iran
Pejman EBRAHIMI,
Departmentul de Management, Rasht Branch, Islamic
Azad University, Rasht, Iran,
E-mail: pejman.ebrahimi77@gmail.com
Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:
Mirbargkar, S.M. and Ebrahimi, P. (2017), Financial literacy
training and its role in the participation ratio of the SMEs in the
financial markets, Audit Financiar, vol. XV, no. 4(148)/2017,
pp. 644-654, DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/644
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/644
Data primirii articolului: 25.04.2017
Data revizuirii: 18.05.2017
Data acceptării: 19.05.2017

Nr. 4(148)/2017 533


Introducere
O temă importantă în economia Iranului este
reprezentată de problema investiţiilor, precum şi de
implicarea întreprinderilor economice în acest domeniu,
cu impact asupra dezvoltării durabile. În Iran, investiţiile
reprezintă o componentă esenţială a planului de
dezvoltare a ţării. Între principalele considerente se
numără, spre exemplu, problema şomajului, considerată
o criză majoră în economia ţării; se speră ca această
problemă să fie rezolvată prin dezvoltarea investiţiilor,
acestea conducând la creşterea producţiei naţionale şi
mai departe la creşterea necesarului de forţă de muncă.
Un alt aspect important este reprezentat de nivelul de
cultură financiară a investitorilor. Cei cu o capacitate mai
ridicată de înţelegere a problemelor financiare îşi
gestionează mai bine afacerile curente, cât şi proiectele
pe termen lung. Piaţa investiţiilor este foarte complexă,
fiind bazată pe procese dificile şi importante de luare a
deciziilor. Desigur, decidenţii ar trebui să dispună de
informaţii adecvate. Investitorii, în calitate de decidenţi în
domeniul economic, ar trebui să dispună atât de
informaţii financiare, cât şi de o capacitate rezonabilă de
analiză a pieţei financiare, ceea ce demonstrează
importanţa culturii financiare.
Prin cultură financiară se înţelege capacitatea de a
gestiona banii în mod eficace şi eficient, în cadrul
proceselor de luare a deciziilor financiare
(Bayrakdaroglu şi San, 2014). O educaţie financiară
exactă şi coerentă poate sprijini crearea unor planuri de
economisire, gestionarea datoriilor şi luarea unor decizii
de investire strategice de către pensionari sau urmaşi ai
acestora. Pe de altă parte, anumiţi cercetători susţin că
măsurile de dezvoltare a culturii financiare pot justifica
doar parţial comportamentul financiar şi, similar altor
cursuri de pregătire, efectul acestora va dispărea cu
timpul (Hendriks, 2010). Cultura financiară influenţează
procesul de luare a deciziilor, fiind puţin probabil ca
persoanele cu un nivel scăzut de cultură financiară să
participe ca investitori la pieţele financiare. Accesul
investitorilor la informaţii legate de active financiare,
într-un timp scurt şi de regulă fără costuri, este important
în contextul raţionamentelor analitice ale managerilor.
Prin deţinerea de cunoştinţe şi informaţii privind
elementele tranzacţionate pe pieţele financiare, precum
şi prin evaluarea exactă a unor astfel de elemente şi
instrumente, managerii pot răspunde mai bine
solicitărilor companiei. Procesul de prelucrare şi
transformare a datelor financiare brute în elemente utile,
534
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI
cum ar fi capacitatea de reacţie şi soluţionare a nevoilor
companiei, este de asemenea posibilă, cu condiţia ca
managerii să dispună de un anumit nivel de cultură
financiară (Roij ş.a., 2011).
Dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care în fapt
fac posibilă participarea publică generală la dezvoltarea
economică a ţării, reprezintă principala bază a
dezvoltării economice. În Iran, diverse organizaţii, cum
ar fi Organizaţia Parcurilor Industriale Mici din Iran (en.
Iran Small Industrial Parks Organization – ISIPO, 2014),
definesc în mod diferit conceptul de întreprinderi mici şi
mijlocii, acestea fiind încadrate pe clase de mărime în
funcţie de diferite criterii. Efectul exercitat de IMM-uri
asupra economiei globale nu este clar recunoscut în
Iran. Ministerul Industriei, Mineritului şi Comerţului a
inventariat întreprinderile care la nivelul anului 2014
aveau mai puţin de 50 de angajaţi şi deţineau o licenţă
de operare în industrie, numărul total al acestora
ajungând la 82.800, respectiv 91,5% din totalul unităţilor.
Procentul acestora în capitalul şi numărul total de
angajaţi din industrie s-a ridicat la 24,4%, respectiv
41,2%. Pe de altă parte, companiile cu 50 sau peste 50
de angajaţi, deşi deţin o cotă relativ scăzută din totalul
licenţelor de operare, cumulează 75,6% din capital şi
58,8% din numărul total de angajaţi cu normă întreagă al
unităţilor industriale, depăşind astfel firmele cu mai puţin
de 50 de angajaţi (Ebrahimi şi Mirbargkar 2017).
Ebrahimi şi Mirbargkar (2017) definesc întreprinderile
mici şi mijlocii ca având între 5 şi 50 de angajaţi.
Creşterea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii
(IMM) va avea ca rezultat atât dezvoltarea pieţelor
financiare, cât şi a IMM-urilor. Un nivel mai ridicat de
cultură financiară poate prezenta avantaje, cum ar fi
creşterea cererii de servicii financiare, creşterea
economiilor, o mai bună gestionare a riscurilor,
reducerea volatilităţii economice, îmbunătăţirea
intermedierilor financiare şi dezvoltarea financiară a
întreprinderilor mici şi mijlocii. Această situaţie va
conduce la creşterea concurenţei pe pieţele financiare,
iar distribuţia investiţiilor în cadrul comunităţii va fi mai
echilibrată (Nunoo şi Andoh, 2012). Crearea unei
structuri optime a investiţiilor şi realizarea unei strategii
financiare exacte şi eficiente impun existenţa unui
anumit nivel de cultură financiară.
Studii precedente arată că organizarea de training-uri
empirice simple, în locul utilizării unor standarde şi
principii bazate pe training financiar, poate promova în
mare măsură dezvoltarea economică a companiilor mici
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Formarea culturii financiare şi relaţia acesteia cu rata de participare a IMM-urilor
la pieţele financiare
şi mijlocii. Cu alte cuvinte, organizarea unui curs în
întreprinderile mici şi mijlocii, care răspunde nevoilor de
bază ale acestora, este considerată cea mai eficientă şi
adecvată metodă pentru dezvoltarea economică şi
creşterea acestor întreprinderi (Drexler ş.a., 2014).
Cercetările au arătat de asemenea ca nivelul de cultură
financiară, alături de analiza şi înţelegerea hazardului se
află în relaţie directă cu formularea deciziilor de investire
(Sachse ş.a., 2012).
La ora actuală, se pare că nivelul de cultură financiară,
ca limitare a informaţiei, a împiedicat participarea
întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi utilizarea tuturor
capacităţilor acestora pe pieţele financiare. În acest
context, prin prezenta cercetare intenţionăm să
determinăm nivelul de cultură financiară (FL) şi relaţia
acestuia cu trainingul financiar (FT) şi cu participarea la
piaţă (MT) a întreprinderilor mici şi mijlocii din oraşul
industrial Rasht. Cu privire la punctele menţionate,
autorii au fost preocupaţi de relaţia dintre educaţia
financiară şi prezenţa pe pieţele financiare a
întreprinderilor mici şi mijlocii din oraşul industrial Rasht.
1. Literatura de specialitate
Cultura financiară a fost definită pentru prima dată în
anul 1997, în America, drept „capacitatea unei persoane
de a-şi utiliza cunoştinţele şi aptitudinile pentru
gestionarea efectivă a resurselor financiare, în scopul
atingerii securităţii financiare pe parcursul vieţii‖. Ulterior
a fost emisă o gamă largă de alte definiţii ale acestei
noţiuni, de la deţinerea de cunoştinţe privind conceptele
financiare, până la abilitatea de planificare a resurselor
financiare pentru satisfacerea nevoilor viitoare.
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OECD) a definit cultura financiară a persoanelor sub 15
ani după cum urmează: „cultura financiară se referă la
cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor şi riscurilor
financiare, la aptitudinile, motivaţia şi încrederea de a
aplica astfel de cunoştinţe şi o astfel de înţelegere
pentru a lua decizii efective în domeniul financiar, în
scopul creşterii bunăstării persoanelor şi a comunităţii,
precum şi în scopul dobândirii capacităţii de a participa
la viaţa economică‖. În plus, această organizaţie a definit
cultura financiară a adulţilor ca o combinaţie între nivelul
de conştientizare, cunoştinţe, aptitudini, atitudini şi
comportament necesare pentru adoptarea unor decizii
financiare adecvate şi, în final, pentru a obţine
bunăstarea financiară personală. Cultura financiară
Nr. 4(148)/2017
include un set de aptitudini şi percepţii necesare
gestionării problemelor financiare zilnice, precum şi unor
aspecte privind economia publică; utilizarea adecvată a
acestor aptitudini face posibilă atingerea bunăstării
financiare pe termen lung. La momentul actual, având în
vedere complexitatea pieţelor financiare, dezvoltarea şi
lărgirea ariei de operare a activităţii instituţiilor
financiare, precum şi efortul continuu de creştere a cotei
de piaţă, nevoia de a deţine un anumit nivel de cultură
financiară a crescut. Cultura financiară reprezintă
abilitatea persoanelor de a obţine informaţie, de a
analiza şi a-şi gestiona statutul financiar, cu impact
asupra bunăstării financiare şi mentale (satisfacţia vieţii).
Piaţa financiară furnizează facilităţile necesare pentru
transferul economiilor de la persoane fizice şi juridice
către alte persoane, care deţin oportunităţi productive de
investire şi au nevoie de resurse financiare. În
majoritatea cazurilor, transferul de fonduri conduce la
crearea de active financiare. De fapt, reprezintă
pretenţia asupra veniturilor viitoare generate de activele
personale (legale), în urma emiterii de titluri financiare.
În ceea ce priveşte rolul întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru dezvoltarea economică, se poate spune că în
ziua de astăzi, în numeroase ţări recent dezvoltate ca
India, Coreea de Sud şi Malaezia, afacerile mici şi
mijlocii au accelerat dezvoltarea. Creşterea acestor
întreprinderi, care furnizează de fapt condiţiile necesare
participării publice la dezvoltarea economică a ţării,
reprezintă o infrastructură esenţială pentru dezvoltarea
sectoarelor economice (Loader, 2015). În consecinţă,
impactul rapid al industriilor antreprenoriale ca
modalitate de dezvoltare economică a fost întotdeauna
luat în considerare de ţările dezvoltate sau în curs de
dezvoltare. Micile industrii se justifică economic prin
nevoia de investiţii de mică valoare, eficienţă ridicată şi
flexibilitate. Tennyson şi Nguyen (2001) au investigat
efectul unor programe de educaţie financiară derulate în
diferite state din SUA asupra nivelului culturii financiare
al elevilor de liceu. Eşantionul selectat a fost format din
1997 de elevi de liceu originari din 20 de state care
ofereau o pregătire financiară cuprinzătoare, respectiv
din 11 state care nu ofereau niciun fel de pregătire
financiară. Între rezultatele obţinute de cele două grupuri
au fost observate diferenţe semnificative, atribuite
existenţei şi eficacităţii programelor educaţionale oferite
în diferitele state. În plus, Pang (2010) a examinat
efectul unei metode educaţionale bazate pe teoria
schimbării în promovarea culturii financiare în rândul
elevilor de liceu din Hong Kong.
535

În acest context, 193 de elevi au fost împărţiţi în două
grupuri experimentale şi de control. Un număr de
doisprezece profesori (n = 6 pentru fiecare grup) au
furnizat noţiuni financiare studenţilor, utilizând două
metode (metoda convenţională şi metoda bazată pe
teoria schimbării). Ulterior, elevii au susţinut un test în
patru etape (un test prealabil şi trei teste ulterioare, din
care unul la finalul cursului, unul la şase săptămâni după
finalizarea cursului şi unul la şase luni după finalizarea
cursului). Rezultatele testelor au arătat că grupul
experimental a depăşit detaşat performanţele grupului
de control, în toate etapele. Autorul propune utilizarea
metodei bazate pe teoria schimbării în educarea culturii
financiare şi sprijinirea sustenabilităţii acesteia în timp.
Figura nr. 1. Modelul conceptual al cercetării
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016
Pe baza modelului de cercetare, sunt propuse
următoarele ipoteze:
Ipoteza 1. Educaţia financiară influenţează nivelul de
cultură financiară al IMM-urilor.
Ipoteza 2. Educaţia financiară influenţează participarea
IMM-urilor la pieţele financiare.
Ipoteza 3. Nivelul de cultură financiară influenţează
participarea IMM-urilor la pieţele financiare.
2.3. Eşantionul şi colectarea datelor
Populaţia statistică a cercetării este compusă din
întreprinderi mici şi mijlocii care operează în oraşul
industrial Rasht. Baza cercetării este reprezentată de
definiţia întreprinderilor mici şi mijlocii, aşa cum a fost
aceasta formulată de Organizaţia Industriilor şi Minelor,
536
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI
2. Metodologie
2.1. Obiectivul cercetării
Principalul obiectiv al prezentei cercetări este de a
investiga impactul educaţiei financiare şi al nivelului de
cultură financiară asupra participării întreprinderilor mici
şi mijlocii la pieţele financiare.
2.2. Modelul şi ipotezele cercetării
Modelul conceptual de cercetare elaborat de autori,
precum şi relaţiile între variabile sunt reprezentate în
Figura nr. 1.
respectiv de Compania Oraşelor Industriale. Conform
informaţiilor furnizate de Organizaţia Industriilor şi
Minelor, respectiv de Compania Oraşelor Industriale din
provincia Guilan, numărul de IMM-uri active în oraşul
industrial Rasht este de 150. Pentru a eşantiona
populaţia statistică a cercetării, a fost utilizată metoda de
eşantionare aleatorie simplă, pe baza listei
întreprinderilor mici şi mijlocii active existente în oraşul
industrial Rasht. În conformitate cu tabelul lui Morgan,
dimensiunea eşantionului, raportată la dimensiunea
populaţiei statistice, a fost estimată la 108 persoane. În
acest scop, au fost distribuite 130 de chestionare
membrilor populaţiei statistice a studiului (manageri de
pe niveluri ierarhice superioare din companiile
menţionate), în cele din urma analiza datelor fiind
realizată pe baza unui număr de 109 chestionare
analizabile.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Formarea culturii financiare şi relaţia acesteia cu rata de participare a IMM-urilor
la pieţele financiare

2.4. Măsurarea variabilelor
În cadrul prezentului studiu au fost utilizate chestionare
concepute de cercetători, în vederea investigării
punctului de vedere al investitorilor asupra bursei de
valori (vezi Anexa nr. 1). Evaluarea a fost realizată pe
baza scalei Likert cu 5 trepte. Pentru măsurarea
variabilelor privind educaţia financiară s-a apelat la 10
elemente, pentru măsurarea nivelului de cultură
financiară la 10 elemente, iar pentru măsurarea
participării la pieţele financiare la 4elemente
3. Rezultate
3.1. Caracteristicile respondenţilor
Din cei 109 de respondenţi care au completat chestionarul,
85% sunt bărbaţi, 15% sunt femei, 26% sunt necăsătoriţi,
iar 74% sunt căsătoriţi. Din perspectiva experienţei
profesionale, 26% deţin mai puţin de 5 ani experienţă
profesională, 22% între 5 şi 10 ani, 15% între 15 şi 20 de
ani, în timp ce 8% deţin peste 20 de ani experienţă
profesională.
3.2. Testarea normalităţii datelor
Pentru a evalua statutul de normalitate sau non-
normalitate a distribuţiei variabilelor cercetării, a fost
aplicat testul K-S (vezi Tabelul nr. 1)
În ceea ce priveşte rezultatele testului K-S, prezentate în
Tabelul nr. 1, se observă că valoarea Sig obţinută
pentru toate variabilele a fost mai mică de 0,05, astfel
încât ipoteza normalităţii variabilelor a fost respinsă, iar
ipoteza non-normalităţii distribuţiei variabilelor a fost
confirmată. Dat fiind faptul că variabilele nu prezintă o
distribuţie normală, pentru analiza datelor s-a utilizat
modelarea structurală a ecuaţiilor, prin metoda celor mai
mici pătrate parţială.

Tabelul nr. 1. Test de evaluare a distribuţiei variabilelor cercetării

Variabile Număr Statistica K-S Sig
Educaţie financiară 109 1,531 0,018
Nivelul de cultură financiară 109 1,802 0,003
Participarea la piaţă 109 1,631 0,010
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016

3.3. Analiza datelor investigarea fiabilităţii (consistenţă internă) şi a validităţii

Modelarea structurală a ecuaţiilor prin metoda celor mai
mici pătrate parţială include două etape, respectiv
testarea modelului de măsurare şi testarea modelului
structural. Testarea modelului de măsurare se referă la
discriminante. Pentru a determina fiabilitatea, vom
investiga fiecare element. Dacă încărcările factoriale ale
fiecărui element pe structura cu care relaţionează este
semnificativă, se poate susţine că elementele sunt fiabile.

Tabelul nr. 2. Încărcarea factorială pentru educaţia financiară

Educaţia financiară
Elemente
Încărcarea factorială Semnificaţie
Î1 0,67 Confirmat
Î2 0,79 Confirmat
Î3 0,70 Confirmat
Î4 0,78 Confirmat
Î5 0,79 Confirmat
Î6 0,80 Confirmat
Î7 0,64 Confirmat
Î8 0,28 Respins
Î9 0,59 Confirmat
Î 10 0,73 Confirmat
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016

Nr. 4(148)/2017 537

 Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI

După cum se observă în Tabelul nr. 2, încărcarea din următoarele analize. Celelalte elemente au
factorială pentru elementul 8 este mai mică decât depăşit valoarea de 0,5, la un nivel de semnificaţie
0,05; prin urmare, această întrebare a fost exclusă de 0,01.

Tabelul nr. 3. Încărcarea factorială pentru variabila nivelul de cultură financiară

Nivelul de cultură financiară
Elemente Încărcarea Semnificaţie Elemente Încărcarea Semnificaţie
factorială factorială
Î 11 0,70 Confirmat Q16 0.78 Confirmat
Î 12 0,61 Confirmat Q17 0 ,69 Confirmat
Î 13 0,74 Confirmat Q18 0 ,68 Confirmat
Î 14 0,72 Confirmat Q19 0 ,76 Confirmat
Î 15 0,76 Confirmat Q20 0 ,61 Confirmat
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016

După cum se observă în Tabelul nr. 3, încărcările 0,5, la un nivel de semnificaţie de 0,01.
factoriale ale tuturor elementelor au depăşit valoarea de

Tabelul nr. 4. Încărcarea factorială a variabilei participarea la piaţă

Participare la piaţă
Elemente
Încărcare factorială Semnificaţie
Î 21 0,83 Confirmat
Î 22 0,86 Confirmat
Î 23 0,79 Confirmat
Î 24 0,67 Confirmat
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016

După cum se observă în Tabelul nr. 4, încărcarea
factorială a tuturor elementelor a depăşit valoarea 0,05,
la un nivel de semnificaţie de 0,01. Cel de-al doilea
criteriu asociat fiabilităţii este reprezentat de investigarea
fiabilităţii compuse a fiecărei structuri. Fiabilitatea
compusă, cunoscută şi sub denumirea de fiabilitate
compozită, este considerată un criteriu mai modern
pentru determinarea fiabilităţii decât coeficientul alpha
Cronbach. Această fiabilitate este obţinută prin
coeficientul Dillon-Goldstein, o valoare mai mare de 0,7
pentru acest criteriu fiind considerată acceptabilă. Cel
de-al treilea criteriu de fiabilitate este varianţa medie
extrasă (AVE). Criteriul AVE indică variaţia medie
împărtăşită de fiecare structură cu indicatorii săi. În fapt,
acest criteriu arată raportul de corelaţie al unei structuri
cu indicatorii săi; cu cât este mai strânsă corelaţia, cu
atât modelul este mai adecvat. O valoare mai mare de
0,5 pentru acest criteriu indică o fiabilitate adecvată a
structurii. În Tabelul nr. 5 sunt prezentate criteriile CR şi
AVE pentru structurile cercetării:

Tabelul nr. 5. Fiabilitatea structurilor cercetării

Variabile CR AVE
Educaţia financiară 0,91 0,53
Participarea la piaţă 0,87 0,63
Nivelul de cultură financiară 0,90 0,50
Sursa: Calculele autorilor, 2016

538 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Formarea culturii financiare şi relaţia acesteia cu rata de participare a IMM-urilor
la pieţele financiare

Pentru a investiga validitatea modelului de cercetare,
se utilizează criteriul introdus de Fornell şi Larcker
(1981). Acest criteriu arată relaţia unei structuri cu
indicatorii săi, prin compararea relaţiei acelei structuri
cu alte structuri ale cercetării, în aşa fel încât
validitatea divergentă a unui model indică faptul că o
structură din model interacţionează mai mult cu
indicatorii săi decât alte structuri. Criteriul Fornell and
Larcker este obţinut astfel încât rădăcina pătrată
AVE a unei structuri ar trebui să depăşească
corelaţia acelei structuri cu alte structuri. Acest
criteriu a fost prezentat în Tabelul nr. 6.

Tabelul nr. 6. Testarea validităţii variabilelor cercetării

Nivelul de cultură
Variabilă Educaţia financiară Participarea la piaţă
financiară
Educaţia financiară 0,72
Participarea la piaţă 0,71 0,79
Nivelul de cultură financiară 0,57 0,68 0,70
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016

În această matrice s-a raportat corelaţia variabilelor
latente. Valorile de pe diagonala principală reprezintă
rădăcina pătrată AVE. Pe baza acestui criteriu, cu
condiţia ca aceste valori să fie mai ridicate decât valorile
mai scăzute, structura este validă. În Tabelul nr. 6 se
observă că toate variabilele au un nivel adecvat de
validitate. După cum se observă în Tabelul nr. 7, în
ceea ce priveşte rezultatele testului t se poate spune că
toate ipotezele cercetării au fost semnificative la un nivel
de eroare de 0,01 şi deci sunt confirmate.

Tabelul nr. 7. Testarea ipotezelor cercetării

Ipotezele cercetării β t-Value Rezultatul testului
I1: Educaţia financiară 0,57 7,98 Confirmat
Nivelul de cultură financiară
I2: Nivelul de cultură financiară 0,35 3,82 Confirmat
Participarea la piaţă
I3: Educaţia financiară 0,58 7,55 Confirmat
Participarea la piaţă
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016

Criteriul GOF este de asemenea legat de partea
generală a modelării structurale a ecuaţiilor, însemnând
că, după testarea nivelului de adecvare a secţiunii de
măsurare şi secţiunii structurale a modelului de
cercetare, cercetătorul este în măsură ca, prin acest
criteriu, să testeze nivelul de adecvare a secţiunii
generale. În metoda celor mai mici pătrate parţială, au
fost introduse trei valori, respectiv 0,01, 0,25 şi 0,36 ca
valori slabe, medii şi puternice ale GOF (Wetzels,
Odekerken-Schröder şi Oppen, 2009). În Tabelul nr. 8
este calculată valoarea GOF legată de modelul
structural de cercetare.

Tabelul nr. 8. Testarea criteriului GOF

Variabila R2 Valori comune GOF
Educaţie financiară - 0,53 0,52
Participarea la piaţă 0,69 0,63
Nivelul de cultură financiară 0,32 0,50
Sursa: Prelucrările autorilor, 2016

Nr. 4(148)/2017 539


Criteriul GOF rezultat, asociat nivelului de adecvare a
întregului model, este de 0,52, ceea ce demonstrează
un nivel ridicat de adecvare a modelului.
Concluzii
La ora actuală, dezvoltarea afacerilor mici şi mijlocii a
accelerat progresul în numeroase ţări dezvoltate.
Creşterea acestor întreprinderi, care în fapt facilitează
participarea publică la dezvoltarea economică a ţării,
reprezintă un pilon esenţial al dezvoltării economice. Pe
această bază, în ultimele trei decenii, industriile capabile
să genereze câştiguri reduse, dar rapide, au fost
permanent privite de ţările dezvoltate sau în curs de
dezvoltare ca una din căile de atingere a dezvoltării
economice. Necesarul scăzut de investiţii, rentabilitatea
ridicată şi flexibilitatea micilor industrii justifică existenţa
acestora. Afacerile mici şi mijlocii joacă, de asemenea,
un rol foarte important în crearea de locuri de muncă, în
special pentru lucrători cu calificare redusă, precum şi
pentru femei cu venituri mici. Capacitatea de a utiliza
instrumente ale pieţelor financiare, precum şi un nivel
adecvat de cultură financiară în societăţile comerciale
mici şi mijlocii reprezintă un sprijin considerabil al
progresului acestora, respectiv al succesului pe pieţe
financiare şi concurenţiale. Nivelul de cultură financiară
al managerului şi chiar pregătirea financiară a angajaţilor
influenţează deciziile strategice de management şi
obţinerea rezultatelor dorite.
Datorită unui set de caracteristici care diferenţiază
întreprinderile mici şi mijlocii de cele mari, putem
observa diferite efecte economice ale activităţii acestor
întreprinderi, în comparaţie cu întreprinderile de talie
mare. Astfel de efecte creează nevoia de a investiga
situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii în general, şi în
special de a soluţiona problemele financiare ale
acestora. Unul din cele mai importante efecte ale
întreprinderilor mici şi mijlocii în toate ţările îl reprezintă
contribuţia acestora la creşterea numărului de locuri de
muncă şi reducerea ratei şomajului, în special în ţări mai
puţin dezvoltate ori în curs de dezvoltare, în care
creşterea necontrolată a populaţiei, deficienţele în
formarea capitalului uman şi ineficienţa mecanismelor
pieţei în crearea unui echilibru între cererea şi oferta de
muncă reprezintă caracteristici structurale ale
economiei. Toate acestea au făcut ca şomajul să devină
o problemă nerezolvată şi o criză, în pofida
numeroaselor facilităţi economice potenţiale. Din anii 70,
540
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI
majoritatea economiştilor care au studiat problema
dezvoltării au pus accentul pe orientarea către industriile
mici, pentru a rezolva criza şomajului în lumea a treia. În
raportul anual din 1997, UNIDO a constatat eşecul
industriilor mari în a crea locuri de muncă şi a declarat
că întreprinderile mici şi mijlocii ar trebui susţinute
financiar în vederea soluţionării problemei şomajului în
ţările în curs de dezvoltare. Întrucât industriile mici şi
mijlocii ocupă o cotă ridicată în ceea ce priveşte
ocuparea forţei de muncă, acestea au fost orientate spre
utilizarea unui anumit tip de tehnologie, bazat în mai
mare măsură pe forţa de muncă decât pe capital. Cu
alte cuvinte, dat fiind faptul că întreprinderile mici şi
mijlocii se sprijină în mai mare măsură pe tehnologie
bazată pe utilizator decât întreprinderile de talie mare,
fiind capabile să creeze mai multe locuri de muncă cu
mai puţin capital, numărul de joburi create de aceste
companii este mai mare decât cel creat de companiile
mari. Cel de-al doilea efect al industriilor mici şi mijlocii
este impactul pozitiv al acestor industrii asupra
distribuţiei veniturilor.
Direcţii viitoare de cercetare
Se sugerează evaluarea nivelului de cultură financiară în
cadrul unor studii viitoare, prin elaborarea de întrebări,
elemente şi practici legate de teme financiare, precum şi
compararea rezultatelor acestor studii cu rezultatele
prezentei cercetări. Se sugerează de asemenea ca
studiile viitoare să investigheze relaţia între variabilele
dependente şi independente ale acestei cercetări cu
referire la diferite industrii, precum şi nivelul de
atractivitate al acestora şi nivelul de cunoştinţe cerut
lucrătorilor din diferite industrii, respectiv compararea
rezultatelor acestor studii cu rezultatele prezentei
cercetări.
Limitele cercetării
În cadrul prezentului studiu, pentru evaluarea nivelului
de cultură financiară, componentele şi temele au fost
stabilite pe bază teoretică şi, în conformitate cu acestea,
respondenţii au fost chestionaţi cu privire la nivelul de
cunoaştere de către aceştia a respectivelor elemente.
Acest aspect reprezintă una din limitele cercetării. În
absenţa acestei limite, cercetătorii au fost în măsură să
evalueze nivelul de cultură financiară al respondenţilor
prin întrebări tehnice pe teme financiare. Variabila
privind participarea la piaţă a fost de asemenea evaluată
ca variabilă de distanţă, în timp ce această variabilă
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Formarea culturii financiare şi relaţia acesteia cu rata de participare a IMM-urilor
la pieţele financiare
poate fi de asemenea evaluată relativ. În acest studiu,
toate companiile mici şi mijlocii care operează în oraşul
industrial Rasht au fost investigate ca populaţie
statistică, iar factori ca tipul industriei şi atractivitatea
BIBLIOGRAFIE
1. Bayrakdaroglu, A. şi San, F.B. (2014), Financial
Literacy Training as a Strategic Management Tool
among Small – Medium Sized Businesses
Operating in Turkey, Procedia- Social and
Behavioral Sciences, vol. 150, pp. 148-155, DOI:
10.1016/j.sbspro.2014.09.019.
2. Drexler, A., Fischer, G. şi Schoar, A. (2014),
Keeping It Simple: Financial Literacy and Rules of
Thumb, American Economic Journal: Applied
Economics, vol. 6, nr.2, pp. 1-31, DOI:
10.1257/app.6.2.1.
3. Ebrahimi, P. şi Mirbargkar, S.M. (2017), Green
entrepreneurship and green innovation for SME
development in market turbulence, Eurasian
Business Review, vol. 7, nr. 2, pp. 203-228, DOI:
10.1007/s40821-017-0073-9.
4. Fornell, C. şi Larcker, D.F. (1981), Evaluating
structural equation models with unobservable
variables and measurement error, Journal of
Marketing Research, vol. 18, nr. 1, pp. 39-50, DOI:
10.2307/3151312.
5. Hendriks, T.P. (2010), National financial strategy,
Education in a competitive and globalizing world
series, Nova Science Publication, New York.
6. ISIPO (2014), Iran small industrial parks
organization, disponibil la http://en.isipo.ir/.
7. Loader, K. (2015), SME suppliers and the
challenge of public procurement: Evidence
revealed by a UK government online feedback
facility, Journal of Purchasing and Supply
Nr. 4(148)/2017
acesteia, rata dependenţei industriei de cultura
financiară şi nivelul de cunoştinţe al angajaţilor care
lucrează în respectiva industrie nu au fost luate în
considerare în analiza statistică.
Management, vol. 21, nr. 2, pp. 103-112, DOI
10.1016/j.pursup.2014.12.003.
8. Nunoo, J. şi Andoh, F.K. (2012), Sustaining small
and medium enterprises through financial service
utilization: Does financial literacy matter?,
Agricultural & Applied Economics Association’s
2012 Annual Meeting, Washington.
9. Pang, M.F. (2010), Boosting financial literacy:
Benefits from learning study, Instructional Science¸
vol. 38, nr. 6, pp. 659-677, DOI 10.1007/s11251-
009-9094-9.
10. Roij, M., Alessie, R. şi Lusardi, A. (2011), Financial
literacy, retirement preparation and pension
expectations in the Netherlands, CeRP Working
Papers 110, Center for Research on Pensions and
Welfare Policies, Turin (Italy).
11. Sachse, K., Jungermann, H. şi Belting, J.M. (2012),
Investment risk – The perspective of individual
investors, Journal of Economic Psychology, vol.
33, nr. 3, pp. 437-447,
Doi:10.1016/j.joep.2011.12.006.
12. Tennyson, S. şi Nguyen, C. (2001), State
curiculum mandates and student knowledge of
personal financial, The Journal of Consumer
Affairs, vol. 35, nr. 2, pp. 241 – 262, DOI
10.1111/j.1745-6606.2001.tb00112.x.
13. Wetzels, M., Odekerken-Schröder, G. şi Oppen,
C.V. (2009), Using PLS path modeling for
assessing hierarchical models: Guidelines and
empirical illustration, MIS Quarterly, vol. 33, nr. 1,
pp. 177-195.
541
 Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI

Anexa nr. 1: Chestionarul studiului

Educaţia financiară
Teme legate de impozite şi salarii
Teme legate de efectul inflaţiei asupra puterii de cumpărare
Teme legate de valoarea adăugată
Teme legate de investirea sigură a surplusului de fonduri pe termen scurt
Teme legate de plasarea pe termen lung a surplusului de fonduri
Teme legate de menţinerea puterii de cumpărare în condiţii de inflaţie
Teme legate de reţinerile din salarii şi suma netă încasată
Teme legate de înţelegerea exceptării de la impozitul pe salarii
Teme legate de efectul investiţiilor asupra bursei de valori
Teme legate de strategii de reducere a riscului de investire pe bursă

Nivelul de cultură financiară

Teme legate de planificarea financiară pe termen lung
Teme legate de diferenţele între dobânzile bancare aferente diferitelor activităţi
Teme legate de înţelegerea succesului adecvat în împrumutarea banilor
Teme legate de limitele răspunderii în garantarea împrumuturilor altor persoane
Teme legate de elemente care pot fi trecute pe cheltuieli fără restricţii
Teme legate de cecuri din perspectiva regulilor comerciale
Teme legate de recunoaşterea cardurilor de credit
Teme legate de recunoaşterea noilor servicii de e-banking
Teme legate de recunoaşterea ariei de acoperire a asigurărilor, adecvată pentru diferite profesii
Teme legate de drepturi privind perioada de pensionare

Participarea la pieţele financiare

Privind investiţiile în acţiuni
Luarea măsurilor necesare de reducere a riscului de investire în acţiuni
Privind investiţiile pe termen scurt fără riscuri
Privind măsurile necesare pentru obţinerea nivelului maxim de profit asigurat din economii.

542 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Formarea culturii financiare şi relaţia acesteia cu rata de participare a IMM-urilor
la pieţele financiare

Anexa nr. 2

Figura 2. Coeficienţii rutelor şi încărcările factoriale ale variabilelor cercetării

Figura 3. Semnificaţia rutelor

Nr. 4(148)/2017 543

 Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017,
Ramona 544-556
LUPOI JURUBIŢĂ
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Rezumat
Fiscalitatea este astăzi în topul agendei organizaţiilor
internaţionale, reflectând dorinţa guvernelor de a aduna
cât mai multe impozite în jurisdicţiile lor. Se presupune

Lanţul ca există o erodare a bazei impozabile şi un transfer al

profiturilor ca urmare a planificării fiscale agresive sau,
în alte cazuri, ca urmare a lipsei de coerenţă a

economic
sistemelor fiscale din diferite jurisdicţii. La nivel global,
există o estimare că ţările din întreaga lume au pierdut
venituri impozabile echivalente cu între 4% şi 10% din
veniturile globale din impozitul pe profit. Afacerile IT din

digital – România generează profituri semnificative, prin urmare

este un domeniu de interes pentru toata lumea.
Această lucrare îşi propune să analizeze sectorul

tehnologia tehnologiei informaţiei, în care societăţile cresc rapid, în

concordanţă cu toate sectoarele de activitate şi, de
asemenea, în concordanţă cu strategia UE de

informaţiei
promovare şi susţinere a inovaţiei.
Obiectivul acestei lucrări este de a analiza modul în care
sectorul IT poate fi afectat atât de noua abordare de

în cadrul
alocare a profiturilor către diverse jurisdicţii, cât şi de
modul în care este posibil ca activităţile de cercetare şi
dezvoltare să fie reanalizate din punct de vedere al
tarifelor percepute între companiile multinaţionale.

reglementărilor România poate fi mândră de profesioniştii IT şi de

societăţile care generează profituri în acest sector.
Autorul a analizat de asemenea modul în care alte ţări

OCDE
pot beneficia de profiturile obţinute din tranzacţiile
internaţionale desfăşurate în acest sector şi de modul în
care România poate continua să îl susţină.
Cuvinte-cheie: OCDE, BEPS, IT, preţuri de cesiune
internă, cercetare şi dezvoltare, substanţă, valoare
adăugată, know-how, inovare, profit impozabil.
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ,
Academia de Studii Economice din Bucureşti, Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:
E-mail: rjurubita@kpmg.com Lupoi Jurubiţă, R. (2017), The digital economy chain – ICT in
the loop of the OECD regulations, Audit Financiar, vol. XV, no.
4(148)/2017, pp. 655-666,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/655
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/655
Data primirii articolului: 15.04.2017
Data revizuirii: 15.06.2017
Data acceptării: 16.06.2017

544 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Lanţul economic digital – tehnologia informaţiei în cadrul reglementărilor OCDE
Introducere
Realitatea economică actuală arată faptul că există un
număr mare de produse complexe, aflate pe linia de
frontieră dintre produse şi servicii, o componentă
importantă a acestora fiind reprezentată de cunoaştere,
experienţă şi know-how. Din ce în ce mai multe produse
şi servicii implică conţinut digital sau sunt supuse
transmiterii digitale.
Din punct de vedere comercial, globalizarea reprezintă o
oportunitate pentru multinaţionalele ce pătrund cât mai
mult pe pieţele emergente şi, astfel, tehnologia şi
inovaţia se răspândesc în întreaga lume. Din punct de
vedere fiscal, multitudinea de tranzacţii internaţionale
conduce la întrebarea dacă fiecare stat primeşte sau nu
nivelul corect al profiturilor impozabile ca rezultat al
comerţului efectuat la nivel mondial (Corlaciu şi Tiron
Tudor, 2013; Feleagă şi Neacşu, 2016).
După doi ani de activitate, au fost emise 15 documente
de către ţările OCDE şi G20 care abordează erodarea
bazei impozabile si mutarea profiturilor (BEPS – Base
Erosion and Profit Shifting). Motivul principal este dorinţa
fiecărui stat de a se asigura că în ţara respectivă se
plăteşte un cuantum echitabil al impozitului pe profit, ca
urmare a diverselor tranzacţii internaţionale.
Obiectivul acestei lucrări este de a analiza modul în care
sectorul IT poate fi afectat de noua abordare de alocare
a profiturilor diferitelor jurisdicţii şi de modul în care
activităţile de cercetare şi dezvoltare ar putea necesita a
fi reanalizate atunci când este vorba de taxe percepute
între întreprinderile multinaţionale.
Metoda pe care se va baza analiza globală este de fapt
împărţirea profiturilor între companii pe baza valorii
economice pe care se consideră că o creează în lanţul
economic. Metodologia utilizată pentru evaluarea
serviciilor este ‖cost plus adaos‖, metodă conform căreia
se aplică un adaos comercial tuturor costurilor directe şi
indirecte care pot fi atribuite acelei activităţi, pentru acel
centru de profit.
La un nivel mai detaliat, obiectivul acestei lucrări este de
a analiza şi de a evalua amploarea profiturilor
impozabile înregistrate în sectorul IT din România şi
impactul pe care noile reglementări lansate de OCDE
prin emiterea acţiunilor BEPS îl pot avea asupra
nivelului profiturilor din acest sector. În mod specific,
importanţa sectorului IT din România este determinată
de profiturile impozabile pe care industria le aduce în
Nr. 4(148)/2017
calitate de contribuabil la bugetul de stat. Analiza se
concentrează pe România şi pe mai multe ţări europene.
Dat fiind faptul că IT este în esenţă un sector inovator,
autorul a extins analiza sectorului IT din România şi
pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare. Noile
reglementări ale OCDE privind abordarea preţurilor de
transfer în sectorul IT şi de cercetare şi dezvoltare sunt
analizate prin realizarea a două studii de caz.
Rezultatele cercetărilor realizate prin intermediul studiilor
de caz relevă modul în care ţările europene vor încerca
să sporească nivelul veniturilor supuse impozitului pe
profit declarate de companiile din domeniul IT şi din
domeniul cercetării şi dezvoltării (C&D) înregistrate în
respectiva jurisdicţie fiscală.
Metodologia de cercetare aplicată în această lucrare
include două etape:
1. Primul pas constă într-o trecere în revistă a
publicaţiilor internaţionale şi româneşti privind
preţurile de transfer. Autorul a analizat modul în care
vor fi realizate profiturile atribuite într-o anumită
jurisdicţie, în scopuri fiscale, bazându-se pe
conceptele-cheie referitoare la preţurile de transfer
din publicaţiile specifice. Noua alocare a profiturilor
între societăţi este cel mai probabil să fie
asemănătoare cu metoda divizării profitului, aşa cum
este definită în Codul fiscal românesc.
2. Al doilea pas constă într-o analiză a studiului de caz
efectuată în sectorul IT şi al cercetării şi dezvoltării
(C&D), pentru a anticipa schimbările viitoare în
distribuirea profiturilor în acest sector între diferite
ţări. Autorul prezintă două studii de caz din sectorul
digital: unul referitor la servicii de publicitate
complexe cu livrare digitală, iar al doilea referitor la
cercetarea şi dezvoltarea de noi produse care
urmează să fie comercializate. A urmat analiza
dezvoltării sectorului IT în România prin intermediul
indicatorului marjă netă obţinut de furnizori.
Comparaţia se face cu un număr de ţări din UE,
dezvăluind astfel că sectorul IT este într-adevăr un
factor major de contribuţie la economia românească
şi la impozitele colectate de stat. Scopul este de a
vedea modul în care noile tendinţe din politicile
internaţionale de stabilire a preţurilor de transfer ar
afecta nivelul profiturilor impozabile din România în
sectorul de IT şi C & D.
Rezumatul literaturii porneşte de la principalele
concepte de stabilire a preţurilor de transfer prezentate
în cartea IBFD numită „Preţurile de Transfer şi
545

Restructurarea Afacerilor‖. Cartea prezintă, de
asemenea, tendinţe noi legate de restructurarea
afacerilor. În ultimii ani, reorganizările operaţiunilor
internaţionale s-au bazat nu numai pe factorii
comerciali, ci şi pe constrângerile aduse de
reglementările locale privind preţurile de transfer, în
ţara în care se desfăşoară comerţul. Restructurarea
întreprinderilor reprezintă o reacţie la presiunile
concurenţiale la nivel mondial şi la schimbarea cererii
de pe piaţă. Ca răspuns la această problemă,
întreprinderile multinaţionale îşi pot păstra marjele de
profit doar prin realizarea unele restructurări.
Analiza Manualului de Preţuri de Transfer - Între
Optimizarea Fiscală şi Evaziunea Fiscală
Internaţională relevă abordarea extremă pe care
autorităţile fiscale din orice ţară o folosesc pentru a
creşte profiturile considerate impozabile în jurisdicţia
lor, considerând că a fost făcută o planificare fiscală
agresivă. Pe baza acestei abordări, autorul a realizat
studiul de caz, aliniind implicaţiile practice aduse de
prevederile Acţiunilor BEPS ale OCDE.
În timp ce dorinţa statelor OCDE şi G8 este de a evita
dubla neimpozitare, ca urmare a ajustărilor preţurilor de
transfer efectuate de autorităţile fiscale într-o singură
jurisdicţie, este probabil că vom întâlni un număr sporit
de cazuri de dublă impunere. Lucrarea publicată de
IBFD, intitulată "Preţul de transfer şi soluţionarea
litigiilor" abordează complexitatea procedurilor
administrative stabilite pentru a permite multinaţionalelor
să nu se afle în situaţii de dublă neimpozitare. Problema
soluţionării litigiilor rămâne în lista problemelor care este
recomandat sa fie rezolvate mai bine de către OCDE.
Acest studiu este structurat în 5 părţi. Prima parte
prezintă aspectele generale, inclusiv necesitatea
acţiunilor BEPS având in vedere procesul de
globalizare. Cea de-a doua parte conţine cei 3 piloni
propuşi de OCDE care urmează să fie utilizaţi pentru
a evalua valoarea corectă a impozitului pe profit care
trebuie plătit, dar şi principala preocupare a OCDE:
dubla impunere sau dubla neimpozitare.
A treia parte conţine o prezentare generală a Acţiunii
1 a BEPS, precum şi modul în care se va schimba
analiza profiturilor generate de serviciile de
publicitate, cercetare şi dezvoltare şi profiturile
derivate. A patra parte este o prezentare a profitului
adus de IT în România şi în alte ţări europene.
Ultima parte conţine concluziile autorului cu privire la
noua abordare introdusă de OCDE.
546
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
1. Substanţa, transparenţa şi
coerenţa în cadrul acţiunilor
BEPS ale OCDE
Pilonii noii abordări introduse de OCDE şi G8 (cele mai
puternice 8 ţări) de a evalua nivelul corect al impozitului
pe profit care trebuie plătit într-o anumită ţară sunt:
substanţa, transparenţa şi coerenţa.
1.1. Substanţa
Cu câţiva ani în urmă, România a introdus reguli care
permit autorităţilor fiscale să analizeze substanţa unei
tranzacţii şi, eventual, să o reclasifice, ceea ce duce la
aplicarea unui alt tip de tratament fiscal.
Sistemul juridic al României este destul de simplu în
ceea ce priveşte crearea de societăţi, sucursale şi
parteneriate. Fiecare entitate care desfăşoară activităţi
economice în România implică înregistrarea fiscală.
Operaţiunile clasice includ operaţiuni de finanţare care
pot fi considerate în mod mai rezonabil ca infuzie de
capital şi, prin urmare, cheltuielile financiare sunt adesea
neglijate de autorităţile fiscale.
1.2. Transparenţa
Transparenţa implică accesul autorităţilor fiscale la
datele financiare ale companiilor dintr-un anumit grup,
chiar dacă acestea nu operează în acea jurisdicţie.
Acţiunea 13 din BEPS a introdus raportarea ‖country-by-
country‖, care face datele confidenţiale să fie
transparente pentru autorităţile fiscale din alte jurisdicţii.
Aceste date pot fi apoi utilizate pentru a efectua o
analiză profundă a activităţii grupului şi a profiturilor
impozabile din fiecare jurisdicţie.
Certitudinea rămâne un obiectiv important, dar aceasta
a fost redusă în practică ca urmare a acţiunilor BEPS.
Întreaga abordare a analizei tranzacţiilor s-a schimbat,
iar analiza a devenit din ce în ce mai extinsă. Acţiunile
nu oferă soluţii, ci subliniază principalele puncte de
interes şi posibilele întrebări care trebuie adresate, pe
baza unor scenarii specifice.
1.3. Coerenţa
Având în vedere amploarea sectorului IT din lume,
OCDE intenţionează să ridice nivelul de coerenţă între
diferitele sisteme de impozitare. Sumele implicate în
tranzacţiile dintre societăţile din sectorul IT, fie persoane
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Lanţul economic digital – tehnologia informaţiei în cadrul reglementărilor OCDE
independente, fie afiliate, sunt semnificative şi, prin
urmare, noua abordare introdusă de OCDE şi Acţiunile
BEPS au ca obiectiv obţinerea de asigurări că profiturile
vor fi impozitate în ţările în care valoarea adăugată este
creată. Aceasta înseamnă că România are o
oportunitate reală de a sprijini extinderea sectorului IT.
1.4. Dubla impozitare versus dubla
neimpozitare
Ţările OECD şi G8 urmăresc să evite cazurile de dublă
neimpozitare, ceea ce înseamnă că beneficiarul
profitului nu plăteşte impozite în conformitate cu
legislaţia fiscală internă în ţara în care operează,
deducând în acelaşi timp cheltuielile aferente pentru
impozitul pe profit pe baza legislaţiei fiscale aplicabile în
ţara în care îşi are sediul.
Atunci când se efectuează plăţi, de ex. redevenţe
(pentru transferul de know-how), OCDE şi G8 urmăresc
să împiedice societăţile să aleagă să localizeze
drepturile de proprietate intelectuală în anumite ţări care
acordă un tratament fiscal mai favorabil, bazat pe aşa-
numitul „treaty-shopping‖. Unele tratate privind evitarea
dublei impuneri prevăd regimuri fiscale favorabile pentru
plăţile de redevenţe, precum şi pentru alte tipuri de plăţi.
Acest fapt este un plus faţă de regimul impozitului pe
profit, unde se pot aplica diferite rate şi regimuri (pentru
venituri impozabile sau neimpozabile).
Cu toate acestea, atunci când acţiunile BEPS sunt puse
în aplicare, va fi de asemenea important să se prevină
dubla impunere. Fiecare stat va încerca să-şi mărească
profiturile impozabile, iar mecanismul în vigoare nu
permite cu uşurinţă ca acea creştere a profiturilor
impozabile într-un stat să fie recunoscută ca o reducere
echivalentă a profiturilor în alt stat (Neacşu şi Feleagă,
2017).
2. BEPS Acţiunea 1 – Abordarea
provocărilor fiscale ale
economiei digitale
2.1. Digitalizarea şi BEPS Acţiunea 1
Modelele de afaceri au evoluat rapid în ultimii ani. În
prezent, societăţile se bazează mai mult pe digitalizare
pentru a-şi îmbunătăţi activitatea, pentru a fi mai vizibile
pe piaţă, pentru a-şi proteja datele etc. Acest lucru a fost
Nr. 4(148)/2017
posibil datorită dezvoltării tehnologiei şi a sectorului IT
(tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor). Un alt element
important a fost faptul că tot mai mulţi oameni au acces
uşor la informaţii (de exemplu, prin intermediul
Internetului). În consecinţă, dezvoltarea sectorului IT a
făcut ca tehnologiile să fie mai ieftine şi mai
standardizate, inovarea ocupând un rol important pentru
societăţile din toate sectoarele industriale.
Principalele caracteristici ale economiei digitale sunt:
mobilitatea (a activelor necorporale, a utilizatorilor şi a
funcţiilor economice), un accent puternic pe date,
crearea de reţele, întreprinderile multilateral orientate şi
volatilitatea (viteza tot mai mare a dezvoltării tehnologice
).
Dezvoltarea modelelor de afaceri ale companiilor are un
impact asupra economiei în general şi, implicit, asupra
fiscalităţii locale şi internaţionale.
Acţiunea 1 din Planul de acţiuni privind Erodarea Bazei
impozabile si Mutarea Profiturilor (BEPS) se axează pe
economia digitală şi pe impactul acesteia asupra
impozitului pe profit şi a preţurilor de transfer. Aceasta
menţionează, de asemenea, unele influenţe în materie
de TVA.
În ceea ce priveşte preţurile de transfer, în Acţiunea 1
este menţionat faptul că economia digitală a accelerat,
de asemenea, răspândirea lanţurilor valorice globale ale
companiilor multinaţionale. Dezvoltarea sectorului IT a
dus la integrare, simplificând şi eficientizând regulile de
comunicare, transport şi schimb valutar, permiţând
companiilor multinaţionale să opereze într-o măsură mai
mare la nivel mondial. Dezvoltarea sectorului IT a
permis chiar şi societăţilor mici să-şi dezvolte activitatea
şi să angajeze personal în diferite ţări, devenind aşa-
numitele "micro-multinaţionale".
2.2. Contact şi livrare digitalizate pentru
clienţi – servicii de publicitate
Un aspect important al afacerilor de astăzi este
îmbinarea a aproape oricărei alte activităţi cu soluţii
digitale, comunicare digitală şi produse sau servicii
livrate digital. De exemplu, un grup mare de
companii de publicitate înfiinţează o filială a
companiei B Co în ţara B. Afacerea se desfăşoară
prin societatea A Co, o societate de grup înregistrată
în ţara A, care intră pe piaţa ţării B în sectorul
publicitar. Scopul A Co este de a atrage clienţi din
ţara B şi, ulterior, să le ofere soluţii complexe de
547

publicitate, inclusiv spoturi publicitare şi publicitate la
TV. A Co deţine o gamă largă de resurse:
profesionişti cu experienţă, echipament şi finanţare,
precum şi un brand de renume.
B Co, societatea înfiinţată de grup în ţara B are
angajaţi care se ocupă de clienţii locali ai grupului,
pe de o parte prin promovarea serviciilor complexe
de publicitate care pot fi oferite de A Co şi, pe de altă
parte, având o interacţiune directă cu clienţii locali,
oferind consultanţă atunci când este necesar.
Figura nr. 1: Exemplul nr. 1
Abordarea standard (până în prezent) a autorităţilor
fiscale şi a contribuabililor a fost cea descrisă mai sus.
Ideea centrală a noii abordări ar fi aceea că autorităţile
fiscale din ţara B ar putea considera că B Co este
implicată în crearea cererii de servicii prestate de A Co,
contribuind astfel la generarea de noi contracte pentru A
Co. Asta ar însemna că autorităţile fiscale din ţara B ar
putea considera că B Co creează valoare în lanţul de
aprovizionare şi, prin urmare, are dreptul să primească o
parte din profitul obţinut de A Co din activitatea
desfăşurată în ţara B. Abordarea standard în trecut ar fi
clasificat profiturile obţinute de A Co ca aşa-zisele
"profituri din afaceri" care, în consecinţă, ar trebui să fie
impozitate în ţara A.
OCDE a urmărit uşurarea sarcinii contribuabililor cu
privire la documentaţia necesară pentru stabilirea
preţurilor de transfer legate de tranzacţiile intra-grup, în
special pentru IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii). Cu
toate acestea, prin introducerea acţiunilor BEPS s-a
548
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
Contractele comerciale sunt încheiate direct între A Co
şi clienţii locali. Veniturile din serviciile complexe de
publicitate din ţara B sunt înregistrate de A Co şi sunt
supuse impozitului pe profit în ţara A.
În ţara B, B Co înregistrează veniturile percepute de A
Co în cadrul unui mecanism cost plus, adică cost plus
un adaos comercial de 7%, toate costurile pentru
angajaţi, costurile legate de administrare şi alte costuri
de operare fiind incluse în costul de bază. Marja de profit
are ca rezultat profituri impozabile în ţara B.
obţinut contrariul: o responsabilitate mai mare pentru
companiile care operează în grupuri. Noua abordare se
bazează pe indicaţiile emise de OCDE, potrivit cărora
profiturile ar trebui alocate celor mai importante activităţi
economice. Părţilor care contribuie la valoarea
economică a grupului ar trebui să le fie alocate profiturile
şi acestea ar trebui să fie impozabile în jurisdicţia lor.
Regula pare simplă, dar aplicarea sa este extrem de
dificilă în practică. Există un grad de apreciere
subiectivă cu privire la nivelul de valoare creat de fiecare
entitate într-o afacere desfăşurată la nivel mondial de un
grup de societăţi. Chiar mai dificilă şi mai subiectivă este
alocarea profiturilor unei anumite societăţi, pe motiv că
aceasta creează valoare economică în cadrul acelui
grup. Acest aspect este şi mai surprinzător, având în
vedere că metoda împărţirii profitului a fost, în trecut,
rareori acceptată de autorităţile fiscale, de exemplu în
România. Măsurarea valorii create de fiecare parte a
grupului presupune, de fapt, o alocare a profiturilor între
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Lanţul economic digital – tehnologia informaţiei în cadrul reglementărilor OCDE

aceste societăţi, ceea ce înseamnă, de fapt, aplicarea
unei metode de divizare a profitului.
Dacă detaliem conceptul de creare a valorii ca fiind unul
dintre principalele motoare pentru a avea dreptul la o
anumită parte din profituri, o societate cu 3 angajaţi ar fi,
prin definiţie, un creator de valoare mai puţin important
comparativ cu o societate care are 100 de profesionişti.
Firmele ce au un volum redus de personal se va
considera că nu primesc profituri mari. OCDE subliniază
unele sectoare critice în care ţările apreciază că
operaţiunile complexe nu ar mai trebui analizate în cadrul
abordării standard, ci ar trebui să se analizeze care parte
oferă finanţare şi care parte oferă personalul şi
echipamentul, precum şi know-how-ul şi experienţa.
Atunci când se analizează aceste circumstanţe, trebuie să
se pună accentul pe oportunităţile comerciale disponibile,
ceea ce înseamnă că este important să se ia în
considerare dacă societatea dispune de alte opţiuni
pentru a-şi desfăşura activitatea economică sau pentru a
încheia alte acorduri comerciale.
Metodologia standard
Vom presupune că în cazul companiei B Co avem un
nivel al costului de 1.000 u.m. pe lună, iar comisioanele
percepute de B Co de la A Co sunt 1.070 u.m. pe lună,
ceea ce înseamnă că profiturile impozabile (excluzând
impactul impozitării, cum ar fi cheltuielile nedeductibile)
ar fi de 70 u.m.
Metodologia utilizată în această lucrare presupune
evaluarea profiturilor suplimentare alocate B Co, adică o
parte din profiturile câştigate de A Co de pe piaţa din
ţara B.
Vom presupune că A Co are un profit de 50.000 u.m. pe
lună ca urmare a contractelor de publicitate semnate cu
clienţi din ţara B. Contractele sunt încheiate între A Co şi
clienţi în mod direct.
Metodologia cercetării realizate
în prezenta lucrare
Întrebarea complexă la care trebuie să răspundem ar fi:
ce companie contribuie la valoarea grupului şi la ce
nivel? Nu există o metodologie ce se regăseşte în
legislaţie în acest sens, ci doar îndrumările aduse de
Acţiunea 1 şi Acţiunile 8-10 din BEPS cu privire la modul
în care se determină principalele motoare ale valorii.
Entitatea care creează valoarea este îndreptăţită să
obţină profituri, dar şi entitatea care oferă finanţarea, sau
cea care îşi asumă riscurile.
Cercetarea de faţă urmăreşte să identifice principalele
componente ale activităţii desfăşurate, care pot fi
considerate generatoare de valoare economică, creând
astfel profituri care ar trebui să fie supuse impozitării.
În cazul aplicării metodei divizării profitului pentru
exemplul menţionat mai sus, funcţiile şi riscurile luate în
considerare pot fi găsite în Tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1: Funcţiile îndeplinite şi riscurile asumate

Funcţii B Co A Co
Furnizarea funcţiei de know-how vvvv n/a
Furnizarea funcţiei de expertiză vvvv n/a
Asigurarea funcţiei de strategie vvvv n/a
Funcţia de creativitate n/a vvvv
Funcţia de promovare şi marketing (în ţara B) vvvv n/a
Funcţia de consultanţă tehnică vvvv n/a
Funcţia de identificare a clienţilor la nivel0 local vvvv n/a
Funcţia de menţinere a legăturii cu clienţii locali vvvv n/a
Funcţia de negocierea contractelor vv vv
Riscuri B Co A Co
Riscul de piaţă vv vv
Riscul de neplată vvv v
Riscul calităţii în raport cu serviciile furnizate vv vv
Note: v = îndeplineşte această funcţie într-o măsură limitată/prezintă un risc scăzut; vv = nu îndeplineşte pe deplin funcţia/prezintă
un risc moderat; vvv = îndeplineşte funcţia în cea mai mare parte/poartă cea mai mare parte a riscului; vvvv = îndeplineşte în
totalitate funcţia/prezintă un risc ridicat; n/a = nu se aplică
În continuare s-a realizat un rezumat al principalelor resurse pe care societăţile implicate le deţin:

Nr. 4(148)/2017 549


Tabelul nr. 2: Resursele societăţilor implicate
Resurse
Personal foarte specializat
Echipament
Cunoştinţe şi experienţă
Finanţare
Tehnici inovatoare
Personal care îndeplineşte relaţia cu clienţii
Note: v = îndeplineşte această funcţie într-o măsură limitată/prezintă un risc scăzut; vv = nu îndeplineşte pe deplin funcţia/prezintă
un risc moderat; vvv = îndeplineşte funcţia în cea mai mare parte/poartă cea mai mare parte a riscului; vvvv = îndeplineşte în
totalitate funcţia/prezintă un risc ridicat; n/a = nu se aplică
Rezultatele cercetării
Autorităţile fiscale din ţara B ar putea considera că ar
trebui să se aloce mai multe profituri către B Co în
comparaţie cu suma de 70 u.m. obţinută ca urmare a
mecanismului cost plus. Rata standard de 5% ar putea fi
aplicată profitului global derivat din serviciile de
publicitate prestate către clienţii din ţara B, adică 5% x
50.000 = 2.500 (u.m.).
Autorităţile fiscale din ţara A vor argumenta că nivelul
profiturilor impozabile în ţara A ar trebui menţinut,
deoarece A Co oferă ideea, principalele resurse şi know-
how-ul. O astfel de abordare vine în contradicţie cu ceea
ce vor aprecia autorităţile din ţara B. De aici, ne
aşteptăm la o divergenţă între abordarea autorităţilor
fiscale din cele două ţări. Astfel, din ce in ce mai multe
grupuri de societăţi vor apela la procedura amiabilă sau
la arbitraj, lăsând în seama autorităţilor celor doua state
să ajungă la o înţelegere. Se îngreunează astfel
procesul şi este de aşteptat să crească nivelul de
tensiune al ajustărilor de preţuri de transfer.
Figura nr. 1: Exemplul nr. 2
550
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
B Co A Co
vvvv
vvvv
vvvv
n/a vvvv
vvvv
vvv v
2.3. Activităţile de cercetare şi dezvoltare
(R&D) şi profiturile derivate
Pe lângă sectorul IT, activităţile de cercetare şi dezvoltare
sunt, de asemenea, unul dintre sectoarele în care se va
schimba modalitatea de analiză. Dacă A Co începe o
activitate de cercetare şi dezvoltare majoră şi subcon-
tractează B Co pentru activităţile şi sarcinile de zi cu zi ale
acelui proiect de cercetare şi dezvoltare, abordarea
standard ar fi aceea că B Co va percepe comisioane A Co
conform metodei cost plus. Abordarea poate rămâne
aceeaşi, dar apar şi întrebări suplimentare. Cine oferă
finanţare? Cine îşi asumă riscul unor rezultate
nefavorabile ale procesului de cercetare şi dezvoltare?
Cine decide dacă un anumit proiect de cercetare şi
dezvoltare va fi continuat sau oprit? Luarea deciziilor şi
asumarea de riscuri conduc la presupunerea că socie-
tatea respectivă va avea dreptul să primească profitul
excedentar din realizarea proiectului de cercetare şi
dezvoltare. Nivelul profiturilor care trebuie atribuit fiecărei
companii depinde de răspunsurile la aceste întrebări.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Lanţul economic digital – tehnologia informaţiei în cadrul reglementărilor OCDE
Metodologia standard
Presupunând că B Co înregistrează costuri de
1.000 u.m. pe lună, iar comisioanele percepute de
B Co de la A Co sunt de 1.070 u.m. pe lună, asta
înseamnă că profiturile impozabile (excluzând
impactul impozitării, cum ar fi cheltuielile
nedeductibile) ar fi de 70 u.m.
Metodologia utilizată în această lucrare presupune
evaluarea profiturilor suplimentare pentru B Co, şi
anume o parte din profitul obţinut de A Co de pe
piaţa din ţara B.
Presupunem că A Co are profit de 100.000 u.m. pe
lună ca urmare a vânzării produselor inovatoare către
clienţi din ţara B. Contractele sunt încheiate direct
între A Co şi clienţi.
Metodologia de cercetare utilizată
în această lucrare
Ne punem o întrebare complexă: ce companie contribuie la
valoarea grupului şi la ce nivel? Legislaţia actuală nu oferă
nicio metodologie în acest sens, în timp ce BEPS Acţiunea
1 şi BEPS Acţiunile 8-10 oferă doar îndrumări cu privire la
modul de determinare a factorilor principali ai valorii. Atât
entitatea care creează valoare are dreptul să primească
profituri, precum şi entitatea care aduce finanţarea şi cea
care îşi asumă riscurile.
Tabelul nr. 3: Funcţiile îndeplinite şi riscurile asumate
Funcţii
Furnizarea funcţiei de know-how
Furnizarea funcţiei de expertiză
Asigurarea funcţiei de strategie
Funcţia de creativitate
Funcţia de a îndeplini sarcini zilnice legate de proiectul de
cercetare şi dezvoltare
Funcţia de a oferi instrucţiuni
Funcţia de coordonare
Funcţia de deţinere a proprietăţii intelectuale (PI)
Riscuri
Riscul de piaţă
Riscul proiectului de cercetare - dezvoltare
Riscul de neplată
Riscul de calitate în raport cu serviciile furnizate
Note: v = îndeplineşte această funcţie într-o măsură limitată/prezintă un risc scăzut; vv = nu îndeplineşte pe deplin funcţia/prezintă
un risc moderat; vvv = îndeplineşte funcţia în cea mai mare parte/poartă cea mai mare parte a riscului; vvvv = îndeplineşte în
totalitate funcţia/prezintă un risc ridicat; n/a = nu se aplică
Nr. 4(148)/2017
Cercetarea din prezenta lucrare urmăreşte identificarea
principalelor componente ale activităţii desfăşurate, care
pot fi considerate ca generând valoare economică şi cre-
ând astfel profituri care ar trebui să fie supuse impozitării.
În cazul aplicării metodei divizării profitului pentru exemplul
mai sus menţionat, funcţiile realizate şi riscurile asumate
care pot apărea pot fi găsite în Tabelul nr. 3.
În metodologia de cercetare aplicată de autorul acestui
studiu, cel mai important aspect este identificarea părţii
care suportă riscul proiectului de cercetare-dezvoltare,
având în vedere faptul că rezultatele vânzărilor pot fi
bune, sau mai puţin bune. De asemenea, este important
să se stabilească partea care deţine cunoştinţe (know-
how), experienţă şi expertiză pentru a conduce în mod
eficient proiectul de cercetare-dezvoltare.
În acelaşi context, în cazul în care A Co transferă către
C Co, o entitate din ţara C, proprietatea intelectuală care
rezultă din imobilizările necorporale provenite din
activităţile de cercetare şi dezvoltare, cel mai probabil
acest fapt va fi privit ca fiind lipsit de substanţă
economică, deoarece preţul rezonabil a fi plătit pentru
transfer, in sumă forfetară unică sau ca sumă recurentă,
este dificil de stabilit, deoarece nu este uşor să se
realizeze o evaluare a activelor necorporale. Preţul
rezonabil depinde de profiturile pe care le-ar genera
vânzarea de produse sau servicii dezvoltate prin
intermediul procesului de cercetare şi dezvoltare.
B Co A Co
v vvv
v vvv
n/a vvvv
vv vv
vvvv n/a
n/a vvvv
n/a vvvv
n/a vvvv
B Co A Co
v vvv
n/a vvvv
vvv v
vv vv
551

În continuare s-a realizat un rezumat al principalelor resurse pe care companiile implicate le au:
Tabelul nr. 4: Resursele companiilor implicate
Resurse
Personal foarte specializat
Echipament
Cunoştinţe şi experienţă
Tehnici inovatoare
Relaţii cu clienţii
Finanţare
Note: v = îndeplineşte această funcţie într-o măsură limitată/prezintă un risc scăzut; vv = nu îndeplineşte pe deplin funcţia/prezintă
un risc moderat; vvv = îndeplineşte funcţia în cea mai mare parte/poartă cea mai mare parte a riscului; vvvv = îndeplineşte în
totalitate funcţia/prezintă un risc ridicat; n/a = nu se aplică
Rezultatele cercetării
Autorităţile fiscale din ţara B ar putea considera că ar
trebui să se aloce mai multe profituri către B Co în
comparaţie cu cele obţinute ca urmare a mecanismului
cost plus. Rata standard de 5% ar putea fi aplicată
profitului global obţinut ca urmare a vânzării produselor
inovatoare către clienţii din ţara B, adică 5% x 100.000 =
5.000 (u.m.).
Autorităţile fiscale din ţara A vor argumenta in favoarea
menţinerii unui nivel ridicat al profiturilor impozabile în
ţara A, deoarece A Co a avut ideea, principalele resurse
şi know-how-ul. Mai important, A Co suportă riscul
eşecului proiectului de cercetare-dezvoltare: în cazul în
care vânzările sunt deficitare, A Co suportă pierderile din
proiectul de cercetare şi dezvoltare, în timp ce B Co are
garantat un profit de 70 u.m.
Întrucât firmele din sectoarele C&D şi IT se bazează
pe inovaţie şi dezvoltarea know-how-ului, există
multe cazuri în care este înregistrată proprietatea
intelectuală (PI). BEPS Acţiunea 1 exprimă
îngrijorarea cu privire la faptul că transferul de
proprietate intelectuală nu poate fi conform
principiului „arm’s length‖ din cauza dificultăţilor de
evaluare şi din cauza diferenţelor dintre
administraţiile fiscale (atunci când se efectuează
tranzacţii transfrontaliere). Mai mult, Acţiunea 1 a
BEPS prevede că trebuie să nu existe inconsecvenţe
între titularii PI şi funcţiile efectuate, riscurile asumate
şi activele utilizate în lanţul valoric într-un grup
multinaţional. Astfel, titularul PI din lanţul economic
dintr-un grup multinaţional ar trebui să fie societatea
care a creat valoare adăugată, care inovează şi
552
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
B Co A Co
vvvv
vvvv
vvvv
vvvv
vvv v
n/a vvvv
dezvoltă know-how, indiferent de povara fiscală din
ţara sa sau dacă societatea respectivă este o
societate "mamă" sau nu.
În acest context, autorităţile fiscale din ţara A ar încerca
să recupereze profiturile obţinute de C Co în ţara C,
rezultate din deţinerea proprietăţii intelectuale create în
cadrul proiectelor de cercetare şi dezvoltare ale A Co.
O astfel de abordare va crea de asemenea tensiuni între
autorităţile fiscale ale ţărilor A, B şi chiar C, acestea
devenind cel mai probabil parte dintr-un proces amiabil
de determinare a nivelului profitului din fiecare ţară,
dezideratul grupurilor fiind acela de a se respecta
consacratul principiu de fiscalitate internaţională: acela
al evitării dublei impuneri.
3. Profitul câştigat de companiile
IT din România şi din alte ţări
europene
3.1. Sectorul digital din ţările europene
Inovaţia este văzută de Comisia Europeană ca fiind
vitală pentru Europa, pentru a creşte competitivitatea
produselor şi serviciilor europene, precum şi pentru a
îmbunătăţi procesele – de afaceri, de producţie, precum
şi procesele de livrare şi logistică. Multe activităţi au
potenţialul de a deveni parţial automatizate, prin
introducerea componentelor software în procesele lor:
pentru monitorizarea fluxurilor, îndeplinirea sarcinilor,
prelucrarea informaţiilor şi multe alte activităţi.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Lanţul economic digital – tehnologia informaţiei în cadrul reglementărilor OCDE

Figura nr. 2: Ratele de profitabilitate pentru industria IT în 2015

Sursa: Baza de date Amadeus, versiunea Decembrie 2016

Tabelul nr. 5: Media intervalelor de profitabilitate pentru industriile IT pe codul NACE din România, Austria,
Germania şi Olanda
Codul NACE
Cuartila I Mediana Cuartila III
Rev, 2
6201 5,58% 10,96% 18,03%
6202 4,61% 8,37% 14,46%
6203 5,09% 10,64% 21,30%
6209 3,00% 9,07% 18,73%
Sursa: Baza de date Amadeus, versiunea Decembrie 2016

Poate fi, de asemenea, un efect al costurilor directe şi
indirecte încă scăzute înregistrate în România,
comparativ cu celelalte ţări, însă există un volum
semnificativ de proiecte IT în România, realizate ca
rezultat direct al competenţei personalului care se
specializează în IT.
3.2. Sectorul digital în România
În România există numeroase concentrări de micro-
multinaţionale în diverse regiuni, cum ar fi cele din Cluj-
Napoca, Iaşi, Timişoara, pe lângă multinaţionalele bine
cunoscute care activează în sectorul IT. Dezvoltarea
sectorului IT se reflectă în analiza de mai jos, în care
profitabilitatea societăţilor care operează în România în
acest sector este prezentată sub forma unui grafic.
Marja de profit pe care o au companiile înregistrate
în România care operează în sectoare precum IT
sau C&D este destul de diversă. Din punct de vedere
statistic, companiile IT mai puţin profitabile câştigă o
marjă de 2-3% sau chiar mai puţin. În acelaşi timp,
majoritatea companiilor câştigă o marjă de cel puţin
7%, iar marje precum 20% sau mai mult, pot fi de
asemenea văzute mai jos. Astfel de marje ridicate
apar în cazurile în care componenta de know-how şi
inovare joacă un rol important în dezvoltarea
produselor.

Nr. 4(148)/2017 553

 Ramona LUPOI JURUBIŢĂ

Figura nr. 3: Rata profitabilităţii pentru industriile de C&D şi IT din România

Sursa: Baza de date Amadeus, versiunea Decembrie 2016

Tabelul nr. 6: Media intervalelor de rentabilitate pentru industriile de C&D şi IT pe codul CAEN în România
Codul CAEN Rev. 2 Cuartila 1 Mediana Cuartila 3
7211 1.59% 8.81% 27.72%
7219 3.02% 8.74% 27.03%
6201 5.55% 13.98% 29.66%
6202 5.62% 13.38% 28.80%
6203 6.43% 14.80% 28.21%
6209 3.14% 11.68% 30.30%
Sursa: Baza de date Amadeus, versiunea Decembrie 2016

avea asupra nivelului profiturilor din acest sector. În mod

Rezultatele cercetării
Sectorul IT este foarte important pentru România,
deoarece aduce profituri semnificative pentru impozitare,
oferă un număr mare de locuri de muncă calificate şi, în
plus, inovarea şi tehnologia devin o resursă pentru
economia românească care poate fi utilizată pentru
creşterea viitoare a competitivităţii.
Concluzii
Concentrându-se pe un nivel mai detaliat, obiectivul
acestei lucrări este de a analiza şi de a evalua
amploarea profiturilor impozabile înregistrate în sectorul
IT din România şi impactul pe care noile reglementări
lansate de OCDE prin emiterea acţiunilor BEPS îl poate
specific, importanţa sectorului IT din România este
determinată de profiturile impozabile pe care industria le
aduce în calitate de contribuabil la bugetul de stat.
Analiza se concentrează pe România şi pe mai multe
ţări europene. Dat fiind faptul că IT este în esenţă un
sector inovator, am extins analiza sectorului IT din
România cu activităţile de cercetare şi dezvoltare. Noile
reglementări ale OCDE privind abordarea preţurilor de
transfer în sectorul IT şi de cercetare şi dezvoltare au
fost analizate prin realizarea a două studii de caz.
Rezultatele cercetărilor realizate prin cele două studii de
caz relevă modul în care ţările europene vor încerca să
mărească nivelul veniturilor impozabile pe profit
declarate de societăţile IT şi de cercetare şi dezvoltare
înregistrate în acea jurisdicţie fiscală.

554 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Lanţul economic digital – tehnologia informaţiei în cadrul reglementărilor OCDE
Implicaţiile politicilor guvernamentale ar trebui, de
asemenea, să fie luat în considerare deoarece există un
angajament de a sprijini cercetarea şi dezvoltarea,
precum şi sectorul IT. România este aliniată la strategia
UE de promovare a inovării, iar sectorul IT este cel mai
închis la crearea inovaţiei în comparaţie cu altele.
Companiile pot vedea suportul pentru IT în România,
reflectându-se astfel şi în marjele mai ridicate obţinute
de companiile înregistrate în România în comparaţie cu
ţările extrem de tehnologizate, cum ar fi Austria,
Germania, Elveţia şi Olanda.
BIBLIOGRAFIE
1. Bakker, A. (2009), Transfer pricing and business
restructurings, IBDF.
2. Bakker, A. şi Levey, M.M. (2011), Transfer pricing
and dispute resolution, IBDF.
3. Lamensch, M. (2015), European value added tax in
the digital era, IBDF.
4. Corlaciu, A. şi Tiron Tudor, A. (2014), Cercetare
privind percepţia profesioniştilor din România din
domeniul financiar-contabil referitoare la unele
aspecte specifice preţurilor de transfer, Audit
Financiar, vol. XII, nr. 109(1), pp. 11-17.
5. Feleagă, L. şi Neacşu, I. (2016), Transfer princing
documentation – an efficient measure for
combating the base eroson and profit shifting?,
Audit financiar, vol. XIV, nr. 2(134)/2016, pp. 183-
194, DOI 10.20869/AUDITF/2016/134/183.
6. Neacşu, I. şi Feleagă, L. (2017), Evolutions and
tendencies regarding the Romanian transfer pricing
legislation: is there a need for change?, Audit
Financiar, vol. XV, nr. 1(145)/2017, pp. 65-82, DOI:
10.20869/AUDITF/2017/145/65.
7. Pătroi, D., Cuciureanu, F. şi Radu, V. (2013),
Transfer pricing. Between tax optimization and
international fiscal evasion, Editura C.H. Beck,
Bucureşti.
8. OECD (2010), Transfer pricing guidelines for
multinational enterprises and tax administrations
(July 2010), disponibil la adresa
http://www.ilsole24ore.com/pdf2010/SoleOnLine5/_
Oggetti_Correlati/Documenti/Norme%20e%20Tribu
ti/2011/02/istruzioni-uso-societa-perdite-
Nr. 4(148)/2017
Datorită faptului că principalul subiect al BEPS este
impozitul pe profit, ar trebui să luăm în considerare şi
modul în care ţările reacţionează la această dezvoltare
continuă a pieţei şi cum pot acestea să-şi adapteze
impozitarea indirectă pentru a obţine o rată de colectare
mai eficientă. Prin urmare, BEPS propune ţărilor să
utilizeze în procesul de identificare a locului de
impozitare pentru prestările de servicii între o societate
şi un consumator, criterii bazate pe locul în care
serviciile sunt efectiv prestate pentru a scuti bunurile
importate cu valoare redusă.
fiscali/ocse-linee-guida-2010-prezzi-
trasferimento.pdf, accesat pe 10.04.2017.
9. OECD (2015), G20 Base erosion and profit shifting
project – Action 1: Addressing the tax challenges of
the digital economy (Final Report), disponibil la
adresa http://www.oecd.org/ctp/addressing-the-tax-
challenges-of-the-digital-economy-action-1-2015-
final-report-9789264241046-en.htm, accesat pe
10.04.2017.
10. OECD (2015), G20 Base erosion and profit shifting
project – Actions 8-10: Aligning transfer pricing
outcomes with value creation (Final Report),
disponibil la adresa
http://www.oecd.org/ctp/aligning-transfer-pricing-
outcomes-with-value-creation-actions-8-10-2015-
final-reports-9789264241244-en.htm, accesat pe
10.04.2017.
11. OECD (2015), Policy brief Taxing multinational
enterprises (2015, October), disponibil la adresa
https://www.oecd.org/ctp/policy-brief-beps-
2015.pdf, accesat pe 10.04.2017.
12. Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr. 442/2016 privind valoarea
tranzacţiilor, termenele de pregătire, conţinutul şi
condiţiile în care poate fi solicitat şi prezentat un
dosar de documentare privind preţul de transfer şi
procedura de ajustare/estimare a preţurilor de
transfer, disponibil la
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OPAN
AF_442_2016.pdf, accesat pe 10.04.2017.
13. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr. 222/2008 privind conţinutul
555

dosarului de documentare privind preţurile de
transfer, disponibil la
https://www.avocatnet.ro/articol_11212/ANAF-
Ordin-nr-222-2008-privind-continutul-dosarului-
preturilor-de-transfer.html, accesat pe 10.04.2017.
14. Codul Fiscal Român introdus prin Legea nr.
227/2015 aplicabilă începând cu ianuarie 2016,
disponibil la
556
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_227
_2015.htm, accesat pe 10.04.2017.
15. Modelul Convenţiei fiscale privind impozitul pe
venit şi impozitele pe capital, disponibil la
https://ro.scribd.com/document/125287572/OECD-
conventia-model-pdf, accesat pe 10.04.2017.
16. https://ec.europa.eu/growth/industry/innovation_en.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Implicaţiile economice ale migraţiei internaţionale – o analiză Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 557-567
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801
a transferurilor de capital în România

Implicaţiile
economice ale
migraţiei
Rezumat
Acest articol analizează câteva dintre efectele pozitive şi
negative ale migraţiei internaţionale asupra României,

internaţionale –
ca şi ţară de origine. În prima parte, studiul nostru îşi
propune să valideze din punct de vedere statistic, luând
în consideraţie date privind situaţia economică şi socială

o analiză a
din România în perioada 2008-2015, precum şi
răspunsurile primite de la un număr de 266 români
stabiliţi în străinătate, motivele care i-au condus la
părăsirea ţării.

transferurilor În cea de a doua parte, în cadrul articolului este studiat

efectul pe care transferul de capital îl are asupra unei
legi economice bine-cunoscute şi aplicate, legea lui

de capital în
Okun, din două perspective diferite: ţări de destinaţie şi
ţări de origine.
Cuvinte-cheie: Migraţia internaţională, emigrant, legea

România
lui Okun, efectele economice ale migraţiei, cauzele
migraţiei
Clasificare JEL: F22, F24

Maria – Monica HARALAMBIE, Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:

Academia de Studii Economice din Bucureşti, România,
E-mail: haralambie.monica@gmail.com
Bogdan Ştefan IONESCU,
Academia de Studii Economice din Bucureşti, România
Haralambie, M.M. and Ionescu, B.Ş. (2017), The economic
implications of international migration – an analysis of capital
remittances applied to Romania, Audit Financiar, vol. XV, no.
4(148)/2017, pp. 667-676,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/667
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/667
Data primirii articolului: 27.04.2017
Data revizuirii: 07.05.2017
Data acceptării: 08.05.2017

Nr. 4(148)/2017 557

 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU
Introducere şi stadiul cunoaşterii
în domeniu
Migraţia internaţională a devenit în ultima perioadă un
subiect de interes atât pentru publicul larg, care a
început să conştientizeze efectele acestui fenomen, dar
şi pentru instituţiile publice şi reprezentanţii statelor, care
studiază fenomentul pentru a învăţa să îl gestioneze cât
mai eficient.
Referitor la subiectul migraţiei internaţionale, interestul
multor autori s-a concentrat asupra studierii cauzelor
acestui fenomen: Boyd (2003), Clark ş.a. (2002), Mayda
(2009), Ortega şi Peri (2013), Beine şi Parsons (2014).
Fenomenul migraţiei trebuie privit diferit în funcţie de
motivul pentru care o persoană decide să părăsească
ţara de origine. În literatura de specialitate se face
distincţie între migraţia voluntară şi involuntară şi se
analizează separat cele mai frecvente motive ale
migrantului.
Conform definiţiei Organizaţiei Internaţionale pentru
Migraţie, refugiatul sau solicitantul de azil este acea
persoană care părăseşte ţara de origine din cauza unor
pericole serioase şi care aplică pentru azil într-un alt
stat. Un răspuns nefavorabil primit la cererea pentur azil
a unui refugiat îl va trimite înapoi în ţara de origine.
Conform celor mai recente rapoarte Eurostat (2017),
conflictele politice din ţări precum Siria, Afghanistan sau
Irak au determinat creşterea semnificativă a solicitărilor
de azil în ţări precum Germania, Ungaria, Suedia,
Austria sau Italia, Migraţia involuntară a trezit interesul
unor autori precum Oliver-Smith şi Hansen, 1982 sau
Richmond (1988) care au analizat atât factorii adverşi de
natură politică, de mediu sau socială care au împins
populaţii ale unor state să se relocheze, precum şi
răspunsul statelor în ceea ce priveşte problema
refugiaţilor (Khoo et al, 2008, Schaeffer, 2009).
Migraţia voluntară urmăreşte în principal decizii de
natură economică şi socială. Astfel, distingem între
migrantul economic, pentru care motivul părăsirii
statutului de origine este reprezentat de o îmbunătăţire a
propriei situaţii financiare (bani şi carieră) şi migrantul
social, care urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de trai
pentru sine şi familie (educaţie, sănătate, mediu politic).
Importanţa factorilor economici şi sociali în contextul
migraţiei internaţionale a fost studiată cu atenţie (Bauer
şi Zimmermann, 1999; Hatton şi Williamson, 2002;
Westmore, 2014).
558
Statele Uniunii Europene (UE) se confruntă şi cu
fenomenul migraţiei comunitare, care se bazează pe
principiul liberei circulaţii şi şederi a persoanelor în UE.
Astfel, acutizarea migraţiei internaţionale înspre statele
Uniunii Europene în ultimii 4 ani are cauze diverse.
Dacă ne referim la cifrele raportate de Eurostat pentru
anul 2014, din cele 3,8 milioane de persoane care au
imigrat în unul din cele 28 de state ale Uniunii Europene,
doar 1,6 milioane erau cetăţeni ai unor state terţe, în
timp ce restul imigranţilor erau cetăţeni europeni mânaţi
mai degrabă de dorinţa de bunăstare, decât de conflicte
politice şi militare din ţara de origine, ca în cazul
celorlalţi imigranţi. Astfel, din perspectiva cauzelor
migraţiei internaţionale, în literatura de specialitate este
propus în mod frecvent pentru analiza factorilor de
influenţă modelul gravitaţional care care ia în
considerare dezechilibrele sociale, economice sau
politice existente între ţara de origine şi ţara de
destinaţie (Cuaresma, Moser şi Raggl, 2013).
Deşi teoria modelului gravitaţional susţine că fenomenul
migraţiei internaţionale este determinat de o serie de
factori de impuls din ţara de origine în opoziţie cu factorii
de atracţie din ţara de destinaţie, datele Eurostat pentru
anul 2014 arată că aceleaşi ţări europene care sunt
atractive pentru imigranţi se dovedesc a fi neatractive
pentru cetăţenii lor. Astfel, ţări precum Germania (884,9
mii), Regatul Unit (632,0 mii) şi Franţa (339,9 mii) au
înregistrat cel mai mare număr de imigranţi în 2014,
urmate de Spania (305,5 mii) şi Italia (277,6 mii). În
acelaşi timp, cam aceleaşi state s-au confruntat cu
fenomenul emigrării, datele oficiale raportând un număr
mare de persoane care au părăsit ţara: 400,4 mii de
emigranţi din Spania, 324,2 mii din Germania şi 319,1
mii din Regatul Unit.
Studiul nostru analizează din punct de vedere calitativ,
prin intermediul unui chestionar, care sunt principalele
motive pentru care românii au decis să părăsească ţara,
respectiv care sunt comportamentele acestora din
perspectiva transferului de sume de bani în ţară, precum
şi sumele de bani cheltuite la întoarcerea în ţară.
Pentru a valida din punct de vedere cantitativ impactul
transferului de capital asupra economiei, am aplicat
legea lui Okun asupra următorilor factori: Produsul Intern
Brut (PIB) , respectiv rata şomajului şi am studiat relaţia
existentă între aceştia.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Implicaţiile economice ale migraţiei internaţionale – o analiză
a transferurilor de capital în România
1. Metodologia de cercetare
bazată pe chestionar
Pentru a analiza dinre-o perspectivă calitativă motivele
pentru care o parte din populaţie a decis părăsirea
României, dar şi fenomenul transferului de capital în ţara
de origine, am realizat un studiu pe bază de chestionar.
Chestionarul a fost construit în aşa fel încât să ne
permită să identificăm dacă există o legătură între ţara
de destinaţie a populaţiei migrante şi volumul
transferului de capital, frecvenţa revenirilor în ţara de
origine şi sumele de bani cheltuite la întoarcerea
acestora în ţară.Pornind de la obiectivele asumate, am
dezvoltat un set de 15 întrebări de tip grilă, acestea fiind
structurate astfel: întrebări cu un singur răspuns,
întrebări cu răspunsuri multiple sau întrebări de tip scală
Likert.Chestionarul a fost creat folosind un instrument
Figura nr. 1: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Care au fost principalele motive pentru care aţi decis să
părăsiţi ţara”
Din analiza datelor publicate de Eurostat şi de Institutul
Român de Statistică a reieşit faptul că informaţii privind
numărul emigranţilor din România există doar pentru
perioada 2008-2015. Bazându-ne pe răspunsurile la
chestionarul pe care l-am lansat, am creat o regresie în
care am setat ca şi variabilă dependentă numărul de
emigranţi din Romania (variabila y) şi ca şi variabile
independente următoarele:
Nr. 4(148)/2017
online gratuit si a fost distribuit pe reţelele de socializare
căte grupurile de români stabiliţi în alte state precum şi
pe e-mail, în perioada 15 ianuarie – 15 martie 2017.
Analiza calităţii datelor şi eliminarea răspunsurilor
incomplete au condus la obţinerea unui număr de 266
răspunsuri valide, care au fost analizate folosind
instrumentul Microsoft Excel.
1.1. Ipoteza 1: Banii şi lipsa locurilor de
muncă sunt în topul motivelor de
emigrare
Cei mai mulţi respondenţi ai chestionarului declară că
principalul motiv pentru care au decis părăsirea ţării este
reprezentat de bani (30%), urmat de carieră (22%),
situaţia politică din ţara de origine (15%), educaţia (13%)
şi întregirea familiei (9%).
 Câştigul salarial nominal mediu net lunar în
România, ca reprezentativ pentru factorul „bani‖
(variabila x1);
 Rata şomajului în România, ca reprezentativ pentru
factorul „carieră‖ (variabila x2); Gradul de cuprindere
în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară, ca
reprezentativ pentru factorul „educaţie‖ (variabila x3);
şi
559
 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU

 Indicele inegalităţii veniturilor, ca reprezentativ Regresia rezultată în urma analizei variabilelor de mai
pentru factorul „situaţia politică din ţara de origine‖ sus este următoarea:
(variabila x4).
(1)

Tabelul nr. 1: Valorile statistice ale regresiei (1)

Valorile statistice ale regresiei
Multiple R 0,978297587
R Square 0,957066169
Adjusted R Square 0,899821062
Standard Error 14967,89442
Observations 8

Coeficientul de determinare R2 de 95,7% indică o şi educaţia, în timp ce semnele variabilelor în cadrul

corelaţie puternică existentă între numărul de emigranţi ecuaţiei de regresie prezic în mod intuitiv situaţia reală
şi factorii bani, carieră, situaţia politică din ţara de origine din România.

Tabelul nr. 2: Rezultatele regresiei (1)

Eroarea Mai puţin Mai mare Mai puţin Mai mare
Coeficienţi t Stat P-value
standard de 95% de 95% de 95,0% de 95,0%
Intercept 694857,16 427221,64 1,63 0,20 -664752,78 2054467,09 -664752,78 2054467,09
Caştigul salarial
nominal mediu -500,03 95,73 -5,22 0,01 -804,68 -195,37 -804,68 -195,37
Rata şomajului 4223,28 6171,14 0,68 0,54 -15416,05 23862,61 -15416,05 23862,61
Gradul de
şcolarizare
populaţiei de
vârstă şcolară -3798,21 3355,95 -1,13 0,34 -14478,34 6881,91 -14478,34 6881,91
Indicele
inegalităţii
veniturilor 81469,65 15201,59 5,36 0,01 33091,40 129847,89 33091,40 129847,89

1.2. Ipoteza 2: Metodele de transfer a
sumelor de bani în ţară nu depind în
mod semnificativ de costul transferului
Modelul Rivera-Batiz (1982) analizează efectul
migraţiei asupra ţării de origine şi concluzionează
faptul că economia ţării de origine este afectată de
scăderea posibilităţilor de consum ale populaţiei
migrante. Acelaşi model este extins de Djajic
(1986) care include în analiză efectul pe care îl
produc sumele de bani transferate de către
migranţi către rudele rămase în ţara de origine.
Concluzia noului model propus de Djajic (1986)
este aceea că dacă sumele remise depăşesc un
anumit prag critic, populaţia rămasă în ţara de
origine va avea doar de câştigat, datorită creşterii
consumului. Conform unui studiu WorldBank din
anul 2004, transferurile băneşti ale migranţilor în
ţara de origine au un efect semnificativ asupra
economiei populaţiei ţărilor în curs de dezvoltare
din Africa, Asia, Orientul Mijlociu şi America Latină.
Adams şi Page (2005) folosesc un model statistic
bazat pe date despre migraţie, sumele remise şi
situaţia economică precară a 71 de ţări în curs de
dezvoltare şi susţin efectul pozitiv al migraţiei
internaţionale asupra economiei acestor state.

560 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Implicaţiile economice ale migraţiei internaţionale – o analiză
a transferurilor de capital în România

Datele Eurostat pentru anul 2015 arată o schimbare de
poziţie pentru Uniunea Europeană: dacă până în trecut
statele Uniunii Europene se confruntau cu o ieşire netă
de resurse financiare în anul 2015 situaţia s-a inversat.
Altfel spus, imigranţii străini care muncesc în UE au
transferat în anul 2015 aproximativ 20,4 miliarde de euro
către ţările de origine, în timp ce sumele intrate în UE
reprezentând remunerarea persoanelor angajate în alte
jurisdicţii au însumat 21,1 miliarde de euro, conducând
la un transfer net pozitiv înspre UE de 0,7 miliarde de
euro. România se află printre statele codaşe la capitolul
procentajului cetăţenilor străini din totalul populaţiei:
doar 0,4%, comparativ cu ţări precum Luxemburg
(45,.9%) sau Liechtenstein (33,7%). Acest lucru explică
motivul pentru care balanţa sumelor remise de
muncitorii străini către ţara de origine (adică transferurile
de resurse financiare în ţara de origine dintr-un alt stat
european minus plăţile rezidenţilor către un alt stat
european) este pozitivă pentru ţări precum România,
Polonia, Serbia şi Portugalia şi negativă pentru ţările
vestice mult căutate de migranţii comunitari precum
Germania, Franţa şi Italia.
Rezultate sondajului arată că 72% dintre emigranţi trimit
bani în mod frecvent în ţară, din care 27% remit sume
de bani lunar, 35% o data la câteva luni, iar 39% de
maxim 2 ori pe an.
Topul celor mai frecvente metode de transfer a
capitalului în România este: personal la întoarcerea în
ţară, urmat de Western Union şi transfer bancar într-un
cont deschis în România.

Figura nr. 2: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Vă rog să notaţi cu note de la 1 la 5 (1 - cel mai puţin
frecvent, 5 - cel mai des) modalităţile folosite pentru a trimite bani rudelor/prietenilor din ţară”

Totuşi, dacă ne uităm la rezultatele obţinute la prietenii au acces la bani şi rapiditatea transferului, şi
întrebarea referitoare la motivaţia alegerii unei metode abia pe locul al treilea românii iau în considerare costul
de transfer sau a alteia, rezultatele studiului înclină transferului.
înspre cele referitoare la uşurinţa cu care rudele şi

Nr. 4(148)/2017 561

 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU

Figura nr. 3: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „Care sunt principalele motive pentru care alegeţi o
metodă de transfer de bani sau alta”

1.3. Ipoteza 3: Volumul sumelor de bani în Germania şi Lituania, urmate de Marea Britanie,
cheltuite la întoarcerea în ţară depinde Franţa, Polonia şi altele.
de ţara de destinaţie În ceea ce priveşte durata vacanţei în România,
aproximativ jumătate dintre respondeţi declară că îşi
Am analizat în continuare frecvenţa întoarcerilor în ţară
petrec 2 săptămâni alături de cei dragi, un sfertdeclară c
a românilor stabiliţi în afara acesteia, precum şi durata şi
petrec în această ţară mai mult de o lună, în timp ce
scopul vacanţei petrecute în România.
restul declară că petrec sub 2 săptămâni în România.
Întrebarea privind frecvenţa revenirii în ţară arată că
Sumele de bani cheltuite în România sunt între 100 euro
34% dintre respondenţi declară că se întorc în ţară mai
(3% dintre respondeţi) şi peste 2.000 euro (31% dintre
puţin de o dată pe an, 30% se întorc cel puţin o dată pe
respondenţi), însă nu am găsit o corelaţie între ţara de
an, 22% spun că revin în România de 2 ori pe an, în
destinaţie şi volumul sumelor cheltuite la întoarcerea
timp ce restul se întorc cel puţin o dată la fiecare 3 luni.
temporară în ţară. Astfel, putem conchide că mărimea
Totuşi, corelând răspunsurile cu distribuţia ţărilor de
sumelor de bani pe care emigranţii le cheltuiesc la
destinaţie a respondenţilor la chestionarul nostru, este
întoarcerea temporară în România are mai degrabă
de înţeles acestă distribuţie a răspunsurilor dacă luăm în
legătură cu o variabilă comportamentală şi socială, şi
considerare faptul că 34% dintre respondenţi sunt
mai puţin cu ţara de destinaţie.
stabiliţi în Statele Unite ale Americii, 17% în Irlanda, 7%

562 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Implicaţiile economice ale migraţiei internaţionale – o analiză
a transferurilor de capital în România
Figura nr. 4: Distribuţia răspunsurilor la întrebarea „În medie, ce sume de bani cheltuiţi la întoarcerea în ţară”
Interesant de analizat sunt şi categoriile de produse şi
servicii pe care sunt cheltuiţi banii românilor întorşi în
ţară. Răspunsurile la chestionar indică faptul că
aproximativ o treime dintre respondenţi aleg să îşi
cheltuiască banii câştigaţi în străinătate pentru
petrecerea timpului liber (petreceri, vacanţe), 19% pe
produse de consum casnic (alimente, consumabile etc.),
13% pe sănătate (tratamente medicale sau
stomatologice), 13% pe haine şi produse de îngrijire
personală, 11% pe construcţii sau reparaţii ale locuinţei,
urmat, în ordine, de electrocasnice, investiţii (conturi şi
depozite bancare, investiţii imobiliare, financiare),
agricultură şi altele.
Astfel, ipoteza lansată conform căreia volumul sumelor
de bani cheltuite de români la întoarcerea în ţară ar
depinde de ţara de destinaţie, a fost respinsă, deoarece,
pe baza celor 266 răspunsuri la chestionar, nu am reuşit
să identificăm vreo corelaţie statistică între consumul
declarat al respondeţilor şi ţara de destinaţie a lor.
2. Efectele migraţiei asupra
modificărilor ratei şomajului
Istoria economică ne indică faptul că există o legătură
între volumul creşterii unei economii şi mărimea
Nr. 4(148)/2017
şomajului din acel stat. O astfel de relaţie a fost
cuantificată prima dată de economistul Arthur Okun în
anul 1962 care, analizând relaţia dintre produsul intern
brut (PIB) al Statelor Unite ale Americii şi rata şomajului
înregistrată între 1948 şi 1960, a conchis că, în medie, o
creştere cu 1% a PIB determină o scădere cu 0,4% a
ratei şomajului. Ecuaţia care descrie legea lui Okun este
următoarea:
(2)
După anul 1970 numeroşi economişti au studiat
valabilitatea ecuaţiei de mai sus pentru diferite state
şi perioade: Moosa (1997), Lee (2000), Harris şi
Silverstone (2001), Sögner şi Stiassny (2002),
Moazzami şi Dadgostar (2011), dar şi aplicabilitatea
ei la realitatea românească: Caraiani (2006),
Turturean (2007), Dinu, et. al. (2011). Studiile au
arătat că principiile de bază ale legii lui Okun, şi
anume, că o modificare în potenţialul economic al
unei ţări va determina o modificare de sens invers în
rata şomajului, sunt valabile pentru majoritatea
statelor şi perioadelor. Totuşi, diferenţele de valoare
calculate pentru coeficientul lui Okun pot fi
influenţate de mai mulţi factori, printre care şi nivelul
migraţiei din statul respectiv.
563
 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU

Studiul nostru a pornit de la ipoteza că legea lui Okun

este aplicabilă pentru România, însă relaţia dintre cele
două variabile (PIB şi rata şomajului) este mai slabă
pentru ţările care se confruntă cu un puternic efect
emigraţionist decât pentru cele care primesc un aflux
mare de imigranţi. Astfel, am calculat şi analizat relaţia
dintre creşterea PIB şi modificarea ratei şomajului pentru
5 ţări: România, Bulgaria şi Spania, state care se
confruntă cu un flux emigraţionist puternic, pe de o
parte, şi Italia şi Germania, destinaţii favorite ale
imigranţilor, pe de cealaltă parte.
Am pornit de la ecuaţia:
(3)
unde y – y * reprezintă decalajul dintre PIB-ul real şi
PIB-ul potenţial al unei ţări (adică PIB-ul din care am
eliminat componenta ciclică aplicând filtrul Hodrick–
Prescott – „HP‖), iar u – u* reprezintă diferenţa dintre
şomaj şi şomajul natural (adică suma şomajului
structural şi al celui fricţional).
Pe baza datelor publicate de Eurostat, am determinat
ecuaţia lui Okun valabilă în perioada analizată:

Tabelul nr. 3: Rezultatul aplicării legii lui Okun

Perioada Creştere a PIB care ar menţine
Ţară Flux migraţionist Ecuaţia lui Okun R2
analizată rata şomajului neschimbată
Romania emigrationist 1996 - 2016 - 0,0948x + 0,252 34,01% 2,66%
Spania emigrationist 1995 - 2016 - 0,8765x + 1,4627 70,92% 1,67%
Bulgaria emigrationist 1996 - 2016 - 0,452x + 0,8066 32,69% 1,78%
Italia imigrationist 1995 - 2015 - 0,313x + 0,1774 54,37% 0,57%
Germania imigrationist 1991 - 2016 - 0,2176x + 0,2156 25,76% 0,99%

Figura nr. 5: Legea lui Okun aplicată României pe date din perioada 1996 – 2016

564 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Implicaţiile economice ale migraţiei internaţionale – o analiză
a transferurilor de capital în România
Pe baza analizei de mai sus, observăm că în cazul
României, o creştere 2,66% pe an a PIB ar păstra
nivelul ratei şomajului constant, în timp ce în cazul Italiei
de exemplu, o creştere anuală de 0,99% ar susţine
şomajul la acelaşi nivel ca şi în anul precedent. Altfel
spus, în cazul economiilor care se confruntă cu un flux
net de emigranţi, este nevoie de o creştere a PIB mai
semnificativă pentru a putea determina o scădere
vizibilă a ratei şomajului. Acest lucru este explicat în
principal de 2 fenomene:
 în ţări precum România, Spania, Bulgaria (ţări cu
emigraţie masivă), o parte din populaţia activă
înscrisă în rândul şomerilor, decide să părăsească
Figura nr. 6: Modificarea ratei şomajului în cazul Italiei, pe baza rezultatele prescrise de legea lui Okun
Concluzii
O analiză completă asupra unui subiect complex cum
este migraţia internaţională trebuie să pornească de la
înţelegerea motivelor persoanelor de a părăsi ţara de
origine şi abia apoi să continue cu studierea efectelor
acesteia, deja vizibile atât la nivel social, cât şi economic
şi politic.
Din perspectiva cauzelor migraţiei, chestionarul nostru
ne-a arătat faptul că motivaţia românilor, în particular şi,
dacă generalizăm, a emigranţilor are o strânsă legătură
Nr. 4(148)/2017
ţara, însă oficial aceste persoane încă sunt raportate
în statistica şomerilor. Astfel, chiar dacă PIB creşte,
nivelul ratei şomajului nu scade aşa mult deoarece
încă îi include pe unii emigranţi; şi
 o parte din creşterea PIB se datorează volumului
mare de transfer de capital al emigranţilor, fiind astfel
o creştere care nu se datorează creării de noi
oportunităţi pe piaţa locală, care ar duce la scăderea
şomajului.
Pe de altă parte, observăm că în cazul ţărilor care nu se
confruntă cu o ieşire aşa masivă a populaţiei
muncitoare, precum Italia, relaţia lui Okun este mult mai
vizibilă:
cu situaţia economică, politică şi socială din ţara de
origine. Astfel, folosind doar patru variabile proxy pentru
a ilustra realitatea economică românescă, am
demonstrat că există o strânsă relaţie între rata
şomajului, câştigul salarial nominal mediu net lunar în
România, indicele inegalităţii veniturilor şi gradul de
cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară
şi numărul de emigranţi din România în perioada 2008-
2015. Această analiză poate fi extinsă prin introducerea
altor variabile independente în model şi studierea
aprofundată a influenţei fiecărui factor asupra volumului
emigraţiei nete din România.
565
 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU
Întorcându-ne apoi atenţia asupra efectelor migraţiei
asupra economiei, am aplicat un model economic bine-
cunoscut şi des utilizat, şi anume legea lui Okun asupra
datelor privind variaţia produsului intern brut şi a ratei
şomajului pentru cinci state: trei dintre ele având un
aflux net de emigranţi (România, Bulgaria şi Spania) şi
două dintre ele având un aflux net de imigranţi (Italia şi
Germania). Rezultatele indică o mai sensibilă modificare
a ratei şomajului la o modificare a PIB-ului în Italia şi
Germania, ca repere pentru ţări „de destinaţie‖, faţă de
modificarea mai greoaie în cazul României, Bulgariei şi
BIBLIOGRAFIE
1. Adams, H. Jr. şi Page, J. (2005), Do international
migration and remittances reduce poverty in
developing countries? World Development, vol. 33,
nr. 10, pp. 1645-1669, DOI
10.1016/j.worlddev.2005.05.004.
2. Bauer, T. şi Zimmermann, K. (1999), Assessment
of possible migration pressure and its labour
market impact following EU enlargement to Central
and Eastern Europe. A Study for the Department
for Education and Employment, Bonn.
3. Beine, M. şi Parsons, C. (2014), Climatic factors as
determinants of international migration, The
Scandinavian Journal of Economics, vol. 117, nr. 2,
pp. 723 – 767, DOI 10.1111/sjoe.12098.
4. Boyd, M. şi Grieco, E. (2003), Women and
migration: Incorporating gender into international
migration theory, Disponibil la
http://incedes.org.gt/Master/boydgriecodiez.pdf,
accesat pe 25.03.2017.
5. Caraiani, P. (2006), Althernative methods of
estimating the Okun coefficient. Applications for
Romania, Romanian Journal of Economic
Forecasting, vol. 4, pp. 82 – 89.
6. Clark, X., Hatton, T. şi Williamson, J. (2002),
Explaining US imigration 1971 – 1998, Centre for
Economic Policy Research Discussion Paper, nr.
453, disponibil la https://openresearch-
repository.anu.edu.au/bitstream/1885/40574/3/DP4
53.pdf, accesat pe 25.03.2017.
7. Cuaresma, J.C., Moser, M. şi Raggl, A. (2013), On
the determinants of global bilateral migration flows,
European Commission (European Research Area)
566
Spaniei, ţări „de origine‖. Acest lucru este explicat mai
ales de impactul transferurilor de capital asupra
economiei ţării de origine. Astfel, din studiul nostru
cantitativ şi calitativ reiese importanţa tot mai mare pe
care migraţia internaţională a are asupra unei ţări, atât
din perspectivă economică, cuantificabilă, cât şi din
perspectivă socială. Înţelegerea cauzelor şi a efectelor
acestui fenomen, va permite statelor să înveţe să
administreze eficient migraţia pentru a beneficia de
efectele pozitive ale acesteia.
Working Paper, nr. 5, Disponibil la <
https://www.econstor.eu/bitstream/10419/125661/1
/WWWforEurope_WPS_no005_MS14.pdf>,
accesat pe 25.03.2017.
8. Dinu, M., Marinaş, M.C., Socol, C. şi Socol, A.G.,
(2011), Testing of the Okun‘s Law in Romania,
Economic Computation & Economic Cybernetics
Studies & Research, vol. 45, nr. 1, pp. 1-15.
9. Djajic, S. (1986), International migration,
remittances and welfare in a dependent economy,
Journal of Development Economics, vol. 21, nr. 2,
pp.229-234, DOI 10.1016/0304-3878(86)90059-3.
10. Eurostat, (2017), Database, disponibil la
<http://ec.europa.eu/eurostat/data/database>,
accesat pe 8.02.2017.
11. Harris, R. şi Silverstone, B. (2001), Testing for
asymmetry in Okun's law: A cross−country
comparison, Economics Bulletin, vol. 5, nr. 2, pp.
1−13.
12. Hatton, T. şi Williamson, J. (2002), What
fundamentals drive world migration?, National
Bureau Of Economic Research, Working Paper
9159, DOI 10.3386/w9159.
13. Institutul Naţional de Statistică (2017), Database.
Disponibil la http://statistici.insse.ro/shop/, accesat
pe 4.03.2017.
14. Khoo, S.E., Hugo, G. şi McDonald, P. (2008),
Which skilled temporary migrants become
permanent residents and why, International
Migration Review, vol. 42, nr. 1, pp. 193-226, DOI
10.1111/j.1747-7379.2007.00118.x.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Implicaţiile economice ale migraţiei internaţionale – o analiză
a transferurilor de capital în România
15. Lee, J. (2000), The robustness of Okun‘s Law:
Evidence from OECD countries, Journal of
Macroeconomics, vol. 22, nr. 2, pp. 331-356, DOI
10.1016/s0164-0704(00)00135-x.
16. Mayda, A.M. (2009), International migration: A panel
data analysis of the determinants of bilateral flows,
Journal of Population Economics, vol. 23, nr. 4, pp.
1249 - 1274, DOI 10.1007/s00148-009-0251-x.
17. Moazzami, B. şi Dadgostar, B. (2011), Okun‘s Law
revisited: Evidence from OECD countries,
International Business & Economics Research
Journal, vol. 8, nr. 8, DOI 10.19030/iber.v8i8.3156.
18. Moosa, I. (1997), A cross-country comparison of
Okun's coefficient, Journal of Comparative
Economics, vol. 24, nr. 3, pp. 335-356, DOI
10.1006/jcec.1997.1433.
19. Oliver-Smith, A. şi Hansen, A. (1982), Involuntary
migration and resettlement: causes and contexts,
Westview Press, pp. 1-9.
20. Ortega, F. şi Peri, G. (2013), The effect of income
and immigration policies on international migration,
Migration Studies, vol. 1, nr. 1, pp. 47- 74, DOI
10.3386/w18322.
21. Richmond, A. (1988), Sociological theories of
international migration: The case of refugees,
Nr. 4(148)/2017
Current Sociology, vol. 36, nr. 2, pp. 7-25, DOI
10.1177/001139288036002004.
22. Rivera-Batiz, F. (1982), International migration,
non-traded goods and economic welfare in the
source country, Journal of Development
Economics, vol. 11, nr. 1, pp. 81-90, DOI
10.1016/0304-3878(82)90043-8.
23. Schaeffer, R. (2009), Understanding globalization:
The social consequences of political, economic
and environmental change, Rowman & Littlefield,
New York.
24. Sögner, L. şi Stiassny, A. (2002), An analysis on
the structural stability of Okun‘s law - a cross-
country study, Applied Economics, vol. 14, pp.
1775-1787, DOI 10.1080/00036840210124180.
25. Turturean, C. I. (2007), Okun‘s Law for Romania
during 1992 – 2004, MPRA Paper, nr. 10638,
Disponibil la https://mpra.ub.uni-
muenchen.de/10638/1/MPRA_paper_10638.pdf,
accesat pe 25.03.2017.
26. Westmore, B. (2014), International migration. The
relationship with economic and policy factors in the
home and destination country, OECD Journal:
Economic Studies, pp. 101 – 122, DOI
10.1787/5jz123h8nd7l-en.
567
 Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017,
Vasile 568-576
Cosmin NICULA
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Consilierea
acordată prin Rezumat
Prin lucrarea de faţă încercăm tratarea unei probleme

intermediu
importante în materie de audit public intern, şi anume
cea a consilierii specifice. Astfel, abordăm sub aspect
conceptual cele trei tipuri de misiuni de consiliere,
insistând comparativ în cele ce urmează asupra

auditului misiunilor de asigurare şi a celor de consiliere. Apoi,

după efectuarea unei analize a bunelor practici privind
planificarea şi derularea misiunilor de consiliere, venim

public intern
Vasile Cosmin NICULA,
Universitatea de Vest din Timişoara,
E-mail: vasilecosminnicula@gmail.com
cu o secţiune de concluzii, ca în final să facem şi unele
propuneri pentru îmbunătăţirea consilierii acordată prin
intermediul auditului public intern.
Cuvinte-cheie: misiuni de audit, tipologie, Standarde
IIA, responsabilitatea auditorului intern, metodologia
auditului public intern, bune practici.
Clasificare JEL: M21, M40.

Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:

Nicula, V.C. (2017), Consulting provided by the internal public
audit function, Audit Financiar, vol. XV, no. 4(148)/2017,
pp. 677-685, DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/677
Link permanent pentru acest document:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/677
Data primirii articolului: 20.06.2017
Data revizuirii: 27.07.2017
Data acceptării: 28.07.2017

568 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Consilierea acordată prin intermediu auditului public intern
Introducere
Auditorii public interni desfăşoară două tipuri de misiuni,
respectiv misiuni de asigurare şi misiuni de consiliere
(Ministerul Finanţelor Publice, 2002), ambele tipuri de
misiuni fiind incluse în planurile anuale de audit public
intern ale entităţilor din sectorul public (Ministerul
Finanţelor Publice, 2016). Însă, Raportul UCAAPI indică
ponderea covârşitoare a asigurării în cadrul misiunilor de
audit derulate în anul 2015, astfel că misiunile de acest
tip reprezintă 82,19% din totalul misiunilor de audit
efectuate de entităţile publice. Utilizarea, într-un procent
redus, a misiunilor de consiliere în activitatea de audit
intern poate avea drept cauză nediferenţierea clară a
celor două concepte şi a modului de utilizare în practică.
În acest sens, articolul de faţă îşi propune să evidenţieze
caracteristicile misiunilor de consiliere, diferenţele faţă
de misiunile de asigurare, precum şi să identifice
propuneri de îmbunătăţire cu privire la planificarea şi
executarea misiunilor de consiliere.
1. Metodologia cercetării
Metodologia de cercetare utilizată se bazează pe
analiza cadrului normativ naţional, standardelor
internaţionale de audit intern, precum şi a literaturii de
specialitate (Spencer Pickett, 2012; Funkhouser, 2008;
De Koning, 2007; Sobel, 2009; Reding, 2013; Galloway,
2010; Sawyer, 2005; Dascălu et al., 2009, 2006) care
tratează problematici similare, acordând atenţie şi
contextului mai larg – european, managerial etc.
(Bostan, 2003, 2010; Boulescu et al., 2010; Burciu,
2008; Lazăr şi Bunda, 2012).
2. Conceptul de misiune de
consiliere
Actul normativ de bază în materie (Ministerul
Finanţelor Publice, 2002defineşte misiunile de
consiliere ca fiind activităţile „…menite să adauge
valoare şi să îmbunătăţească procesele guvernanţei
în entităţile publice, fără ca auditorul intern să îşi
asume responsabilităţi manageriale‖. Autori precum
Dascălu şi Nicolae (2006), în concordanţă cu Arens
şi Laebbecke (2003), consideră că, alături de
asigurare, şi activitatea de consiliere reprezintă o
componentă fundamentală pentru auditul intern.
Nr. 4(148)/2017
Potrivit Standardelor Internaţionale pentru Practica
Profesională a Auditului Intern emise de Institutul
Auditorilor Interni din S.U.A. (The Institute of Internal
Auditors, 2017), consilierea are un caracter consultativ şi
presupune, în general, o cerinţă expresă a beneficiarului
acestui tip de misiune. Normele generale privind
exercitarea activităţii de audit public intern, aprobate
(Ministerul Finanţelor Publice, 2013) definesc trei tipuri
de misiuni de consiliere, respectiv:
a) consultanţa, ce are drept scop identificarea
obstacolelor care împiedică desfăşurarea normală a
activităţilor, stabilirea cauzelor şi propunerea unor
soluţii pentru eliminarea acestora;
b) facilitarea înţelegerii, care este destinată cunoaşterii
în profunzime a funcţionării unui sistem sau
prevedere normativă pentru sprijinirea personalului
care are ca responsabilitate implementarea acestora;
c) formarea şi perfecţionarea profesională, cu scopul
furnizării cunoştinţelor teoretice şi practice referitoare
la managementul financiar, managementul riscurilor
şi controlul intern managerial prin organizarea de
cursuri.
De asemenea, referitor la modul de desfăşurare al
misiunilor de consiliere, normele menţionate anterior
(Ministerul Finanţelor Publice, 2013) stabilesc trei
posibilităţi, după cum urmează:
a) misiuni de consiliere formalizate, care se
aseamănă ca procedură şi metodologie cu misiunile
de asigurare, fiind cuprinse în planul de audit anual şi
efectuate prin respectarea schemei generale privind
derularea misiunilor de consiliere. În acest sens, un
exemplu poate fi o misiune având ca temă
identificarea unor soluţii pentru reducerea întârzierilor
în atribuirea contractelor de achiziţie publică în cadrul
unei entităţi publice;
b) misiuni de consiliere cu caracter informal, care nu
presupun o formalizare obligatorie în scris şi care se
realizează prin participarea în cadrul diferitelor
comitete permanente sau pe proiecte cu durată
determinată, la reuniuni, misiuni, schimburi curente
de informaţii. De exemplu, auditul intern stabileşte un
punct de contact pentru a răspunde întrebărilor
referitoare la aplicarea instrumentelor de control
intern managerial;
c) misiuni de consiliere pentru situaţii excepţionale,
ce constituie un tip aparte de misiune de audit în
sensul că presupune implicarea în activităţile ce pot
569
 Vasile Cosmin NICULA

face obiectul auditului intern prin participarea în
cadrul unor echipe constituite în vederea reluării
activităţilor ca urmare a unei situaţii de forţă majoră
sau altor evenimente excepţionale. Un astfel de caz
poate fi participarea auditorului în cadrul unei echipe
constituite în entitate pentru recuperarea fişierelor
contabile pierdute ca urmare a unui atac cibernetic.
La unii autori (Dascălu şi Nicolae, 2006) întâlnim o
clasificare a misiunilor de consiliere în funcţie de
caracteristicile acestora, conform Tabelului nr. 1.

Tabelul nr. 1. Clasificarea misiunilor de consiliere în funcţie de caracteristici

Tip de consiliere Caracteristici
Oficială Muncă programată pentru care obiectivele, scopul şi rezultatele urmărite sunt stabilite în scris
Neoficială Munca de consiliere se efectuează în cadrul activităţilor obişnuite
Specială Munca de consiliere se realizează pe proiecte majore, planificate ca unice, singulare
Urgenţă Munca de consiliere este neprogramată şi apare ca urmare a unei crize sau eveniment
neaşteptat
Sursa: Dascălu şi Nicolae, 2006

Referitor la organizarea şi desfăşurarea misiunilor de caracter de consultare şi se desfăşoară, în general, la

consiliere, precum şi forma acestora, normele generale
(menţionate anterior) stabilesc că se propun de către
şeful compartimentului de audit public intern şi se
aprobă de către conducerea entităţii. De asemenea, se
prevede obligativitatea definirii în Carta auditului intern a
modalităţilor de organizare şi desfăşurare a activităţii de
consiliere.
3. O scurtă comparaţie între
misiunile de asigurare şi
misiunile de consiliere
Potrivit Standardelor Internaţionale pentru Practica
Profesională a Auditului Intern (Standardele Internaţionale
de Audit Intern emise de Institutul Auditorilor Interni din
S.U.A., www.theiia.org) misiunile de asigurare „implică
evaluarea obiectivă a probelor de către auditorul intern
pentru a formula o opinie independentă sau concluzii
privind o entitate, o operaţiune, o funcţie, un proces, un
sistem sau alt aspect‖. Prin urmare, misiunile de asigurare
nu implică existenţa unei solicitări exprese din partea
structurii auditate, presupun independenţă şi obiectivitate
din partea auditorului, precum şi evaluarea/verificarea
unui aspect caracteristic entităţii auditate (de exemplu,
verificarea reflectării fidele a patrimoniului aflat în
administrarea entităţii), în urma căreia să se emită o
concluzie sau opinie.
Cu privire la misiunile de consiliere, Standardele
Internaţionale de Audit Intern menţionează că „…au un
cererea expresă a beneficiarului misiunii‖. Deci, în cazul
consilierii, trebuie să existe o nevoie sau o solicitare a
beneficiarului misiunii, independenţa şi obiectivitatea
nefiind la fel de importante ca şi în cazul asigurării,
întrucât misiunile de consiliere nu implică o evaluare şi
nu presupun, în mod obligatoriu, emiterea unei opinii
sau concluzii.
Referindu-se la tipul şi sfera misiunilor, Standardele
menţionate prevăd că în cazul asigurării, acestea cad în
responsabilitatea auditorului intern, care trebuie să
dea dovadă de independenţă şi obiectivitate. Spre
deosebire de asigurare, la consiliere tipul şi sfera de
cuprindere a unei misiuni sunt nelimitate, fiind stabilite
de comun acord cu beneficiarul misiunii. Ca număr
de participanţi, conform aceloraşi Standarde, în misiunile
de asigurare sunt implicaţi trei participanţi, respectiv
responsabilul pentru proces, auditorul intern şi
beneficiarul misiunii, pe când la consiliere sunt prevăzuţi
doi participanţi, respectiv auditorul intern şi beneficiarul
misiunii.
Deci, în cazul consilierii, există o relaţie directă între
auditorul intern şi beneficiarul misiunii care are şi
calitatea de auditat (consiliat), pe când la asigurare,
auditatul diferă de beneficiarul misiunii. De asemenea,
existenţa în cazul consilierii doar a doi participanţi
implică posibilitatea ca în procesul de aprobare a unei
astfel de misiuni să nu fie implicată şi conducerea
entităţii, fiind alocat doar un fond de timp cu această
destinaţie. Această posibilitate nu este stabilită în
Normele generale privind exercitarea activităţii de audit

570 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Consilierea acordată prin intermediu auditului public intern
public intern care menţionează că orice misiune, deci
inclusiv cele de consiliere, trebuie aprobate de conducă-
torul entităţii publice, aspect ce poate determina o reti-
cenţă din partea managementului de linie din entităţile
publice de a solicita teme de consiliere pe probleme
sensibile.
În ceea ce priveşte scopul misiunii, la asigurare acesta
este de a furniza o evaluare independentă, pe când la
consiliere, scopul este de a furniza consultanţă, instruire
sau facilitarea înţelegerii (Reding, 2013). Deşi la
consiliere, independenţa şi obiectivitatea nu sunt la fel
de importante ca în cazul unei misiuni de asigurare
(Sawyer, 2005), trebuie acordată o atenţie deosebită
fondului de timp alocat misiunilor de consiliere, întrucât
un număr excesiv de consilieri poate indica o posibilă
afectare a independenţei auditului intern referitor la
capacitatea acestuia de a derula misiuni de asigurare.
Tabelul nr. 2. Misiunile de asigurare şi consiliere prezentate comparativ, după principalele criterii de diferenţiere
Criterii Asigurare
Scopul Stabilit de către auditor
Obiectivele Stabilite de către şeful compartimentului de
audit intern
Natura activităţii Independenţă şi obiectivitate
Comunicarea rezultatelor Către auditat şi cel care a aprobat misiunea
Forma comunicării Standard, în scris
Nr. participanţi 3 (beneficiarul misiunii, auditorul, auditatul)
Urmărirea recomandărilor Obligatorie
Sursa: Dascălu şi Nicolae, 2006
4. Analiza bunelor practici privind
planificarea şi derularea
misiunilor de consiliere
Metodologia generală de derulare a misiunilor de
consiliere formalizate este prevăzută la pct. 3.4. din
Normele generale privind exercitarea activităţii de audit
public intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1086/2013, fiind structurată pe etape, proceduri şi
documente. Astfel, o misiune de consiliere formalizată
implică parcurgerea a patru mari etape, 14 proceduri şi
17 documente, conform Tabelului nr. 3.
După cum se observă, din punct de vedere al etapelor,
metodologia de consiliere se aseamănă cu cea de
Nr. 4(148)/2017
De aceea, apreciem că misiunile de consiliere trebuie
limitate la un prag determinat procentual din fondul de
timp alocat misiunilor de audit intern.
Cu privire la comunicarea rezultatelor misiunii (Reding,
2013) în cazul asigurării, prin faptul că implică
beneficiarul misiunii care diferă de structura auditată,
comunicarea trebuie să includă aceste părţi, iar formatul
comunicării este standard şi, în mod obligatoriu, în scris.
La consiliere, formatul comunicării nu este standard,
existând mai multe formate în funcţie de scopul şi tipul
misiunii, comunicarea rezultatelor nu este realizată, în
mod obligatoriu în scris, iar comunicarea rezultatelor nu
implică decât beneficiarul misiunii.
În Tabelul nr. 2 se prezintă, comparativ, după
principalele criterii de diferenţiere, misiunile de asigurare
şi consiliere.
Consiliere
Stabilit de către beneficiarul consilierii
Stabilite de către beneficiarul consilierii de
comun acord cu şeful compartimentului de
audit intern
Independenţa şi obiectivitatea nu sunt
relevante
Doar către solicitantul misiunii
Nu este standard, poate fi şi verbal
2 (auditorul, solicitantul misiunii)
Numai la cererea beneficiarului
asigurare, diferenţele fiind în faptul că la consiliere nu se
realizează analiza riscului, nu se face conciliere şi nu se
elaborează fişe de identificare şi analiză a problemelor.
Faptul că metodologia de consiliere se aseamănă cu
cea de asigurare este de natură să conducă la existenţa
unor confuzii între asigurare şi consiliere pentru
beneficiari.
De asemenea, echipele de audit care efectuează misiuni
de consiliere formalizate au nevoie să aloce o perioadă
mai mare de timp pentru misiune, care să le permită
parcurgerea tuturor etapelor şi elaborarea documentelor
prevăzute, alocând mai puţin timp pe analiza propriu-
zisă a temei de consiliere şi pe identificarea soluţiilor
posibile de rezolvare ale problemelor ridicate de
beneficiarul consilierii.
571
 Vasile Cosmin NICULA

Tabelul nr. 3. Etapele misiunii de consiliere formalizate

Procedura de audit
Etapa misiunii de Denumire document
audit intern Denumire Denumire Cod ce trebuie elaborat
procedură subprocedură procedură
Pregătirea misiunii Iniţierea auditului intern Elaborarea ordinului de serviciu P-01 Ordinul de serviciu
Elaborarea declaraţiei de independenţă P-02 Declaraţia de independenţă
Elaborarea notificării privind declanşarea P-03 Notificarea privind declanşarea
misiunii de consiliere misiunii de consiliere
Şedinţa de deschidere P-04 Minuta şedinţei de deschidere
Colectarea şi Constituirea/Actualizarea dosarului P-05 Chestionarul de luare la
prelucrarea informaţiilor permanent cunoştinţă (CLC)
Prelucrarea şi documentarea informaţiilor P-06 Lista obiectivelor,
activităţilor/acţiunilor
Elaborarea programului misiunii de consiliere P-07 Programul misiunii de consiliere
Intervenţia la faţa Colectarea şi analiza probelor de audit P-08 Teste
locului Efectuarea testărilor şi formularea constatărilor Chestionar listă de verificare –
CLV
Foi de lucru
Interviuri
Chestionare
Revizuirea documentelor şi constituirea dosarului de audit P-09 Nota centralizatoare a
documentelor de lucru
Şedinţa de închidere P-10 Minuta şedinţei de închidere
Raportarea Elaborarea raportului Raportul de audit public intern P-11 Raportul de audit public intern
rezultatelor misiunii de consiliere privind activitatea de consiliere
de consiliere Difuzarea raportului de consiliere P-12 (Adresa de transmitere)
Urmărirea Urmărirea recomandărilor P-14 Fişă de urmărire a implementării
recomandărilor recomandărilor
Sursa: Normele generale privind exercitarea activităţii de audit public intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1086/2013

Se observă că metodologia de consiliere presupune
efectuarea testărilor şi formularea constatărilor
(procedura P-08), materializate în teste, chestionare,
liste de verificare, foi de lucru, interviuri. Toate aceste
instrumente sunt specifice misiunilor de audit de
asigurare, în special pentru misiunile de regularitate,
care presupun comparaţia cu un standard sau normă ce
trebuie respectată. Spre deosebire de conformitate,
consilierea presupune aspecte variate ca formă şi fond,
care nu vizează, în mod deosebit o neconformitate, ci
mai degrabă probleme, dificultăţi ale managerului în
cauză şi care aşteaptă, din partea echipei de audit,
soluţii posibile şi fezabile de surmontare a lor.
În accepţiunea lui Reding (2013), nu trebuie să existe o
metodologie standard pentru derularea misiunilor de
consiliere, întrucât acestea diferă ca sferă şi tipologie de
la o misiune la alta. De aceea, autorul menţionat
consideră că metodologia trebuie să fie minimală şi
flexibilă, pentru a se plia nevoilor de consiliere exprimate
de managementul entităţii. În acest sens, Reding (2013)
consideră ca fiind necesare trei etape pentru derularea
unei misiuni de consiliere, respectiv Pregătirea misiunii,
Derularea misiunii şi Comunicarea rezultatelor. Se
observă că, spre deosebire de metodologia prezentată
în Normele generale privind exercitarea activităţii de
audit public intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr. 1086/2013 pentru misiunea de consiliere formalizată,
Reding (2013) nu include etapa de urmărire a recoman-
dărilor, care nu este obligatorie pentru consiliere.
Aşa cum s-a menţionat la comparaţia între misiunile de
consiliere şi cele de asigurare, consilierea se realizează,
în general, la cerere şi vizează o nevoie a beneficiarului.
Prin urmare, utilizarea unei misiuni de consiliere
formalizate în cazul unei solicitări de consiliere urgente,
pe termen scurt, ar crea probleme de termene echipei
de audit, întrucât metodologia îi impune un set minim de

572 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Consilierea acordată prin intermediu auditului public intern
proceduri şi documente ce trebuie respectate. În
consecinţă, opinia autorului este că metodologia de
derulare a misiunilor de consiliere formalizate trebuie să
fie simplificată, astfel încât să poată fi adaptată nevoilor
de consiliere ale beneficiarului.
Referitor la competenţă, potrivit Standardelor Internaţio-
nale de Audit Intern, există obligaţia şefului comparti-
mentului de audit public intern de a refuza misiunile de
consiliere dacă auditorii interni nu deţin cunoştinţele,
abilităţile sau alte competenţe necesare îndeplinirii
integrale a misiunii sau a unei părţi a acesteia.
Având în vedere faptul că resursele de audit sunt
limitate, precum şi obligaţia compartimentului de audit
intern de a derula misiunile de asigurare planificate,
rezultă că nu pot fi executate, întotdeauna, toate
misiunile de consiliere propuse. De aceea, se apreciază
(Reding, 2013) că trebuie realizată o selecţie a
misiunilor de consiliere ce vor fi executate, pe baza
evaluării mărimii riscului asociat consilierii sau a
oportunităţii derulării acestui tip de misiuni. În acest
sens, acelaşi autor (Reding, 2013) menţionează
următoarele metode pentru identificarea misiunilor de
consiliere:
 misiunile sunt propuse în cadrul procesului anual de
planificare prin identificarea domeniilor având un
punctaj ridicat al riscului;
 temele de consiliere specifice, solicitate de
management pentru abordarea unor probleme sau
neclarităţi în domeniul de responsabilitate;
 modificări apărute în mediul intern sau extern al
entităţii care impun atenţia compartimentului de audit
intern.
Referindu-se la evaluarea riscului asociat misiunilor
potenţiale de consiliere, Reding (2013) menţionează că
analiza riscului trebuie să fie similară celei de la misiunile
de asigurare, bazată pe mai mulţi factori de risc. Pentru
evaluarea factorilor de risc se defineşte o scară de
evaluare şi se stabilesc ponderi, recomandându-se să se
ţină cont şi de importanţa pe care conducerea o acordă
derulării misiunii de consiliere evaluate.
Cu privire la planificarea misiunilor de consiliere,
Standardul 2010.C1 (The Institute of Internal Auditors,
2017) stabilesc că, pentru includerea unei misiuni de
consiliere în planul de audit intern, şeful
compartimentului de audit intern trebuie să ia în
considerare posibilitatea acestora de a perfecţiona
Nr. 4(148)/2017
managementul riscurilor, de a aduce valoare şi de a
îmbunătăţi activităţile organizaţiei.
Menţionăm că misiunile de audit intern de asigurare nu
pot fi refuzate de către compartimentul de audit intern pe
motivul că nu deţine competenţa necesară, iar în cazul
în care lipseşte o anumită competenţă, aceasta trebuie
suplinită printr-un expert. Spre deosebire de asigurare,
misiunea de consiliere poate fi refuzată, de aceea
consilierea trebuie să se justifice din punct de vedere al
utilităţii pentru organizaţie, pentru a fi inclusă în planul
anual de audit intern.
Prin urmare, orice solicitare de consiliere trebuie analizată
de şeful compartimentului de audit intern, cel puţin prin
prisma următoarelor criterii (Dascălu şi Nicolae, 2006):
 compartimentul de audit intern deţine competenţa
necesară executării misiunii de consiliere (în caz
contrar, solicitarea de misiune trebuie refuzată);
 valoarea adusă/beneficiile obţinute ca urmare a
executării misiunii de consiliere (dacă se justifică
misiunea);
 punctele slabe ale entităţii, respectiv domeniile în
care angajaţii entităţii au nevoie de consiliere pentru
îmbunătăţirea activităţilor;
 să fie compatibilă cu sarcinile auditorilor interni
stabilite prin Carta auditului intern;
 să fie complementară cu misiunile de asigurare
derulate în organizaţie;
 consilierea propusă să nu determine afectarea
obiectivităţii sau independenţei auditorilor interni.
Având în vedere că misiunile de consiliere depind de
nevoile beneficiarului, există posibilitatea (Reding, 2013)
ca anumite teme de consiliere să nu fie cunoscute la
momentul elaborării planului anual de audit intern, motiv
pentru care, compartimentul de audit intern trebuie să
aloce fond de timp pentru consilierile ce pot fi solicitate
în timpul anului. În acest sens, unii autori (Dascălu şi
Nicolae, 2006) consideră că, la elaborarea planului
anual de audit intern, fiecare structură de audit intern
poate să-şi planifice una sau două misiuni de consiliere,
iar în cazul în care managementul mai are şi alte
solicitări, obiectivele noilor misiuni pot fi incluse în cadrul
misiunilor deja planificate.
Tot referitor la planificare, în standarde (Standardul
2201.C1 - Standardele Internaţionale pentru Practica
Profesională a Auditului Intern) se prevede obligaţia
573

auditorilor interni de a stabili o înţelegere cu beneficiarul
misiunii de consiliere cu privire la obiective, sfera de
cuprindere, responsabilităţile aferente şi la alte aşteptări
ale beneficiarului, iar pentru consilierile importante,
înţelegerea să fie documentată.
Reding (2013) menţionează faptul că, iniţial, un auditor
intern trebuie să discute cu beneficiarul consilierii,
nivelul aşteptat al serviciilor de audit şi obiectivele
misiunii. Ulterior, auditorii desemnaţi pentru efectuarea
misiunii trebuie să stabilească cu beneficiarul acesteia
toate detaliile privind consilierea solicitată. Astfel,
succesul unei misiuni de consiliere depinde de modul
în care echipa de audit intern reuşeşte să identifice şi
să răspundă aşteptărilor beneficiarului consilierii. De
aceea, la elaborarea planului anual de audit intern, nu
este importantă denumirea misiunilor de consiliere sau
tipul acestora, întrucât ar fi dificil de prevăzut nevoile
beneficiarilor de consultanţă rezultate în urma derulării
activităţilor de care sunt responsabili, fapt ce implică
stabilirea obligaţiei de a aloca, în planul de audit intern,
un fond minim de timp pentru consiliere, de exemplu,
5% din fondul de timp total alocat misiunilor de audit.
În cazul în care acest timp de fond nu este consumat,
poate fi redistribuit către misiunile de asigurare sau
misiunilor ad-hoc.
O restricţie generală se impune auditorilor interni în
cadrul misiunilor de consiliere, respectiv aceea de a
evita să se substituie conducerii entităţii, în sensul de a
lua decizii în locul managementului. Acest fapt este
subliniat în Standardele Internaţionale de Audit Intern
(Standardul 2020.C3) unde se menţionează că
auditorii interni, atunci când sprijină conducerea
entităţii la îmbunătăţirea managementului riscului,
‖…trebuie să evite să-şi asume orice responsabilitate
managerială care presupune, în fapt, gestionarea
riscurilor‖ (The Institute of Internal Auditors, 2017).
Ţinând cont de faptul că în cadrul unei misiuni de
consiliere, atât sfera, cât şi obiectivele se pot modifica
în funcţie de informaţiile primite de la beneficiar, Kurt
F. Reding consideră că nu este obligatorie stabilirea
unui program de lucru pentru misiunea de consiliere,
asemănător unei misiuni de asigurare. Pe de altă
parte, Standardele Internaţionale de Audit Intern
stabilesc obligativitatea existenţei unui program de
lucru pentru fiecare misiune de audit intern, deci
inclusiv pentru consiliere. Cu toate acestea, în cazul
misiunilor de consiliere Standardele menţionează că
acestea pot varia, din punct de vedere al formei şi
574
Vasile Cosmin NICULA
conţinutului (Standardul 2240.C1), în funcţie de tipul
misiunii (The Institute of Internal Auditors, 2017).
Comunicarea rezultatelor misiunii de consiliere
depinde de specificul acesteia, astfel că formatul
raportului de consiliere nu poate fi unul standard. De
asemenea, gradul de detaliere în raport diferă în
funcţie de nevoile beneficiarului misiunii. Şi
Standardele Internaţionale (IIA; Standardul 2410.C1)
acordă o mare flexibilitate în comunicarea
rezultatelor consilierii, indicând că diferă din punct de
vedere al formei şi conţinutului, în funcţie de tipul
misiunii şi de nevoile beneficiarului. Difuzarea
rezultatelor consilierii, potrivit Standardului 2440.C1
(IIA), trebuie să se realizeze doar către beneficiarii
acestor misiuni, nefiind prevăzută obligaţia de
comunicare către conducerea entităţii, ca şi în cazul
asigurării. Cu toate acestea, Standardul 2440.C2
(IIA) stabileşte că în situaţia identificării, în cadrul
misiunilor de consiliere, a unor disfuncţii
semnificative, acestea să fie comunicate conducerii
entităţii.
Pe baza informaţiilor colectate în cadrul misiunii de
consiliere şi raportat la nevoile beneficiarului, echipa
de audit va formula recomandări. Trebuie realizată o
distincţie între recomandările formulate în cadrul unei
misiuni de asigurare, care sunt obligatorii pentru
entitatea auditată dacă au fost avizate de către
conducătorul entităţii, şi cele formulate în cadrul unei
misiuni de consiliere care îmbracă caracterul unor
propuneri de soluţii. Astfel, acestea nu trebuie
implementate, în mod obligatoriu, de către beneficiar
şi nu trebuie avizate de către conducătorul entităţii.
Recomandările în cadrul misiunilor de consiliere
trebuie să fie înţelese de beneficiar, să-i fie utile şi să
fie fezabile. Faptul că implementarea recomandărilor
în cadrul consilierii, precum şi monitorizarea acestora
sunt opţionale, rezultă din Standardele Internaţionale
de Audit Intern (IIA, Standardul 2500.C1), care
prevăd că recomandările formulate pe timpul
misiunilor de consiliere nu trebuie monitorizate decât
dacă se convine aceasta cu beneficiarul misiunii.
Trebuie menţionat faptul că misiunile de consiliere au
un puternic caracter preventiv, dacă managementul
utilizează acest tip de misiune ori de câte ori are
dificultăţi/probleme în derularea activităţilor, precum
şi indicii cu privire la posibilitatea luării unor decizii
care să determine neconformităţi semnificative sau
nereguli grave.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Consilierea acordată prin intermediu auditului public intern
Concluzii
Metodologia de consiliere, prevăzută în Normele generale
privind exercitarea activităţii de audit public intern, se
aseamănă, în mare parte, cu cea de asigurare, fiind dificil
de realizat o diferenţiere între conceptul de asigurare şi
cel de consiliere, pe baza metodologiei. Acest fapt este de
natură să conducă la existenţa unor confuzii între
asigurare şi consiliere pentru potenţialii beneficiari ai
misiunilor de consiliere şi să determine o neutilizare, la
întregul potenţial, al acestui tip de misiune cu un
pronunţat caracter preventiv. Existenţa unei metodologii
formalizate determină centrarea misiunii de consiliere pe
parcurgerea formalităţilor şi elaborarea documentelor
stabilite în detrimentul analizei propriu-zise a temei de
consiliere şi identificarea soluţiilor de rezolvare a
problemelor ridicate de beneficiar. De aceea, metodologia
de derulare a misiunilor de consiliere formalizate trebuie
să fie simplificată, astfel încât, echipa de audit să o poată
adapta nevoilor de consiliere ale beneficiarului.
Bunele practici în domeniul auditului intern indică
necesitatea existenţei unei analize de risc şi pentru
selectarea temelor de consiliere, utilizându-se un sistem
de factori de risc, similar cu cel utilizat pentru selectarea
temelor de audit în cadrul misiunilor de asigurare. Deşi
metodologia actuală de derulare a misiunilor de consiliere
formalizate prevede obligativitatea urmăririi recomandărilor,
bunele practici în domeniu apreciază ca fiind opţională
etapa de urmărire a recomandărilor, în funcţie de solicitarea
beneficiarului misiunii. Legislaţia actuală în domeniul
auditului public intern prevede existenţa a trei participanţi în
cadrul consilierii, similar misiunilor de asigurare, respectiv
conducătorul entităţii – care aprobă misiunea de consiliere,
echipa de audit şi beneficiarul consilierii, în condiţiile în care
bunele practici în domeniu indică doar doi participanţi,
respectiv echipa de audit şi beneficiarul consilierii.
Având în vedere aspectele menţionate, pentru
îmbunătăţirea consilierii acordată de auditul public
intern, propunem următoarele:
BIBLIOGRAFIE
1. Arens, A.A. şi Laebbecke, J.K. (2003), Audit. O
abordare integrată, Editura ARC, Chişinău.
2. Bostan, I. (2010), Proceduri privind auditul public fi-
nanciar şi al performanţei, Editura TipoMoldova, Iaşi.
3. Bostan, I. şi Radu, P. (2003), Controlul financiar şi
auditul intern la instituţiile publice, Editura Sedcom
Libris, Iaşi.
Nr. 4(148)/2017
 modificarea legislaţiei naţionale în domeniul auditului
public intern astfel încât să se realizeze o distincţie
clară între consiliere şi asigurare, în consens cu
bunele practici în domeniu;
 simplificarea şi flexibilizarea metodologiei de
derulare a misiunilor de consiliere formalizate, astfel
încât să poată fi adaptată nevoilor de consiliere ale
beneficiarului şi să nu constituie un posibil
impediment din punct de vedere al termenelor;
 modificarea următoarelor aspecte din Anexa nr. 1 la
Hotărârea Guvernului susmenţionată cu privire la
consiliere:
 stabilirea unor criterii minimale pentru
selectarea, de către şeful compartimentului de
audit intern a misiunilor de consiliere propuse
de către managementul entităţii;
 stabilirea posibilităţii ca managementul de
linie sau de vârf să poată solicita, direct,
compartimentului de audit intern, misiuni de
consiliere, fără a mai face obiectul aprobării
prealabile a conducătorului entităţii publice,
în limita unui fond de timp alocat pentru
consiliere, astfel încât să se elimine posibila
reticenţă din partea managementului de
linie de a solicita teme de consiliere pe
probleme sensibile care să fie supuse
aprobării conducătorului entităţii;
 pentru planificarea misiunilor de consiliere să
se prevadă stabilirea în planul anual de audit
intern a unui fond global de timp alocat
consilierii, calculat procentual din fondul total
de timp alocat misiunilor de audit în cadrul
compartimentului de audit intern (de exemplu,
între 3-5% din totalul fondului de timp de audit
al compartimentului de audit intern);
 eliminarea obligativităţii implementării şi
urmăririi recomandărilor formulate în cadrul
misiunilor de consiliere.
4. Boulescu, M., Dascălu, E.D. şi Ispir, O. (2009),
Uniunea Europeană: instituţii, buget, audit, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
5. Burciu, A. (2008), Introducere în management,
Editura Economică, Bucureşti.
6. Dascălu, E.D., Ţurlea, E. şi Nicolae F. (2009),
Internal Audit Quality A Key Element For The
575

Management Decision, Osterreichish-Rumanischer
Akademischer Verein Papers, disponibil la
https://econpapers.repec.org/paper/rissphedp/defa
ult5.htm, accesat pe 15.06.2017.
7. Dascălu, E.D. şi Nicolae, F. (2006), Auditul intern
în instituţiile publice, Editura Economică, Bucureşti.
8. De Koning, R. (2007), Controlul financiar public
intern, disponibil la www.pifc.eu, accesat pe
15.06.2017.
9. Funkhouser, M. (2008), Honest, Competent
Government: The promise of performance auditing,
The Institute of Internal Auditors.
10. Galloway, D. (2010), Internal Audit: A Guide for the
New Auditor, Ediţia a treia, The Institute of Internal
Auditors Research Foundation.
11. Lazăr, C.M. şi Bunda, R.N. (2012), Knowledge-
based economy, an appropriate response to
organizational change pressures, with a view to
sustainable development, Amfiteatru Economic,
vol. 14, nr. 32, pp. 302-315.
12. Ministerul Finanţelor Publice (2002), Legea nr.
672/2002 privind auditul public intern (cu
modificările şi completările ulterioare), disponibil la
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_auditului
_intern.php, accesat pe 15.06.2017.
576
Vasile Cosmin NICULA
13. Ministerul Finanţelor Publice (2013), Hotărârea
Guvernului nr. 1086/2013 pentru aprobarea
Normelor generale privind exercitarea activităţii de
audit public intern, disponibil la https://codfiscal.net/
40052/hg-10862013-normele-generale-privind-
exercitarea-activitatii-de-audit-public-intern,
accesat pe 15.06.2017.
14. Ministerul Finanţelor Publice (2016), Raportul
privind activitatea de audit intern din sectorul public
pentru anul 2015, disponibil la www.mfinanţe.ro,
accesat pe 15.06.2017.
15. Reding, K.F. (2013), Internal Auditing, Ediţia a
treia, The IIA Research Foundation.
16. Sawyer, L.B. (2005), Sawyer’s Internal Auditing,
The Institute of Internal Auditors.
17. Sobel, P.J. (2009), Auditor’s Risk Management Guide
(Integrating Auditing and ERM), Editura CCH.
18. Spencer Pickett, K.H. (2012), The Internal Auditing
Handbook, Publisher John Wiley şi Sons Inc, New
York, DOI: 10.1002/9781119201717.
19. The Institute of Internal Auditors (2017),
International Standards for the Professional
Practice of Internal Auditing, disponibil la
https://na.theiia.org/standards-
guidance/Public%20Documents/IPPF%202013%2
0English.pdf, accesat pe 15.06.2017.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
 Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 577-590
Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării investiţiilor
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Rezumat
Această cercetare studiază în mod empiric analiza
sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării
investiţiilor din firmele nefinanciare din Pakistan, listate
la Bursa de Valori a Pakistanului (BVP) din toate

Analiza
sectoarele de activitate. Am utilizat regresia OLS
împreună cu modelul factorilor comuni şi ficşi în legătură
cu seriile de date corespunzătoare unui număr de 60 de

sensibilităţii
entităţi (în afară de societăţi comerciale) listate la BVP
pe o perioadă cuprinsă între anii 2003 – 2015.
Rezultatele empirice atestă faptul că efectul de levier,
creşterea, dinamismul şi inflaţia au asocieri puternice

pentru factorii
pozitive cu evaluarea investiţiilor dar totuşi, factorul
generozităţii şi BIP influenţează procesul în mod negativ.
Studiul oferă un cadru eficient potenţialilor investitori

determinanţi
pentru a evalua toţi aceşti factori esenţiali,
complementar mecanismului convenţional, anterior luării
deciziei privind investiţia. Factorii de decizie politică
pentru sectoarele nefinanciare pot obţine beneficii prin

ai evaluării
aplicarea acestui model de diagnoză de a evalua
potenţialele proiecte de investiţii pentru cel mai optimist
rezultat. Literatura de specialitate privind finanţele

investiţiilor
corporatiste arată că nu există nicio dovadă oficială a
factorilor determinanţi ai investiţiilor la diferite niveluri ale
perioadelor de recesiune economică; prin urmare,
cercetarea aceasta reprezintă o încercare de pionerat
de a identifica factorii determinanţi semnificativi ai
evaluării investiţiilor firmelor nefinanciare din Pakistan
listate la Bursa de Valori în toate sectoarele de activitate
Muhammad Asif KHAN, şi, în cele din urmă, o contribuţie importantă în cadrul
School of Economics, Huazhong University of Science literaturii de specialitate existente.
and Technology, Chia
Cuvinte-cheie: Planificarea investiţiilor, evaluarea
University of Kotli, Azad Kashmir, Pakistan
investiţiilor, analiza sensibilităţii, factorul generozităţii,
E-mail: khanasif82@hotmail.com,
HHI
khanasif82@hust.edu.cn
Clasificare JEL: M41, G31, G12.
Shujahat Haider HASHMI,
School of Economics, Huazhong University of Science
and Technology, Chia Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:
Khan, M.A., Hashmi, S.H., Hussain, M. and Ilyas, R.M.A.
Munawar HUSSAIN, (2017), Sensitivity analysis for the determinants of investment
Mohi-ud Din Islamic University AJK, Pakistan appraisal, Audit Financiar, vol. XV, no. 4(148)/2017,
pp. 686-700, DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/686
Raja Muhammad Ahsan ILYAS, Link permanent pentru acest document:
Mohi-ud Din Islamic University AJK, Pakistan http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/686
Data primirii articolului: 27.04.2017
Data revizuirii: 07.05.2017
Data acceptării: 08.05.2017

Nr. 4(148)/2017 577


Introducere
Planificarea investiţiilor se referă la procesul de planificare
utilizat pentru a identifica, evalua şi selecta cel mai potrivit
proiect pe termen lung în conformitate cu constrângerile
bugetare; totuşi, fiecare firmă are strategii specifice pentru
a-şi atinge obiectivele dorite cu utilizarea optimizată a
resurselor disponibile, ţinând cont de metafora creării
valorii pentru acţionari (Penman, 2010). Decizia luată cu
privire la planificarea investiţiilor are impact pe scară largă
asupra performanţei strategice a organizaţiei şi este o
cheie spre succesul sau spre eşecul organizaţiei. Scopul
deciziilor privind investiţiile include alocarea capitalurilor
firmei în cel mai eficient mod pentru a asigura cea mai
bună cifră de afaceri datorită naturii sensibile a unor astfel
de decizii, precum şi a predicţiilor viitoare. În mod similar,
McConnell şi Muscarelle (1985) precizează că
performanţa afacerilor este influnţată de investiţii. La nivel
macroeconomic, investiţiile afectează cererea totală şi
PIB-ul, dezvoltarea economică şi cursul afacerilor
(Dornbusch şi Fisher, 1987).
Multe cercetări analizează factorii care influenţează
nivelul investiţiilor, unii cercetători axându-se pe factorii
existenţi la nivel de ţară şi pe diferenţele instituţionale
din economiile dezvoltate şi din cele în curs de
dezvoltare (Wnuk-Pel, 2014). Analiza sensibilităţii este
deseori aplicată în scopul luării deciziilor investiţionale
cu privire la bugetarea capitalurilor în condiţii de
nesiguranţă, este procedura care examinează modul în
care schimbările din unele valori de intrare (venituri,
costuri şi valoarea investiţiilor etc.), care apar din cauza
previziunilor necorespunzătoare sau din alte motive,
influenţează anumite criterii şi bugetează valorile totale
de investiţii.
În plus, după părerea lui Christy (1966), nu există vreo
corelaţie semnificativă între câştigul pe acţiune şi trendul
acţiunilor, în special pentru deciziile investiţionale. În
opoziţie, se crede că dimensiunea influenţează deciziile
firmelor privind investiţiile (Klammer, 1973; Hall şi Weiss,
1967). Cu toate acestea, literatura de specialitate admite
că deciziile privind investiţiile au impact deosebit asupra
prosperităţii viitoare a firmei (Weston şi Brigham, 1979).
Deoarece scopul normativ al investiţiilor este acela de a
maximiza câştigul economic net al proprietarilor firmei,
poate fi de preferat să se izoleze influenţa practicilor
corporatiste ale planificării investiţiilor asupra preţurilor
acţiunilor (Fama, 1969; Mandelker, 1994; Alexander şi
Bucholz, 1978; Kudla, 1980). În plus, Sundem (1980) a
578
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
remarcat că, în ceea ce priveşte investiţiile, acestea au
efect negativ deosebit pentru scurt timp asupra
câştigurilor firmelor. Totuşi, Lu-Andrews şi Yu-
Thompson (2015) subliniază rolul CEO în întărirea
valorii de lichidare şi corporalităţii activelor atunci când
acesta are mai multe compensaţii de tipul datoriilor.
Totuşi, Holmes şi Maghrebi (2015) demonstrează că
rezultatele pot fi diferite din cauza comportamentului
nelinear al indicatorului q al lui Tobin cu investiţiile.
În general şi alţi cercetători au studiat factorii la nivel de
ţară şi diferenţele instituţionale din cadrul economiilor
dezvoltate şi în curs de dezvoltare (Pel, 2015). Metoda
analizei sensibilităţii este deseori aplicată pentru a ajuta
în luarea deciziilor privind investiţiile referitoare la
bugetarea capitalurilor în condiţii de nesiguranţă,
aceasta este procedura care analizează modul în care
schimbările din unele valori de intrare (venituri, costuri şi
valoarea investiţiilor etc.), care apar din cauza
previziunilor necorespunzătoare sau din alte motive,
influenţează anumite criterii şi bugetează valorile totale
utilizate pentru investiţii.
Studiul justifică nevoia de a analiza modul în care
diverse perioade economice influenţează în mod diferit
deciziile investiţionale. Studiul urmăreşte să
investigheze influenţele diferiţilor factori în perioadele de
pre- şi post- crize financiare şi are tendinţa să
investigheze semnificaţia diverselor sectoare din
Pakistan, punând accent pe factorii determinanţi privind
valorile existente la nivel de sectoare de activitate în
ceea ce priveşte investiţiile necesare pentru a acoperi
golul identificat în literatura de specialitate privind
finanţele corporatiste, deoarece nu există dovezi ale
factorilor aferenţi investiţiilor la trei niveluri diferite în
cazul perioadelor de recesiune economică. Obiectivele
cercetării sunt: 1) să se identifice factorii determinanţi ai
evaluării investiţiilor din cadrul firmelor din Pakistan
listate pe sectoare în cazul diferitelor perioade de
recesiune economică şi 2) să se clasifice dacă şi în ce
manieră deciziile investiţionale diferă în diversele
perioade de recesiune economică.
Informaţii teoretice generale
Din teoria ierarhizării propusă de Barclay şi Smith
(2005) rezultă că sunt relativ puţine companiile care
cunosc oportunităţile de investiţii, iar fluxul de numerar
independent are rate ale datoriei scăzute deoarece acei
bani vor fi folosiţi pentru a rambursa datoria. Prin
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării investiţiilor
urmare, se sugerează faptul că în cazul companiilor
stabile financiar, ce au un flux de numerar scăzut, există
coeficienţi mari ai datoriei din cauza ezitării lor de a
atrage noi fonduri. Trebuie menţionat faptul că atunci
când simetria informaţională nu este clară, compania
îndatorată devine falită dacă sunt necesare fonduri
suplimentare şi, în cele din urmă, emite acţiuni pentru a
se conforma cerinţelor capitalurilor rămase. Este clar în
această etapă că se preferă sursele de finanţare externe
pentru entităţile autohtone, nu doar pentru costurile de
capital, dar şi pentru a evita diminuare controlului
acţionarilor uzuali.
Prin urmare, teoria importată a ierarhizării spune că este
de aşteptat ca acele companii care ajung rentabile şi pot
genera profituri să utilizeze mai puţin capital decât cele
care nu generează profituri mari. În susţinerea acestei idei
Symeou (2008) a precizat că motivul pentru care compa-
niile pot alege să menţină forţa de rezervă a datoriei (en.
spare debt power) este acela de a păstra aprecierea
creditului deoarece poate dura câţiva ani recuperarea în
cazul unei deteriorări a aprecierii. Susţinerea finanţării
locale a datoriei îmbunătăţeşte abilitatea companiei de a
ţine piept unei perioade cu performanţă scăzută şi permite
derularea unui plan de recuperare.
Teoria semnalelor, conform Gatsi şi Akoto (2010),
reprezintă o teorie bazată pe presupunerea că
managerii implicaţi sunt mai presus de activităţile
informaţionale ale companiei, prin care managerii
intensifică elementul de influenţă. Totuşi, în opoziţie cu
momentul pieţei la care ofertele fondurilor încearcă să
promoveze modelul „ieftin‖, capitalul presupune că
deciziile de finanţare sunt în primul rând destinate
transferului de manageri corporatişti către investitorii
străini (Barclay şi Smith, 2005). Deseori, acest lucru se
face pentru a ridica valoarea fondurilor atunci când
managerii cred că acestea sunt sub-evaluate.
Companiile împrumutate trebuie să facă plăţi fixe în
numerar către creditori pe o perioadă stabilită a
creditului. Companiile pot ajunge falimentare dacă nu
reuşesc să îşi respecte obligaţiile.
1. Analiza literaturii de specialitate
1.1. Factorii determinanţi ai investiţiilor
existente la nivel de firmă
Conform Griner şi Gordon (1995), sumele provenite din
vânzări sunt utilizate în mod normal pentru a controla
Nr. 4(148)/2017
dimensiunea firmei şi sunt măsurate prin veniturile totale
generate de companie. Haller şi Murphy (2012) afirmă,
de asemenea, că dimensiunea firmei este un factor
determinant important în decizia evaluării investiţiilor,
abordând dimensiunea companiei prin intermediul
venitului, indicele de tarif al consumatorului publicat în
Statisticile din Suedia. În estimarea ecuaţiei, deducem
volumul asociat pentru a utiliza evaluarea recomandată
a investiţiilor (Brounen şi Eichholtz, 2004).
Rentabilitatea este măsurată prin profitul net, precum şi
prin unii coeficienţi de rentabilitate (rentabilitatea
capitalului propriu, rentabilitatea activelor şi coeficientul
marjei de profit). Trebuie observat că cele mai profitabile
companii utilizează valoarea actuală netă, iar în ceea ce
priveşte alte metode, acestea nu afectează această
variabilă pe scară largă sau în mod advers. Se spune că
proiectele de investiţii sunt în mod reciproc exclusive şi
doar unul poate fi acceptat. Companiile cu un nivel de
top al ratei de recuperare a dividendelor (en. dividend
ratio of return) sunt mai mult folosite decât altele în
selecţia proiectelor, iar rata de recuperare internă (en.
internal rate of return) şi analiza sensibilităţii sunt mai
recomandate în acest caz. Firmele cu vânzări mai mari
în străinătate folosesc mai puţin coeficientul rentabilităţii.
În plus, vânzările în străinătate nu au o corelaţie cu
impact pozitiv, cu tehnica ‖callback‖. Prin urmare, acest
rezultat nu susţine concluziile la care au ajuns Holmen
şi Pramborg (2009).
Firmele cu efect de levier se concentrează mai mult pe
perioada de îmbunătăţire a investiţiilor existente la
început, deoarece este implicat un grad mare de risc
financiar. Noi credem că efectul mare de levier asociat
cu utilizarea metodei recompensei nu se recomandă,
deoarece pare corelat în mod pozitiv cu ambiguitatea
economică (Binder şi Chabot 1996; Shawl şi Sundem,
1980). „Lmama‖, o interpretare alternativă, se presupune
că aduce un efect de levier mare şi este folosită deseori
de companii, adică de acele firme cu probleme
financiare, acestea având sentimentul că trebuie să
dezvăluie investiţiile care recuperează rapid investiţia
iniţială. Pe de altă parte, Block (2007) a dedus că
organizaţiile financiare pot exercita presiune indirectă
asupra metodelor analitice utilizate de companii pentru a
lua decizii referitoare la investiţii.
Oportunităţile de dezvoltare sunt reprezentate de
raportul P/E (preţul pieţei raportat la câştigul peacţiune)
deoarece se crede că un raport P/E mare înseamnă că
preţurile pieţei de capital sunt bune şi se aşteaptă ca în
579

viitor compania să aibă o dezvoltare mai mare. Conform
Brailsford şi Yeoh (2004), oportunităţile de dezvoltare
sunt deosebit de importante pentru a explica reacţia
pieţei la evaluarea investiţiilor. Contrar aşteptărilor
noastre, companiile suedeze care se dezvoltă cel mai
rapid utilizează deseori TIR, dar o rată de recuperare
recomandată mult mai mică. Gaver (1992) spune că în
identificarea oportunităţilor comune de investiţii
companiile se bazează pe viziunea pe termen lung
pentru a obţine un echilibru între stimulentele pentru
management şi cotele acţionarilor. În mod obişnuit,
cercetările trecute relevă că, în ceea ce priveşte
investiţiile, acestea sunt influenţate de politicile şi
planificările referitoare la compensaţii pe baza
stimulentelor care urmăresc să armonizeze cotele ce
revin managerilor şi cele ce revin acţionarilor. Wu şi
Wang (2005) au realizat un raport asupra continuării
unei relaţionări solide şi utile între implicaţiile notificării şi
IOP, dar nu au reuşit să descopere impactul emitenţilor
cu IOP ridicat.
Mattoussi (2004) a testat relaţia dintre evaluarea
investiţiilor şi lichidităţilor utilizând bazele de date din
Tunisia (2001). Elliot (1973) arată că lichidităţile afectează
evaluarea investiţiilor şi oferă dovezi că fondurile
disponibile întăresc semnificativ evaluarea investiţiilor. În
opoziţie cu Mattousi (2010), Elliot demonstrează un efect
pozitiv şi semnificativ asupra evaluării investiţiilor. O
explicaţie este aceea că investitorii tunisieni nu au
încredere în informaţiile prezentate în rapoartele anuale şi
nu le utilizează în luarea deciziilor.
Dimensiunea companiei se aproximează prin intermediul
venitului ajustat cu inflaţia, folosind Indicele suedez de
tarif al consumatorului publicat de Institutul de statistică al
Suediei. Dimensiunea companiei este în general corelată
pozitiv cu utilizarea metodelor recomandate privind
cheltuielile de capital (Graham şi Harvey, 2001; Brounen,
2004). Rentabilitatea companiei este măsurată prin suma
profiturilor nete, precum şi prin intermediul unor coeficienţi
ai rentabilităţii (ROE, ROA şi coeficientul marjei de profit).
În plus, vînzările în străinătate nu au fost în mod
semnificativ pozitiv legate de utilizarea metodei
rambursării (en. pay-back). Cel din urmă rezultat nu
reuşeşte astfel să susţină constatările lui Holmen şi
Pramborg (2009). Cercetarea noastră aduce dovezi că
există tendinţa companiilor cu efect de levier mare să
utilizeze mai mult PB şi NPV, dar au o relaţionare
nesemnificativă sau negativă cu alte tehnici. Ne aşteptăm
ca efectul de levier ridicat să fie corelat cu utilizarea
580
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
metodei nerecomandate de rambursare, despre care s-a
constatat că este în mod pozitiv asociată cu nesiguranţa
economică (Binder şi Chaput, 1996; Schall şi Sundem,
1980). Oportunităţile de creştere sunt susţinute de
raportul P/E (preţuri pe câştiguri) deoarece se crede că
raporturile P/E de valoare mare înseamnă că piaţa de
capital se aşteaptă ca firma să aibă o dezvoltare viitoare
mare, iar efectul de levier se măsoară prin intermediul
raportului dintre datorii şi active. Conform Brailsford şi
Yeoh (2004), oportunităţile de dezvoltare sunt deosebit de
importante pentru a explica reacţia pieţei la anunţurile
privind investiţiile.
1.2. Factorii determinanţi ai investiţiilor la
nivel de ţară
Investiţiile publice fixe au avut o pondere de 12,4% din
PIB pe perioada anilor 1973-1974, respectiv 1983-1984
în comparaţie cu 9,7% şi 9,4% pe durata celor două
perioade adiacente aşa cum precizează Arby (2001).
Acesta sugerează că unele schimbări structurale
pozitive au apărut în această perioadă. Produsul intern
brut (PIB) este indicatorul principal pentru a măsura
bunăstarea economică dintr-o ţară. Autorul defineşte
PIB pentru o ţară la valoarea pieţei a tuturor bunurilor şi
serviciilor produse în ţara finală pe o perioadă de timp.
Inflaţia este rata la care nivelul general al preţurilor
bunurilor şi serviciilor continuă să crească, pentru ca,
mai târziu, să descrească puterea de cumpărare. De
exemplu, oricine vrea să cumpere 1 kg de mere cu Rs.
50, la rata curentă a inflaţiei zero. Acest lucru poate fi
definit ca o schimbare în puterea de cumpărare a
monedei, a presiunii asupra producătorilor din cauza
costurilor materiilor prime. Această situaţie poate trece
asupra consumatorilor, sau poate fi absorbită de profit,
sau compensată de productivitatea sporită. Bugetarea
capitalurilor este procesul utilizat pentru a evalua
proiectul. Unul din obiectivele sale este acela de a
prevedea cu acurateţe cheltuielile în legătură cu activele
şi viitoarele fluxuri de numerar, după luarea în
considerare a tuturor factorilor care pot afecta
cheltuielile viitoare. Totuşi, acest lucru nu este adevărat.
Inflaţia afectează două aspecte: fluxul de numerar şi rata
conversiei 9, o creştere cu 10,3% .
1.3. Factorii determinanţi ai investiţiilor la
nivel de sector
Mai recent, Smith et al. (2014) au raportat că firmele
care operează într-un mediu foarte generos, cu o datorie
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării investiţiilor
peste plan, având mai multe resurse, tind să reducă
efectul de levier şi să se adapteze rapid la datoria
planificată.
În acest sens, Simerly şi Li (2000) au remarcat o asociere
pozitivă existent între efectul delevier şi performanţa firmei
care funcţionează într-un mediu stabil. În opoziţie, efectul
de levier este negativ corelat cu performanţa firmei care
funcţionează într-un mediu dinamic. Conform Kayo şi
Kimura (2011), firmele dintr-un sector sau o industrie tind
să aibă proprietăţi similare şi deci, se aşteaptă ca ele să
aibă medii de funcţionare similare.
Pe baza concentrării industriale, se poate face o
clasificare în industrii foarte concentrate şi industrii mai
puţin concentrate. În conformitate cu Moeinaddin,
Figura nr. 1. Cadrul teoretic
Sursa: Prelucrările autorilor, 2017
1.4. Tehnici ale investiţiilor
Conform Shinoda (2010), se zice că metoda perioadei
de rambursare este nerelevantă şi greşită din punct de
vedere teoretic deoarece metoda perioadei de
rambursare simplă [en. ―the simple payback period‖
(SPP)] ignoră valoarea temporală a banilor şi fluxurilor
de numerar dincolo de scadenţă. Unul din dezavantajele
majore ale perioadei de rambursare simplă este acela
că se ignoră valoarea temporală a banilor. Chiar dacă
folosim metoda perioadei rambursării scontate [en. ―the
discounted payback period‖ (DPP)], care a fost
modificată pentru a elimina limitările impuse de
ignorarea valorii temporale a banilor, nu putem rezolva
dificultatea ignorării fluxurilor de numerar dincolo de
scadenţă (Shinoda, 2010). Atunci când se ia în calcul
Nr. 4(148)/2017
Nayebzadeh şi Ghasemi (2013), cel mai important
indicator al concentrării industrial este indicatorul
Herfindahl Hirschman (indicatorul HH), care este mai
puternic şi mai comun atunci când se ia în calcul nivelul
concentraţiei industriilor. Nivelul concentrării industriale
afectează în mod diferit efectul de levier al firmelor. Cu
cât este mai mare nivelul indicatorului HH, cu atât mai
mare va fi concentrarea şi mai mică competitivitatea şi
vice versa (Setayesh şi Kargarfard, 2011). Prin urmare,
din acest punct de vedere, pentru a surprinde impactul
concentrării industriei asupra efectului de levier,
indicatorul Herfindahl-Hirschman este utilizat pentru a
măsura dimensiunea firmei în corelaţie cu sectorul sau
industria relevantă.
maximizarea bunăstării acţionarilor începând cu tehnicile
DCF, tehnicile din această categorie sunt valoarea
curentă netă [en. Net present value (NPV)], rata internă
de recuperare [en. Internal rate of return (IRR)], indicele
de rentabilitate [en. Profitability index (PI)] etc.
Cercetătorii Brealey, Myers & Allen (2006) consideră
tehnica NPV ca fiind cea superioară. Rata contabilă a
recuperării (cunoscută şi ca rata simplă a recuperării)
[en. accounting rate of return (ARR)] este raportul dintre
profitul contabil estimat al unui proiect şi investiţia medie
făcută în cadrul proiectului. ARR este folosită în evalua-
rea investiţiilor. Avantajul ARR este acela că aceasta
este uşor de calculat (Blocher, 2008). Rata internă de
recuperare (IRR) este rata de discount la care valoarea
curentă netă a unei investiţii devine zero. IRR este înşe-
lătoare atunci când avem de ales între proiecte exclu-
581
 Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS

sive în mod reciproc (Ross, 2005). Indicele rentabilităţii
reprezintă o tehnică de evaluare a investiţiilor calculat
prin împărţirea valorii curente a viitoarelor fluxuri de
numerar ale unui proiect la investiţia iniţială cerută
pentru proiect.
2. Metodologia de cercetare
Analiza fenomenului major prin tehnici geometrice,
numerice sau de calcul în cadrul ştiinţelor sociale şi ale
naturii este relevantă pentru cercetarea cantitativă. Mulţi
cercetători (Punch, 1998; Mertens, 2003; Newman,
Ridenour, Newman şi DeMarco, 2003) au sugerat că
pentru o mai bună înţelegere a unei probleme de
cercetare, aceasta trebuie analizată numeric, utilizând
date cantitative. În plus, cum acest studiu foloseşte
informaţii pentru 60 de firme, pe o perioadă de timp
cuprinsă între anii 2003 şi 2015, pentru testarea
importanţei tehnicilor de bugetare a capitalurilor este
potrivită tehnica estimării seriilor de date. Datele în
discuţie rezultă din analiza situaţiilor financiare ale
firmelor nefinanciare listate la Bursa de Valori din
Pakistan, publicate de către Banca de Stat şi Camera de
Comerţ ale Pakistanului. În această cercetare se
folosesc serii de date, punându-se întrebarea dacă
efectul individual este considerat factor comun, fix sau
aleatoriu (Modelul privind factorii comun şi modelul
privind factorii ficşi). Din perspectiva cercetătorilor
anteriori, Booth et al. (2001), acest model restrânge
informaţia completă incluzând efectul variabilelor omise.
Cercetarea foloseşte metoda regresiei OLS, în
concordanţă cu studiul lui Shah şi al lui Khan (2007) cu
privire la utilizarea raţională a modelului pătratelor
comune combinate şi ignoră seriile temporale şi
secţiunile transversale ale celorlalte întreprinderi
afectate din punct de vedere al omogeneităţii naturii.
Modelul privind factorii ficşi este utilizat atunci când
caracteristicile stabile ale companiilor din eşantion
trebuie monitorizate pentru o anumită perioadă de timp.
Aceste metode sunt utilizate în studiile lor şi de către
Builder (2008), Rashid şi Rahman (2009), Laboya
Aggreh (2013) şi Pairs (2014). Variabilele folosite în
această cercetare sunt descrise în cadrul tabelului 1,
alături de formulele de determinare corespunzătoare şi
de o serie de dovezi empirice.

Tabelul nr. 1. Descrierea variabilelor

Variabile Formule Dovezi empirice
Evaluarea investiţiilor TFA t - TFA t-1 Masyhuri Hamidi (2015)
PIB PIB per capita Annalien (2010)
Mahmood şi Arby (2012)
Inflaţie Schimbare de CPI Annalien (2010)
Mahmood şi Arby (2012)
Oportunităţi de creştere Raportul ―Market to book‖ (Valoarea de piaţă a firmei / Leon, Isa şi Kester (2008)
Valoarea contabilă a firmei)
Rentabilitate Indicele de recuperare active [en. ROA] = Profit net / Total active Ali Hossan (2012)
= Profit Ranti (2013)
Efectul de levier Datoria totală / Active totale Binder şi Chaput (1996) Schall şi
Sundem (1980)
Dimensiunea firmei Înregistrarea normală a vânzărilor Anupam Mehta (2012)
Ali, Hossan (2012)
Masyhuri Hamidi (2015)
Lichiditate Active curente / Datorii curente Schwartz (1996)
Mattoussi et al. (2004)
Generozitate Calcularea coeficientului regresiei de timp pentru vânzările
sectorului pe perioada studio derulării studiului Smith (2014)
Adaptarea raportului coeficientului pantei regresiei la valoarea Naveed 2015)
medie a vânzărilor
Eroarea standard a pantei raportată la valoarea medie a DESS (1984)
Dinamism vânzărilor pe aceeaşi perioadă Naveed 2015)
Suma pătratului procentului acţiunii de piaţă deţinute de firme, Setayesh şi Kargarfard (2011)
HHI în cadrul unui sector dat Naveed 2015)
Sursa: Prelucrările autorilor, 2017

582 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării investiţiilor

Modelul econometric eventualele modificări de valori, începând cu starea de

Ecuaţia 1.1 – Furnizează asocierea dintre investiţii şi
factorii determinanţi ai acestora prin utilizarea regresiei
OLS pe trei niveluri diferite.
CE= β0 + β1(PRF)it + β2 (FS) it + β (LEV)it + β4(GO) it +
β5(LIQ) it + β6(GDP) it + β7 (INF) it + β8(MNF) it +
β9(DYN) it + β10(HHI) it + ε it+ μi
Ecuaţia 1.2 – Furnizează asocierea dintre investiţii şi
factorii determinanţi ai acestora prin utilizarea factorului
fix pe trei niveluri diferite.
CE= β0 + β1(PRF)it + β2 (FS) it + β (LEV)it + β4(GO) it +
β5(LIQ) it + β6(GDP) it + β7 (INF) it + β8(MNF) it +
β9(DYN) it + β10(HHI) it + ε it+ μi
3. Rezultate şi discuţii
Analiza sensibilităţii este o metodă aprobată de calcul
care prezice modificările din cadrul intrărilor de date cu
privire la rezultatele modelului de ieşire. Deseori,
această procedură este folosită pentru luarea deciziilor
de investiţii cu privire la bugetul capitalurilor, în condiţii
de nesiguranţă. Standardele şi eficacitatea sensibilităţii
analizei ponderii capitalului reprezintă procedura de
calcul pentru rapoartele de cercetare şi management
modificările acţiunilor individuale prezente în contul
titlurilor de acţiuni al standardelor individuale, precum şi
pentru evaluarea proiectelor de investiţii. Analiza
bugetării capitalurilor cu probleme şi standardele de
cercetare pe baza cărora este realizată de către agenţie
pentru unele dintre datele folosite în calcularea valorilor
standardelor individuale. În plus, se poate ca zeci de
titluri şi alţi posibili factori să nu apară printre aceste
valori în viitor. Dacă luăm în considerare toate posibilele
consecinţe, este necesar să analizăm în prealabil
fapt sau cu rezultatele care au fost obţinute calculând
aceste valori, susţinute prin procedurile analizei
sensibilităţii.
Cu alte cuvinte, aceasta este o procedură care
analizează felul în care modificările din unele valori de
intrare (venituri, costuri, valoarea investiţiilor etc.), care
apar din cauza previziunilor insuficiente sau din alte
motive, afectează unele criterii şi valori totale ale
bugetării capitalurilor. Aplicarea acestei analize a
posibilelor puncte de maxim sau minim cere timp, dar
permite totuşi un proiect de investiţii care a fost justificat
şi acceptat pentru examinare.
Testarea diagnostică include statistica descriptivă şi
matricea descriptivă de corelaţie. Aceasta include
media, metoda mediană etc. Descrierea pe scurt a
factorilor determinanţi ai sectorului textil pe trei niveluri
diferite ale firmei, la nivel de ţară şi nivel de sector se
regăseşte mai jos.
În Tabelul nr. 2 se prezintă setul de date generale. În
conformitate cu rezultatele de mai sus, valoarea medie
a investiţiilor în cadrul setului de date generale este -
0,03%. Valoarea minimă este -11,40, iar cea maximă
6,79. Mediana este 0,04 pentru setul de date generale.
Abaterea standard a investiţiilor este 1,90 ceea ce arată
riscul scăzut al variabilei dependente a investiţiilor. În
plus, efectul de levier din cadrul setului de date
generale prezintă media 37,38 ceea ce înseamnă o
variaţie mare. Valorile minime şi maxime raportate sunt
-10,80 şi 53,37 pentru efectul de levier. Abaterea
standard a efectului de levier este 24,77% ceea ce
demonstrează riscul variabilei independente. Abaterea
standard a recuperării activelor este 8,53 şi indică faptul
că există un risc foarte mic al recuperării activelor în
cadrul setului de date generale. Valoarea medie este
4,66 ceea ce demonstrează variaţia în privinţa
recuperării activelor. Valoarea maximă este
-11,4, iar cea minimă este 6,97.

Tabelul nr. 2. Statistică descriptivă

Variabila CA ROA LE LIQ FS GO MNF DYN HHI INF GDP
Media -0,03 4,66 37,38 71,89 20,56 1,12 65,18 20,20 0,01 87,56 4,64
Mediana 0,04 2,69 2,08 1,88 10,85 1,06 23,18 23,03 4,24 82,53 4,43
Min. -11,47 -51,62 -10,80 51,56 -0,05 0,01 3,16 11,24 0,02 47,20 0,36
Max. 6,97 12,41 53,37 50,57 12,96 8,55 17,14 60,86 0,01 14,17 8,95
SD 1,90 8,53 24,77 35,31 64,18 0,56 14,59 52,73 0,03 32,11 2,13
Sursa: Prelucrările autorilor, 2017

Nr. 4(148)/2017 583

 Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS

În plus, abaterea standard a lichidităţilor este 71,89 ceea
ce indică faptul că există un risc foarte mare. Valoarea
medie este 35,31, demonstrând variaţia lichidităţilor.
Valoarea minimă raportată este -51,56, iar cea maximă
50,67 pentru lichiditate în cadrul setului de date generale
al sectoarelor nefinanciare din Pakistan. Un alt factor la
nivel de firmă, dimensiunea firmei, arată că valoarea
medie din setul de date generale este 20,56. Abaterea
standard a dimensiunii firmei este 64,18, ceea ce
demonstrează că riscul variabilei independente este
foarte scăzut în setul de date generale. Valoarea medie
a creşterii în sectorul textil este 1,12. Valorile minime şi
maxime raportate sunt 0,01 şi 8,55. Abaterea standard a
investiţiilor este 0,56, ceea ce demonstrează riscul
variabilei dependente. Factorul generozităţii, dinamismul
şi HHI, factorii determinanţi ai investiţiilor, sunt raportaţi
pentru sectorul nefinanciar. Conform rezultatelor de mai
sus, valoarea medie a factorului generozităţii este 65,18,
iar valoarea abaterii standard este 14,59, aceste valori
indicând distribuţia normală a generozităţii. În plus,
valoarea medie a dinamismului este 20,20, iar abaterea
standard este 52%, ceea ce înseamnă că factorul
dinamism este foarte riscant. Variaţia indicatorului HH
este 0,01, iar abaterea sa standard este foarte mică,
însemnând că nu există risc în cazul HHI pentru setul de
date generale.
Încheiem cu PIB şi inflaţia, doi factorii determinanţi ai
investiţiilor la nivel de ţară, raportaţi în tabelul de mai
sus. Valorile medii ale inflaţiei şi PIB sunt 87,5 şi 4,64 %,
ceea ce semnifică faptul că inflaţia are variaţie mare în
sectorul textil din Pakistan. În opoziţie, valoarea PIB
arată o variaţie mică. Abaterea standard a inflaţiei este,
de asemenea mare, fiind de 32,11, dar PIB cu o valoare
de 2,13 semnifică faptul că există un risc foarte mic.
Rezultatele suplimentare ale Matricei de corelaţie pentru
verificarea multicolinearităţii sunt prezentate mai jos.

Tabelul nr. 3. Matricea corelaţiilor

CA ROA LE LIQ FS GR MUN DYN HHI INF GDP
CA 1,000 -0,361 -0,0547 -0,0706 0,0050 0,1490 -0,1263 -0,1254 -0,0216 0,680 0,0836
ROA 1,0000 -0,0176 -0,0352 -0,0442 0,0175 0,0636 0,0768 -0,0286 0,604 -0,0131
LEV 1,0000 -0,0007 -0,0298 0,0898 0,0506 0,0541 -0,0140 -0,1252 0,0817
LIQ 1,0000 0,0685 -0,0603 0,0306 0,0252 -0,0503 -0,2199 0,2127
FS 1,0000 0,0075 -0,0412 -0,0470 0,1110 -0,2169 0,1994
GR 1,0000 -0,0465 -0,0459 0,0125 0,0535 0,482
MUN 1,0000 0,9986 -0,0386 -0,1672 0,1362
DYN 1,0000 -0,0404 -0,1635 0,1335
HHI 1,0000 -0,1125 0,1060
INF 1,0000 0,5532
1,0000
Sursa: Prelucrările autorilor, 2017

Tabelul nr. 3 prezintă rezultatele setului de date pentru
sectorul zahăr al firmelor nefinanciare listate în Pakistan,
raportând valorile minime şi maxime. Conform
rezultatelor de mai sus, valoarea maximă a variabilei
este dimensiunea firmei care este 0,6815 în setul de
date din sectorul zahăr. Unele cifre sunt raportate cu
corelaţii negative, iar altele prezintă corelaţii pozitive, în
limitele admise. Această valoare nu este mai mare de
0,7 sau 7 procente. În acest sens, putem spune că nu
există factorul multicolinearităţii în acest model şi nu
este necesar să se realizeze testul VIF.
În cadrul Tabelului nr. 4 sunt descrise rezultatele analizei
sensibilităţii sau perioadele premergătoare şi ulterioare
create în cadrul setului de date generale pentru sectorul
textil şi sectorul zahăr. Rezultatele sunt raportate pe baza
OLS şi a modelului factorilor ficşi pentru verificarea
influenţelor diverşilor factori asupra investiţiilor în diferite
condiţii economice. Acest studiu cuprinzător face analiza
sensibilităţii determinanţilor investiţiilor pe trei niveluri
diferite: la nivel de firmă, la nivel de ţară şi la nivel de
sector. Analiza sensibilităţii este metoda aprobată de
calcul care prezice modificările din cadrul intrărilor de date
cu privire la rezultatele modelului de ieşire. Deseori,
această procedură este folosită pentru luarea deciziilor de
investiţii cu privire la bugetul capitalurilor în condiţii de
nesiguranţă. Constatările din tabelul de mai sus sunt

584 AUDIT FINANCIAR, anul XV

Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării investiţiilor

descrise prin utilizarea atât a regresiei OLS, cât şi a constatările principale sunt diferite în perioada
modelului factorilor ficşi. Conform rezultatelor de mai sus, premergătoare şi cea ulterioară.

Tabelul nr. 4. Rezultatele analizei sensibilităţii

Variabile Pre (OLS) Post (OLS) Pre (Fix) Post (Fix)
ROA 0.620(-0.003) 0.157(-0.005) 0.620(-0.003) 0.035(-0.015)
LEV 0.002(-0.002) 0.00001(0.001) *** 0.0020(-0.002) *** 0.0001(0.0001) ***
LIQ 0.711(-2.68) 0.537(0.001) 0.7117(-2.684) 0.537(0.001)
FS 0.237(0.001) 0.0467(-0.005) 0.237(0.001) 0.0467(-0.005)
GR 0.003(0.25) *** 0.00001(0.049) *** 0.0037(0.251) *** 0.00001(0.049) ***
MUN 0.0007(-0.05) *** 0.755(-0.004) 0.0007(-0.051) *** 0.755(-0.004)
DYN 0.0071(0.014) *** 0.773(-0.001) 0.0007(0.014) *** 0.773(-0.001)
HHI 0.271(-42.07) 0.261(33.2) 0.2715(-42.07) 0.261(33.2)
INF 0.006(0.41) *** 0.188(-0.004) 0.006(0.41) *** 0.188(-0.004)
GDP 0.020(-0.119) ** 0.196(0.067) 0.0200(-0.119) ** 0.196(0.067)
R- pătrat 0.3915 0.874251 0.19915 0.874251
P- valoare 0.000203 1.7e-150 0.000203 1.7e-150
Sursa: Prelucrările autorilor, 2017

În concordanţă cu rezultatele prezentate anterior
aferente sectorului textil şi sectorului zahăr din cadrul
setului de date generale referitoare la firmele
nefinanciare listate în Pakistan, factorul recuperării
activelor este negativ, iar valoarea p este
nesemnificativă în perioada anterioară, prin aplicarea
ambelor modele, regresia OLS şi modelul factorilor ficşi.
ROA este nesemnificativ, însemnând lipsa efectelor
asupra variabilei dependente referitoare la decizia de
investiţii. În perioada ulteriorară, ROA este în mod
nesemnificatitiv negativ. În opoziţie, folosind modelul
factorilor ficşi în perioada ulterioară, rezultatele sunt
diferite; coeficientul are semn negativ, iar valoarea p
este semnificativă. Companiile dezvoltate vor calcula
probabil indicele rentabilităţii deoarece este posibil să
aibă noi investiţii potenţiale. Se spune că proiectele de
investiţii sunt în mod reciproc exclusive dacă doar unul
poate fi acceptat.
În plus, coeficientul efectului de levier are semn negativ,
iar valoarea sa p este semnificativă în perioada
anterioară, prin aplicarea ambelor modele, cel al
regresiei OLS şi al factorilor ficşi. Există o corelaţie
semnificativă negativă între efectul de levier şi investiţii
în perioada financiară anterioară. Similar perioadei
ulterioare, coeficientul pentru efectul de levier are semn
pozitiv, iar valoarea p este semnificativă.
Un alt factor este lichiditatea, care arată o corelaţie
nesemnificativă negativă cu investiţiile, coeficientul
având semn negativ, iar valoarea p fiind semnificativă în
perioada anterioară prin aplicarea ambelor modele. În
plus, în perioada ulterioară, coeficientul lichidităţii este
pozitiv, dar este nesemnificativ; această discuţie este
susţinută de Saquido (2003) care a concluzionat că
lichiditatea este nesemnificativă în legătură cu
investiţiile, dar rămâne o corelaţie semnificativă între
investiţii, creşterea veniturilor şi intensitatea capitalurilor
fixe.
Dimensiunea firmei arată un coeficient pozitiv şi
valoarea p nesemnificativă, indicând că nu există o
corelaţie între dimensiunea firmei şi investiţii în perioada
anterioară, prin aplicarea ambelor modele, cel al
regresiei OLS şi al factorilor ficşi. În perioada ulterioară,
prin aplicarea ambelor modele amintite anterior
rezultatul este semnificativ negativ. Graham şi Harvey
au descoperit o corelaţie negativă semnificativă din
punct de vedere statistic între dimensiune şi rambursare,
în special în Statele Unite, în vreme ce Brounen nu a
găsit nici o corelaţie semnificativă din punct de vedere
statistic între dimensiune şi rambursare în cele patru ţări
(Germania, Franţa, Olanda şi UK).
În opoziţie, ratele de creştere arată un coeficient pozitiv
şi o valoare p semnificativă, indicând că există o
corelaţie semnificativă pozitivă între creştere şi investiţii
în perioada anterioară şi cea ulterioară prin aplicarea
ambelor modele.. Contrar aşteptărilor noastre,
companiile suedeze listate cu oportunităţi mai mari de

Nr. 4(148)/2017 585


dezvoltare (pe care le-am măsurat prin raportul P/E) au
utilizat IRR (nerecomandat) mai des, iar indicele
rentabilităţii (recomandat) mai puţin.
Alţi factori determinanţi la nivel de sectoare sunt
următorii: factorul generozităţii prezintă o relaţie
semnificativ negativă cu investiţiile deoarece coeficientul
este negativ, iar valoare p este semnificativă prin
aplicarea ambelor modele.. Acest aspect semnifică
faptul că există o corelaţie semnificativă pozitivă între
generozitate şi investiţii în perioada anterioară. În
opoziţie, coeficientul pentru generozitate în perioada
ulterioară este negativ, dar valoarea p este semnificativă
prin aplicarea ambelor modele. Factorul dinamism arată
un coeficient pozitiv şi valoarea p semnificativă, indicând
că există o corelaţie semnificativ pozitivă între dinamism
şi investiţii prin aplicarea ambelor modele, cel al
regresiei OLS şi al factorilor ficşi. Coeficientul HHI este
negativ, iar valoarea sa p este nesemnificativă, indicând
că nu există corelaţie între HHI şi investiţii prin aplicarea
ambelor modele. În perioada ulterioară, coeficientul are
semn pozitiv, iar valoarea p este semnificativă prin
utilizarea ambelor modele. Studiile lui Hirshleifer şi lui
Suh (1992) arată în mod similar modul în care
contractele de compensaţii sunt folosite pentru a
influenţa managerii auto-asistaţi să contracteze proiecte
de valoare mare şi cu riscuri mari.
În cele din urmă, la nivel de ţară, factorii determinanţi
raportaţi sunt inflaţia şi PIB. Inflaţia are coeficient pozitiv,
iar valoarea p este semnificativă, ceea ce înseamnă că
există factori semnificativi în perioada anterioară prin
aplicarea ambelor modele, cel al regresiei OLS şi al
factorilor ficşi. Mecanismul prin care inflaţia afectează
creşterea economică în mediile nelineare pe termen
lung este reprezentat de factorul Investiţii. Rata inflaţiei
sub nivelul pragului are efect pozitiv, dar efectul asupra
investiţiilor este scăzut, în vreme ce rata inflaţiei peste
prag aduce un impact negativ semnificativ asupra
investiţiilor puternice.
În perioada ulterioară, rezultatul este nesemnificativ, iar
semnul este negativ prin aplicarea ambelor modele. În
plus, coeficientul pentru PIB este negativ, iar valoarea p
este semnificativă. Acest lucru arată că PIB are efect
asupra investiţiilor în perioada anterioară prin aplicarea
ambelor modele, cel al regresiei OLS şi al factorilor ficşi.
Totuşi, coeficientul are tot semn pozitiv, dar valoarea p
este nesemnificativă în perioada ulterioară prin aplicarea
ambelor modele. Alţi cercetători s-au axat pe factorii la
nivel de ţară şi pe diferenţele instituţionale din cadrul
586
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
economiilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare (Wnuk-
Pel, 2014).
6. Discutarea rezultatelor
Obiectivul cercetării a fost acela de a identifica factorii
determinanţi semnificativi ai evaluării investiţiilor din
cadrul firmelor listate în Pakistan în cadrul sectoarelor în
diferite perioade de recesiune economică.
Tabel 5. Rezumatul rezultatelor
Determinants Significance
ROA Semnificativ (Negativ)
LEV Semnificativ (Pozitiv) ***
GR Semnificativ (Pozitiv) ***
MUNIF Semnificativ (Negativ) ***
DAYN Semnificativ (Pozitiv) ***
INF Semnificativ (Pozitiv) ***
GDP Semnificativ (Negativ) **
Sursa: Prelucrările autorilor, 2017
În mod contrar, prin utilizarea modelului factorilor ficşi în
perioada ulterioară rezultatele sunt diferite, semnul
coeficientului este negativ, iar valoarea p este
semnificativă. S-a descoperit că companiile profitabile
utilizează mai mult NPV, iar relaţia cu alte metode este fie
nesemnificativă, fie corelată în mod negativ cu această
variabilă. Companiile dezvoltate vor calcula probabil
indicele rentabilităţii deoarece este posibil să aibă noi
investiţii potenţiale. În plus, coeficientul efectului de levier
are semn pozitiv, iar valoarea p este semnificativă.
În opoziţie, ratele de creştere indică un coeficient pozitiv,
valoarea p este semnificativă, ceea ce arată că există o
corelaţie pozitivă semnificativă între creştere şi investiţii în
pre şi perioada ulterioară prin aplicarea ambelor modele,
cel al regresiei OLS şi al factorilor ficşi. Alţi factori
determinanţi la nivel de sectoare: Factorul generozitate
prezintă o corelaţie semnificativ negativă cu investiţiile
deoarece coeficientul este negativ, iar valoarea p este
semnificativă prin aplicarea ambelor modele. Înseamnă că
există o corelaţie semnificativă pozitivă între generozitate
şi investiţii în perioada anterioară. Contrar, coeficientul
pentru generozitate în perioada ulterioară este negativ, dar
valoarea p este semnificativă prin aplicarea ambelor
modele. Factorul dinamism arată un coeficient pozitiv şi
valoarea p semnificativă, indicând că există o corelaţie
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării investiţiilor
semnificativ pozitivă între dinamism şi investiţii prin
aplicarea ambelor modele.
În cele din urmă, la nivel de ţară, factorii determinanţi
raportaţi sunt inflaţia şi PIB. Inflaţia este cu coeficient
pozitiv, iar valoarea p este semnificativă, ceea ce
înseamnă că există factori semnificativi în perioada
anterioară prin aplicarea ambelor modele. În perioada
ulterioară rezultatul este nesemnificativ, iar semnul este
negativ prin aplicarea ambelor modele. Rata inflaţiei sub
nivelul pragului are efect pozitiv, dar efectul asupra
investiţiilor este scăzut, în vreme ce rata inflaţiei peste
prag aduce un impact negativ semnificativ asupra
investiţiilor puternice.
Tabelul nr. 6. Factorii determinanţi în -perioada anterioară şi post-perioada ulterioară
Variabile Perioada anterioară
ROA Nesemnificativ (Negativ)
LEV Semnificativ (Negativ)
GR Semnificativ (Pozitiv) ***
MUNIF Semnificativ (Negativ) ***
DAYN Semnificativ (Pozitiv) ***
INF Semnificativ (Pozitiv) ***
GDP Semnificativ (Negativ) **
Sursa: Prelucrările autorilor, 2017
În lumina datelor din tabel, rezultatele pentru factorii
determinanţi semnificativi ai evaluării investiţiilor sunt
destul de diferite în perioadele financiare anterioare şi
ulterioare. Recuperarea activelor demonstrează o
corelaţie nesemnificativă în perioada anterioară, dar în
perioada ulterioară rezultatele sunt semnificative în
procent de 99%. În conformitate cu nivelul semnificaţiei,
am încheiat ipoteza noastră. Referitor la relaţia dintre
recuperarea activelor şi evaluarea investiţiilor, aceasta
este în mod semnificativ negativă în perioada ulterioară.
Efectul de levier arată o corelaţie semnificativ negativă
cu evaluarea investiţiilor în perioada anterioară, dar în
perioada ulterioară această corelaţie este semnificativ
pozitivă în procent de 99%. În cele din urmă, există o
corelaţie pozitivă semnificativă între efectul de levier şi
evaluarea investiţiilor. În plus, creşterea arată o corelaţie
pozitivă semnificativă în ambele perioade, la un nivel al
semnificaţiei de 99%. Factorul generozităţii prezintă o
corelaţie semnificativ negativă în perioada anterioară, la
un nivel al semnificaţiei de 99%, dar în perioada
ulterioară această corelaţie este nesemnificativă.
Dinamismul prezintă o corelaţie semnificativ pozitivă în
Nr. 4(148)/2017
În plus, coeficientul pentru PIB este negativ, iar valoarea
p este semnificativă. Acest lucru arată că PIB are efect
asupra investiţiilor în perioada anterioară prin aplicarea
ambelor modele. Totuşi, coeficientul are tot semn
pozitiv, dar valoarea p este nesemnificativă în perioada
ulterioară prin aplicarea ambelor modele. Alţi cercetători
s-au axat pe factorii existenţi la nivel de ţară şi pe
diferenţele instituţionale din cadrul economiilor
dezvoltate şi în curs de dezvoltare Wnuk-Pel, (2014).
Cel de-al doilea obiectiv al cercetării este acela de a
stabili dacă şi în ce mod factorii determinanţii ai deciziilor
privind investiţiile diferă indiferent de perioadele de
recesiune economică.
Perioada ulterioară
Semnificativ (Negativ) ***
Semnificativ (Pozitiv) ***
Semnificativ (Pozitiv) ***
Nesemnificativ (Negativ)
Nesemnificativ (Negativ)
Nesemnificativ (Negativ)
Nesemnificativ (Pozitiv)
perioada anterioară, la un nivel al semnificaţiei de 99%,
dar în perioada ulterioară, această corelaţie este
nesemnificativă. Inflaţia arată o corelaţie semnificativ
pozitivă în perioada anterioară, la un nivel al
semnificaţiei de 99%, dar în perioada ulterioară, această
corelaţie este în mod negativ nesemnificativă. PIB arată
o corelaţie semnificativ negativă în perioada anterioară
la un nivel al semnificaţiei de 99%, dar în perioada
ulterioară această corelaţie este în mod pozitiv
nesemnificativă.
În concluzie, având în vedere cele de mai sus, există
rezultate destul de diferite în perioadele anterioare şi
cele ulterioare recesiunilor economice. Constatările
cheie sau ipoteza acestei cercetări s-au creionat pe
baza dovezilor şi cu ajutorul semnelor coeficienţilor
semnificativi sau nesemnificativi în procent de 99%. Unii
factori prezintă aceleaşi rezultate, dar nivelul
semnificaţiei este diferit. În cele din urmă, constatările
acestui studiu se bazează pe dovezi empirice, iar
rezultatele sunt diferite în perioadele anterioare şi
ulterioare sau produc o analiză a sensibilităţii.
587

Concluzii şi implicaţii
În concluzie, rezultatele au prezentat analiza sensibilităţii
pentru investiţiile din cadrul firmelor nefinanciare listate
în Pakistan, iar tehnicile asociate au susţinut factorii
determinanţi semnificativi ai evaluării investiţiilor. Există
şi alţi factori necorelaţi cu evaluarea investiţiilor în
analiza sensibilităţii. Investitorii pot investi după
verificarea comportamentului în diferite condiţii
economice. Totuşi, nu a fost posibil să obţinem acelaşi
rezultat atunci când analiza sensibilităţii este făcută
pentru o perioadă de recesiune economică. În fiecare
perioadă economică se raportează rezultate diferite. În
cele din urmă, constatările cheie ale acestei cercetări se
bazează pe testarea diagnostic prin care este testată
bunăstarea instrumentelor. Modelul regresiei OLS şi
modelul factorilor ficşi sunt utilizate pentru a verifica
influenţa în diferite perioade economice. În viitor,
BIBLIOGRAFIE
1. Alexander, G.J. şi Buchholz, R.A. (1978), Corporate
social responsibility and stock market performance,
Academy of Management journal, vol. 21, nr. 3, pp.
479-486.
2. Arby, M.F. (2001), Long-run trend, Business Cycle &
Short-run shocks in real GDP. Disponibil la
http://mpra.ub.uni-muenchen.de/4929/, accesat pe
25.04.2017.
3. Barclay, M.J. şi Smith, C.W. (2005), The capital
structure puzzle: The evidence revisited, Journal of
Applied Corporate Finance, vol. 17, nr. 1, pp. 8-17,
DOI 10.1111/j.1745-6622.2005.012_2.x.
4. Binder, J.J. şi Chaput, J.S. (1996), A positive analysis
of corporate capital budgeting practices, Review of
quantitative finance and accounting, vol. 6, nr. 3, pp.
245-257, DOI 10.1007/bf00245183.
5. Blocher, E.J., Stout, D.E., Cokins, G. şi Chen K.H.
(2008), Cost Management: A Strategic Emphasis,
Fourth Edition. New York, America: McGraw-Hill
Irwin.
6. Block, S. (2007), Are ―real options‖ actually used in the
real world?, The engineering economist, vol. 52, nr. 3,
pp. 255-267, DOI 10.1080/00137910701503910.
7. Booth, L., Aivazian, V., Demirguc-Kunt, A., şi
Maksimovic, V. (2001), Capital structures in
developing countries, The journal of finance, vol. 56,
nr. 1, pp. 87-130.
588
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
aplicând modelarea dinamică, adăugând alţi factori pe
trei niveluri diferite, crescând numărul de sectoare, va
putea fi examinat un eşantion cu seturi de date de ultimă
oră în domeniul studiat. Cercetarea este fermă în ceea
ce priveşte faptul că investitorii trebuie să analizeze
utilizarea atentă a factorilor de investiţii, să deţină
cunoştinţe raţionale despre afacere înainte de luarea
unei decizii investiţionale. Investitorii trebuie să evalueze
toate variabilele din mediul înconjurător, nu doar una
singură. De asemenea, este necesar ca investitorii să
diversifice investiţiile în diverse companii prin realizarea
analizei sensibilităţii pentru diferite perioade de
recesiune economică. Cercetarea este fermă în ceea ce
priveşte faptul că instituţiile financiare trebuie să îşi
stabilească politicile. În cele din urmă, cercetarea este
aplicabilă pentru studenţii care se ocupă de cercetarea
viitoare cu privire la diferite perioade de recesiune
economică şi la analize sectoriale.
8. Brailsford, T. J., şi Yeoh, D. (2004), Agency problems
and capital expenditure announcements, The Journal
of Business, vol. 77, nr. 2, pp. 223-256, DOI
10.1086/381274.
9. Brealey, R.A., Myers, S.C. şi Allen, F. (2006),
Corporate finance, Auflage, New York.
10. Brounen, D. şi Eichholtz, P. (2004), Development
involvement and property share performance:
international evidence, The Journal of Real Estate
Finance and Economics, vol. 29, nr. 1, pp. 79-97, DOI
10.1023/b:real.0000027202.57984.21.
11. Builder, M. (2008), Rapid mashup development tool
for Google and Yahoo Maps!. Diponibil la
http://www.mapbuilder.net/, accesat pe 25.04.2017.
12. Chakroun, R. şi Matoussi, H. (2012), Determinants of
the extent of voluntary disclosure in the annual reports
of the Tunisian firms, Accounting and Management
Information Systems, vol. 11, nr. 3, pp. 335.
13. Christy, G.A. (1966), Capital budgeting, Current
Practices and their efficiency, Vol. 21, Bureau of
Business and Economic Research, University of
Oregon.
14. Daher, L. şi Le Saout, E. (2015), The determinants of
the financial performance of microfinance institutions:
impact of the global financial crisis, Strategic
Change, vol. 24, nr. 2, pp. 131-148, DOI
10.1002/jsc.2002.
AUDIT FINANCIAR, anul XV
Analiza sensibilităţii pentru factorii determinanţi ai evaluării investiţiilor
15. De Vries, A. (2010), The effect of firm characteristics
and economic factors on the capital structure of South
African listed industrial firms (Doctoral dissertation,
Stellenbosch: University of Stellenbosch).
16. Dornbusch, R., şi Fischer, S. (1987), Macroeconomic,
fourth edition McGraw-Hill, New York.
17. Elliott, J.W. (1973), Theories of corporate investment
behavior revisited, The American economic
review, vol. 63, nr. 1, pp. 195-207.
18. Fama, E.F. şi French, K.R. (1996), The cross‐section
of expected stock returns, The Journal of
Finance, vol. 47, nr. 2, pp. 427-465.
19. Gatsi, J.G. şi Akoto, R.K. (2010),
Capital structure and profitability in Ghanaian, SSRN
Electronic Journal, DOI 10.2139/ssrn.1618952.
20. Gaver, J.J., Gaver, K.M. şi Battistel, G.P. (1992), The
stock market reaction to performance plan
adoptions, Accounting Review, pp. 172-182.
21. Graham, J.R. şi Harvey, C.R. (2001), The theory and
practice of corporate finance: Evidence from the
field, Journal of financial economics, vol. 60, nr. 2, pp.
187-243, DOI 10.2139/ssrn.220251.
22. Griner, E.H. şi Gordon, L.A. (1995), Internal cash flow,
insider ownership, and capital expenditures: a test of
the pecking order and managerial
hypotheses, Journal of Business Finance &
Accounting, vol. 22, nr. 2, pp. 179-199, DOI
10.1111/j.1468-5957.1995.tb00678.x.
23. Hall, M. şi Weiss, L. (1967), Firm size and
profitability, The Review of Economics and Statistics,
pp. 319-331.
24. Haller, S. şi Murphy, L. (2012), Corporate Expenditure
on Environmental Protection, Economic and Social
Research Institute (ESRI), Working Paper, Disponibil
la https://econpapers.repec.org/paper/
esrwpaper/wp347.htm, accesat pe 25.04.2017.
25. Hamidi, M. (2015), Determinants of Capital
Expenditure Decisions in the Malaysian Companies,
Proceedings of the Australasian Conference on
Business and Social Sciences 2015, Sydney.
26. Handa, P. şi Schwartz, R.A. (1996), How best to
supply liquidity to a securities market, The Journal of
Portfolio Management, vol. 22, nr. 2, pp. 44-51, DOI
10.3905/jpm.1996.44.
27. Hirshleifer, D.A. şi Suh, Y (1992), Risk, Managerial
Effort and Project Choice, Journal of Financial
Intermediation, vol. 2, nr. 3, pp. 308- 345, DOI
10.1016/1042-9573(92)90004-w.
Nr. 4(148)/2017
28. Holmen, M. şi Pramborg, B. (2009), Capital budgeting
and political risk: Empirical evidence, Journal of
International Financial Management &
Accounting, vol. 20, nr. 2, pp. 105-134. DOI
10.2139/ssrn.881750.
29. Holmes, M.J. şi Maghrebi, N. (2015), Reconsidering
the role of Tobin‘s Q: Nonlinearities and the
adjustment of investment expenditure, Studies in
Economics and Finance, vol. 32, nr. 2, pp. 222-234,
DOI 10.1108/sef-08-2014-0151.
30. Hossain, F. şi Ali, A. (2012), Impact of firm specific
factors on capital structure decision: an empirical
study of Bangladeshi Companies, International
Journal of Business Research and Management, vol.
3, nr. 4, 163-182.
31. Kayo, E.K. şi Kimura, H. (2011), Hierarchical
determinants of capital structure, Journal of Banking
& Finance, vol. 35, nr. 2, pp. 358-371, DOI
10.1016/j.jbankfin.2010.08.015.
32. Klammer, T. (1972), Empirical evidence of the
adoption of sophisticated capital budgeting
techniques, The Journal of Business, vol. 45, nr. 3,
pp. 387-397, DOI 10.1086/295467.
33. Kudla, R.J. (1980), The effects of strategic planning
on common stock returns, Academy of Management
Journal, vol. 23, nr. 1, pp. 5-20, DOI:
10.2307/255493 .
34. Leon, F.M., Isa, M. şi Kester, G.W. (2008), Capital
budgeting practices of listed Indonesian
companies, Asian Journal of Business and
Accounting, vol. 1, nr. 2, 175-192.
35. Lu-Andrews, R. şi Yu-Thompson, Y. (2015), CEO
inside debt, asset tangibility, and
investment, International Journal of Managerial
Finance, vol. 11, nr. 4, pp. 451-479, DOI
10.2139/ssrn.2448858.
36. Mahmood, T. şi Arby, M.F. (2012), Business cycles in
Pakistan, International Journal of Business and Social
Science, vol. 3, nr. 4, pp. 271-277.
37. Mandelker, D.R. (1994), NEPA, Law and Litigation,
Editura Clark Boardman, New York.
38. Matoussi, H., Karaa, A. şi Maghraoui, R. (2004),
Information asymmetry, disclosure level and
securities liquidity in the BVMT, Finance India, vol. 18,
547-558.
39. McConnell, J.J. şi Muscarella, C.J. (1985), Corporate
capital expenditure decisions and the market value of
the firm, Journal of financial economics, vol. 14, nr. 3,
pp. 399-422, DOI 10.1016/0304-405x(85)90006-6.
40. Mehta, A. (2012), An empirical analysis of
determinants of dividend policy-evidence from the
589

UAE companies, Global Review of Accounting and
Finance, vol. 3, nr. 1, pp. 18-31.
41. Mertens, D.M. (2003), Mixed methods and the politics
of human research: The transformative-emancipatory
perspective, Handbook of mixed methods in social
and behavioral research, pp. 135-164.
42. Moeinaddin, M., Nayebzadeh, S. şi Ghasemi, M.
(2013), The relationship between product market
competition and capital structure of the selected
industries of the Tehran Stock Exchange,
International Journal of Academic Research in
Accounting, Finance and Management Sciences, vol.
3, nr. 3, pp. 221-233, DOI 10.6007/ijarafms/v3-i3/132.
43. Naveed, M., Ramakrishnan, S., Ahmad Anuar, M. şi
Mirzaei, M. (2015), Factors affecting speed of
adjustment under different economic conditions:
Dynamic capital structure sensitivity analysis, Journal
of Chinese Economic and Foreign Trade Studies, vol.
8, nr. 3, pp. 165-182, DOI 10.1108/jcefts-08-2014-
0015.
44. Newman, I., Ridenour, C.S., Newman, C. şi DeMarco
Jr, G.M.P. (2003), An apology of research purposes
and its relationship to mixed methods, Handbook of
mixed methods in social & behavioral research,
vol. 167.
45. Penman, S.H. (2009), Accounting for intangible
assets: There is also an income statement,
Abacus, vol. 45, nr. 3, pp. 358-371, DOI
10.2139/ssrn.1916314.
46. Punch, K.F. (1998), Mixed methods and evaluative
criteria. Introduction to social research, Sage, London,
pp. 239-250.
47. Rashid, A.T. şi Rahman, M. (2009), Making profit to
solve development problems: the case of Telenor AS
and the Village Phone Programme in Bangladesh,
Journal of Marketing Management, vol. 25, nr. 9-10,
pp. 1049-1060, DOI 10.1362/026725709x479363.
48. Ross, W. (2005), Jaffe. Corporate finance, 7. Irwin/
McGraw-Hill
49. Saquido, A. (2003), Determinants of Corporate
Investment, Disponibil la
http://cba.upd.edu.ph/docs/DP/0402_saquido.pdf,
accesat pe 25.04.2017.
50. Schall, L.D. şi Sundem, G.L. (1980), Capital
budgeting methods and risk: A further
analysis, Financial Management, 7-11.
590
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
51. Setayesh, M.H. şi Kargarfard, M. (2011), The
investigation of effect of product market competition
on capital structure, Journal of Empirical Research of
Financial Accounting, vol. 1, nr. 1, pp. 9-30.
52. Shah, A. şi Khan, S. (2007), Determinants of capital
structure: Evidence from Pakistani panel data,
International Review of Business Research Papers,
vol. 3, nr. 4, pp. 265-282.
53. Shinoda, T. (2010), Capital budgeting management
practices in Japan: a focus on the use of capital
budgeting methods, Economic Journal of Hokkaido
University, vol. 39, pp. 39-50.
54. Simerly, R.L. şi Li, M. (2000), Environmental
dynamism, capital structure and performance: a
theoretical integration and an empirical test, Strategic
Management Journal, vol. 21, nr. 1, pp. 31-49, DOI
10.1002/(sici)1097-0266(200001)21:1<31::aid-
smj76>3.3.co;2-k.
55. Smith, A. (2014), Leveraging sport mega-events: new
model or convenient justification?, Journal of Policy
Research in Tourism, Leisure and Events, vol. 6, nr.
1, pp. 15-30, DOI 10.1080/19407963.2013.823976.
56. Sundem, G.L. (1974), Evaluating simplified capital
budgeting models using a time-state preference
metric, The Accounting Review, vol. 49, nr. 2, pp.
306-320.
57. Symeou, L. (2008), From school—family links to
social capital: Urban and rural distinctions in teacher
and parent networks in Cyprus, Urban Education, vol.
43, nr. 6, pp. 696-722. DOI
10.1177/0042085907311825.
58. Weston, J.F. şi Brigham, E.F. (1979), Study Guide for
Essentials of Managerial Finance and Managerial
Finance, The Dryden Press.
59. Wnuk-Pel, T. (2014), The practice and factors
determining the selection of capital budgeting
methods–evidence from the field, Procedia-Social
and Behavioral Sciences, vol. 156, pp. 612-616, DOI
10.1016/j.sbspro.2014.11.250.
60. Wu, J.H. şi Wang, S.C. (2005), What drives mobile
commerce?: An empirical evaluation of the revised
technology acceptance model, Information &
Management, vol. 42, nr. 5, pp. 719 – 729, DOI:
10.1016/j.im.2004.07.001
AUDIT FINANCIAR, anul XV
 Cristina IOVU

Scientific Editorial Board

Dinu AIRINEI, Ph. D. – "Al. I Cuza" University, Iaşi
Veronel AVRAM – Craiova University
Yuriy BILAN – Szczecin University, Poland
Sorin BRICIU – "1 Decembrie 1918" University, Alba Iulia
Ovidiu BUNGET – Universitatea de Vest din Timişoara
Alain BURLAUD – The National Conservatory of Arts and Crafts, Paris
Tatiana DĂNESCU – "Petru Maior" University, Târgu Mureş Monthly Journal published by the
Lilia GRIGOROI – Academy of Economic Studies of Moldova, Chişinău
Raluca-Gina GUŞE – Bucharest University of Economic Studies Chamber of Financial Auditors
David HILLIER – Leeds University Business School, United Kingdom of Romania
Allan HODGSON – University of Queensland, Australia 67-69 Sirenelor Street, District 5,
Emil HOROMNEA – "Alexandru Ioan Cuza" University, Iaşi zip code 050855, Bucharest, OP 5,
Robin JARVIS – Brunel University, United Kingdom CP 83
Maria MANOLESCU – Bucharest University of Economic Studies
Dumitru MATIŞ – "Babeş-Bolyai" University, Cluj-Napoca Scientific Director:
Ion MIHĂILESCU – "Constantin Brâncoveanu" University, Piteşti Professor Pavel NĂSTASE, Ph.D.
Ana MORARIU – Bucharest University of Economic Studies Editorial Director:
Mirela PĂUNESCU – Bucharest University of Economic Studies Professor Mădălina DUMITRU, Ph.D.
Irimie Emil POPA – "Babeş-Bolyai" University, Cluj-Napoca Editorial Assistant:
Vasile RĂILEANU – Bucharest University of Economic Studies Cristina RADU
Ion STANCU – Bucharest University of Economic Studies DTP: Nicolae LOGIN
Donna STREET – Dayton University, USA
Ioan TALPOŞ – West University, Timişoara The Scientific Editorial Board and
Alexandru ŢUGUI – "Alexandru Ioan Cuza" University, Iaşi the editorial technical team shall
Eugeniu ŢURLEA – Bucharest University of Economic Studies take no responsibility for the content
Iulian VĂCĂREL – Member of the Romanian Academy of the articles published in the
All rights of this edition are reserved to the Chamber of Financial Auditors of Romania journal.
(CAFR). Reproduction, even partially, on any support, and the sale are prohibited without
prior consent of the CAFR, being subjects to the stipulations of the copyright law. International Databases:
Academic Keys;
Important for Authors! Cabell's;
Deutsche Zentralbibliothek für
The articles are submitted to the editor by e-mail at: revista@cafr.ro, compulsory in MS Wirtschaftswissenschaften;
Office Word format, in black-and-white. DOAJ;
The authors are kindly requested to comply with the following: Ebsco;
- the language the article is drafted in is English ERIH PLUS;
- the optimal size of the article is: 7-10 pages with 2000 signs/page, spaces included; Global Impact Factor;
- the article must mention the title, the research methodology used, authors‘ Google Scholar;
contributions, the imperfect on the accounting profession and the references; ProQuest;
- an Abstract is compulsory, which must be written at the 3rd person plural, presenting Research Papers in Economics
the subject of the research, the main problems and authors‘ contributions; (RePEc);
- 4-5 key words; SCIPIO;
- JEL Classifications. Ulrich's
Tables and graphs are developed in black and white whit up to six shades of gray and sent OSIM Trademark no. M2010 07387
also separately, if they were elaborated in MS Office Excel. Chamber of Financial Auditors
The review of the articles is performed by members of the Scientific Assessment Council of of Romania
the „Audit Financiar‖ Journal, by means of the „double-blind review‖ method, that is, the Phone: +4031.433.59.22;
reviewers do not know the names of the authors, nor the authors know the names of the Fax: +4031.433.59.40;
reviewers. E-mail: revista@cafr.ro;
Assessment criteria for articles: innovative input, topicality, importance and relevance for the http: revista.cafr.ro;
subject matter; the quality of the research methodology; clarity and pertinence of the facebook.com/revistaauditfinanciar
presentation and argumentation; the relevance of the bibliographic sources used; ISSN: 1583-5812,
contribution made to the research in the area. ISSN on-line: 1844-8801
The resolution of the Scientific Assessment Council of the journal can be: acceptance;
acceptance with revisions; rejection. The results of the assessments are communicated to Printing:
the authors and only the articles approved by the Scientific Assessment Council are SC Print Group Serv SRL
published. Str. Baicului nr. 82, sector 2,
More details can by found on our website www.revista.cafr.ro, sections „Reviews‖ and Bucureşti
„Manuscripts‖. e-mail: office@printgroup.ro

592 AUDIT FINANCIAR, year XV

Required conditionalities in applying public choice theory in theAudit financiar,
field XV, Nr.
of public 4(148)/2017,
utility services593-594
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Audit Financiar Journal in 2017

Editor-in-chief: Professor Mădălina Dumitru, PhD.

The year 2017 brought a major change for the Audit
Financiar journal: the transition from monthly to quarterly
publication frequency. We made this decision to improve
the quality of the articles. We continue by presenting the
journal‘s evolution during this year.
During 2017 we indexed the journal in the following
international databases (in alphabetical order):
1. Academic Resource Index
2. ACNP
3. Base Bielefeld Academic Search Engine
4. Electronic Journals Library
5. Index Copernicus
6. Open Academic Journal Index
7. Publication Forum Finland.
In addition, the journal has already been accepted for
indexing in the following databases and we are waiting
for the agreement to be signed within the CAFR:
1. CEEOL;
2. J-Gate.
On December 29, 2015, we applied for indexing in the
Scopus database. In 2017, several steps have been
taken to index the journal in this database.
We updated at least quarterly the journal‘s Google
Scholar account to monitor quotations. At this time,
the value of the journal‘s Hirsch index is 8 (as
compared to 7, last year) and the i10 index is 6 (as
compared to 5, last year). In addition, the number
of quotations obtained by the journal by October
15, 2017 was 597, compared to 258 in November
last year
(https://scholar.google.ro/citations?user=IZTHO3o
AAAAJ&hl=ro).
We continued to use the CrossRef services, which
we started in 2016 (by assigning DOI codes to the
articles), Cited by Linking, and iThenticate.
According to the CrossRef report received in early
October, the download status of the articles is as
follows1:

Months 2017-09 2017-08 2017-07 2017-06 2017-05 2017-04 2017-03 2017-02 2017-01 2016-12 2016-11 2016-10 2016-09
Resolution
242 166 161 119 195 163 224 126 168 263 141 148 135
Attemps
Resolution
234 155 152 113 183 156 223 121 164 252 138 144 109
Successes

1 2
The published articles were not downloaded only from website. On average, 69 abstracts, 271 articles , and
the CrossRef system, but also from the journal‘s 249 journal issues were downloaded monthly.

1 All downloads of articles refer to those published between
2016 and 2017. Until January 1, 2016 the articles did not
receive DOIs and were not uploaded to the CrossRef
database. The number of downloads per month is not
cumulative with the previous months‘ quotations.
2 The articles were uploaded individually only for the years
2016 and 2017. For the previous 12 years, only the full
journal issues are found on the website. Therefore, the
largest number of downloads was recorded for articles
published between 2016 and 2017.

No. 4(148)/2017 593


We have made partnerships with five international
conferences to increase the visibility of the journal
and the number of articles received by the editorial
board. The conferences are as follows:
 6th International NCM Conferences, February
11, 2017, Dubai;
 International scientific conference ―Accounting
and finance – universal business languages‖,
Second edition in Piteşti, March 17, 2017;
 International scientific conference ―Accounting
and the accounting profession in the century of
Table no. 1. Articles received and published in 2017
Issue Number of published articles Of which, articles with foreign authors
1 5
2 7
3 7
4 9
Total 28
The main causes of rejection for the articles were: a
lower originality score than the one accepted by the
editorial staff, a subject matter outside the scope of the
journal or a rejection/negative opinion from the
reviewers.
In February we applied for indexing in the Web of
Knowledge database.
All the achievements in 2017 were possible due to the
support that the Audit Financiar journal has received. First,
the journal received the support of the CAFR. Second, the
journal was supported by the authors who chose to submit
articles to this publication. On the other hand, editing the
Romanian version of the articles received from foreign
authors would not have been possible without the team of
translators: Cristina Circa, Raluca-Gina Guşe, Dragoş
Mangiuc, Oana Preda, Ioan-Bogdan Robu. We also thank
those who are part of the scientific board of the journal and
who supported us with advice whenever necessary during
this year. To meet the requirements of international
databases, we attracted foreign members to the scientific
council. In total, we have 16 members of the scientific
council, of which eight are professors from foreign
universities. Also, we worked on a monthly basis with the
reviewers: Alina Almăşan, Nicoleta Asaloş, Veronel
Avram, Daniel Botez, Daniela Artemisa Calu, Vasile
Cardoş, Cristina Circa, Ionela Corina Chersan, Tatiana
594
Mădălina DUMITRU
challenges‖, Sixth edition in Chişinău, April 5-6,
2017;
 International scientific conference ―Accounting
and Management Information Systems‖,
Twelfth edition in Bucharest, June 7-8, 2017;
 International scientific conference ―IFRS –
Global Rules and Local Use‖ in Prague,
October 20, 2017.
The status of the articles received and published is
as follows:
Number of rejected articles
2 13
3 16
3 11
2 11
10, representing 35,71% 51, representing 57.30%
Dănescu, Sorin Domnişoru, Liliana Feleagă, Iuliana
Georgescu, Mariana Glăvan, Cătălina Gorgan, Vasile
Gorgan, Maria Grosu, Camelia Haţegan, Carmen Huian,
Cristina Lidia Manea, Dragoş Mangiuc, Mihaela Mocanu,
Marilena Mironiuc, Ana Morariu, Vasile Răileanu, Ioan-
Bogdan Robu, Victoria Stanciu, Georgeta Şpan, Aurelia
Ştefănescu, Alexandru Ţugui.
The IT support has significantly contributed to the
improvement of the results achieved during this year.
Due to the functionality of the website, rapid
transmission of information to databases, etc., articles
are indexed correctly and quickly. For everything that
went well with this publication in terms of IT support, we
thank Mr. Valentin Florentin Dumitru.
We also link to the journal‘s IT support our expectations
and hopes for the year 2018. It is necessary that the
editorial staff‘s efforts to continue to be directed towards
improving the visibility of the journal by finalizing the
aforementioned actions and taking new steps in terms of
indexing the journal in other international databases and
catalogues, adding new functionalities, etc.
Respectfully,
Professor Mădălina Dumitru, PhD.
Editor-in-chief of Audit Financiar Journal
AUDIT FINANCIAR, year XV
Audit financiar, XV,
Accounting Nr. 4(148)/2017,
research 595-604state of affairs, possible causes and deviations
in Romania:
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Accounting Abstract

research in
The paper aims to analyze the state of the accounting
research in Romania, as compared to the other
countries in Eastern Europe, as well as to identify the
causes of the observed situation and its possible

Romania: state deviations in the research activity, respectively in the

field of research evaluation. The Scimago database was
used to carry out the research, which allowed the

of affairs,
analysis of Romania's position in Eastern Europe in
terms of the number of published articles, average
number of article quotes and self-citations. The study of
the specialized literature and the direct knowledge of

possible some aspects specific to the Romanian academic life

allowed to identify possible causes of the current
situation, and also some behaviors, not always normal,

causes and
generated by the enforcement of certain criteria for the
occupation of didactic functions without a sufficient
analysis of the Romanian realities, and even without any
care to restore the traditional social role of the

deviations universities.
Keywords: research evaluation, bibliometric, citations
analysis, Scopus, Scimago
JEL Classification: M14, M21, M40

Ionela-Corina CHERSAN,
Alexandru Ioan Cuza University, Iaşi,
E-mail: corina.chersan.macovei@gmail.com

To cite this article:

Chersan, I.C. (2017), Accounting research in Romania: state of
affairs, possible causes and deviations, Audit Financiar, vol. XV,
no. 4(148)/2017, pp. 595-604,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/595
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/595
Received: 27.04.2017
Revised: 07.05.2017
Accepted: 08.05.2017

No. 4(148)/2017 595


Introduction
During the last decades, especially at the global level,
the debate on the assessment of accounting research
has gained momentum in the wider context of evaluating
the impact of the research evaluation on the work of
researchers in general. Given the relatively frequent
changes of the minimal standards to be met in order to
obtain the academic degree of university associate
professor and full professor, respectively for obtaining a
certificate of habilitation in Economic Sciences and
Business Administration, we consider the public would
be interested in a proposal to start a debate at national
level about the state of the research in the mentioned
fields and the effects of the research evaluation,
respectively on the distortions and deviations that can
occur both in the publication of papers and in the
evaluation of the research. We also take into
consideration the fact that, although for a faculty and for
its students the teaching activity is extremely important,
during the last years the research activity has become
the main priority in the process of university teaching
staff employment, promotion and evaluation.
Recently, many Romanian young academics, both from
Romania and from abroad, have begun to be very
critical about the older researches of the elderly
academics, forgetting an essential fact: new research is
only made after a good knowledge of the state of the
existing research in the field, and until recently, the
access to foreign literature was extremely limited. About
15 or 20 years ago, an attempt to do research according
to the current rigors, was almost similar to keeping fire
without fuel. However, some criticisms also came as a
result of the repeated changes in the university
associate professor and full professor employment
criteria, as well as in the doctoral supervisor status
reaching process (habilitation). Some people consider
that current standards are too high, when compared
against the standards for getting a university associate
professor or full professor degree, or a doctoral
supervisor degree in the not too distant past.
In fact, there is a paradox: although some of those who
criticize the ―Romanian academic environment for
economic studies‖ consider themselves holders of a high
research competence, yet they are also worried about
their ability to meet the conditions imposed by the
current Romanian legislation. On the other hand, the
answer to such criticisms is not clearly formulated,
596
Ionela-Corina CHERSAN
notably by not defining specific objectives at the level of
the higher education institutions, at least in order to
clarify the relationship between the research activity and
the teaching activity and also to establish some
institutional objectives that allow academics to formulate
individual objectives in line with the institutional ones. At
present, there is an almost exclusive, but
understandable concern for the achievement of
individual objectives (promotion, merit grading, etc.).
The most worrying fact seems to be that in Romania, in
the context of the lack of a real debate on accounting
research, and during the race for the achievement of the
individual objectives (promotion or the employment of
teaching or research positions, merit grades etc.), the
perspective is lost over what is actually the most
important thing in research, namely the creation and
development of a market for ideas.
1. What is the market of ideas?
In several papers issued during the recent years, H.-R.
Patapievici (2004, 2007, 2014) tries to explain why in
Romania there is no real market for ideas, starting from
the fact that there is no real debate, not only in the
general field of culture, but also in the field of domain-
specific0 culture.
The minimum conditions that an exchange of ideas
needs to meet in order for a market of ideas to exist are
synthesized by H.-R. Patapievici (2007) in the form of
the following criteria:
1. The continuity of exchanges
2. The objectivity of exchanges
3. The freedom of trade
4. The lack of predictability
5. The existence of a critical mass
The author's conclusion, based on these criteria, is that
if the number of participants in the exchange of ideas is
not high enough, then the listed criteria cannot be
fulfilled neither individually, nor altogether. Moreover, the
author asserts that ―In our public space, disciplines do
not communicate, people in a discipline refuse to talk to
each other, intellectual groups hate each other, people
suspect each other, prizes are conceived as prizes-
counter (not prizes-for)‖ (Patapievici, 2007, p. 97).
Unfortunately, even if these statements are not true in all
situations, in some sciences, they are a sad reality. In
AUDIT FINANCIAR, year XV
Accounting research in Romania: state of affairs, possible causes and deviations
order to overcome this situation, one of the solutions
could be to assimilate and embed ethics as an element
that necessarily associates with the exercise of
knowledge.
If we analyze the contemporary market of ideas in the
field of Romanian accounting, we find that it is relatively
weakly developed, but seriously affected by
administrative decisions, which, although seeming to
have the purpose to develop research, often lead to
unwanted effects (the tendency to publish as much as
possible and only in journals that are on the official list of
administrative structures, giving up publishing for the
purpose of entering into the debate of ideas, but
publishing only in order to achieve individual objectives,
the not always high quality of the published works, the
large number of self-quotes, the ―friendly‖ or reciprocal
citations). To analyze the state of the accounting
research in Romania, we studied the evolution of the
local publications and quotes in the field, in comparison
to the existing situation in other Eastern European
countries for the 1996-2015 period.
2. Literature review
Bibliometric tools, were initially used primarily to manage
journals collections in libraries and to assess the
influence of academic research on the dynamics of
science development. During the 1980s, they began to
be used to evaluate research groups, so that in the early
1990s, knowledge management and benchmarking,
both based on performance and productivity indicators,
would be transferred to universities. Thus, the
bibliometric data was seen as a scientific career
management tool that allowed for a better assessment
than the peer review, which was considered to be too
subjective and to be supplemented, if not substituted, by
data-based methods considered more objective.
However, by the year 2000, most of the bibliometric
analyzes were made at the level of large laboratories,
universities, whole countries, while the use of
bibliometric data in individual assessment was avoided.
With the transition to the use of bibliometric data as a
tool for evaluating researchers, negative reactions were
received from many of them, as it was considered a
simplistic method of quantifying research. At the same
time, indicators were created which combine different
bibliometric data in order to identify the best researchers
(Gingras, 2016).
No. 4(148)/2017
It is known that for more than 45 years, the Institute for
Scientific Information (ISI, now part of Thomson
Reuters) was the one to produce the only bibliographic
database available to carry out statistical processing
based on bibliometric indicators. In other words, until
2004, when the Scopus database appeared (owned by
Elsevier, considered by the Financial Times the largest
international editorial group that publishes scientific
journals), the Thomson databases, now compiled as
Web of Science, were the major source of bibliometric
data (Archambault et al., 2009). However, although most
of the scientometric studies have been conducted over
time on the basis of ISI's bibliometric data, in recent
years Scopus-based studies have begun to multiply
(Gingras, 2016). But with the emergence of the Scopus
database, a problem arose about the comparability and
stability of statistics produced on these data sources,
especially when comparing countries or institutions.
Obviously, the debate about the two databases and
information on the quantity and quality of the works
found in them has become more prominent. More and
more comparative studies have been launched between
the available databases, besides the Web of Science
and Scopus, Google Scholar or other specialized
databases such as PubMed. Database research has
covered various areas such as: database characteristics
(Falagas, Pitsouni, Malietzis and Pappas, 2008), quote
rates and H-index (Bar-Ilan, 2008, Belew, 2005, Ball and
Tunger, 2006). Studies have shown a high level of
similarity between Web of Science and Scopus (Norris
and Oppenheim, 2007), which is not surprising, given
that 7434 journals, that is, 54% of Scopus and 84% of
the Web of Science are indexed in both databases
(Gavel & Iselid, 2008).
Among the bibliometric indicators used to assess the
quality of scientific research, the H-index and the impact
factor are to be mentioned. In this context, we recall that
the notion of H-index was introduced in the process of
assessing scientific activity in the mid-2000s by physicist
Jorge E. Hirsch. This index is equal to the number n of
articles that a researcher has published and which have
obtained at least n citations each since the publication.
Hence, the H-index is not a measure of quantity, nor a
measure of quality, but a combination of the two. With
regard to the impact factor, an important criticism is that
it includes auto-citations in the total citations of an
article, so that the authors were asked to quote articles
from the journals they wanted to publish. Thompson
597

Reuters has tried to combat misconduct, such as
―exchange‖ quotes among journals, by publishing
―blacklists‖ of journals that seem to have manipulated
their impact factor. Moreover, it is accepted that the
impact factor remains an indicator of the value of the
journal and not of the articles. Under these
circumstances, an article published in a high impact
journal may never be quoted (Gingras, 2016).
In recent years, assessments based on bibliometric
indicators have become increasingly criticized. The
prestigious Nature journal argues in an editorial in July
2016 that ―these indicators are reductive and can be
dangerous‖ (Nature, 2016). The target indicator is the
impact factor of a journal, for example, the average
number of citations (for each published article) for
published works over a two-year period. Thus, it is
considered, for example, that it leads to the
underestimation of some disciplines (accounting may be
included here), which are not central to research and
where the low quotation rates are a characteristic.
Although the shortcomings in the use of these indicators
have always been well known, they have not prevented
researchers, funders and university decision-makers, as
well as research assessment bodies from using and
sometimes promoting them excessive. Surely fair
arguments can be found to legitimize the use of
bibliometric indicators to analyze research performance,
but their use as managerial objectives can leave
universities feeling they are being asked to change their
behavior to meet often arbitrary goals (Nature, 2016).
3. Research methodology
In order to analyze the possibility of exchanging ideas in
the field of accounting, in Romania, we started from the
database of the SCImago research group of the Higher
Research Council (CSIC) of the Universities of Granada,
Extremadura, Carlos III (Madrid) and Alcalá de Henares,
available at http://www.scimagojr.com/journalrank.php.
The indicators developed by this group indicate the
visibility of the journals contained in the Scopus
database since 1996. The method of calculating the
indicators on the basis of which the study, which served
to develop this database, as well as its motivation The
basis for their calculation is broadly explained in an
article published by Guerrero-Botea and Moya-Anegón
(2012). The database allows grouping of journals by 27
thematic areas, 313 categories, 8 geographical regions
and 239 countries (SCImago, 2007).
598
Ionela-Corina CHERSAN
Our study aims at a comparative analysis especially in
Eastern Europe of indicators provided by the
aforementioned data base for Business, Management
and Accounting in order to highlight the position of
Romania and to identify possible causes and
explanations of the accounting research situation in our
country.
4. Research results
By means of our analysis, we wanted to highlight the
extent to which the articles published in the Romanian
journals indexed in the Scopus database (in the field of
―Business, Management and Accounting‖) participate, in
particular through the number of citations (as a quality
indicator) to the ideas market in the mentioned field. The
study focused primarily on the countries of Eastern
Europe (as was done by the creators of the database),
assuming that the level of development of the ideas
market was negatively influenced by the communist
regime under which these countries have been
operating for half a century. The period under review
was 1996-2015.
Thus, as shown in Table no. 1, Romania occupies an
honorable 3rd place, out of the 23 countries of Eastern
Europe from which articles in the analyzed field have
been published and are indexed in the Scopus
database.
Viewed only from the perspective of the number of
articles, the situation may seem satisfactory.
Unfortunately, an analysis of citations for these articles
makes things less pleasant. Thus, if we analyze the total
number of citations, Romania drops to 8th, and from the
point of view of the average number of citations per
article, the place occupied by Romania is 18. Also, an
element indicating a habit not very appreciated nor very
―healthy‖ from the perspective of evaluating the quality of
publications, is the high level of self-citations, Romania
being ranked 4th in this respect.
The comparative situation of the number of articles
published by the first five Eastern European countries for
which we found records each year is presented in
Figure no. 1. Although Russia is included among the
Eastern European countries, we exclude this country
from our analysis, on the one hand, because size makes
it hardly comparable to other countries and, on the other
hand, because it is geographically not exclusively
Europe.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Accounting research in Romania: state of affairs, possible causes and deviations

Table no. 1. East-European countries ranking based on the number of published papers during 1996-2015
which have been indexed by the Scopus database (in the field of “Business, Management and
Accounting”)

Rank Country Documents Citations Self-citations Citations per article

1 Russian Federation 2495 1498 227 0.6
2 Poland 1122 1849 325 1.65
3 Romania 789 629 277 0.8
4 Slovenia 675 2741 549 4.06
5 Czech Republic 388 759 259 1.96
6 Bulgaria 260 210 24 0.81
7 Lithuania 258 1870 954 7.25
8 Hungary 207 1678 135 8.11
9 Croatia 188 730 102 3.88
10 Estonia 150 639 152 4.26
11 Serbia 131 181 42 1.38
12 Slovakia 126 359 87 2.85
13 Latvia 100 236 41 2.36
14 Ukraine 99 189 26 1.91
15 Macedonia 36 66 5 1.83
16 Belarus 22 42 9 1.91
17 Bosnia and Herzegovina 20 15 0 0.75
18 Georgia 16 186 0 11.63
19 Albania 14 22 2 1.57
20 Azerbaijan 13 8 1 0.62
21 Armenia 7 3 0 0.43
22 Montenegro 3 8 0 2.67
23 Moldova 3 0 0 0
Source: http://www.scimagojr.com/countryrank.php?category=1401&area=1400&region=Eastern%20Europe

Figure no. 1. The evolution of the papers number published by the top 5 countries in Eastern Europe during
1996-2015

140
120
100 Romania
80 Poland
60 Slovenia
40 Czech Republic
20 Hungary

0
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015

Source: The author, 2017

No. 4(148)/2017 599

 Ionela-Corina CHERSAN

There can be noticed a significant increase in the
number of articles published in Romania during the
2008-2014 period, one of the explanations being the
doctoral programs financed by projects of type POSDRU
(Sectorial Operational Program for Human Resources
Development) 2007-2013, a fact highlighted by the
previous research (Chersan and Mironiuc, 2015), and
somehow confirmed by the decrease in the number of
articles published during 2015.
From the perspective of the average number of citations
per article, the comparative situation for the five
countries is presented in Figure 2. We find that for
Romania the situation of quotes is constantly worrying,
confirming either the lack of concern for the articles
published by the local researchers, their poor quality, or
the lack of accessibility to such research, all of which
lead to the conclusion that there is no market for ideas in
the field in question. If for all other four countries there is
a large number of citations in some years, for Romania,
the highest average number of citations per item is 1.69,
if we exclude the average of 8 quotes registered in 1997.
Also, Romania ranks last as the average number of
citations, with 1.02 citations/article, while the next ranked
average 3.36 citations/article, and the first ranked,
Hungary, has an average of 10.8 citations/article.
However, in order for the situation of Romania not to be
very dramatic, we note that the average number of
citations for articles published in Eastern European
journals is 2.87 citations/article, compared to 8.47
citations/article in the Western Europe.

Figure no. 2. Evolution of the average number of quotes per paper in the top 5 East European countries
during 1996-2015

35

30

25
Romania
20 Poland
15 Slovenia
Czech Republic
10
Hungary
5

0
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015

Source: The author, 2017

Although it is not among the top 5 ranking countries
throughout the time, Georgia, Lithuania, Estonia and
Croatia have an over the average number of article
citations in Eastern Europe.
Gingras (2016) shows that the number of citations of an
article depends on the number of references it contains.
In other words, the more references one article contains,
the more chances of being quoted are growing. On the
other hand, it is obvious that the number of references
per article has seen an important increase over time and
as a result of the exponential increase in the number of
researchers and published articles. In other words, as
Gingras (2016) shows by a simple ―demographic‖ effect,
there is an important chance that the average number of
citations of an article will increase over time. Based on
this finding, we analyzed the number of references

600 AUDIT FINANCIAR, year XV

Accounting research in Romania: state of affairs, possible causes and deviations
contained in the articles in the studied database and
came to the following findings:
1. Except for a Croatian diary (Management), where the
average number of references has not been in any of
the analyzed years less than 33, the rest of the
journals have registered a maximum of 11
references by 2003. Romania reached an average of
the article references greater than 10 only in 2010.
2. The average number of article references in Eastern
Europe was consistently below the average number
of article references in Western Europe. For
Table no. 2. The weight of self-citations in total citations in the top 5 East-European countries
during 1996-2015
Country Citations
Romania 629
Czech Republic 759
Slovenia 2741
Poland 1849
Hungary 1678
Source: The author, 2017
The gap between the countries of the two regions on the
one hand, and between Romania and the other Eastern
European countries on the other hand can be explained
by their different levels of economic development. Hart
and Sommerfeld (1998) have shown that the total
number of publications in a country is closely related to
the country's gross domestic product. In other words, it
is obvious that scientific development can not be
dissociated from the level of economic development of a
country. Also, the low level of citations of articles
published in Eastern European countries may be the
consequence of the fact that these articles deal with
issues of local importance, which would explain to some
extent the high level of self-citations.
In addition, we can assume that articles dealing with
topics of local importance are published in the language
of the country where the research is carried out, which
significantly reduces their visibility. Consequently, due to
the need to ensure international visibility, some of the
journals have become bilingual or simply ceased
publishing articles in their national language, becoming
English-language publications. However, at least for
strictly demographic reasons, a journal published in
No. 4(148)/2017
example, in 2015, the average number of references
for articles published in Eastern European journals
was 34, compared with 48 in Western Europe.
3. Romania ranks second in Eastern Europe in terms of
the number of auto-citations in total citations (after
Lithuania) and the first place in the ranking of the five
countries for which a more in-depth analysis was
possible (Table 2). Also, in this context, we note that
the average of self-citations in total citations in
Western Europe journals is 13%, compared to 21%
in Eastern Europe.
Self-citations Citations/Self-citations
277 44.04%
259 34.12%
549 20.03%
325 17.58%
135 8.05%
English has a larger potential number of readers than a
journal published in any other language.
On the other hand, although citation is considered a
measure of the visibility of articles, this perception can
also lead to an increase in the number of auto-citations.
The fact is not neglected in the context in which at the
level of universities in Romania were requested
information regarding the H-index provided by Google
Scholar.
Conclusions
The discussions that have taken place in Romania
during the last years, on the evaluation of research,
have been carried out since the 1960s at the level of the
Western society, leading to the Science Citation Index
(SCI), the H-index and the impact factor. In Romania,
the transition to the use of these new methods of
research evaluation was determined by the need to find
objective forms of research results in the context of the
transition to differentiated financing of universities
according to performance. Beyond this need for
classification, rigorous debates and analyzes would be
needed to capture the peculiarities of different research
601

areas in finding ways to encourage research in the
context of the need to modernize society and to involve
researchers in Romania in the exchange of ideas Both in
the country and abroad. Unfortunately, these
discussions, if any, have been marginal, and research is
carried out rather than as an institutional objective. In
addition, solutions for participating in exchanges of ideas
are only rarely institutional (organizing conferences
and/or meetings of teachers from different specialties)
but mostly individual. Moreover, it sometimes happens
that individual efforts are not appreciated, sometimes
underestimated or considered ―accidents‖ generated by
happy ―meetings‖ of Romanian authors with different
foreign collaborators.
Our study, though limited to the Scimago database,
which, had in its turn, only the Scopus database as
support, highlighted some relatively well-known but not
necessarily publicly acknowledged aspects of Romanian
accounting research. Firstly, the relatively large number
of articles published in the period under review rather
show the tendency to publish a lot, without a constant
concern about the quality of the work, quantifiable, for
example, by the number of citations received during a
number of years. This is perhaps the consequence of
the fact that, until relatively recently, there was no
requirement for the quality of the articles, other than the
indexation in the international databases of the journals
in which they were published. It is only during the recent
years that the criteria for occupying a teaching position
have also included elements that take into account the
quality of the published articles, in addition to the impact
factor and, more recently, the relative influence score of
the journals where a candidate has published articles,
citations also being taken into account. Unfortunately, as
a consequence of the need to publish in impact factor-
driven journals and the need to be quoted, solutions
have been sought such as: publishing in impact-oriented
journals where the link to the candidate‘s field of
research is hard to find and ―collegial‖ quote. Such
practices are not necessarily to be condemned when:
the modification of the criteria has often been done
without a prior debate of the proposals; Romanian
journals with impact factor in some research areas are
missing; Publishing in foreign journals is extremely
difficult, especially in the context of a lack of data to
allow for quality research.
Another consequence of the need to publish in impact-
oriented journals was the focus on ―trendy‖ topics at
602
Ionela-Corina CHERSAN
international level, which offer greater opportunities for
publication and subsequent quotes. Unfortunately, in this
way, the almost complete disappearance of the debate
and, implicitly, the exchange of ideas on issues of local
(national) interest has been achieved, which, especially
in the present development conditions of our country, is
not desirable at all. Moreover, if for many years there
has been the practice of publishing works of
conferences on topics of national interest (which would
hardly become of interest to the journals) in collective
volumes, as they have no impact factor, this practice has
been abandoned, even if it maintained a certain level of
debate.
Also, after a significant increase in the number of
published papers during the doctoral sessions funding
period through POS DRU programs, starting in 2015,
there has been a decrease in the number of published
articles. A possible cause of this decline is the increase
in the exigencies of the Romanian journals, which,
wanting to be indexed in the most prestigious
databases, have tightened the review processes of the
articles. An enlightening example is the ―Financial Audit‖
journal, which, since 2017, has moved from a monthly
appearance regime to its quarterly appearance, with the
declared aim of ―improving the quality of published
articles‖ (http://revista.cafr.en/home).
Although the data base did not allow for such an
analysis, it is obvious from previous research (Gingras,
2016; Chersan and Mironiuc, 2015; Teixeira da Silva
and Dobranszki, 2016) that the so-called phenomenon
of research ―collectivization‖ appeared, in the sense that
in more and more fields, research is performed by a
team, while during the last century single-author papers
were the rule, and the collaboration between the authors
was quite rare. The phenomenon is interesting, given
that, at least at the level of Romania, the team
publication of the research results also implies the
division of the score allocated to that achievement.
However, a reason for the increase of the number of a
paper‘s authors is, at least in Romania, also the
increasing costs of publishing in important journals.
Unfortunately, Romanian researchers do not discuss at
all the ethical issues that may arise in the case of
collaborating in the production of articles, given that
international issues are under debate, Teixeira da Silva,
Dobranszki, Kamkar, Muscolo, Nasraoui, Ruan, Yu,
Zeng, Winarto (2012, 2013, 2015 and 2016) are the
authors of several studies that deal with ethics of
AUDIT FINANCIAR, year XV
Accounting research in Romania: state of affairs, possible causes and deviations
research, collaboration and partnership in scientific
writing, spanning across many countries and geographic
regions.
Therefore, it is noted that in addition to the deviations in
the assessment of research that can be reported without
the need for any bibliometric studies, it is a fact that in
the process of scientific papers publishing, the most
affected are the researchers in human and social
sciences whose subjects are of local interest only, more
than in the case of ―hard‖ sciences, such as math,
medicine, physics, chemistry, etc.
Under these circumstances, we must not be surprised
that ―practices are adapted to the criteria, although the
situation should be the reverse‖ (Gingras, 2016, p. 40),
but we should be saddened that in our country, the
―transition from one theory to another is performed
without any critical discussion, without debate, without
opposition‖ (Patapievici, 2004, p.88).
Moreover, in a recently published study, Urdari, Farcas
and Tiron Tudor (2017, p. 19) objectively and steadily
present the current reality of Romanian higher
education: ―Focusing on publishing in top journals
makes it detrimental to the development of significant
long-term research; publishing requirements imposed by
REFERENCES
1. Archambault, E., Campbell, D., Gingras, Y. and
Larivière, V. (2009), Comparing bibliometric
statistics obtained from the Web of Science and
Scopus, Journal of the American Society for
Information Science and Technology, vol. 60, no.
7, pp. 1301–1517, DOI 10.1002/asi.21062.
2. Ball, R. and Tunger, D. (2006), Science indicators
revisited: Science Citation Index versus SCOPUS:
A bibliometric comparison of both citation
databases, Information Services & Use, vol. 26, no.
4, pp. 293–301, DOI 10.3233/isu-2006-26404.
3. Bar-Ilan, J. (2008), Which h-index? A comparison
of WoS, Scopus, and Google Scholar,
Scientometrics, vol. 74, no. 2, pp. 257–271, DOI
10.1007/s11192-008-0216-y.
4. Belew, R.K. (2005), Scientific impact quantity and
quality: Analysis of two sources of bibliographic
data, accessed on 4 March 2009, pe
http://arxiv.org/abs/cs.IR/0504036.
5. Chersan, I.-C and Mironiuc, M. (2015), Incursion in
the audit and accounting research over one
No. 4(148)/2017
faculties lead academics to neglect their teaching
activities; the leadership of universities forces teachers
to disconnect from the economic and social
environment; instead of developing the atmosphere of
collegiality, the evaluation process has led to increased
tensions among peers, while practices cannot be
corrected and redirected to the original purpose of
higher education institutions.‖
Many of the aspects observed and described in our
study can be explained, at least in part, psychologically.
Thus, by presenting the synthesis of the Romanian
cultural profile as a result of a very wide and rigorous
study, David (2015) argues that Romanians have a
culture that promotes rather heterodetermination (the
influence of tradition) towards self-determination
(autonomy in decision) and pragmatism (personal
interest) towards the civic spirit. Moreover, the same
study shows that, compared to other Europeans,
Romanians are less concerned about the general good
or the well-being of the people they know, the search for
the new and the independence but, in order to make a
good impression, they pretend to be concerned of these
values.
decade. Intuitive analysis on the articles published
in Audit Financiar Journal, Audit financiar, vol. XIII,
no. 2(122)/2015, pp. 116-129.
6. David, D. (2015), Psihologia poporului roman.
Profilul psihologic al românilor într-o monografie
cognitive-experimentală, POLIROM.
7. Falagas, M.E., Pitsouni, E.I., Malietzis, G.A. and
Pappas, G. (2008), Comparison of PubMed,
Scopus, Web of Science, and Google Scholar:
strengths and weaknesses, FASEB Journal, vol.
22, no. 2, pp. 338–342, DOI 10.1096/fj.07-9492lsf.
8. Gavel, Y. and Iselid, L. (2008), Web of Science and
Scopus: A journal title overlap study, Online
Information Review, vol. 32, no. 1, pp. 8–21, DOI
10.1108/14684520810865958.
9. Gingras, Y. (2016), Derive în evaluarea cercetării.
Despre o bună utilizare a bibliometriei, Editura
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza‖ Iaşi.
10. Guerrero-Bote, V.P. and Moya-Anegón, F. (2012),
A further step forward in measuring journals‘
603

scientific prestige: The SJR2 indicator, Journal of
Informetrics, vol. 6, no. 4, pp. 674–688, DOI
10.1016/j.joi.2012.07.001.
11. Hart, P.W. and Sommerfeld, J.T. (1998),
Relationship between growth in gross domestic
product (GDP) and growth in the chemical
engineering literature in five different countries,
Scientometrics, vol. 42, no. 3, pp. 299–311, DOI
10.1007/BF02458373.
12. Hicks, D., Wouters, P., Waltman, L., de Rijcke, S.
and Rafols, I. (2015), Bibliometrics: The Leiden
Manifesto for research metrics, Nature, vol. 520,
no. 7548, pp. 429-431, DOI 10.1038/520429a.
13. Nature (2015) (Editorial), A numbers game, vol.
523, no. 7559, pp. 127-128, DOI 10.1038/523127b.
14. Nature (2016) (Editorial), Time to remodel the
journal impact factor, vol. 535, no. 7613, pp. 466,
DOI 10.1038/535466a.
15. Norris, M. and Oppenheim, C. (2007), Comparing
alternatives to Web of Science for coverage of the
social sciences‘ literature, Journal of Informetrics,
vol. 1, no. 2, pp. 161–169, DOI
10.1016/j.joi.2006.12.001.
16. Patapievici, H.-R. (2007), Despre idei şi blocaje,
Editura Humanitas, Bucureşti.
17. Patapievici, H.-R. (2004), Discernământul
modernizării, Editura Humanitas, Bucureşti.
18. Patapievici, H.-R. (2014), De ce nu avem o piaţă a
idelilor, Ediţia a 2-a, Editura Humanitas, Bucureşti.
19. Sangster, A. (2015), You cannot judge a book by
its cover: The problems with journal rankings,
Accounting Education: an international journal, vol.
24, no. 3, pp. 175-186, DOI:
10.1080/09639284.2015.1055929.
20. SCImago. (2007). SJR — SCImago Journal &
Country Rank, accessed on 21 July 2015, at
http://www.scimagojr.com.
21. Teixeira da Silva, J.A. and Dobranszki, J. (2016a),
How authorship is defined by multiple publishing
organizations and STM publishers, Accountability
in Research: Policies and Quality Assurance, vol.
604
Ionela-Corina CHERSAN
23, no. 2, pp. 97-122, DOI
10.1080/08989621.2015.1047927.
22. Teixeira da Silva, J.A. and Dobranszki, J (2016b),
Multiple authorship in scientific manuscripts: ethical
challenges, ghost and guest/gift authorship, and
the cultural/disciplinary perspective, Science and
Engineering Ethics, vol. 22, no. 5, pp. 1457–1472,
DOI 10.1007/s11948-015-9716-3.
23. Teixeira da Silva, J.A. and Kamkar, B. (2013),
International collaboration, co-operation and
partnerships in science writing in the Islamic
Republic of Iran, The Asian and Australasian
Journal of Plant Science and Biotechnology, vol. 7,
Special Issue 1, pp. 61–65.
24. Teixeira da Silva, J.A. and Muscolo, A. (2012),
International collaboration, co-operation and
partnerships in science writing: Focus on Italy,
Romanian Biotechnological Letters, vol. 17, no. 2,
pp. 7043–7048.
25. Teixeira da Silva, J.A. and Nasraoui, B. (2013),
International collaboration, partnerships or co-
operation (CPC) in science writing: Case of Africa
and the Middle East with a focus on Tunisia, The
African Journal of Plant Science and
Biotechnology, vol. 7, no. 1, pp. 99–105.
26. Teixeira da Silva, J.A., Ruan, C.-J., Yu, X.-N. and
Zeng, S.-J. (2013), International collaboration,
scientific ethics and science writing: Focus on
China, The Asian and Australasian Journal of Plant
Science and Biotechnology, vol. 7, Special Issue 1,
pp. 38-45.
27. Teixeira da Silva, J.A. and Winarto, B. (2013),
Challenges to science development and
international publishing in Indonesia, The Asian
and Australasian Journal of Plant Science and
Biotechnology, vol. 7, Special Issue 1, pp. 46–56.
28. Urdari, C., Farcaş, T.V. and Tiron Tudor, A. (2017),
Assessing the legitimacy of HEIs‘ contributions to
society: the perspective of international rankings,
Sustainability Accounting, Management and Policy
Journal, vol. 8, no. 2, pp. 191-215, DOI
10.1108/SAMPJ-12-2015-0108.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 605-612
Impression management – an international perspective
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Abstract
The purpose of this paper is to perform a review of the
international literature regarding impression

Impression
management by presenting the inherent strategies and
their potential impact on the users of accounting
information. The concept involves creating a favorable
image regarding the financial performance of the

management –
company and using it in order to manipulate the
decisions of the users of accounting information. The
persuasion within corporate narratives overrules the

an
fundamental characteristic of information, namely faithful
representation. Consequently, knowing the impression
management strategies facilitates their identification and
lowers their efficiency and negative effects. As a result,

international
the present study analyzes the main research papers
published from 2000 to 2015 in an international
background that investigates the impression

perspective
management concept. Finally, future research
opportunities are identified.
Keywords:Impression management, manipulation,
financial performance, users of accounting information
JEL Classiffication: D82, M41

Maria-Silvia SĂNDULESCU,
The Bucharest University of Economic Studies,
E-mail: maria.sandulescu@cig.ase.ro

To cite this article:

Săndulescu, M.S. (2017), Impression management – an
international perspective, Audit Financiar, vol. XV, no.
4(148)/2017, pp. 605-612,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/605
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/605
Received: 25.04.2017
Revised: 09.05.2017
Accepted: 10.05.2017

No. 4(148)/2017 605


Introduction
The objective of this study is to perform a review of the
international literature regarding impression
management by presenting the inherent strategies and
their potential impact on the users of accounting
information. This opportunistic behavior involves
creating a favorable image and choosing the means of
presenting it with a view to manipulate the public opinion
(Leary and Kowalski, 1990 cited by Merkl-Davies and
Brennan, 2007). In an economic context, the information
disseminated within the communication mechanisms
used by companies, is molded by the managers in order
to illustrate a fictitious financial performance (Clatworthy
and Jones, 2001, 2006).
The annual reports are one of the communication
mechanisms used by companies. The narrative segments
are intended to decrease the information asymmetry
between managers and shareholders or managers and
investors by presenting the financial statements in an
unbiased manner (Clatworthy and Jones, 2006; Merkl-
Davies and Brennan, 2007; Rutherford, 2005), and
therefore facilitating the decision making process of
external users (Leung, Parker and Courtis, 2015).
However, we can witness the framing of the information
within corporate narratives because of their discretional
content that is not amended by the audit report (Brennan
and Merkl-Davies, 2013; Brennan, Guillamón-Saorín and
Pierce, 2009; Clatworthy and Jones, 2001, 2003, 2006).
Consequently, these circumstances should determine the
increased attention of the users of these reports since
impression management contradicts the principles that
generate the audit opinion (Clatworthy and Jones, 2003,
2006; Guillamón-Saorín and Martinez Lopez, 2013;
Beattie and Jones, 2000).
In addition, ―management may well seek to manage their
narratives just as they manage other features of the
annual report‖ (Clatworthy and Jones, 2001, p. 311).
This view is further enhanced by Aerts and Cheng
(2011) who document a strong relation between the
manipulation of financial results and the use of
impression management techniques in order to lower
the possibility of being unveiled. The inherent effects of
these strategies will negatively impact the actual and
potential investors by making capital misallocations
(García Osma and Guillamón-Saorín, 2011).
Following the theoretical framework developed in 2007
by Merkl-Davies and Brennan, the present paper intends
606
Maria-Silvia SĂNDULESCU
to extend the period of analysis by including the results
of several studies published between 2000 and 2015.
Moreover, this study integrates alternative perspectives
that are in direct contrast with impression management
that were previously identified by Merkl-Davies and
Brennan in 2011. However, the paper identifies future
research directions regarding the situation of emerging
economies from Central and East Europe.
In the first section of this study is presented the research
methodology. The next two sections analyze the
impression management concept from an economic and
a social psychology perspective. In section four will be
identified antithetical perspectives regarding this
opportunistic behavior while in the fifth one will be
illustrated its impact on the users of accounting
information. Finally, the last section concludes the
results of the study, providing future research directions.
1. Research methodology
Due to the fact that ―decision-making is likely to be a
holistic process which combines cognitive and emotional
factors‖ (Merkl-Davies and Brennan, 2011, p. 420), the
present study will be designed in order to analyze the
previous research papers that have adopted an
economic and a social psychology perspective on
impression management. The two dimensions evaluate
this opportunistic behavior in relation to actual and
potential investors1, being in fact ―different ways of
seeing the same phenomenon‖ (Merkl-Davies and
Brennan, 2011, p. 418).
The studies were identified using electronic resources
such as: ProQuest, Emerald, ScienceDirect, Sage
Journals, JSTOR, using keywords like: ―impression
management‖ and ―corporate reporting‖ or ―annual
report‖. The papers were further classified according to
the perspective and the strategies used in impression
management using the theoretical framework developed
in 2007 by Merkl-Davies and Brennan. Because an
extension of the previous study was envisaged, this
paper includes articles that were published from 2000 to
2015 in journals like: Accounting, Auditing and
1 Merkl-Davies and Brennan (2011) and Brennan and Merkl-
Davies (2013) also recognize a sociological and critical
perspective on impression management. These perspectives
explore concepts like social responsibility and control.
However, this study analyzes impression management that
reflects the framing of financial performance.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Impression management – an international perspective
Accountability Journal, Accounting, Organizations and
Society, The Accounting Review, The British Accounting
Review, Journal of Accounting and Public Policy,
European Accounting Review Accounting and Business
Research. Since these publications are in the top 30
accounting journals it can be observed an increased
interest allocated to the analysis of these managerial
strategies.
2. Economic perspective
Impression management has a possible explanation from
an economic, rational perspective of managers,
determined by the maximization of their utility, namely
remuneration benefits (Merkl-Davies and Brennan, 2011,
Yekini, Wisniewski and Millo, 2015). The agency theory
provides the basis for analysis of this opportunistic
behavior (Merkl-Davies and Brennan, 2011) because it
defines the relation between managers and shareholders
as well as the information asymmetry between them
(Jensen and Meckling, 1976 cited by Guillamón-Saorín
and Martínez-López 2013; Ross, 1973 cited by
Guillamón-Saorín and Martínez-López 2013). When this
information asymmetry is used in a strategic manner
(Brennan and Merkl-Davies, 2013) the inherent result is a
reporting bias regarding the financial performance of the
company (Merkl-Davies and Brennan, 2007, 2011).
In practice several impression management strategies
are used simultaneously (Brennan, Guillamón-Saorín
and Pierce, 2009), highlighting managers‘ tendency to
conceal negative results and enhance the positive ones
(Merkl-Davies and Brennan, 2007; Brennan, Guillamón-
Saorín and Pierce, 2009; Beattie and Jones, 2000). In
this respects, in 2007 Merkl-Davies and Brennan have
classified the strategies used by managers in order to
manipulate the content and presentation of qualitative
and quantitative information:
 Performance comparison
Previous research provided evidence of managers‘
predisposition in making multiple comparisons (Short
and Palmer, 2003; Schrand and Walther, 2000). At this
level, impression management involves a strategic
choice of internal or external indicators (Short and
Palmer, 2003) that are further used in making
comparisons with a view of highlighting progress
(Schrand and Walther, 2000; Henry, 2008; Clatworthy
and Jones, 2006; Guillamón-Saorín and Martínez-
López, 2013).
No. 4(148)/2017
 Selectivity
Information is selected by managers in order to
accentuate the financial performance of the company
(Bowen, Davis and Matsumoto, 2005). Beattie and
Jones (2000) identify this tendency even in the use of
graphs: „Naturally, company management is most likely
to wish to include graphs that create a positive
impression, but exclude those that create a negative
impression‖ (p. 170).
 Emphasis
Information can be emphasized by a strategic placement
within the report (Bowen, Davis and Matsumoto, 2005;
Guillamón-Saorín and Martínez-López, 2013) and by
using different formats of the text (Brennan, Daly and
Harrington, 2010). Another technique implies the
intensification of the information, when a qualifier is
associated to a keyword in order to emphasize the latter
(Brennan, Guillamón-Saorín and Pierce, 2009). In
addition when repeating certain information both
emphasis (Henry, 2008) and memorability (Davison,
2008) is accomplished.
Furthermore Beattie and Jones (2000) explored graph
distortion that involves the exaggeration of its
dimensions. In this respect, impression management
contradicts ―a fundamental principle of graph design‖ in
which ―the physical measurements of the graph should
be in direct proportion to the numerical values that they
represent‖ (p. 161).
 Thematic manipulation
Both the content and the tone of the disclosure
mechanisms used by companies can influence the users
of the accounting information (Rutherford, 2005; Henry
2008). The narratives‘ potential in influencing decisions
implies a ―cumulative series of signals in the text that,
when read by the actor, gradually brings about cognitive
structure change and a change in attitude‖ (Yekini,
Wisniewski and Millo, 2015, p. 4). In this respect,
previous studies have underlined the abnormal use of
positive words over the negative ones (Rutherford, 2005;
Clatworthy and Jones, 2003; Guillamón-Saorín and
Martínez-López, 2013). Subsequently, ―the more often
positive tone expressions are mentioned in the text, the
more likely it is that they will be influential‖ (Yekini,
Wisniewski and Millo, 2015, p. 4).
A positive tone can consist of ―focusing on positive
outcomes and/or by describing outcomes in a positive
607

way‖ (Henry, 2008, p 377). The tendency of using this
tone irrespectively of the real outcomes of the
companies is known as the Pollyanna effect (Hildebrandt
and Snyder, 1981 cited by Rutherford, 2005). The effect
has been associated to impression management by
Rutherford (2005), who highlights that its efficiency
implies ―a level of positive charging that users might not
be expecting and thus might not allow for appropriately‖
(p. 375).
3. Social psychology perspective
The social psychology perspective assumes that
impression management ―serves the basic psychological
human need of presenting oneself in such a way as to
gain favourable reactions from others‖ (Turner, 1991
cited by Clatworthy and Jones, 2003). In an economic
context, this opportunistic behavior is determined by the
―anticipation of potential negative consequences of
information releases‖ (Merkl-Davies and Brennan, 2011,
p. 423).
The context that defines the presence of this
manipulation is also reflected in the information
asymmetry and the conflict of interests between
managers and actual or potential investors (Aerts,
2005). The social psychology perspective assumes
that gaining material and social rewords or avoiding
sanctions are main motivational aspects in using
impression management (Frink and Ferris, 1998
cited by Brennan and Merkl-Davies, 2013).
This self-serving bias is associated with the
attribution theory and entails the attribution of
positive results to internal factors and of negative
results to external ones (Clatworthy and Jones,
2003; Aerts, 2001, 2005; Aerts and Cheng, 2011;
Merkl-Davies and Brennan, 2011). It has not been
established a relation between the occurrence of
these types of attributions and the financial
performance of the company (Clatworthy and Jones,
2003, Aerts, 2001). In this respect, identifying
framing tendencies becomes possible by considering
―the actual performance of a company only
influencing the amount of each type of information
that must be explained‖ (Staw, McKechnie and
Puffer, 1983, p. 595 cited by Aerts, 2001, p. 9).
The international literature identifies the following
types of attributions (Aerts, 2001, p. 7):
608
Maria-Silvia SĂNDULESCU
 Assertive attributions- when the importance,
relevance and scope of positive outcomes or actions
is enhanced
 Defensive attributions – when the significance of
negative outcomes is minimized
This theoretical framework was further extended by
Aerts in 2005. The author highlights the fact that the
attribution of positive outcomes, namely entitlements, is
generally followed by an enhancement. In addition,
defensive attributions are further classified as excuses,
justifications and denial of responsibility.
4. Antithetical perspectives
4.1. Incremental information
The existence of impression management is questioned
by studies that support the incremental value information
(Baginski, Hassell and Hillison, 2000; Yekini, Wisniewski
and Millo, 2015; García Osma and Guillamón-Saorín,
2011; Dainelli, Bini and Giunta, 2013; Yuthas, Rogers
and Dillard, 2002). This theory is grounded on the
privacy and relevance of the information disclosed, in
the decision making process (Beyer et al., 2010 cited by
Dainelli, Bini and Giunta, 2013).
It is also emphasized the investors‘ ability in detecting
bias (Yuthas, Rogers and Dillard, 2002) that will further
―lead to higher cost of capital and reduced share price
performance‖ (Merkl-Davies and Brennan, 2011, p. 416)
as well as reputation damages (Yekini, Wisniewski and
Millo, 2015).
Baginski, Hassell and Hillison (2000) acknowledge the
attribution of positive results to internal factors and of
negative results to external ones but they conclude that
these types of attributions reduce the information
asymmetry. Although the authors admit the fact that
these disclosures can be influenced by impression
management, they ―cast doubt on whether the
phenomenon represents a bias or at least a sufficient
bias to impair credibility‖ (p. 373). The justification
provided by the authors is that managers‘ objectives are
represented by the maximization of the outcomes and
therefore the internal factors cannot be purposely
involved in reaching negative results, this being
determined by external ones. Although Yekini,
Wisniewski and Millo (2015) admit the fact that
―narratives may be partially used to build brands and
AUDIT FINANCIAR, year XV
Impression management – an international perspective
manage impressions‖ the authors also stress the
benefits ―to the reduction of informational asymmetries‖
(p. 11).
4.2. Egocentric bias
Egocentric bias defines the circumstances of managers‘
limited rationality caused by the optimism and
overvaluation of their own personal abilities (Merkl-
Davies and Brennan, 2007). In this view determining
whether impression management is used consciously or
not becomes relevant. (Clatworthy and Jones, 2003,
2006; Aerts 2001, 2005). While the conscious use
disregards the investors‘ interests, the unconscious one
causes the impossibility to make rational decisions
(Clatworthy and Jones, 2003) since ―managers may be
failing to engage with, and perhaps are thus less likely to
address and rectify, the underlying causes of poor
performance‖ (Clatworthy and Jones, 2006, p. 505).
4.3. Retrospective sense-making
Aerts (2005) defines retrospective sense-making as the
manner in which company‘s outcomes are explained
with a view of emphasizing the existence of managerial
rationality and control over the present conditions. As
Aerts and Cheng (2011) highlight ―by taking
responsibility for both positive and negative outcomes
suggest that the firm is competent and capable to enact
changes to remedy future performance‖ (p. 454).
This perspective is in direct contrast with prospective
rationality where the communication mechanisms are
used by company for providing incremental information
or impression management (Merkl-Davies, Brennan and
McLeay, 2011). In addition, Aerts (2005) encourages the
use of these ―subtle mechanisms‖ (p. 515) over
impression management, mainly for negative outcomes
in order ―to construct an aura of optimism around an
inherently negative financial base signal and/or to
support the credibility of responsibility reducing verbal
tactics‖.
4.4. Conclusion
The keyword that defines the boundaries of these four
perspectives is represented by the managers‘ intention.
When the company intends to make private and relevant
disclosures in order to emphasize its performance in a
competitive environment, the purpose of narratives can
be associated to the incremental information
No. 4(148)/2017
perspective. In a similar vein, when the presentation of
performance outcomes emphasizes the positive
outcomes and minimize or even disregards the negative
ones, we can witness the presence of impression
management. On the contrary while retrospective
rationality may be initially compared with impression
management, because of the subtle methods used in
presenting the information, the differences arise from the
fact that negative outcomes are not concealed. These
are rather disclosed and assumed with a view of
justifying manager‘s rationality and control. As a final
point, when the same evidences attributable to
impression management are identified without being
caused by the inherent intention of this opportunistic
behavior, we can acknowledge an egocentric bias
triggered by manager‘s limited rationality. His over
optimism generates an unreal perspective and a lack of
control over the company‘s outcomes that undermines
the adoption of remedial actions.
5. The impact on users of
accounting information
The economic and social psychology perspectives
evaluate the impression management concept in relation
to actual and potential investors (Brennan and Merkl-
Davies, 2013). Exploring this opportunistic behavior in
the companies‘ annual reports is driven by the high level
of importance assigned by the users of accounting
information in the decision making process (Breton and
Taffler, 2001 cited by Davison, 2008, Clatworthy and
Jones, 2003). Moreover, the use of corporate narratives
by financial analysts in making predictions regarding
future performance emphasize this view since they are
sophisticated users ―acting on behalf of large investors‖
(Rutherford, 2005, p. 349). While the narrative segments
in the annual reports reflect the manner in which
―financial statements are implanted‖ (Davison, 2008, p.
792) to the users of accounting information, we can
assume that ―both lay and expert readers are open to
persuasive devices‖ (Davison, 2008, p. 794).
Knowing the strategies used in impression management
facilitates the achievement of an advanced level in
understanding and interpreting the information disclosed
by companies (Rutherford, 2005). The efficiency of
these strategies can determine an increase in the value
of the shares (Clatworthy and Jones, 2006) and capital
misallocations (Merkl-Davies and Brennan, 2007;
609

Brennan and Merkl-Davies, 2013, Leung, Parker and
Courtis, 2015). Moreover, Smith and Taffler (2000)
underlined the importance of analyzing these
communication mechanisms that, although unaudited,
include evidences that can suggest a risk of bankruptcy.
The limited rationality of the users of accounting
information represents the context that facilitates the
occurrence and efficiency of impression management
(Schrand and Walther, 2000; Krische, 2005; Merkl-
Davies and Brennan, 2011). This limitation denote the
fact that ―economic actors make decisions based on
incomplete information, by exploring a limited number of
alternatives, and by attaching only approximate values
on outcomes‖ (Mumby and Putnam, 1992 cited by
Merkl-Davies and Brennan, 2011).
The efficiency of these strategies may be limited to
certain users of accounting information (Rutherford,
2005). The unsophisticated investors tend to use the
companies‘ reports as a substitute for financial
statements (Stanton, Stanton and Pires, 2004) because
they don‘t have the required abilities for understanding
and interpreting the accounting information (Henry,
2008). Moreover, the flexibility delivered by the internet
determines the individual investors to decline the
services provided by brokers (Barber and Odean, 2001
cited by Guillamón-Saorín and Martínez-López, 2013)
and thus raising the probability of being manipulated
(Guillamón-Saorín and Martínez-López, 2013).
On the other hand, ―if investors have the ability to gather
private information from other sources and to correctly
evaluate public information, attempts by companies to
mislead investors by focusing only on positive news
cannot be successful‖ (Miller and Bahnson, 2002 cited
by Henry, 2008, p. 382). In addition, Yekini, Wisniewski
and Millo (2015) stress the fact that investors have the
ability to anticipate managers‘ tendency to use positive
language.
However, Henry (2008) draws attention to the fact that
the purpose of impression management is not to present
information that can be easily contested. As a result, it
can be assumed that both sophisticated and
unsophisticated users can be influenced by impression
management because some strategies ―may be so
subtle as to be imperceptible‖ (p. 369).
In addition, previous literature documents investors‘
tendency to forget certain information (Schrand and
Walther, 2000; Krische, 2005): ―any investor can neglect
relevant aspects of information, without fully realizing
610
Maria-Silvia SĂNDULESCU
that their attention is imperfect‖ (Hirshleifer and Teoh,
2003 cited by Krische, 2005, p 265).
In this view, improving the law requirements concerning
the content of the communication mechanisms used by
companies can limit the presence and efficiency of
impression management strategies (Maines et al., 2000
cited by Krische, 2005; Yekini, Wisniewski and Millo,
2015). It is also emphasized the auditors‘ role in
performing a better evaluation of the information
disclosed in the narrative segments. Auditors are also
encouraged to perform a rigorous evaluation of the
information disclosed in the corporate narratives. Finally,
implementing efficient corporate governance
mechanisms may play an important role in decreasing
the incidence of impression management (García Osma
and Guillamón-Saorín, 2011).
Conclusions
In this paper was performed a review of the extant
literature concerning impression management by
presenting the strategies that may negatively impact the
utility of accounting information. In this respect were
analyzed the main studies published between 2000 and
2015 that investigate this opportunistic behavior from an
economic and social psychology perspective.
Knowing the impression management strategies
facilitates the achievement of an advanced level in
understanding and interpreting the information disclosed
by companies (Rutherford, 2005). There is a call for
increased attention of the users of these reports since
biased information contradicts the principles that
influence the audit opinion (Clatworthy and Jones, 2003,
2006; Guillamón-Saorín and Martínez-López, 2013;
Beattie and Jones, 2000). Clatworthy and Jones (2001)
draw attention to the fact that ―management may well
seek to manage their narratives just as they manage
other features of the annual report‖ (p. 311). When
narratives are used for persuasive purposes, the
objective to decrease the information asymmetry is
abandoned while this asymmetry increases (Frost, 1994
cited by Dainelli, Bini and Giunta, 2013).
Because the concept was mainly analyzed in developed
economies such as the US (Henry, 2008; Yuthas,
Rogers and Dillard, 2002; Baginski, Hassell and Hillison,
2000) and the UK (Brennan, Guillamón-Saorín and
Pierce, 2009; Clatworthy and Jones 2003, 2006; Yekini,
Wisniewski and Millo, 2015, Rutherford, 2005) there is
AUDIT FINANCIAR, year XV
Impression management – an international perspective
an opportunity to extend the literature by analyzing
impression management in emerging economies such
as the ones in CEE. While in this background were
identified poor corporate governance mechanisms
(Berglöf and Pajuste, 2005, Albu and Gîrbină, 2015) the
association between this unfavorable context and
impression management can be further analyzed.
REFERENCES
1. Aerts, W. and Cheng, P. (2011), Causal
disclosures on earnings and earnings management
in an IPO setting, Journal of Accounting and Public
Policy, vol. 30, no. 5, pp. 431–459, DOI
10.1016/j.jaccpubpol.2011.03.006.
2. Aerts, W. (2001), Inertia in the attributional content
of annual accounting narratives, European
Accounting Review, vol. 10, no. 1, pp. 3-32, DOI
10.1080/09638180122562.
3. Aerts, W. (2005), Picking up the pieces: impression
management in the retrospective attributional
framing of accounting outcomes, Accounting,
Organizations and Society, vol. 30, no. 6, pp. 493–
517, DOI 10.1016/j.aos.2004.07.001.
4. Albu, C.N. and Gîrbină, M.M. (2015), Compliance
with corporate governance codes in emerging
economies. How do Romanian listed companies
―comply-or-explain‖?, Corporate Governance
International Journal of Business in Society, vol.
15, no. 1, pp. 85-107, DOI 10.1108/cg-07-2013-
0095.
5. Baginski, S.P., Hassell, J.M. and Hillison, W.A.
(2000), Voluntary causal disclosures: Tendencies
and capital market reaction, Review of Quantitative
Finance and Accounting, vol. 15, no. 4, pp. 371-
389, DOI 10.1023/a:1012002608615.
6. Beattie, V. și Jones, M.J. (2000), Impression
Management: The Case of Inter-country Financial
Graphs, Journal of International Accounting,
Auditing și Taxation, vol. 9, no. 2, pp. 159-183, DOI
10.1016/s1061-9518(00)00030-6.
7. Berglöf, E. and Pajuste, A. (2005), What do firms
disclose and why? Enforcing Corporate
Governance and Transparency in Central and
Eastern Europe, Oxford Review Of Economic
Policy, vol. 21, no. 2, pp. 178-197.
No. 4(148)/2017
According to García Osma and Guillamón-Saorín (2011)
the efficiency of corporate governance mechanisms can
lower the presence of biased information. As a result,
exploring this context can generate results that can
further contribute to a better understanding of the
information disclosed in the communication mechanisms
used by companies.
8. Bowen, R. M., Davis, A. K. and Matsumoto, D. A.
(2005), Emphasis on pro forma versus GAAP
earnings in quarterly press releases: Determinants,
SEC intervention and market reactions, The
Accounting Review, vol. 80, no. 4, pp. 1011-1038,
DOI 10.2308/accr.2005.80.4.1011
9. Brennan, N.M. and Merkl-Davies, D.M. (2013),
Accounting narratives and impression
management, În: Jack, L., Davison, J., and Craig,
R., ed. The Routledge companion to accounting
communication, Routledge, 109-132, DOI
10.4324/9780203593493.ch8
10. Brennan, N.M., Guillamon-Saorin, E. and Pierce,
A. (2009), Impression management: Developing
and illustrating a scheme of analysis for narrative
disclosures – A methodological note, Accounting,
Auditing and Accountability Journal, vol. 22, no. 5,
pp. 789-832, DOI 10.1108/09513570910966379.
11. Brennan, N.M., Daly, C.A. and Harrington, C.S.
(2010), Rhetoric, argument and impression
management in hostile takeover defence
documents, The British Accounting Review, vol.
42, pp. 253–268, DOI 10.1016/j.bar.2010.07.008.
12. Clatworthy, M.A. and Jones, M.J. (2001), The
effect of thematic structure on the variability of
annual report readability, Accounting, Auditing and
Accountability Journal, vol. 14, no. 3, pp. 311 –
326, DOI 10.1108/09513570110399890.
13. Clatworthy, M.A. and Jones, M.J. (2003), Financial
reporting of good news and bad news: evidence
from accounting narratives, Accounting and
Business Research, vol. 33, no. 3, pp. 171-185,
DOI 10.1080/00014788.2003.9729645.
14. Clatworthy, M.A. and Jones, M.J. (2006),
Differential patterns of textual characteristics and
company performance in the chairman‘s statement,
611

Accounting, Auditing and Accountability Journal,
vol. 19, no. 4, pp. 493-511, DOI
10.1108/09513570610679100.
15. Dainelli, F., Bini, L. and Giunta, F. (2013),
Signaling strategies in annual reports: Evidence
from the disclosure of performance indicators,
Advances in Accounting, vol. 29, no. 2, pp. 267–
277, DOI 10.1016/j.adiac.2013.09.003.
16. Davison, J. (2008), Rhetoric, repetition, reporting
and the ―dot.com‖ era: words, pictures, intangibles,
Accounting, Auditing and Accountability Journal,
vol. 21, no. 6, pp. 791-826, DOI
10.1108/09513570810893254.
17. García Osma, B., and Guillamón-Saorín, E. (2011),
Corporate governance and impression
management in annual results press releases,
Accounting, Organizations and Society, vol. 36, no.
4-5, pp. 187-208, DOI 10.1016/j.aos.2011.03.005.
18. Guillamón-Saorín, E. and Martínez-López, F. J.
(2013), Corporate financial communication and the
internet: manipulating investor audiences?, Online
Information Review, vol. 37, no. 4, pp. 518-537,
DOI 10.1108/oir-10-2011-0142.
19. Henry, E. (2008), Are investors influenced by how
earnings press releases are written?, Journal of
Business Communication, vol. 45, no. 4, pp. 363-
407, DOI 10.1177/0021943608319388.
20. Krische, S. D. (2005), Investors‘ evaluations of
strategic prior-period benchmark disclosures in
earnings announcements, The Accounting Review,
vol. 80, no. 1, pp. 243-268, DOI
10.2308/accr.2005.80.1.243.
21. Leung, S., Parker, L. and Courtis, J. (2015),
Impression management through minimal narrative
disclosure in annual reports, The British
Accounting Review, vol. 47, no. 3, pp. 275-289,
DOI 10.1016/j.bar.2015.04.002.
22. Merkl-Davies, D.M. and Brennan, N.M. (2007),
Discretionary disclosure strategies in corporate
narratives: Incremental information or impression
management?, Journal of Accounting Literature,
vol. 26, no. 1, pp. 116-194.
23. Merkl-Davies, D.M. and Brennan, N.M. (2011), A
conceptual framework of impression management:
612
Maria-Silvia SĂNDULESCU
new insights from psychology, sociology and
critical perspectives, Accounting and Business
Research, vol. 41, no. 5, pp. 415-437, DOI
10.1080/00014788.2011.574222.
24. Merkl-Davies, D.M., Brennan, N.M. and McLeay,
S.J. (2011), Impression management and
retrospective sense-making in corporate narratives:
A social psychology perspective, Accounting,
Auditing and Accountability Journal, vol. 24, no. 3,
pp. 315-344, DOI 10.1108/09513571111124036.
25. Rutherford, B.A. (2005),
Genre analysis of corporate annual report narrative
s: A corpus linguistics-based approach, Journal of
Business Communication, vol. 42, no. 4, pp. 349-
378, DOI 10.1177/0021943605279244.
26. Schrand, C.M. and Walther, B.R. (2000), Strategic
benchmarks in earnings announcements: The
selective disclosure of prior-period earnings
component, The Accounting Review, vol. 75, no. 2,
pp. 151-177, DOI 10.2308/accr.2000.75.2.151.
27. Short, J.C. and Palmer, T.B. (2003), Organizational
performance referents: An empirical examination of
their content and influences, Organizational
Behavior and Human Decision Processes, vol. 90,
no. 2, pp. 209–224, DOI 10.1016/s0749-
5978(02)00530-7.
28. Smith, M., and Taffler, R.J. (2000), The chairman‘s
statement - A content analysis of discretionary
narrative disclosures, Accounting, Auditing and
Accountability Journal, vol. 13, no. 5, pp. 624 –
647, DOI 10.1108/09513570010353738.
29. Stanton, P., Stanton, J. and Pires, G. (2004),
Impressions of an annual report: an experimental
study, Corporate Communications: An International
Journal, vol. 9, no. 1, pp. 57 – 69, DOI
10.1108/13563280410516500.
30. Yekini, L.S., Wisniewski, T.P. and Millo, Y. (2015),
Market reaction to the positiveness of annual report
narratives, International Business Review, vol. 48,
no. 3, pp. 415-430, DOI 10.1016/j.bar.2015.12.001.
31. Yuthas, K., Rogers, R. and Dillard, J.F. (2002),
Communicative action and corporate annual
reports, Journal of Business Ethics, vol. 41, no. 1,
pp. 141–157, DOI 10.1023/a:1021314626311.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 613-627
Empirical studyISSN
ISSN: 1583-5812; regarding the integrated reporting practices in Europe
on-line: 1844-8801

Empirical
Abstract
Integrated reporting is a practice which seeks to
communicate an organization’s value through a holistic

study
picture integrating both financial and non-financial
information. This process is in its incipient phase, with
many companies unsure of how prepare a truly
integrated report. With the aim of providing a better

regarding the understanding on integrated reporting and its benefits, a

common framework, was developed by The International
Integrated Reporting Committee (IIRC).

integrated The main objective of this paper is to assess the

compliance level of the integrated reports published for
2015 by the European companies which have adopted

reporting
the initiative, with the IIRC Framework suggestions
regarding its Guiding Principles. This research was
carried out by using a content analysis and scoring
based methodology.

practices in The results reveal that the companies are in different

stages regarding the conformity with the IIRC
requirements. Moreover, some companies analyzed in

Europe this study are in the vanguard of the initiative whereas

Alina BRATU,
Bucharest University of Economic Studies, Romania,
E-mail: alina.bratu1605@gmail.com
others produce “combined” rather than “integrated”
reports. This research contributes to relevant literature
by analyzing the post IIRC Framework publication
period, as it studies integrated or annual reports
published for the 2015 fiscal year.
Keywords: Integrated reporting, IIRC Framework,
Guiding Principles, Content analysis, Scoring.
JEL Classification: M10, M40, O52, F60

To cite this article:

Bratu, A. (2017), Empricial study regarding the integrated
reporting practices in Europe, Audit Financiar, vol. XV,
no. 4(148)/2017, pp. 613-627,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/613
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/613
Received: 10.05.2017
Revised: 04.06.2017
Accepted: 04.06.2017

No. 4(148)/2017 613


Introduction
In recent years, due to the increasing complexity of
international business environment, new reporting
stipulations were necessary and were added by laws,
regulations, standards, codes, guidelines or stock
exchange requirements (IIRC, 2011). This has led to an
increased amount of information presented by
companies, leading to long and complex financial
reports, with technical details that require a high level of
expertise to be understood (Deloitte, 2012).
Although awareness regarding the responsibility for
reporting to stakeholders is growing, companies still
require confirmations related to the usefulness of
sustainable reporting practices (Caraiani et al.,
2015). Companies would prefer to include in the
reports only positive aspects which highlight the
business related strengths, while disclosure of
environmental and social indicators can lead to
competitive disadvantages (Dima, Popa and
Farcane, 2015).
Also, companies have the tendency to include more
management related issues than performance
insights and the presented information can be easily
manipulated and it usually has a marginal relevance
to the business. The listed items aim to positively
influence the economic situation or to demonstrate
the best practices regarding sector regulations
application, providing useful information only for the
company‘s management (Bonila-Priego et al., 2014).
In order to meet the stakeholders‘ information needs,
companies have issued increasingly more reports of
non-financial nature, including the social,
environmental and economic impacts, not only as a
form of accountability, but also as a way to design
the company‘s strategy. (Caraiani et al., 2015;
Lungu, Caraiani and Dascălu, 2011).
Outstanding companies have begun to integrate all
their reports into one paper, producing integrated
reports in order to achieve sustainable development.
This allows to provide the necessary information to
the stakeholders by allocating a minimum of
resources. This report provides information on
corporate governance, strategy and performance in
an organized manner, and it highlights the context in
which the company operates (García-Sánchez,
Rodríguez-Arizan and Frías-Aceituno, 2013; IIRC,
2013a; Eccles and Krzus, 2010).
614
Alina BRATU
A new concept that incorporates the principles of
sustainability reporting was developed as Integrated
Reporting (IR) (Caraiani et al., 2015). This notion is seen
as a way of presenting an extensive business model and
the value creation process within a company, the
adoption of a long-term perspective being supported
(Adams, 2014 cited by Dima, Popa and Farcane, 2015).
Integrated reporting involves connecting financial and
non-financial information in a single report, in order to
highlight the existing interdependencies, therefore
significantly increasing the quality of reporting.
Integrated reporting is the most efficient way to identify
issues which affect corporate activity and is the modality
to achieve an improved resource allocation. All of these
support integrated thinking, and the management
actions are aimed at creating value (Hurghiş, 2017).
The aim of this paper is to analyze the integrated or
annual reports released for the 2015 fiscal year, as a
modality to offer a perspective on the practices used by
companies after the introduction of the IIRC Framework
in December 2013. The need to analyze this period
comes from the time frames covered by the previous
researches, explicitly 2010 to 2013, as it is situated
before the publication of the IIRC Framework (2013b).
Another motivation which gives a greater relevance to
this study, is the framework used to assess the reports,
as Eccles, Krzus and Ribot (2015) and Lizcano, Muñoz
and López (2011) base their researches on the
Consultation Draft of the IIRC Framework (2013a). This
study uses the IIRC Framework (2013b) in order to
score the use of the Guiding Principles in the reports
published by European companies.
The paper is structured into six sections. The next
section contains a relevant literature review which offers
insights on previous researches and IIRC Framework‘s
(2013b). Section 3 covers the Guiding Principles
depicted in the IIRC Framework (2013b), section 4
describes the research methodology and the studied
sample, whereas section 5 is dedicated to discuss the
obtained results. Finally, the conclusions and the
limitations of this study are presented in the sixth
section.
1. Literature review
Previous research on Integrated Reporting, such as
Frías-Aceituno, Rodríguez-Ariza and García-Sánchez
(2013), García-Sánchez, Rodríguez-Arizan and Frías-
AUDIT FINANCIAR, year XV
Empirical study regarding the integrated reporting practices in Europe
Aceituno (2013) and Hurghiş (2017) have focused on
the analysis of the motivations and influencing factors
regarding the adoption of the IIRC initiative. Other
studies Eccles, Krzus and Ribot (2015), Lizcano, Muñoz
and López (2011) and Ruiz-Lozano and Tirado-Valencia
(2016) have presented the compliance extent of the
integrated reports published by the companies which
have responded to the IIRC proposal.
The study prepared by Lizcano, Muñoz and López
(2011) analyses the differences between the IIRC
Framework‘s (2013b) requirements and the integrated
reports released for the 2010 fiscal year by Spanish
companies, found in the Global Reporting Initiative
database. The results show that the companies comply
with the suggestions to an acceptable extent, but there
are issues which need improvement.
The research presented by Eccles, Krzus and Ribot
(2015), studies 100 non-South African companies and
24 South African organizations from all economic
sectors, which have prepared and presented self-
declared integrated reports for the 2012 fiscal period.
The results of this study highlights a variation in the
compliance level, but on the average the analyzed
companies published fairly well prepared integrated
reports.
The most recent study, prepared by Ruiz-Lozano and
Tirado-Valencia (2016) presents a scored based
analysis on the level of attention given to the Guiding
Principles by the industrial companies. The results state
that in the integrated reports for the 2013 fiscal year, not
all the guiding principles are equally followed by the
companies.
The main objective of the IIRC Framework (2013b) is to
provide a common reporting base, by defining the
fundamental concepts regarding integrated reporting
and by establishing Guiding Principles and Content
Elements that should be found in an integrated report
(IIRC, 2013b). The fundamental concepts depicted are
the value creation process over short, medium and long
term and the Six Capitals – financial, manufactured,
human, natural, intellectual, social-relational.
Other objectives of the IIRC Framework (2013b) are:
 Providing adequate information in order to respond
to investors‘ information needs by offering a detailed
presentation regarding the organization's decision-
making process as well as its consequences.
 Highlighting the interconnections between
environmental, social, governance and financial
No. 4(148)/2017
factors in decisions that influence long-term
performance and conditions. An integrated report
presents the connection between sustainable
development and economic value.
 Providing the necessary context in order to facilitate
the reporting process and the inclusion of
environmental and social factors in the decision-
making process.
 Highlighting long-term performance indicators, not
only short-term results.
 Increasing the disclosure of information by
presenting data used by management in everyday
decisions (IIRC, 2011 cited by Caraiani et al., 2015).
The definition provided by the IIRC Framework (2013b)
became the main support for the integration of financial
and non-financial items. An integrated report is a
concise communication on how an organization's
strategy, governance, performance and outlook in the
context of its external environment leads to short,
medium and long-term value creation (IIRC, 2013b).
Moreover, the definition highlights the elements of
"architecture" of an integrated reporting system,
intended to facilitate the understanding of the activities
that occur within a company (Oprişor, Tiron-Tudor and
Nistor, 2016).
Integrating financial and non-financial reporting involves
providing information for each user and it does not only
refer to a document containing combined information.
Integrated reporting involves using the Internet in order
to give the user the opportunity to customize the
integrated report, by using analysis instruments which
would enable financial or non-financial analyses.
Publishing an integrated report does not automatically
lead to the conclusion that organizations will no longer
publish more detailed reports with specific information
for certain categories of users (Eccles and Krzus, 2010).
The integrated report contains information for all the
stakeholders: employees, customers, suppliers, local
communities, legislative and tax authorities without
ignoring the main goal of presenting the organization's
ability to create value over time. The IIRC Framework
(2013b) describes the integrated reporting concept
through a principle-based approach. It is aimed to create
a balance between flexibility and regulation in order to
assure the comparability between information provided
by companies. The Framework does not propose a set
of KPIs, measurement methods or specific information,
615

but includes requirements in order for the report to be
consistent in conformity with the IIRC Framework
(2013b).
2. The guiding principles
The IR Framework provides seven guiding principles
which are to be applied in the process of preparing and
presenting an integrated report. This set of principles
allows to obtain a proper balance between materiality
and relevance, flexibility and prescription, conciseness
and demand for information (Ruiz-Lozano and Tirado-
Valencia, 2016). The application of the guiding principles
requires keen professional judgment in order to diminish
any apparent tension between them, as it can be
possible that confusing situations or information will
arise (IIRC, 2013b). The IIRC Framework (2013b)
presents the following principles: Strategic focus and
future orientation, Connectivity of information,
Stakeholder relationships, Materiality, Conciseness,
Reliability and completeness, Consistency and
comparability.
A. Strategic focus and future orientation – it is necessary
that an integrated report should ensure better
understanding regarding the strategy of a company
and how it contributes to the creation of value in the
short, medium and long term, both in terms of capital
use and the effects on capital types (Deloitte, 2012).
In order to achieve that, a presentation of the risks
and the opportunities must be included in the report,
as well as showing how the company has learned
from the past and present in order to set strategic
objectives for the future.
B. Connectivity of information - the integrated report
should display the interdependence between the
factors that influence the capability to create value.
The benefit of an integrated report resides in its
logical structure and data connectivity and in this
context, communication technology can be used to
search, connect, customize or analyze information.
The most important factors that should be presented
with an interrelatedness approach are:
 The content elements have to be connected in order
to reflect the interactions between the company‘s
activities as a whole.
 The past, present and future. The past-to-present
activities are a perfect source of information that can
616
Alina BRATU
be used to define the objectives for the future as well
as to measure the efficiency and quality of the
current management.
 The capitals. The interdependencies between the six
capitals and the variation in their affordability and
availability affects the ability to create value.
 Financial information and other information. For
example the dependency between revenue or profit
growth and long term customer relationships or
customer satisfaction.
 Quantitative and qualitative information, which are
used in order to define the organization‘s ability to
create value. For example, the KPIs included in an
explanation can be a source of information with a
higher level of efficiency than the sole presentation
of the KPIs‘ values.
C. Stakeholder relationships - an integrated report
should show the quality of the relationship with
stakeholders, since value is not created only using
the organization‘s efforts, but through relationships
with others (IIRC, 2013b). The stakeholders provide
useful opinions on matters that the companies have
the tendency to ignore, such as environmental and
social issues. A solid relationship with the
stakeholders is built by disclosing how their needs
and interests are understood, and responded to
through decisions.
The aim of stakeholders‘ consultation is to obtain
essential data which will be used to implement the
organization's strategy as well as to make the most
appropriate resource allocation decisions (Soyka,
2013).
D. Materiality – the integrated report should contain
relevant information that has the capacity to affect
the value creation process (Deloitte, 2012). The IIRC
Framework (2013b) presents a procedure for
materiality determination, and it involves: identifying
substantial matters based on their ability to influence
value creation, evaluating the relevance and
prioritizing the matters and determining how much
information will be disclosed about the material
matters. This procedure will be applied to both
positive and negative elements, including risks and
opportunities, favorable and unfavorable
performance. It will also be applied to financial and
non-financial information.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Empirical study regarding the integrated reporting practices in Europe
E. Conciseness – the company should avoid the
disclosure of redundant and less relevant information,
as this will affect the decisions of those reading the
report. The company should find a balance between
Conciseness and the other Guiding Principles, mainly
Constancy and comparability. An integrated report is
concise if (IIRC, 2013b):
 Uses the materiality determination process.
 Follows a logical structure, uses internal links in
order to minimize repetition of information
 Uses external links to reference detailed information
that does not change frequently.
 Clearly defines the concepts, using few words and
common language, avoiding technical terms that
require a high level of expertise to be understood.
 Avoids generic disclosure, which are not a
particularity of the company.
F. Reliability and completeness – an integrated report
will include all material elements, positive or negative,
in a balanced way, and without any kind of errors.
Reliability, or faithful representation, is increased by
mechanisms such as internal control, internal audit
and independent, external assurance. An integrated
report is considered to be complete if it includes the
information needed to make a correct decision. The
company has to set the extent of the information
presented and its level of preciseness, since this
could implicate potential concerns in regard of future
objectives, cost/benefit and competitive advantage.
Table no. 1. Sample breakdown by Economic Sector
Economic
Sector
Financial services
Basic materials
Consumer services
Industrials
Consumer goods
Healthcare
Real estate
Technology
Utilities
Source: IR Examples Database, available at: http://examples.integratedreporting.org, author‘s projection
No. 4(148)/2017
G. Consistency and comparability - An integrated report
will provide information comparable over time and
externally. For example, the company should report
the same KPIs every year, unless a substantial
change has been made, and the KPIs could be
similar to those disclosed by organizations with
similar activities.
3. Research methodology
3.1. Study population and samples used
The sample of this paper is composed of European
companies which have adopted the practices
recommended by the IIRC Framework (2013b). By
querying the database IR Database Example, a
number of 134 companies was obtained. From this
data set, companies with reports published for 2015
fiscal year were selected, resulting in 31 companies.
The final number of analyzed companies was
reduced to 30 (as presented in Appendix 1) by
removing Axa‘s Sustainability/CSR Report for not
being relevant to the study, which will assess only
integrated or annual reports.
Table no. 1 shows the sample breakdown by the
economic sectors. The most represented sectors are
the Financial Services, with 8 operating companies,
cumulating 26.67% of the dataset as well as Basic
Materials and Consumer Services, both industries
covering a percentage of 13.33% of the sample.
Number
Percentage
of companies
8 26,67%
4 13,33%
4 13,33%
4 13,33%
2 6,67%
2 6,67%
2 6,67%
2 6,67%
2 6,67%
617

3.2. Research method
In order to carry out the research, a combined use of two
methods has been applied to the sample. Content
analysis and scoring have been used to determine the
compliance level of company reports with the
requirements of the IIRC Framework‘s (2013b) regarding
its Guiding Principles.
The starting point in this research was the report
quality assessment method introduced by Eccles,
Krzus and Ribot (2015), which involves comparing the
IIRC Framework‘s (2013b) requirements with
companies‘ integrated reports in order to analyze the
extent of compliance. This method was improved by
adding the system used by Lizcano, Muñoz and López
(2011). That methodology suggests a list containing
factors derived from the IIRC Framework‘s (2013b)
Content Elements, which were identified in the reports.
The reasoning for including this factor list was the
increased degree of objectivity induced by breaking
down the Content Elements as well as to facilitate the
quality assessment process. Ruiz-Lozano and Tirado-
Valencia (2016) also use the same method to evaluate
whether the Guiding Principles are followed by the
industrial companies.
Therefore, an IIRC Framework‘s (2013b) requirements
analysis was carried out, in order to compose a rating
scale, consisting of 6 Guiding Principles:
A. Strategic focus and future orientation
B. Connectivity of information
C. Stakeholder relationships
D. Materiality
E. Conciseness
F. Reliability and completeness
Table no. 1. Total scores for the Guiding Principles
Total score per company
17-18
15-16
13-14
11-12
8-10
Source: author‘s projection
618
Alina BRATU
The Guiding Principle "Consistency and Comparability"
was excluded from the analysis because an objective
assessment of this principle is difficult to carry out since
the study is only conducted in 2015 and this prevents
the evaluation regarding the comparability of a
company's report from one period to the next. This
principle can also be analyzed in order to measure the
comparability between the reports published by the
companies which operate in similar economic sectors,
but the score obtained would not be complete, therefore
the assessment of this principle would have little
significance for the actual study.
Each item was scored stating from 0 (the lowest score,
given when a report does not provide information related
to an element) to 3 (the highest score, given in the case
of an excellent description of a certain item). The
maximum score a report can reach is 18. Additionally,
with the purpose of higher objectivity, a list of items
related to the Guiding Principles was created and
intermediary scores were used. The sum of intermediary
scored was rounded up to zero decimals, to obtain the
score per each Guiding Principle. Finally, total scores
were calculated for each company and average scores
were calculated for each principle.
4. Results and discussion
The average score obtained for the compliance with the
IIRC Framework‘s (2013b) requirements regarding its
Guiding Principles is 2.19. Four companies have
reached the highest scores for all the principles: Aegon,
Munich Airport, ING, and Royal DSM. The data
presented in Table no. 2 shows that most of the
companies (50%) have obtained a total score ranging
from 11 to 14, while at the extremes can be found 5
companies representing 17% of the studied sample.
Number of companies Percentage
5 16,67%
5 16,67%
7 23,33%
8 26,67%
5 16,67%
AUDIT FINANCIAR, year XV
Empirical study regarding the integrated reporting practices in Europe

The average scores for the Guiding Principles (Figure and the minimum score. This situation can lead to a
no. 1), have obtained relatively high values, exceeding preliminary conclusion that the Guiding Principles are
2, with a small difference (0.2) between the maximum respected by Companies to a relatively equal extent.

Figure no. 1. Average scores for the Guiding Principles

Source: author‘s projection.

4.1. Strategic focus and future orientation
The results obtained for this principle show an
average score of 2.30, the highest score in the
analysis. Most companies (such as FMO, BASF,
Novo Nordisk, Royal DSM, ArcelorMittal) have
presented potential risks, opportunities and the
strategy to be implemented in their integrated or
annual reports. Table no. 3 presents the scores
obtained by the companies‘ reports, reflecting the
extent of compliance with the requirements of the
IIRC Conceptual Framework (2013b) regarding the
Strategic focus and future orientation.

Table no. 2. Scores obtained by companies for Strategic focus and future orientation
Score 3 Score 2 Score 1
Achmea ABN AMRO British American Tobacco
Aegon Antofagasta Dellas
ArcelorMittal Coca-Cola HBC Marks & Spencer
BASF Ferrovial SGS
enBW Gecina
FMO Go-Ahead
Generali National Grid
ING Philips
JSC NIAEP SAP
Munich Airport Swedish Export Credit Corporation
NordGold The Crown Estate
Novo Nordisk TVEL
Royal DSM UBS
Source: author‘s projection

No. 4(148)/2017 619

 Alina BRATU

However, the studied companies did not fully comply
with the IIRC Framework‘s (2013b) requirements.
Generally speaking, the companies did not include the
correlation between strategy and resource allocation in
order to achieve the objectives, or its effects on the
capitals, as well as the value creating process on short,
medium and long time.
4.2. Connectivity of information
Analyzing the average score of 2.20 obtained by the
Connectivity of Information, companies comply with
the requirements of this principle to an acceptable
level, as shown in Table no. 4. A significant part of the
studied organizations received high scores for this
principle, for example due to the integration of the
capitals with the business model (especially ING,
Ferrovial, enBW, Munich Airport) or the inclusion of
qualitative information which explains quantitative
indicators (such as Royal DSM, ArcelorMittal, Coca-
Cola HBC). However, presenting the strategy without
resource allocation plans and the uncorrelated
presentation of financial and non-financial performance
reduces the effect of connectivity and integrated
thinking promoted by the IIRC.

Table no. 3. Scores obtained by companies for Connectivity of information

Score 3 Score 2 Score 1
Achmea Antofagasta ABN AMRO
Aegon British American Tobacco BASF
ArcelorMittal Ferrovial Dellas
Coca-Cola HBC FMO Go-Ahead
enBW JSC NIAEP SGS
Gecina National Grid Swedish Export Credit Corporation
Generali NordGold
ING Novo Nordisk
Marks & Spencer Philips
Munich Airport The Crown Estate
Royal DSM TVEL
SAP UBS
Source: author‘s projection

4.3. Stakeholder relationships companies, except British American Tobacco which

obtained the score 0, identified the main stakeholders
This principle has achieved a lower average score
and provided more or less information on this matter.
compared to the previous principles, of 2.13. The
information in Table no. 5 demonstrates that all

Table no. 4. Scores obtained by companies for Shareholders relationship

Score 3 Score 2 Score 1 Score 0
Aegon ABN AMRO Antofagasta British American Tobacco
Coca-Cola HBC Achmea BASF
ING ArcelorMittal Ferrovial
Marks & Spencer Dellas Generali
Munich Airport enBW Go-Ahead
National Grid FMO SGS
NordGold Gecina TVEL
Novo Nordisk JSC NIAEP
Philips SAP
Royal DSM
Swedish Export Credit Corporation
The Crown Estate
UBS
Source: author‘s projection

620 AUDIT FINANCIAR, year XV

Empirical study regarding the integrated reporting practices in Europe
A smaller part of the studied sample - such as Philips,
Novo Nordisk, Royal DSM, Aegon - explained the
relationships between organization and stakeholders as
well as the extent to which their needs and views are
taken into account. This situation is due to the fact that
the main category of users of the integrated reports is
represented by the capital providers. The IIRC
Framework (2013b) state that capital providers are
indeed the primary users of information, but it does not
offer support to conclude that their interests have a
greater importance than those of other stakeholders
(Soyka, 2013).
4.4. Materiality
The results in this section show that a significant
proportion of companies achieved relatively high
scores for this principle. For the Materiality analysis,
three scoring criteria were considered: identifying
material aspects, presenting a materiality matrix and
the materiality determination process. Table no. 6
Table no. 5. Scores obtained by companies for Materiality
Score 3
Aegon NordGold
Coca-Cola HBC Achmea
ING enBW
Royal DSM Marks & Spencer
Munich Airport Philips
ArcelorMittal BASF
Gecina SGS
FMO
JSC NIAEP
Swedish Export Credit Corporation
Ferrovial
Dellas
ABN AMRO
TVEL
Source: author‘s projection
The results are in concordance with those obtained
by Eccles, Krzus and Ribot (2015) who argue that
the Materiality has a great importance to the
company, and for this reason three coordinates
have been analyzed in the mentioned study:
identifying essential aspects and material risks,
explaining how to mitigate those risks and
presenting the materiality matrix. The authors
conclude the research on materiality by stating that
No. 4(148)/2017
presents the companies' scores, which reflect the
conformity level to the requirements of the IIRC
Framework (2013b) regarding the Materiality Guiding
Principle. None of the studied organizations have
obtained the score 0 for this principle, since all of the
integrated or annual reports have presented the
essential aspects regarding the company‘s activity.
However, only 18 companies presented a materiality
matrix and even less described the materiality
determination process.
Several companies, such as Coca-Cola HBC, ING,
Royal DSM, ArcellorMitall, have presented a detailed
explanation of the materiality determination process,
and the result is a well-documented materiality
matrix. The organizations that have a greater level of
compliance with the IIRC Framework‘s (2013b)
requirements in terms of Materiality have included
the stakeholders‘ views in designing the materiality
matrix, and, in some cases, the process of materiality
determination has been based on these views.
Score 2 Score 1
Novo Nordisk
The Crown Estate
Generali
SAP
UBS
National Grid
Antofagasta
British American Tobacco
Go-Ahead
organizations identify the essential aspects and
risks much better than they are explained.
4.5. Conciseness
This guiding principle has obtained the lowest score,
2.10 and this can be concluded by consulting the
bellow table. Half of the studied companies achieved
the score 2, score which indicates a general need to
621
 Alina BRATU

improve the level of conciseness. Some of the
companies (such as ArcelorMittal, JSC NIAEP or
ING) have made efforts to meet the requirements of
the IIRC Framework (2013b), using internal and
external references and links in order to facilitate the
navigation and to avoid the usage of repetitive
information. The information in these reports is
presented by following a coherent logical structure.
The low scored reports (especially ABN AMBRO,
Ferrovial and Go-Ahead) provide repetitive
information, such as the presentation of key
performance indicators in the beginning of the
report, in order to create a good image on the
company‘s results, then the same indicators are
explained in a later specific section.

Table no. 6. Scores obtained by companies for Conciseness

Score 3 Score 2 Score 1
Aegon Achmea ABN AMRO
ArcelorMittal BASF Antofagasta
Coca-Cola HBC British American Tobacco Ferrovial
ING Dellas Go-Ahead
JSC NIAEP enBW SGS
Munich Airport FMO TVEL
NordGold Gecina
Novo Nordisk Generali
Royal DSM Marks & Spencer
National Grid
Philips
SAP
Swedish Export Credit Corporation
The Crown Estate
UBS
Source: author‘s projection

In a previous study, Eccles, et al. (2012) concluded that
the industrial climate change reports use repetitive
language. Some findings of this research justify this
conclusion. The reports have a high narrative content,
but sometimes companies do not fully comply with the
requirements of the IIRC Framework (2013b) in terms of
Conciseness.
4.6. Reliability and completeness
The principle has obtained a fairly good average
rating, of 2.27. Table no. 8 lists the companies'
scores, reflecting the compliance extent to the IIRC
Framework (2013b) regarding Reliability and
Completeness. Altogether, the companies disclosed
enough information to create a clear image on the
past activities. However, few organizations have
discussed issues related the practices used in order
to verify the presented data, only two modalities to
do so have been identified in the studied reports.
One of the methods is the use of internal control and
internal audit procedures in order to provide
assurance on the accuracy of the information
presented in the report. Another modality to give an
acceptable level of assurance to stakeholders was to
include an external opinions regarding sustainability,
environmental and social responsibility issues (two
companies to do so are Royal DSM and Philips). It
should be noted that most companies focused on
providing assurance on financial information by
presenting the audit report.

622 AUDIT FINANCIAR, year XV

Empirical study regarding the integrated reporting practices in Europe

Table no. 7. Scores obtained by companies Reliability and completeness

Score 3 Score 2 Score 1
Achmea ABN AMRO National Grid
Aegon Antofagasta TVEL
BASF ArcelorMittal
Coca-Cola HBC British American Tobacco
Generali Dellas
ING enBW
Munich Airport Ferrovial
NordGold FMO
Novo Nordisk Gecina
Royal DSM Go-Ahead
JSC NIAEP
Marks & Spencer
Philips
SAP
SGS
Swedish Export Credit Corporation
The Crown Estate
UBS
Source: author‘s projection

Conclusions and study limitations
The objective of this research has been to assess
the level of compliance to the IIRC Framework‘s
(2013b) Guiding Principles. The sample used for this
study is composed of 30 integrated or annual reports
belonging to companies adhering to the IIRC
initiative and the reports were selected if they
appeared in the IR Example Database. This study
was carried out by using a content analysis and
scoring based methodology to monitor the factors
mentioned above and the general conclusion is that
the companies are situated at different levels of
compliance with the IIRC Framework (2013b).
The high ranking companies have obtained good
scores for all the analyzed elements, their reports
offering the needed information using a logical and
easy to follow structure, a great description of value
creation process and business model. Those reports
are truly integrated, especially when compared with
the reports that have obtained lower scores.
Although an effort has been made to follow the
Guiding Principles, much remains to be done, and
the compliance is still in an incipient phase for the
bottom ranking companies.
These results are also found by Ruiz-Lozano and
Tirado-Valencia (2016). The authors show, in a study
that analyses the industrial companies‘ reports, that
not all the Guiding Principles are equally followed by
the companies. The strategic approach to
information and the relationship between capitals in
the process of value creation are proven to have a
high level of monitoring. Still, there are other aspects
which would require a greater emphasis such as the
need for greater engagement of stakeholders in the
process of preparing reports or the mechanisms to
assure the validity of information. This research has
found this description to be in compliance with the
analysis results, except that regarding reliability and
completeness, there are companies that have made
progresses in that area, including in their report
explanations on how this matter is handled.
The results and conclusions of the study are limited
by the small number of companies that have adapted
their reports to suit the IICR requirements. The IR
Example Database provided only 30 integrated or
annual reports for 2015, although the IIRC
Framework was finalized and published in December
2013. Furthermore, the study is limited to a single
continent: Europe. To broaden the boundaries of this

No. 4(148)/2017 623


research, incorporating a greater number of reports
for more fiscal periods can enable a comparative
analysis by years that could show the evolution of
Integrated Reporting practices. The study may be
limited by the methodology, because the system for
allocating ratings to each of the defined factors could
introduce a dose of subjectivity in the results.
However, this does not negate the conclusions of
this study.
REFERENCES
1. ABN AMBRO Group N.V. (2015), Annual Report.
Long-term stakeholder value: the heart of our story,
available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
105/ABN_AMRO_Annual_Report_2015.pdf,
accessed at 10.03.2017.
2. Achmea (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
147/Achmea_AR%202015.pdf, accessed at
10.03.2017.
3. Aegon (2015), Aegon‘s 2015 Review. Creating
meaningful connections, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
946/Aegon-Annual-Review-2015.pdf, accessed at
10.03.2017.
4. Antofagasta (2015), Annual report and financial
statements, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
617/Antofagasta%20Annual%20Report%202015.p
df, accessed at 10.03.2017.
5. ArcelorMittal (2015), Annual Review, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
719/Arcellor%20Mittal_Annual%20Review%20201
5.pdf, accessed at 10.03.2017.
6. BASF (2015), BASF Report. Economic,
environmental and social performance, available
at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
524/BASF_Report_2015%20%281%29.pdf,
accessed at 10.03.2017.
7. Bonila-Priego, J., Font, X. şi Rosario Pacheco-
Olivares, M. (2014) Corporate sustainability
reporting index and baseline data for the cruise
industry, Tourism Management, no.. 44, pp. 149-
160, DOI 10.1016/j.tourman.2014.03.004.
624
Alina BRATU
Acknowledgments
The partial results of this research were presented within
the Scientific Communication Session held at the
Bucharest Academy of Economic Studies and within the
International Conference Accounting and Management
Information Systems (AMIS 2017). The useful comments
and recommendations of PhD. Prof. Chiraţa Caraiani
from the Bucharest University of Economic Studies are
very much appreciated.
8. British American Tobacco (2015), Annual Report,
available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
216/British%20american%20tobacco%20annual%
20report%202015.pdf, accessed at 10.03.2017.
9. Caraiani, C., Lungu, C., Dascălu. C. şi Colceag. F.
(2015), Green Accounting Initiatives and Strategies
for Sustainable Development, IGI Global,
Advances in Finance, Accounting, and Economics,
DOI 10.4018/978-1-4666-8720-2.
10. Coca-Cola Hellenic Bottling Company (2015),
Integrated annual report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
127/CCH%20Integrated%20Report%202015.pdf,
accessed at 10.03.2017.
11. Dellas (2015), Annual Report. Available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
642/Dellas_AR_2015_EN.pdf, accessed at
10.03.2017.
12. Deloitte (2012), Integrated Reporting. Navigating
your way to a truly Integrated Report., available at
https://www.iasplus.com/en/publications/south-
africa/other/integrated-reporting-issue-
3/at_download/file/ZA%20Integrated%20Reporting
%20Aug%202012.pdf, accessed at 01.03.2017.
13. Dima, S., Popa, A. şi Farcane, N. (2015),
Informaţiile financiare şi non-financiare între
raportare sustenabilă şi raportare integrată, Audit
financiar, vol. XIII, no.. 2, pp. 21-33.
14. Eccles, R. G., Krzus, M. P., Rogers, J. şi Serafeim,
G. (2012), The need for sector specific materiality
and sustainability reporting standards, Journal of
Applied Corporate Finance, vol. 24, no.. 2, pp. 65-
71, DOI 10.1111/j.1745-6622.2012.00380.x.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Empirical study regarding the integrated reporting practices in Europe
15. Eccles, R. şi Krzus, M. (2010), One Report -
Integrated Reporting for a Sustainable Society,
Hoboken, New Jersey: John Wiley & Sons Inc.,
DOI 10.1002/9781119199960.
16. Eccles, R., Krzus, M. şi Ribot, S. (2015), The
Integrated Reporting movement, Hoboken, New
Jersey: John Wiley & Sons Inc.
17. EnBW (2015), Integrated Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
374/enbw-2015%20Annual%20Report.pdf,
accessed at 10.03.2017
18. Ferrovial (2015), Integrated Annual Report,
available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
997/Ferrovial_Integrated%20Annual%20Report_20
15.pdf, accessed at 10.03.2017
19. FMO (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
013/FMO%20Annual%20report.pdf, accessed at
10.03.2017
20. Frías-Aceituno, J., Rodríguez-Ariza, L. şi García-
Sánchez, I. (2013), Is integrated reporting
determined by a country‘s legal system? An
exploratory study, Journal of Cleaner Production,
vol. 44, pp. 45-55, pp.
10.1016/j.jclepro.2012.12.006.
21. García-Sánchez, I., Rodríguez-Ariza, L. si Frías-
Aceituno, J. (2013), The cultural system and
integrated reporting, International Business
Review, vol. 22, no.. 5, pp. 828-838, DOI
10.1016/j.ibusrev.2013.01.007.
22. Gecina (2015), Integrated Annual Report, available
at: http://examples.integratedreporting.org/
resources/8609/Gecina_IntRep_2015.pdf,
accessed at 10.03.2017
23. Generali (2015), Annual Integrated Report and
Consolidated Financial Statements, available
at:http://examples.integratedreporting.org/resource
s/6782/Annual%20Integrated%20Report%20and%
20Consolidated%20financial%20statement%20Ge
nerali%20Group%202015.pdf, accessed at
10.03.2017
24. Go-Ahead (2015), Annual Report and Accounts,
available at: http://examples.integratedreporting.
org/resources/4747/Go-Ahead%202015.pdf,
accessed at 10.03.2017
25. Hurghiş, R. (2017), Integrated reporting and Board
features, Audit Financiar, vol. XV, no.. 1(145), pp.
21-30, DOI 10.20869/auditf/2017/145/83.
No. 4(148)/2017
26. IIRC (2011), Towards Integrated Reporting.
Communicating Value in the 21st Century,
available at http://integratedreporting.org/wp-
content/uploads/2011/09/IR-Discussion-Paper-
2011_spreads.pdf, accessed at 28.02.2017.
27. IIRC (2013a), Consultation draft of the international
<IR> Framework, available at
http://integratedreporting.org/wp-
content/uploads/2013/03/Consultation-Draft-of-the-
InternationalIRFramework.pdf, accessed at
07.03.2017.
28. IIRC (2013b), The International <IR> Framework,
available at http://integratedreporting.org/wp-
content/uploads/2013/12/13-12-08-THE-
INTERNATIONAL-IR-FRAMEWORK-2-1.pdf,
accessed at 01.03.2017.
29. ING Group (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/5
945/ING%202015%20Annual%20Report.pdf,
accessed at 10.03.2017,
30. Lizcano, J., Muñoz, F. şi López, M. (2011), El
informe integrado: primeras aproximaciones de
aplicación. El caso espanol, ASOCIACIÓN
ESPAÑOLA DE CONTABILIDAD Y
ADMINISTRACIÓN DE EMPRESAS (AECA),
available at http://aeca.es/old/comisiones/rsc/
estudio_empirico.pdf, accessed at 03.10. 2017.
31. Lungu, C. Caraiani, C. şi Dascălu, C. (2011),
Cercetări privind raportarea responsabilităţii sociale
corporative, Amfiteatru Economic, vol. XIII, no.. 29,
pp. 117-131.
32. Marks & Spencer (2015), Annual Report &
Financial Statements, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/5
037/M%26S%202015.pdf, accessed at
10.03.2017.
33. Munich Airport (2015), Integrated Report, available
at: http://examples.integratedreporting.org/
resources/7718/Munich%20Airport_Integrated%20
Report_2015.pdf, accessed at 10.03.2017.
34. National Grid (2015). Annual Report and Accounts,
available at: http://examples.integratedreporting.
org/resources/5426/National%20Grid_Annual%20
Report%202015_FULL.pdf, accessed at
10.03.2017.
35. JSC NIAEP (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
529/ASE%20Group%20annual%20report.pdf,
accessed at 10.03.2017.
625

36. Nord Gold (2015), Integrated Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
358/Nordgold_2015_IR_M.pdf, accessed at
10.03.2017.
37. Novo Nordisk (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
008/Novo%20Nordisk%202015%20Annual%20rep
ort.PDF, accessed at 10.03.2017.
38. Oprişor, T., Tiron-Tudor, A. şi Nistor, C. (2016),
The integrated reporting system: a new
accountability enhancement tool for public sector
entities, Audit Financiar, vol. XVI, no.. 7(139), pp.
690-704, DOI 10.20869/auditf/2016/139/747.
39. Philips (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
501/Full%20Annual%20Report-
%20Philips%202015.pdf, accessed at 10.03.2017,
40. Royal DSM (2015), Integrated Annual Report,
available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
059/DSM-Annual-Report-2015.pdf, accessed at
10.03.2017.
41. Ruiz-Lozano, M. şi Tirado-Valencia, P. (2016), Do
industrial companies respond to the guiding
principles of the Integrated Reporting framework?
A preliminary study on the first companies joined to
the initiative, Spanish Accounting Review, vol. 19,
no.. 2, pp. 252-260, DOI
10.1016/j.rcsar.2016.02.001.
42. SAP (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
626
Alina BRATU
437/SAP%20%20SE%202015%20Annual%20Rep
ort.pdf, accessed at 10.03.2017,
43. SGS (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/5
909/SGS%202015%20Annual%20Report.pdf,
accessed at 10.03.2017.
44. Soyka, P. (2013), The International Integrated
Reporting Council (IIRC) Integrated Reporting
Framework: Toward better sustainability reporting
and (way) beyond, Environmental Quality
Management, vol. 23, no.. 2, pp. 1-14, DOI
10.1002/tqem.21357.
45. Swedish Export Credit Corporation (2015), Annual
Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/7
469/SEK_AR_2015_EN.pdf, accessed at
10.03.2017.
46. The Crown Estate (2015), Annual Report, available
at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/4
484/The%20Crown%20Estate_Annual%20Report
%202015.pdf, accessed at 10.03.2017.
47. TVEL (2015), Annual Report, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/8
582/ANNUAL_REPORT_TVEL%2B2015.pdf,
accessed at 10.03.2017.
48. UBS (2015), Annual Review, available at:
http://examples.integratedreporting.org/resources/6
668/UBS_annual-review-2015-en.pdf, accessed at
10.03.2017.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Empirical study regarding the integrated reporting practices in Europe

Appendix 1. List of studied companies

Company Economic sector Country Company Economic sector Country
ABN AMRO Financial services Netherlands ING Financial services Netherlands
Achmea Financial services Netherlands JSC NIAEP Industrials Russia
United
Aegon Financial services Netherlands Marks & Spencer Consumer goods Kingdom
Antofagasta Basic materials Chile (listed on LSE) Munich Airport Consumer services Germany
United
ArcelorMittal Industrials Luxembourg National Grid Utilities Kingdom
BASF Basic materials Germany NordGold Basic materials Russia
British American
Tobacco Consumer services United Kingdom Novo Nordisk Healthcare Denmark
Coca-Cola hbc Consumer goods Switzerland Philips Technology Netherlands
Dellas Industrials Italy Royal DSM Healthcare Netherlands
enBW Utilities Germany SAP Technology Germany
Ferrovial Professional services Span SGS Consumer services Switzerland
Swedish Export
FMO Financial services Netherlands Credit Corporation Financial services Sweden
United
Gecina Real estate France The Crown Estate Real estate Kingdom
Generali Financial services Italy TVEL Basic materials Russia
Go-Ahead Consumer services United Kingdom UBS Financial services Switzerland

No. 4(148)/2017 627

 Audit OGARCĂ,
Sorin DOMNIŞORU, Radu financiar, XV,Isabela
Nr. 4(148)/2017,
DRAGOMIR628-643
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Organizational Abstract
The paper proposes investigating the relationship
between the organizational culture and internal control.

culture and The approach is a qualitative, constructive one. There is

asserted and argued the thesis according to which
between the two elements there is a one-to-one

internal
relationship, going on up to an extended overlapping
between the organizational culture and the internal
control environment. Though, our work emphasizes also
the potential differences and distortions which may

control appear within the organizational activity between these

Sorin DOMNIŞORU,
University of Craiova,
E-mail: domnisorusorin@yahoo.com
Radu OGARCĂ,
University of Craiova,
E-mail: rfogarca@yahoo.com
Isabela DRAGOMIR,
University of Craiova,
E-mail: isabela_dragomir@yahoo.com
important elements.
The identification of several factors which may enhance
the synergy between the organizational culture and
internal control, respectively the description of possible
entities, processes and organizational relationships
through which there could be made corrections and
reciprocal adjustments between the two elements are
the main results of the present research, with theoretical
importance for the scientific and practical research for
the organizational management and audit.
Keywords: Organizational culture, internal control,
management, control environment
JEL Classification: M10, M14, M49

To cite this article:

Domnişoru, S., Ogarcă, R. and Dragomir, I. (2017),
Organizational culture and internal control, Audit Financiar, vol.
XV, no. 4(148)/2017, pp. 628-643, DOI:
10.20869/AUDITF/2017/148/628
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/628
Received: 03.05.2017
Revised: 10.07.2017
Accepted: 11.07.2017

628 AUDIT FINANCIAR, year XV

Organizational culture and internal control
Introduction
The internal control and organizational culture are two
widely approached themes in the economic literature of
the last decades. Nevertheless, the concepts have not
been entirely clarified, their definition still having
debatable areas.
The concept of internal control appeared as a practice in
the USA at the beginning of the 20th century, whereas in
the economic literature it began to be extensively
approached after the ‗50s (Hay, 1993).
In 1992 the Committee of Sponsoring Organizations of
the Treadway Commission (COSO) issued the
document ―The Internal Control - General Framework‖,
which, up to a certain extent, has brought a certain
global alignment of practice and literature on this
concept. Apostolou and Crumbley (2008) consider that,
following this report the internal control (a much older
concept strictly within the field of accounting) has
extended its boundaries from the financial and
accounting function to the entire entity.
The financial scandals at the beginning of the 2000s
(Enron, Worldcom, Parmalat, etc.) led to the occurrence
of the Sarbanes-Oxley law, which focuses on the
efficiency of the enterprise‘s internal control system and
on its rigorous/responsible assessment. This fact
emphasizes the idea that the concept of ―internal control‖
and the system of internal control should be clearly
defined. Ambiguities should be eliminated also in respect
of the implementation and assessment of the internal
control system (Lakis and Giriunas, 2012).
In the last half of the century, especially influenced by
the recent regulations mentioned above, the concept of
―internal control‖, in some authors‘ view, ―has gone out of
haze‖ (Renard, 2016). In our view, it does not mean that
there has been reached an unchangeable definition, but
rather that a nucleus can be retrieved from all definitions,
both form professional bodies, and researchers.
On the other hand, the organizational culture became a
research theme for the researchers in the organizational
field around the 1970s. According to Teehankee (1994),
the first authors who used and/or tried to define the
concept of organizational culture were: Margulies (1969);
Beckhard (1969) – who uses the concept but does not
define it; Schein (1968) – he used the phrase
―organizational socialization‖, but the given definition could
be considered close to that of organizational culture.
No. 4(148)/2017
In the ‗80s, on the background of Japanese firms‘
spectacular performance growth, paralleled by the
decrease of American companies‘ performance, and the
review of some managerial theories under the influence
of these developments, respectively, a series of authors
investigated the manner in which the organizational
culture contributed to the organizations‘ performance
(Ouchi, 1981; Peters and Waterman, 1982; Deal and
Kennedy, 1982). The success of these papers turned the
organizational culture into a widely approached topic in
the professional literature related to organizations
(Plakhotnik and Tonette, 2005).
Generally, the relationship between control and
organizational culture has been in its turn widely studied
(Andersen and Lueg, 2016). In these papers culture is
seen as an element generating particular forms of
organizational control. Thus, Ouchi (1980) speaks about
the clan type control (accompanied by two other control
mechanisms - market and bureaucratic control), based
on common values and beliefs. Jaeger (1982) identifies
two control styles within the multinational companies:
formal, bureaucratic control – based on clear rules and
regulations; and informal, cultural control – based on the
existence of an implicit culture within the organization.
Ray (1986) identifies three approaches of organizational
control: bureaucratic (based on the control of
compensations); humanistic (based on group social
relationships) and the control through culture (based on
the manipulation of the organization culture aimed at
gaining attachment towards the organization and its
objectives).
Rather surprisingly, the papers addressing the
relationship between the internal control (as defined by
the international professional bodies in the field) and the
organizational culture are less visible.
Pfister (2009) encloses the most substantial approach of
the relationship between organizational culture and
internal control. The author identifies two challenges for
his research: capturing the effect of organizational
culture on the internal control efficiency and capturing
the manner in which the internal control mechanisms
influence the organizational culture. In order to answer
these two challenges, the author proposes a control-
organizational culture framework. Unlike the researches
within the accounting field, Pfister (20019) points out that
in his approach culture is a variable which might be
influenced by top-management, and not a contextual
variable.
629
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
Carataş et al. (2013) consider that, to maximise the
organizational profit, the internal control should ―match‖
the organizational culture, and that the organizational
culture could be seen as the cornerstone for a sound
internal control.
Lu and Wenchang (2015) analyse the relationship
between organizational culture and internal control in
terms of corporate governance mechanisms,
approached from a humanistic perspective; the study
emphasise the idea that the integration of the internal
control and organizational culture may contribute to the
sustainable development of the organization.
Gamboa Poveda et al. (2016) take inventory of the
Spanish literature approaching the relationship between
the organizational culture and internal control. The three
authors‘ observation is that there are few articles having
organizational culture or internal control as a main topic
(in the title, keywords or abstract). The conclusion after
reading the aforementioned literature is that, in the
relationship with the internal control, culture may have a
mediator effect (similarly as it has in the relationship with
leadership and knowledge management, which are both
variables used to extended the search).
Although Hernandez et al. (2016) limit their research at the
level of small businesses, they come to a similar
conclusion: internal control is a necessary, but not
sufficient condition for good business management,
performance measurement and profit increase. Moreover,
the internal control system must be connected to the
organizational culture.
Thus, we find out that the literature approaching the
relationship between internal control and organizational
culture is not very wide and, in addition, some of the
papers mentioned above are limited to emphasizing the
need of ―matching‖ the two organizational elements,
without going in-depth with the analysis.
In this context, the objective of our paper is to deepen
the analysis of the interactions between the internal
control and organizational culture, emphasizing the
factors which might amplify the synergy between the two
concepts and the sources of potential inaccuracies.
1. Methodology of scientific
research
The development of the article is based on a descriptive,
qualitative research which resorts to an interpretative
process of the subject matter under consideration. The
paper considers the views from the professional
630
literature on the meanings of the two concepts whose
interconditionality is intended to be emphasized.
Combining the authors‘ theoretical vision and experience
in management, control and governance, an attempt
was made to bring into the theoretical area both the
undesirable corporate events regarding the incapacity,
disinterest or ignorance of the correlation between the
internal control system and the organizational culture,
and the good/leading examples of a balanced
interlocking of organizational culture and internal control.
By study and comparison, there have been pointed out
the similarities, discrepancies, and mostly subtle
interpretations regarding the mentioned concepts with
the purpose to show the importance of the relationship
between them, without raising the claim of an exhaustive
work.
2. Review of the relevant
professional literature
The interest for the organizational culture and internal
control was recovered along with the famous corporate
failures (brought to the public‘s attention by thedot.com
crisis, during 1999-2000, and later on, during the global
financial crisis that started in 2007), as a desire to
accomplish an ample examination of the causes which
generated them.
The common basis of these events was the lack of
responsibility at all the organizational levels, the
remuneration systems encouraging unsustainable short-
term approaches, self-satisfaction induced by the long
periods of prosperity, the rigidity and lack of proactivity,
and last but not least, the human greed (Association of
Chartered Certified Accountant, 2008).
Basically, the analysis of these events directed the
attention, among other things, to the internal control and
risk management, with an impact on the organizational
culture, but all
related to governance.
Therefore, in these cases the issue came up regarding
the lack of ethical culture, supported by the
management. Taking this fact into account, all
recommendations for preventing similar situations also
consider the organizational culture. Biegelman and
Bartow (2012) state that only a culture of compliance not
only with the law, but also with the principles of honesty
and integrity represent the proactive solution for
AUDIT FINANCIAR, year XV
Organizational culture and internal control
preventing some organizational mistakes. Similarly,
IFAC speaks about the need to develop a culture to
stimulate the organization‘s members to act in
accordance with the risk management strategies and
internal control policies, where the personal example of
top-management has an important role (IFAC, 2012).
The organizational culture, figuratively speaking,
represents the DNA of an entity, the ―compass‖ orienting
the attitude and conduct of the entity‘s employees. The
employees are not ―cells‖ left to chance; on the contrary,
they are guided by the managers in their actions to
achieve the entity‘s objectives. Given these conditions, a
real challenge for leadership is setting up values and
beliefs at the entity‘s level, in line with its advancement
(Tabuena, 2016). Inevitably, the leaders permanently
want to be sure that their guidance efforts do not deviate
from the entity‘s path to success, so they need levers to
assist them. In this respect, we consider the internal
control, in the modern sense, as the system that
consistently contributes to the entity‘s well-being, due to
the fact that, among others, it facilitates the decision-
makers‘ access to good quality information.
Coming back to the unfortunate reality of the events
mentioned, there is no doubt that the failure was
generated by the leaders‘ lack of ability to create efficient
mechanisms allowing the detection of (apparently
insignificant) warning signals, useful for the prevention of
disasters (KPMG, 2009).
The question arising is: ―Which are the mechanisms that
have the force to assert the quality of the entity’s
systems, processes and outcomes and to sound the
alarm when monotony is established and the path is
taken towards “good pleasure” and „today and after that
dash it all!”, but, more importantly, what are the
implications for organizational culture in all these
aspects?‖
In our view, the organizational culture is responsible for
creating and maintaining the perceptions among the
employees and the manner in which they agree, accept
and respect all the processes developed within the
entity, including the leaders‘ authority and following their
ideas, but also the procedures and measures they
consider efficient to ensure the entity‘s performance.
This vision also embodies the attention given to the
internal control with role in ensuring that the path
followed by the entity does not divert from the
achievement of its objectives.
Therefore, there is no surprise that both the professional
literature (Pfister, 2009; Carataş et al., 2013; Lu and
Wenchang, 2015; Gamboa Poveda et al., 2016), and the
No. 4(148)/2017
various organizations/entities of international impact
(KPMG, 2009; United States General Accounting Office,
1999) considered necessary that both culture and
control be convergent and socially responsible.
For a better understanding of the synergy force of the
two elements – organizational culture and internal
control – in order to ensure an entity‘s success, we
considered appropriate to expand the conceptual
framework (conceptual versions) brought into
discussion, but limited to some of the meanings of the
two concepts described into the professional literature.
The purpose of this endeavour is that of joining as much
evidence as possible to ensure the sustainability of the
research we initiated; we will point out strictly the
concepts that we consider in accord with what we want
to emphasize.
Thus, Schein (1990) defines the organizational culture
as ―a pattern of shared basic assumptions that the group
learned as it solved its problems of external adaptation
and internal integration that has worked well enough to
be considered valid and, therefore, to be taught to new
members as the correct way you perceive, think, and
feel in relation to those problems‖.
On the other hand, ―the organizational culture consists of
interactions among critical masses of people with
different preferences and past choices that have the
capacity to wield critical influences upon each other,
both in the short and long terms, within and beyond the
confines of organizations and resource constraints‖ (Wu,
2008).
Mostly relevant for our research is also the idea
advanced by Gerstner (2004), who considers: ―the
organizational culture is what people do without being
told to‖.
By analysing and interpreting the content of these three
assertions, we can state that they capture well the
manner of running the actions within an entity and the
interconnections created within it when the employees
perform their tasks, as well as the guidance provided by
the managers.
Schein (1990) describes the manner of building the
organizational culture, its validation by the daily realities,
but also its share between the organization‘s members.
Although without an express mention, we consider that it
is inhered the fact that the definition comprises both the
leaders and the internal control which strengthens the
opinions by the supplied information that the beliefs are
right (―assumptions which functioned well enough to be
considered valid‖), meaning that they are in accordance
631
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
with the entity‘s philosophy and could be passed on to
the new members of the entity.
The meaning given by Wu (2008) describes the efforts of
the leaders who pursue to build real families within the
entity, which work together to achieve the same goal. In
this case there can also be seen the presence of the
control performed by leaders through their own
approaches, decision and actions, by being always
connected to the internal environment in order to know
at any moment that the personnel does not divert from
the organization‘s philosophy. If the management finds
that the entity‘s activity is going the wrong way, it must
take the right measures for the given situation in order to
prevent it from taking a chronic form.
In a positive, and even non-realistic interpretation if
confronted with the truth of the daily realities, of the
definition given by Gerstner (2004) reveals the ideal of
symbiosis between the organizational culture and
internal control, in the sense that: the leaders‘ efforts to
create a pro-active working environment tend to be
reached, the induced state of control is one to
encourage the creativity and it inhibit the immoral or
incorrect actions as reported to the culture philosophy;
the employees develop the ability to harmonize and line
up their personal culture to the entity‘s organizational
culture, knowing what to do and acting accordingly to
support the entity‘s goals. If we revert to reason, we
Figure no. 1. The organizational culture puzzle
Source: Adaptation after Sulkovsky (2012)
632
agree that in order for the employees‘ actions to bring
added value to the entity, the support of an internal
control mechanism that is discrete, and at the same time
efficient and motivating is necessary.
These approaches are interesting, but are more inclined
to emphasize the philosophic, spiritual side of the
organizational culture without bringing enough
―technical‖ aspects into the mix. Therefore, for a rigorous
presentation, we find it necessary to quote The Business
Dictionary, which considers the organizational culture as
being the set of values and behaviours that contribute to
the unique social and psychological environment of the
entity that expresses in its self-image, activities and
actions based on:
 the manner of organizing the activity, the attitude
towards the employees, clients, as well as towards
the entire community;
 the extent to which the controlled freedom is allowed
in the process of decision-making, encouraging the
development of new ideas and personal
presentations;
 the manner of communication, information flow and
interpersonal/structural relationship;
 the impression induced by the employment and
career management policies and practices in order to
achieve the common purposes.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Organizational culture and internal control
As it can be noticed, all the meanings we presented
consider the organizational culture as bearing spiritual and
customary valences. We consider that the organizational
culture is not only a piece in a puzzle, but the entire puzzle,
whose composition is clear and detailed, being created
and refined over time. The power of this puzzle should not
be neglected, because it impacts the manner in which the
entity runs its activity (using the metaphor launched by
Professor Sumantra Ghosal, 2005).
For clarity, in Figure no. 1 we supplied the main and
defining elements of the organizational culture, which
are ensuring its guidance and, at the same time,
contribute to modelling the behaviours of the employees
and the systems within the entity, but, to some extent,
also influence those in contact with the entity. With
regard to the components of the organizational culture,
there are a lot of points of view in the professional
literature and quite many doubts regarding their
theoretical significance and practical scope. We chose
what Sulkovsky (2012) considers, following the review of
the most significant papers on this theme, to be a
―canon‖ of the organizational structure components.
Of course there could be discussed the manner in which
these elements contribute to the connectivity with the
Figure no. 2. Organizational culture - determinants and incidence
SECTOR ENVIRONMENT CULTURE
Clients‘ requirements
Competition environment
Society expectations Assumptions
Dominant influence
Influence
Source: Gordon (1991)
No. 4(148)/2017
internal control, but we will limit our consideration to one
of them, for example, habits. They may go from an
alarming passivity up to enthusiastic proactivity.
Obviously, each of these states of mind induces a
certain culture to be faced by the internal control: in the
first case it will have to fight against overwhelming
inertia, whereas in the second case it will exult in
innovation.
In our view, the organizational culture is not a shapeless
and rigid mass, but a delicate, only relatively flexible
―substance‖ which should grow consonantly with the
necessary changes for ensuring the development of the
reference entity. In our opinion, success depends on the
leaders‘ ability to skilfully correlate/adapt/transform the
elements of the organizational culture in accordance with
the requirements of the evolution imposed by the external
environment (without neglecting the internal one) and, in
this context, their capacity to implement practical solutions
(strategies, structures, processes) so that the entity could
face any challenges. Otherwise, it is doomed to failure.
The model proposed by Gordon (1991) regarding the
development of the organizational culture under the
influence of the industry-specific environment is in line
with these coordinates (Figure no. 2).
MANAGEMENT
FORMS OUTCOMES
Strategies Performance
Structures Survival
Values Processes
633
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
Further on, we focus on internal control. Many definitions
of internal control can be identified within the
professional literature (relevant review of the literature
on this topic could be found in Gafarov, 2009; Arwinge,
2014). The recent definitions are based mostly on the
definition developed by COSO (1992), according to
which internal control is ―a process, effected by an
entity‘s board of directors, management and other
personnel, designed to provide reasonable assurance of
the achievement of objectives in the following
categories: effectiveness and efficiency of operations;
reliability of financial reporting; compliance with
applicable laws and regulations‖.
Considering that we pointed out enough elements to
understand both the organizational culture and the
internal control, we can move on to the development of
the relationship description between these two: the
manner in which internal control helps or does not help
the organizational culture to ―face the new challenges‖.
Thus, due to the fact that the organizational culture is
Figure no. 3. Cultural web of an organization
Stories
Rituals and
routines
Paradigm
Control systems
Organizational
structures
Source: Johnson, 1987
Sulkovski (2012) considers, and we agree with this view,
that including the control systems and organizational
structure into culture is equivalent to the impossibility of
treating them as organizational sub-systems, similarly to
the organizational culture. The analysis of any of the
634
given by the principle of achieving things within the
entity, the internal control shows if the manner of action
has an appropriate direction in comparison with the
entity‘s goals because it analyses the manner of
achieving the actions and warns on the deviations which
have occurred, or might occur, while offering the
suggestions necessary for correcting them, going up to
making all the actors socially responsible.
An interesting concept useful for our research was
introduced by Johnson (1987). He speaks about the
cultural web of the organization where he also includes
the control systems (Figure no. 3).
The paradigm brings together the beliefs and values of
the organization. It is remarkable that among the
elements of the cultural web there are included the
control systems and organizational structures which the
professional literature does not generally place within
the organizational culture frame and which are strongly
connected to it.
Symbols
Power structures
relationships between them would become thus
irrelevant. Although the organizational structure and
control systems have an important cultural determinant,
they are not components or exclusive occurrences of the
organizational culture.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Organizational culture and internal control
In this respect, Allaire and Firsirotu (1984) identifies
three interconnected components within the
organization:
 The social & cultural system – comprising formal
structures (including the control mechanisms),
strategies, policies, processes;
 The cultural system – practically the organizational
culture;
 The individual actors who relate to and interact
differently with these systems in accordance with
their own capacities, experiences, personalities.
The social & cultural system and the cultural system are
found, in the two authors‘ view, in a complex
relationship, which is ―mutually supportive‖, in ―normal‖
conditions, but may become very tense, particularly
when there are sudden pressures for organizational
changes. Generally, the changes that occur more easily
within the social & cultural system cannot mirror
themselves equally rapid within the cultural system, a
fact leading to dissonance and loss of synchronism
(Allaire and Firsirotu, 1984).
Finally, to better understand the relationships that may
appear between the organizational culture and internal
Figure no. 4. Culture as subsystem within the
organization
Source: Authors‘ design
No. 4(148)/2017
control, we consider that it is necessary to go back to the
theoretical and practical approaches of organizational
culture. Smirchich (1983) differentiated between the
organizational culture as a variable and the
organizational culture as a basic metaphor. In the first
case, culture is seen as a variable among many others
within the organization (structure, strategy,
communication), which can be changed by
management, as an organizational instrument to obtain
performance. In the second case, culture is represented
by a web of meanings and interpretations, socially
disseminated and shared, with an axiological role,
influencing every organizational component. Its
developments are organic, generated by the aspirations,
needs and desires of the organization‘s members at all
levels, and they cannot be imposed by management. In
the first approach, there is considered that the
organization has a culture, whereas in the second one,
the organization is a culture (Smirchich, 1983). In
Figures no. 4 and no. 5 there are displayed the
interactions between the organizational culture and other
organizational systems (including the control systems) in
terms of the two approaches.
Figure no. 5. Culture as metaphor: fundamental
dimension entering the other systems
635
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
Using these two figures we try to synthetically
emphasise two of the interaction mechanisms. Thus, in
the first case, culture is considered only as a common
system, whereas, in the second case, they all ―stem‖
from culture. Alevesson (2002) considers that the two
approaches are not the only possibilities, but they are
the extremes of a continuum, point of view to which we
subscribe and on which we will build our arguments
hereinafter. Therefore, we estimate that it is possible to
consider integrally the interactions between culture
and control only within some holistic approaches;
individually they would lose essence. Based on this,
we ascertain and assert the following ideas.
3. Results of the research
3.1. Organizational culture - the „land”
where internal control grows
Guided by the above ideas, we consider the
organizational culture as a source of control which
creates a certain type of required spirits and attitudes, in
order to teach, and even model behaviours, leading to
the achievement of the entity‘s objectives. On the other
hand, the effective internal control creates the spirits
capable of ―ensuring an environment dominated by
comfort, stability and trust in terms of the organizing and
functioning manner of the entity‖ (Domnişoru and
Vînătoru, 2008).
Figure no. 6. Timeline of the organizational culture and internal control
Source: Authors‘ design
636
All these make us estimate that while the organizational
culture has rather historical valences, coming from the
ancient past and it approaches the present rather
strategically and forecasts only the fundamentals of the
remote future, the internal control is (should be) sort of
flexible and adjustable, remarkably tactile and rather
directed towards recent history and predictable future,
as it is presented in Figure no. 6. It should not be
understood that one domain is neglected by the other,
but they are focused slightly different in terms of
chronology in order to get the same outcome: successful
achievement of the entity‘s goals.
We consider the organizational culture as the most
important driving force of any of the entities, being
omnipresent in the configuration of the entity‘s structure,
including in the design of the control system by setting the
perceptions and configuring the working environment.
Moreover, and more applied for our topic, as the Institute
of Internal Auditors states, as well as Pfister (2009), that
the culture of an organization is essential mostly for the
effectiveness of internal control processes and systems.
When the organizational culture is hostile, no system of
internal control can be efficient (IIA, 2014), as it will have
rigid, police-like issues inhibiting creativity and, implicitly,
the possibility of innovation. Wright (2009) points out the
fact that the organization members‘ attitudes and actions
influence the internal controls, respectively the approaches
are strongly influenced by the states of mind. This fact has
cultural impacts as we consider the culture as the
strongest shaper of the individual states of mind.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Organizational culture and internal control
For a more suggestive picture, in Figure no. 7 we
described the influence of the organizational culture on
the internal control seen as ―a state intended for
communicating what happens, and especially how it
happens within an entity‖ (Johnson, 2000), that is the
Figure no. 7. Impact/influence of the organizational culture on the internal control
Source: Authors‘ design
If we provide further details, we can say that
Figure no. 7 depicts at least two aspects:
 The organizational culture is, according to Roth
(2010), the most important source of control (and
maybe even rigor) within each organization,
influencing each employee‘s behaviour, guiding the
employee in accordance with the organizational
expectations (McShane and Von Glinow, 2006).
Thus, the organizations with ethical culture have less
necessity for carefully supervising the employees,
not to speak of manuals, organization charts and
formal rules, procedures and strict controls (Nickels
et al., 2011), which only stiffen, and sometimes are
obsolete in comparison with the freedom of
speaking. This idea could be briefly described as
being the control exclusively through culture, a nice
dream for the organizational practice.
No. 4(148)/2017
one inducing the working consciousness (better pro-
active) and the (clear) manner of action in order to give
assurance to the entity‘s leadership that it does not
deviate from its objectives.
 On the other hand, internal control could impact the
organizational culture, meaning that its outcomes
might transform certain elements of the
organizational culture (organizational regulations,
habits, manners of communication, etc.). In this
respect, Andersen and Lueg (2016), in the wide
professional literature review they make to analyse
the relationship between the managerial control
system and culture, quote two papers speaking
about the fact that the introduction of a new book-
keeping system within the organization, which is
more accurate, focused on control (Dent, 1991), and,
respectively, the introduction of six-sigma (Busco
and Scapens, 2011) have reshaped the culture of
the studied organizations.
The organizational culture is, without a doubt, ―the
foundation‖ for all the components of the internal control
637
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
system, particularly for the control environment. In this
respect, we subscribe to the thesis according to which
―the control environment substitutes for the
organizational culture, state generated by the fact that
elements like integrity, ethics, system of values,
supervision, responsibility, performance assessment,
interacts with the same intensity and force on both of
them‖ (Japal, 2012). On the other hand, it is important to
mention that the Institute of Internal Auditors defines the
control environment, a component of internal control, as
being ―the attitude and actions of the management in
terms of the importance of control within organization‖
(IIA, 2014).
At the same time, Arens et al. (2016) perceive the
internal control environment as „an umbrella protecting
the other components‖ of the internal control. In the view
of the quoted authors, the personal example of
managers, their attitude and behaviour with regard to the
employees and third parties, the transparency they show
contribute to building an honest internal control, because
(as the American Institute of Certified Public
Accountants states in the audit guide of ―Assessing and
Responding to Audit Risk In a Financial Statement
Audit‖) the effectiveness of internal control cannot rise
above the values of integrity and ethics of the people
creating, managing and monitoring it. In other words, the
right tone should be given at the top (for a detailed
analysis of the concept ―tone at the top‖ see Staicu et
al., 2013). We must also point out that, in accordance
with the COSO report from 2004 ―Enterprise Risk
Management – Integrated Framework‖, the tone at the
top is considered a factor of influence for all eight
components of risk management at organizational level,
particularly for the internal environment.
We subscribe to the thesis according to which the
integrity and ethical values are essential elements of the
control environment, affecting the design, administration
and monitoring of all internal control mechanisms and
processes. At the same time, the integrity and ethical
behaviour represent important determinants in the
organizational culture of the entity (Figure no. 7).
In this context, the organizational culture does not only
refer to substantiating and transmitting some values
within the group but also to the manner in which people
establish connections within the respective entity, to top
managers descending among the common people and
not isolating themselves ―in the ivory tower‖
(paraphrasing Renard, 2016), to the art of developing a
638
creative internal control, to the ability of implementing
proactive systems and working states because the
organizations that end up to be profitable are those
which grant to people importance, as well as control on
their work and trust (Peters and Waterman, 1982).
We consider that entities stand to gain as the
organizational culture succeeds in directing the
perception, conduct and attitude of the human resource
so that it could perceive internal control as a manner of
connecting to the entity‘s management, by supporting
and rewarding the professionalism, promoting the best
people on real bases known by the entire personnel of
the entity, sound selection criteria, based on human
quality, morality, professionalism, encouragement of
creativity and granting freedom in accomplishing tasks,
finding solutions instead of seeking guilty people,
assessing the responsibility undertaken and increased
caution to the inclination to punish a mistake made
without intention as this could lead to systematic
disappearance of initiative and creativity.
On this background, we appreciate that, for example,
learning from mistakes might be rather seen as a
source of enriching knowledge and gaining
experience; in other words, a source of enrinching the
organizational culture. Van Dyck et al. (2005) speak
about cultural practice for a management of errors at
organizational level: quick communication in respect of
an error; analysis of error and dissemination at
organizational level of the knowledge aquired following
this analysis; control of losses. The control-learning
dualism should be treated very carefully by the
management; the managers should be extremely
careful in respect of setting up the line between the
error showing the lack of performance and the error as
a learning oportunity (van Dick et al., 2015).
To the extent to which the organizational culture is that
of the genuine empowerment culture, the control in the
sense of classical examination/inspection converges
inevitably towards zero or rather low levels. In this
respect, we consider more than interesting the thesis
supported by the Institute of Internal Auditors, according
to which the organizational culture produces an
important task in the internal control portfolio, in that a
positive organizational culture which is oriented towards
honesty and ethics has the capacity to create
behaviours opened to implementing an appropriate
control system contributing to increasing the general
responsibility, even the social responsibility.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Organizational culture and internal control
Similarly, we come back to emphasise a phrase from
The Business Dictionary, including in the organizational
culture the ―controlled freedom‖. This, in our opinion, is a
common challenge both for the organizational culture
and the internal control and a reflection of the
organizational ambidextrousness. In support of this
thesis there comes the philosopher Gabriel Liiceanu,
who states in his work ―On boundary‖ that: ―human
freedom is interpreted as a cluster of boundaries which
are the condition of its exercise‖. In other words,
freedom does not mean that anything could be done, or
that the freedoms of others can be infringed, etc.
Extrapolating, we state that ensuring the achievement of
the proposed objectives cannot be done but directing
human actions towards accurate goals which are
good/reasonable in general and/or social views.
Moreover, we can say that controlled freedom cannot be
achieved without the concerted action of at least the two
elements under consideration and harmonised by the
internal control adapted to the organizational culture.
There can be created the premises for a necessary
balance at the organizational level between the
autonomy and control (see also Xiao, 2017).
For a better consolidation of the stated theses, we
attempt to present some eloquent aspects. Thus, if we
speak about European countries and their national
culture (mainly their legislative and institutional nature),
we can mention that during 1991-1995, since the start of
migration from Eastern Europe towards the West, it was
observed that Western people did not have the
necessary laws to solve some problems, which should
penalize the obviously illegal actions in Eastern Europe.
Due to the evolution of culture, the
(organizational/national internal) control of occidental
type ―had wound down‖ in this area, other forces
compensating for it. In this respect, the conclusion is that
internal control, according to the level of culture, could
be rather sanctioning (in the East) but mostly the
promoter of the idea of correctness and, specifically,
normality (in the West).
Similar, but in another field, is the situation within the
business/patrimony entities. The control is developed in
a certain manner in a culture where any idea is
considered, without understanding that it is automatically
brought in, but it is at least analysed, even tested for
plausibility and performance, regardless of who it may
have come from, which indicates that both
organizational culture and internal control are proactive,
No. 4(148)/2017
encourage creativity and involvement as opposed to the
ritual organizational culture (very canonical…) in strict
compliant relationship with internal control and nothing
else. We could say that the proactive culture implying a
sensitive internal control is the best form of controlled
freedom.
On the other hand, an organizational culture that drifts,
loses direction and allows the development of a rigid and
chaotic control system, characterized, for example, by
the reign of a small group‘s pleasure, will only generate
conflict, personal insecurity and work simulation states
and attitudes, which consequently will keep the entity off
its goals. In this respect, the following question arises as
pertinent, ―How could internal control avoid the
philosophy of the organizational culture and influence
it?‖ The answer to this question occurs as the internal
control is in opposition with the culture of the entity
where it was born, driving at subordonating/dominating
it. This situation is possible in all the cases when the
general environment inside the entity is characterized by
stress and incapacity, fear and tiredness etc. It is the
context when internal control is oriented towards aspects
losing connection to reality and noble objectives.
Practically, such anomalies might occur when the
organizational culture, for a period of time, forgets about
the control call, the entity‘s defence and restoration
system, which does not allow it to fall into desuetude
and lets dishonest, obscure people build sub-cultures
within itself, trying to take over as much power possible
and to annihilate the mother culture. In other words,
another culture can be generated, correlated to
accomplishing the personal egoist objectives, appealing
for this to techniques of insidious manipulation,
diabolically combined with welfare praise.
Almost on the same line, Padilla et al. (2007) speak
about the so called ―toxic triangle‖ for any of the
organizations, connecting a destructive leadership,
susceptible employees and a conducive environment for
distortions. The destructive leader (Ken Lay from
ENRON is a leader in the business world) characterized
by: charisma used for personal purpose; need/desire of
power; narcissism; promoting a hatred, intimidation,
conflict ideology (the example here is the ex-CFO of
Enron, Andrew Fastow, who had always on his desk a
cube with the following inscription: ―When ENRON says
it‘s going to ‗rip your face off‘… it means it will rip your
face off!‖). The susceptible employees are described to
have: basic unmet needs (including social needs);
639
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
negative auto-assessment: low psychic maturity;
personal ambitions (exploited by the destructive leader);
values and beliefs identical to those of the leader;
unaccepted values at social level (greed, egoism). The
conducive environment for such distorted behaviours
refers to: instability; perception of imminent threats; the
culture in which there is grown the avoidance of
incertitude, collectivism, far distance from power; lack of
a balance system (checks and balances) between the
centres of power. Within such organizations, the internal
control systems are used to discourage opinions and
approaches opposed to those expressed by the leader,
to undermine the members‘ trust in their abilities, to
create an insecure environment.
A final aspect of the relationship between the
organizational culture and internal control might be
related to the following question: ―What happens in this
relationship when the leader changes?‖ Generally, the
relationship between the organizational culture and
internal control is a friendly one in which the
organizational culture is the pacemaker and the internal
control tunes up. Though, when the management
changes or is essentially modified, this relationship is
likely to become turbulent, in the sense that, althgough
the organizational culture have the same almost
temperate attitude, the internal control could become
aggressive, it could push things and actions, systems
and processes, even the organizational culture,
succeeding or not, but affecting the organizational
culture, sometimes even producing serious injuries,
difficult or even impossible to be cured.
Conclusions
Overall, we concluded that between the two analysed
institutions there is a one-to-one relationship. Of course,
culture is the basis where there are created, developed
and sometimes vanish the other elements of an entity,
including the internal control at a given time, but
sometimes leaving ―tracks‖. We consider desirable that
in the course of its existence and functioning, the
innovative internal control should create as many
elements as possible which are worth being included in
the ethical organizational culture.
No doubt, organizational culture produces and reshapes
behaviours, generates attitudes and determines states
of mind, but, at the same time, it influences the manner
in which there are configured the systems and the value
640
attributed to them, including to the internal control. In this
respect, there comes the idea according to which, by its
content, the organizational culture is a source of control,
a soft control – efficient and motivating (to the extent to
which we discuss about a culture developing
empowerment and compliance and it is not affected by
certain pathologies), discrete or assertive, capable to
correlate the approaches of the entity‘s employees with
the ones desired by the organization in which the
employees work.
On the other hand, it is unquestionable that internal
control ends up influencing the organizational culture.
This is mainly the result of the fact that internal control
detects among others the prospect flaws of the
organizational culture‘s value system. From another
perspective, internal control could negatively affect the
organizational culture, that is by taking advantage of
some of its weaknesses and becoming possessive, for
example, affecting up to annihilation any form of genuine
positive leadership. It could also change the direction of
the organizational culture, even by altering its
substance.
Nevertheless, we consider that vigilance and balance of
both institutions, transparency and attention to the
feedback from the individual culture of the entity‘s
employees and all stakeholders are elements worth
being taken into consideration to prevent or correct any
deviation from the constructive-positive non-connection
of internal control and organizational culture.
The main limit of our research is the lack of
completeness, respectively the focus on a low number of
organizational cases and aspects. Nevertheless, we
believe that the paper may be considered a sound basis
for future research, such as emphasizing the synergies
between the organizational culture and internal control
or quantitative analysis of congruences and differences
between the organizational culture and internal control
environment.
Also, we believe that a future direction of interesting
research might be the analysis of the relationships
between the two elements, paying a higher attention to
other factors which contribute to the configuration and
changes of the organizational culture, in addition to the
leadership we focused on within this article, such as: the
dynamics of the business environment; pressures
exercised by the business environment; the features of
the local business environment; characteristics of the
company‘s employees (Kuznetsov, 2014), national
culture (Sim, 2009), etc.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Organizational culture and internal control
REFERENCES
1. Allaire, Y. şi Firsirotu, M.E. (1984), Theories of
organizational culture, Organization studies, vol. 5,
no. 3, pp. 193-226, DOI
10.1177/017084068400500301.
2. Alvesson, M. (2012). Understanding organizational
culture, 2nd Edition, London: Sage Publications.
3. Andersen, C.V. şi Lueg, R. (2016), Does culture
matter?–A systematic literature review on how
culture interacts with management control systems,
available at SSRN:
https://ssrn.com/abstract=2890880.
4. Apostolou, N. şi Crumbley, D.L. (2008), The tally
stick: The first internal control?, Forensic Examiner,
vol. 17, no. 1, pp. 60-62.
5. Arens, A.A., Hogan, C.E., Beasley, M.S. şi Randal,
J.E. (2016), Auditing and Assurance Services: An
integrated Approch (16th Edition), United States:
Publisher Pearson Education.
6. Arwinge, O. (2014), Internal control in the financial
sector: A longitudinal case study of an insurance
company (Doctoral dissertation, Uppsala
universitet).
7. Association of Chartered Certified Accountant
(2008), Corporate Governance and the Credit
Crunch, available at
http://www.accaglobal.com/content/dam/acca/glob
al/PDF-technical/corporate-governance/cg_cc.pdf,
accessed 20.02.2017.
8. Beckhard, R. (1969), Organization development:
Strategies and models, Reading Mas: Addison
Wesley.
9. Biegelman, M. T. şi Bartow, J. T. (2012), Executive
roadmap to fraud prevention and internal control:
Creating a culture of compliance, New Jersey:
John Wiley & Sons.
10. Busco, C. şi Scapens, R. W. (2011), Management
accounting systems and organisational culture:
Interpreting their linkages and processes of
change, Qualitative Research in Accounting &
Management, vol. 8, no. 4, pp. 320-357, DOI
10.1108/11766091111189873.
11. Carataş, M.A., Spătariu, E.C. şi Trandafir, R.A.
(2013), Internal audit, internal control and
No. 4(148)/2017
organizational culture – active ingredients in
conquering the crisis, Ovidius University Annals,
Economic Sciences Series, vol. 13, no. 2,
pp. 553-557.
12. Committee of Sponsoring Organizations of the
Treadway Commission (COSO) (1992), Internal
control - Integrated Framework, New York: AICPA.
13. Committee of Sponsoring Organizations of the
Treadway Commission (COSO), (2004), Enterprise
Risk Management - Integrated Framework, New
Jersey: AICPA.
14. Deal, T.E. şi Kennedy, A.A. (1982), Corporate
cultures: The rites and rituals of corporate life,
Reading, MA: Addison-Wesley.
15. Dent, J.F. (1991), Accounting and organizational
cultures: a field study of the emergence of a new
organizational reality, Accounting, Organizations
and Society, vol. 16, no. 8, pp. 705-732, DOI
10.1016/0361-3682(91)90021-6.
16. Domnişoru, S. şi Vînătoru, S.S. (2008), Audit şi
control intern – preliminarii conceptuale şi
procedurale, Craiova, Editura Sitech.
17. Gamboa Poveda, J.E., Campuzano Rodriguez,
M.A. şi Cabezas Cabezas, R.F. (2016), The
challenge of organizational culture in internal
control, REVISTA PUBLICANDO, vol. 3, no. 7, pp.
449-458.
18. Gafarov, T. (2009), Financial reporting quality
control for internal control implementation (Doctoral
dissertation, Brno University Of Technology).
19. Gerstner, L.V. (2004), în cadrul summit-ului de
afaceri World Business Forum New York, available
at http://www.tmiworld.com/ro/blogs/world-
business-forum-new-york-mai-2004, accessed
20.02.2017.
20. Ghosal, S. (2005), Want success? Change the
smell of your workplace!, Rediff Business, available
at http://www.rediff.com/money/
2005/mar/10bspec.htm, accessed 30.03.2017.
21. Gordon, G.G. (1991), Industry determinants of
organizational culture, Academy of Management
Review, vol. 16, no. 2, pp. 396-415, DOI
10.5465/amr.1991.4278959.
641
 Sorin DOMNIŞORU, Radu OGARCĂ, Isabela DRAGOMIR
22. Hay, D. (1993), Internal control: How it evolved in
four English-speaking countries, The Accounting
Historians Journal, vol. 20, no. 1, pp. 79-102, DOI
10.2308/0148-4184.20.1.79.
23. International Federation of Accountants (2012),
Evaluating and Improving Internal Control in
Organizations, available at
http://www.ifac.org/system/files/publications/files/E
valuating%20and%20Improving%20Internal%20Co
ntrol%20in%20Organizations%20-
%20updated%207.23.12.pdf, accessed
01.03.2017.
24. Jaeger, A.M. (1982), Contrasting control modes in
the multinational corporation: Theory, practice, and
implications, International Studies of Management
& Organization, vol. 12, no. 1, pp. 59-82, DOI
10.1080/00208825.1982.11656333.
25. Japal, S. (2012), Comments on COSO revised
Internal Control - Integrated Framework (2010),
available at
https://soniajaspal.wordpress.com/2012/01/05/com
ments-on-coso-revised-framework-internal-control-
integrated-framework/, accessed 01.02.2017.
26. Johnson, G. (1987), Strategic change and the
management process, Blackwell.
27. Johnson, G. (2000), Strategy through a cultural
lens: Learning from managers‘ experience.
Management Learning, vol. 31, no. 4, pp. 403-426,
DOI 10.1177/1350507600314001.
28. KPMG (2009), Internal Control: A Practical Guide,
pp. 23, available at
http://www.ecgi.org/codes/documents/kpmg_intern
al_control_practical_guide.pdf, accessed
23.03.2017.
29. Kuznetsov, A. (2014), Synergy of corporate culture
and financial control in the chaotic environment,
Journal of Finance and Accounting, vol. 2, no. 6,
pp. 21-30, DOI 10.11648/j.jfa.s.2014020601.14.
30. Lakis, V. şi Giriunas, L. (2012), The concept of
internal control system: Theoretical aspect,
Ekonomika, vol. 91, no. 2, pp. 142-152.
31. Liiceanu, G. (1994), Despre limită, Bucureşti:
Editura Humanitas.
32. Lu, X.U. şi Wenchang, L.I. (2015), The study on
relationship between internal control and enterprise
culture-based on corporate governance
642
mechanism, International Business and
Management, vol. 10, no. 1, pp. 82-87.
33. Margulies, N. (1969), Organizational culture and
psychological growth, The Journal of Applied
Behavioral Science, vol. 5, no. 4, pp. 491-508, DOI
10.1177/002188636900500403.
34. McShane, S.L. şi Von Glinow, M. (2006),
Organizational Behaviour. Emerging Realities for
The Workplace Revolution, 4thed McGraw Hill
Companies Inc.
35. Nickels, G., McHugh, J.M. şi McHugh, S.M. (2011),
Understanding Business, 9thed. Irwin, McGraw-Hill
New York.
36. Ouchi, W.G. (1980), Markets, bureaucracies, and
clans, Administrative Science Quarterly, vol. 25,
no. 1, pp. 129-141, DOI 10.2307/2392231.
37. Ouchi, W.G. (1981), Theory Z: How American
business can meet the Japanese challenge,
Reading, MA: Addison-Wesley Publishing
Company.
38. Padilla, A., Hogan, R., şi Kaiser, R.B. (2007), The
toxic triangle: Destructive leaders, susceptible
followers, and conducive environments, The
Leadership Quarterly, vol. 18, no. 3, pp. 176-194,
DOI 10.1016/j.leaqua.2007.03.001.
39. Peters, T.J. şi Waterman, R.H. (1982), In search of
excellence: Lessons from America’s bestrun
companies, New York: Harper & Row.
40. Pfister, J. (2009), Managing Organizational Culture
for Effective Internal Control: From Practice to
Theory, Springer Physica-Verlag, Berlin
Heidelberg.
41. Plakhotnik, M.S. şi Rocco, T.S. (2005),
Organizational Culture: A Literature Review of the
AHRD 1994-2005 Proceedings, Florida
International University, USA.
42. Ray, C.A. (1986), Corporate culture: the last
frontier of control?, Journal of management
studies, vol. 3, no. 3, pp. 287-297, DOI
10.1111/j.1467-6486.1986.tb00955.x.
43. Renard, J. (2016), Théorie et pratique de l'audit
interne, neuvième edition, Groupe Eyrolles, Paris.
44. Roth, J. (2010). Best Practices: Evaluating the
Corporate Culture, Published by Altamonte
Springs, Fla.: Institute of Internal Auditors.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Organizational culture and internal control
45. Schein, E.H. (1968), Organizational socialization,
Industrial Management Review, vol. 9, no. 2,
pp. 1-16.
46. Schein, E.H. (1990), Organizational culture,
American Psychologist, vol. 45, no. 2, pp. 109-119.
47. Sim, M. (2009), National culture effects on groups
evaluating internal control, Managerial auditing
journal, vol. 25, no. 1, pp. 53-78, DOI
10.1108/02686901011007306.
48. Smircich, L. (1983), Concepts of culture and
organizational analysis, Administrative Science
Quarterly, vol. 28, no. 3, pp. 339-358, DOI
10.2307/2392246.
49. Sulkovsky, L. (2012), Elements of organizational
culture – theoretical and methodological problems,
Management, vol. 16, no. 2, pp. 63-71, DOI
10.2478/v10286-012-0056-y.
50. Staicu, A. M., Tatomir, R. şi Lincă, A. C. (2013),
Determinants and consequences of tone at the top,
International Journal of Advances in Management
and Economics, vol. 2, no. 2, pp. 76-88.
51. Tabuena, J. (2016), Companies and regulators are
paying more attention to getting culture right,
available at http://misti.com/audit-news-
trends/auditing-corporate-culture-a-new-imperative,
accessed 20.02.2017.
52. Teehankee, B. (1994), Organizational culture: A
critical review of literature, DLSU Dialogue: An
Interdisciplinary Journal for Cultural Studies, vol.
27, no. 1, pp. 67-92.
53. The Business Dictionary (2017), available at
http://www.businessdictionary.com/definition/organi
zational-culture.html, accessed 01.02.2017.
No. 4(148)/2017
54. The Institute of Internal Auditors (IIA) (2014),
Culture and internal control, available at
https://www.iia.org.uk/resources/ethics,-values-
and-culture/organisational-culture/culture-
andinternal-control/, accessed 02.02.2017.
55. United States General Accounting Office (1999),
Standards for Internal Control in the Federal
Government, available at
http://www.gao.gov/special.pubs/ai00021p.pdf,
accessed 12.09.2016.
56. Van Dyck, C., Frese, M., Baer, M. şi Sonnentag, S.
(2005), Organizational error management culture
and its impact on performance: a two-study
replication, Journal of Applied Psychology, vol. 90,
no. 6, pp. 1228-1240, DOI 10.1037/0021-
9010.90.6.1228.
57. Vargas-Hernández, J.G., Casas Cardenaz, R. şi
Calderón Campos, P. (2016), Internal control and
organizational culture in small businesses: A
conjunction to competitiveness, Reuna, vol. 21,
no. 2, pp. 5-22.
58. Wright, R.M. (2009), Internal Audit, Internal Control
and Organizational Culture, available at
http://vuir.vu.edu.au/1989/1/R-M-Wright-Thesis-
2009.pdf, accessed 02.02.2017.
59. Wu, J.Y. (2008), A general behavior model and
new definitions of organizational cultures, Journal
of Socio-Economics, vol. 37, no. 6, pp. 2535-2545,
DOI 10.1016/j.socec.2007.10.002.
60. Xiao, Q. (2017), Control or Autonomy? A Case
Study of two Organizational Forms in the
Zhangjiakou Internal Migrant Organization,
Public Organization Review, pp. 1-15.
643
 Audit financiar, XV, Nr.
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, 4(148)/2017,
Pejman 644-654
EBRAHIMI
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Financial
literacy
Abstract
training and its The importance of financial literacy has increased due to
factors such as the development of new financial

role in the
products, the complexity of instruments and financial
markets, political changes, and economic factors. For
this reason, considerable measures have been
performed recently by people and organizations with

participation scientific competencies such as the World Bank, in

respect of introducing, evaluating, and improving the
people’s financial literacy. Due to the importance of this

ratio of the
concept, this research has been performed with the goal
of evaluating the role of the financial literacy training in
the participation ratio of small and medium-size
enterprises in financial markets. The statistical

SMEs in the population of this research is composed of small and

medium-size companies activating in the industrial city
of Rasht. For the data analysis, the Structural Equation

financial
Modelling was used, by the PLS method. The results
show that the financial literacy training has a positive
and significant impact on the financial literacy level, and
also on the market participation.

markets Keywords: Financial Literacy, Financial Training, Market

Participation
JEL Classification: C12, G1

Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, To cite this article:

Assistant Professor in Economy, Department of
Management, Rasht Branch, Islamic Azad University,
Rasht, Iran
Pejman EBRAHIMI,
Department of Management, Rasht Branch, Islamic
Azad University, Rasht, Iran,
E-mail: pejman.ebrahimi77@gmail.com
Mirbargkar, S.M. and Ebrahimi, P. (2017), Financial literacy
training and its role in the participation ratio of the SMEs in the
financial markets, Audit Financiar, vol. XV, no. 4(148)/2017, pp.
644-654, DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/644
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/644
Received: 25.04.2017
Revised: 18.05.2017
Accepted: 19.05.2017

644 AUDIT FINANCIAR, year XV

Financial literacy training and its role in the participation ratio of the SMEs
in the financial markets
Introduction
One of the important topics in Iran‘s economy is the
investment issue, as well as the participation ratio of
economic enterprises in this field, with an impact on
reaching sustainable development. Investment in Iran is
a major issue of the country‘s development plans. As an
important reason therefor we can point to the
unemployment issue in the country, which is considered
a great crisis in the country‘s economy. There is hope
that this issue can be dealt with by investment
development as investment leads to an increase of the
national production, and it ultimately causes the increase
of the community‘s need of workforce. Another important
issue which should be noted is the financial literacy ratio
of the investors. Those who have a higher financial
understanding manage their daily financial affairs and
long- term plans better. The investment market is very
complicated and it is based on important and difficult
decision makings. Naturally, decision makers should
have proper information. The investors, who are
decision makers in the economic field, should have
financial information and the ability to analyze the
financial market at a reasonable level, whereas this
shows the importance of financial literacy. .
Financial literacy means the ability to manage money
effectively and efficiently in the processes related to
financial decision makings (Bayrakdaroglu and San,
2014). Accurate and coherent financial training can help
creating saving plans, debt management and making
strategic investment decisions for training retired people
or their children. Contrary to this point, some
researchers say that the measures performed in respect
of financial literacy improvement can only justify a small
part of the financial behavior and, like other trainings, it
will be eliminated with the passage of time (Hendriks,
2010). Financial literacy impacts on the decision-making
process, and it is less likely that people with low financial
literacy participate and invest in stock markets.
Investors‘ access to the information related to financial
assets during a short time and usually without cost is
important for the analytical thinking of the managers. By
having knowledge and information concerning items
transacted in financial markets and by the exact
evaluation of these items and instruments, managers
can respond better to the company‘s requirements. The
process of changing and processing raw financial data
to eligible items like responsiveness and meeting
company‘s requirements is also made possible by the
No. 4(148)/2017
ability of managers in the field of financial literacy (Roij
et al., 2011)
The development of small and medium enterprises that
actually makes possible the general public participation
in the country‘s economic development is the most basic
and perhaps the most essential foundation of the
economic development. In Iran, the definition of various
organizations about small and medium enterprises is not
the same either. Various organizations, like The Iran
Small Industrial Parks Organization (ISIPO, 2014),
according to their business requirements, have
considered different classifications for the enterprises in
terms of large, small and medium-sized. Despite the
effect of SMEs on the global economy, this is not well
recognized in Iran. The Ministry of Industry, Mining and
Trade showed in 2014 that the number of firms with less
than 50 employees and an industrial operating license,
is of 82.8 thousand, i.e. 91.5% of all units. Their share in
the capital and full-time employment of industrial units
was of 24.4% and 41.2%, respectively. By contrast,
firms with 50 or more employees, despite their relatively
low share of operating licenses, comprise 75.6% of the
capital and 58.8% of the full-time employment of
industrial units. This is greater than for firms with less
than 50 employees (Ebrahimi and Mirbargkar 2017).
Ebrahimi and Mirbargkar (2017) introduces small and
medium enterprises as having 5 to 50 employees.
Growth and development among Small and Medium
Enterprises (SME) will result both in the development of
financial markets and SMEs. Better financial literacy can
have advantages such as an increased demand for
financial services, higher savings, a better risk
management, the reduction of economic volatility, the
improvement of financial intermediation and the financial
development progress for these small and medium
enterprises. This condition will cause the increase of
competition in financial markets and the investment
distribution will reach more balance among the
community (Nunoo and Andoh, 2012). Creating an
optimum investment structure and performing an
accurate and successful financial strategy require a
certain degree of literacy.
Previous researches have shown that instead of using
standards and principles based on financial training,
using empirical and simpler training can cause the
economic development of small and medium companies
to a greater extent. In other words, using a training
course in small and medium companies that
645

corresponds with their basic requirements is considered
as the most efficient and appropriate method for the
economic development and growth of these enterprises
(Drexler et al., 2014). Researches have also shown that
financial literacy in connection with analyzing and
understanding hazard has a direct relationship with the
investment decision making (Sachse et al., 2012).
Currently, it seems that the financial literacy level as an
information limitation has prevented the participation and
use of all the capacities of small and medium enterprises
on the financial markets. Hence, in this research we
intend to determine the Financial Literacy level (FL) and
its relationship with Financial Training (FT) and Market
Participation (MP) among small and medium business
enterprises in the industrial city of Rasht. With regard to
the mentioned points, the question occupying the
researcher‘s mind regards the relationship between the
financial literacy education and the participation ratio of
small and medium enterprises from the industrial city of
Rasht in the financial markets.
1. Literature review
Financial literacy was defined for the first time in 1997 in
America as ―the ability of a person to use the knowledge
and skills for effectively management of financial
resources for lifetime financial security.‖ After this
definition, several definitions were provided for financial
literacy ranging from having knowledge of financial
concepts to the ability to perform financial planning for
the future needs. The Organization for Economic
Cooperation and Development (OECD) defined financial
literacy for people under 15 years as it follows: ―financial
literacy refers to the knowledge and understanding the
concepts and financial risks, skills, motivation and
confidence to apply such knowledge and understanding
in order to make effective decisions in range of financial
areas for improving financial welfare of people and
community as well as empowerment to participate in
economic life‖. In addition, this organization defined
financial literacy for adults as a combination of
awareness, knowledge, skills, attitude, and behaviour
necessary for adopting proper financial decisions and
ultimately to achieve personal financial welfare.
Financial literacy includes a set of skills and perceptions
necessary to deal with everyday financial issues and
issues available in public economy; the proper use of
these skills makes people achieve a long term financial
646
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI
welfare. Nowadays, considering the complexity of
financial markets, the development and expansion in
scope of the financial institutions‘ activity and the
ongoing effort to increase the market share, the need for
having financial literacy increased. Financial literacy is
the ability of people to obtain information, analyse and
manage their financial status so that it affects their
financial and mental welfare (life satisfaction). The
financial market provides the necessary facilities for the
transfer of savings from natural and legal people to other
people, who have productive investment opportunities
and require financial resources. The transfer of funds in
almost all cases leads to the creation of financial assets.
In fact, it is a claim to future incomes of personal (legal)
assets, that have issued securities. In terms of the
importance of small and medium-sized enterprises for
the economic development, it can be said that today, in
many newly-developed countries such as India, South
Korea and Malaysia, what has accelerated their
development is the growth of their small and medium-
sized businesses. The development of these
enterprises, which in fact provide the conditions for
public participation in the country's economic
development, is one of the most basic and perhaps
essential economic infrastructures of development in
economic sectors (Loader, 2015). Accordingly, the
small, quick impact of entrepreneur industries has
always been considered by developed or developing
countries as one of the ways for economic development
during the last three decades. The economic justification
of small industries is the need for low investment, high
efficiency, and flexibility.. Tennyson and Nguyen (2001)
investigated in their study the effect of the financial
literacy education programs provided in different states
of USA, on the financial literacy score of high school
students. The selected sample consisted of 1997 high
school students from 20 states with comprehensive
financial literacy topics and 11 states without financial
literacy topics. In the studies conducted, a considerable
difference was observed between the financial literacy
score of the two groups. According to them, this result
might be attributed to the employment and effectiveness
of the educational programs in the different states.
Additionally, Peng (2010) examined in his study the
effect of a theory-based educational method based on
the change theory in promoting financial literacy among
high school students in Hong Kong
AUDIT FINANCIAR, year XV
Financial literacy training and its role in the participation ratio of the SMEs
in the financial markets
Accordingly, 193 students were divided into two
experimental and control groups. Twelve teachers (n=6
in each group) provided financial literacy to students
using two methods (the conventional method and the
method based on change theory). They took a financial
literacy test in four stages (one pre-test and three post-
tests: immediately after completing the class, six weeks
after completing the class, and 6 months after
completing the class). The results of the tests showed
that in all stages the experimental group surpassed the
control group and kept their distance in all the tests. The
author suggests that the method based on the change
theory should be used for educating financial literacy
and support its durability over time.
Figure no. 1. Research Conceptual Model
Source: Author‘s compilation, 2016
Considering research model, the following hypotheses
are suggested:
Hypothesis 1. The financial training impacts on the
financial literacy level of SMEs.
Hypothesis 2. The financial training impacts on the
participation of SMEs in financial
markets.
Hypothesis 3. The financial literacy level impacts on the
participation of SMEs in financial
markets.
2.3. Sample and data collection
The statistical population of this research is composed
of small and medium enterprises activating in the
industrial city of Rasht. The basis of this research is
No. 4(148)/2017
2. METHODOLOGY
2.1. Research goal
The major goal of performing this research is to
investigate the impact of the financial training and the
financial literacy level on the participation of small and
medium enterprises in the financial markets.
2.2. Research model and hypotheses
The researcher-made conceptual model of research and
the relationships between variables have been shown in
Figure no. 1.
the definition of the Industries and Mines Organization
and Industrial Towns about small and medium
enterprises. Based on the information obtained from
the Industries and Mines Organization and Industrial
Towns Company of Guilan province, the number of
SMEs activating in the industrial city of Rasht is of 150
companies. In order to sample the research statistical
population, having the list of small and medium
companies activating in the industrial city of Rasht, the
simple random sampling method has been used.
According to Morgan‘s table, the sample size with
regard to the statistical population size was estimated
to 108 people. For this purpose, 130 questionnaires
were distributed among the members of the research
statistical population (senior managers of mentioned
companies), and ultimately the data analysis was
performed on 109 analysable questionnaires.
647
 Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI

2.4. Variables measurement less than 5 years, 22 percent have between 5 to 10

In the present research, the researcher-made
questionnaire was used in order to investigate the
investors‘ viewpoint in the stock exchange, (see,
Appendix 1). The scale used in the questionnaire is
Likert‘s 5 options scale. We used 10 items to measure
the variables of financial training, 10 items to measure
the financial literacy level, and 4 items to measure the
participation in financial markets.
3. RESULT
3.1. Respondents’ Features
From 109 respondents of the questionnaire of this study,
85 percent are male, 15 percent are female, 26 percent
are single, and 74 percent are married, 26 percent have
years, 15 percent have between 15 to 20 years, and 8
percent have more than 20 years work experience.
3.2. Test of Data Normality
In order to assess the normality or non-normality status
of the distribution of the research variables, the K-S test
has been used (See, Table no. 1).
Regarding the K-S test results inserted in Table no.
1, the Sig value for all variables was less than 0.05,
hence the hypothesis of the normality of variables is
rejected and the hypothesis of non-normality of the
distribution of research variables is confirmed.
Regarding that the research variables do not have a
normal distribution, the structural equation modelling,
by the PLS method, is used for analysing the data.

Table no. 1. Assessment Test of the Distribution Status of the Research Variables
Variables Number K-S statistics Sig
Financial Literacy Training 109 1.531 0.018
Financial Literacy Level 109 1.802 0.003
Market Participation 109 1.631 0.010
Source: Author‘s calculations, 2016

3.3. Data Analysis consistency) and discriminant validity. To assess the

reliability criterion, we investigate each one of the items.
The structural equation modelling by the PLS method
If the factor loads of each item on the structure related to
includes two stages: the measurement model test, and
itself is significant, it can be argued that the items have
the structural model test. The measurement model test
an adequate reliability.
includes the investigation of reliability (internal

Table 2. Factor Load of Financial Literacy Training

Financial Literacy Training
Items
Factor Load Significance
Q1 0.67 Confirmed
Q2 0.79 Confirmed
Q3 0.70 Confirmed
Q4 0.78 Confirmed
Q5 0.79 Confirmed
Q6 0.80 Confirmed
Q7 0.64 Confirmed
Q8 0.28 Rejected
Q9 0.59 Confirmed
Q10 0.73 Confirmed
Source: Author‘s calculations, 2016

648 AUDIT FINANCIAR, year XV

Financial literacy training and its role in the participation ratio of the SMEs
in the financial markets

As it is observed in Table no. 2, the factor load of item 8 the next analyses. Other items were higher than 0.5, at
is less than 0.5; hence this question was excluded from 0.01 significance level.

Table no. 3. Factor Load of Financial Literacy Level Variable

Financial Literacy Level
Items Factor Load Significance Items Factor Load Significance
Q11 0.70 Confirmed Q16 0.78 Confirmed
Q12 0.61 Confirmed Q17 0.69 Confirmed
Q13 0.74 Confirmed Q18 0.68 Confirmed
Q14 0.72 Confirmed Q19 0.76 Confirmed
Q15 0.76 Confirmed Q20 0.61 Confirmed
Source: Author‘s calculations, 2016

As it is observed in Table no. 3, the factor loads of all The second reliability criterion is the investigation of the
items were higher than 0.5, at 0.01 significance level. compound reliability of each one of the structures.
Compound reliability, which is known as Composite
Reliability as well, is considered a more modern criterion
Table no. 4. Factor Load of Market Participation
for determining reliability, compared with Cronbach‘s
Variable
alpha. This reliability is obtained through the Dillon -
Items Market Participation Goldstein coefficient, and values that are higher than 0.7
for this criterion are acceptable. The third reliability
Factor Load Significance criterion is the Average Variance Extracted (AVE). The
Q21 0.83 Confirmed AVE criterion indicates the average variance shared
Q22 0.86 Confirmed between each structure with its indicators. Actually, this
Q23 0.79 Confirmed criterion shows the correlation ratio of one structure with
Q24 0.67 Confirmed its indicators; a higher value of this correlation stands for
Source: Author‘s calculations, 2016 a better model fitness. The values higher than 0.5 for
this criterion indicate an appropriate reliability of the
structure. In Table no. 5, the two criteria of CR and AVE
As it is observed in Table no. 4, the factor loads of all
for the research structures have been presented.
items were higher than 0.5, at 0.01 significance level.

Table no. 5. Reliability Values of the Research Structures

Variable CR AVE
Financial literacy Training 0.91 0.53
Market Participation 0.87 0.63
Financial Literacy level 0.90 0.50
Source: Author‘s calculations, 2016

In order to investigate the validity of the research model,
the criterion introduced by Fornell and Larcker (1981) is
used. This criterion shows the relationship ratio of one
structure with its indicators in comparing the relationship
of that structure with other structures of research, in a
way that the divergent validity of a model indicates that
one structure in the model has more interaction with its
indicators than other structures. The Fornell and Larcker
criterion is obtained in this way that the AVE Square root
of one structure should be more than the correlation of
that structure with other structures. This criterion has
been presented in Table no. 6.

No. 4(148)/2017 649

 Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI

Table no. 6. Investigation of Research Variables Validity

Variable Financial Literacy Training Market Participation Financial Literacy Level
Financial literacy Training 0.72
Market Participation 0.71 0.79
Financial Literacy level 0.57 0.68 0.70
Source: Author‘s calculations, 2016

In this matrix, the correlation of latent variables has been
reported. The scores on the main diagonal of matrix are
AVE Square root. Based on this criterion, provided that
these scores are higher than their lower scores, the
structure has an appropriate validity. In Table no. 6, all
variables have appropriate validity. As it is observed in
Table no. 7, regarding the results of the t-statistics, it
can be said that all research hypotheses were significant
at 0.01 error level, and they are confirmed.

Table no. 7. Investigation of the Research Hypotheses

Research Hypotheses β t-Value Test Result
H1: Financial Literacy Training 0.57 7.98 Confirmed
Financial Literacy Level
H2: Financial Literacy Level 0.35 3.82 Confirmed
Market Participation
H3: Financial Literacy Training 0.58 7.55 Confirmed
Market Participation
Source: Author‘s calculations, 2016

The GOF criterion is also related to the general part of
the structural equations modelling. It means that the
researcher, having investigated the fitness of the
measurement section and structural section of his/her
research general model, can also test the fitness of the
general section by this criterion. In the PLS method,
three values of 0.01, 0.25, and 0.36 have been
introduced as weak, medium, and strong values for
GOF (Wetzels, Odekerken-Schröder and Oppen, 2009).
In table 8, the GOF value related to the research
structural model has been calculated.

Table no. 8. Investigation of GOF Criterion

Variable R2 Shared values GOF
Financial Literacy Training - 0.53 0.52
Market Participation 0.69 0.63
Financial Literacy Level 0.32 0.50

The GOF criterion has been calculated 0.52 for fitness of
general model, indicating a very strong fitness of model.
Conclusion
Nowadays, what has accelerated the progress in many
new developed countries is the development of their
small and medium businesses. The development of
these enterprises that actually permits the background of
general public participation in the country‘s economic
development, is among the most basic and perhaps the
most essential infrastructures of development in
economic sections. On this basis, small quick yielding
and entrepreneur industries have continuously been
considered by developed or developing countries as one
of the ways of reaching economic development during

650 AUDIT FINANCIAR, year XV

Financial literacy training and its role in the participation ratio of the SMEs
in the financial markets
three recent decades. The low investment requirement,
the high return, and the flexibility of small industries
reveal further the economic justification of small
industries. Small and medium industries also have a
very important role in creating employment, particularly
for workers with limited skills and low income women.
The ability to use financial market instruments and
having adequate financial literacy in small and medium
trade companies considerably help their progress and
success in financial and competitive markets. The
financial literacy level of managers, and even employees
having financial training, impact on making strategic
management decisions and getting desirable result.
Due to a set of distinctive characteristics separating
the small and medium enterprises from large
enterprises, we see different economic effects of
activities of these enterprises on the economy
compared to large enterprises; these effects
determine the need to investigate the situation of
small and medium enterprises in general, and
especially solving their financing problems. Some of
the most important effects of small and medium
enterprises in all countries are their contribution to
the job growth and the decrease of the
unemployment rate , especially in less developed or
developing countries, where the uncontrolled growth
of the population, the deficiency in creating human
capital and the inefficiency of market mechanisms in
creating a balance between the supply and demand
of work are some of the economic structure
characteristics. It caused that, despite abundant
potential economic facilities, employment became an
unsolved problem and crisis. Since 1970 onwards,
most development economists continuously
emphasize the orientation to small industries for
solving the problem of the unemployment crisis in the
third world. In its annual report from 1997, UNIDO
declared the failed experience of large industries to
create employment and stated that, in order to solve
the problem of unemployment in the developing
countries, small and medium enterprises should be
supported financially. As small and medium
industries have a high share of employment, they
were more directed to use a special type of
technology, implemented with by more workers and
No. 4(148)/2017
less capital. In other words, since the small and
medium enterprises apply more user-based
technology compared with large enterprises, and can
create employment with less capital, the number of
jobs created by these companies is more than the
one created by large companies. The second effect
of small and medium industries is the positive effect
of these industries on the distribution of income.
Suggestions for Future Researches
It is suggested to assess the financial literacy level
variable by designing questions, issues, and
practices about financial topics in future researches
and compare their results with the findings of this
research. It is also suggested that the future
researchers investigate the relationship between the
independent and dependent variables of this
research in various industries separately, as well as
their attractiveness ratio and the level of knowledge
workers required for various industries separately,
and compare the results with the findings of this
study.
Research Limitations
In this research, in order to assess the financial
literacy level, the components and topics were
extracted from the theoretical bases and according to
them, the respondents‘ viewpoints concerning their
information ratio about these components were
asked. This issue is one of the limitations of this
research. In the absence of this limitation, researcher
could evaluate the respondents‘ financial literacy
level by technical questions related to financial
topics. The market participation variable was also
assessed as a distance variable, while this variable
can be assessed relatively too. In this study, all small
and medium companies activating in the industrial
city of Rasht were also investigated as a statistical
population, and factors such as the industry type and
its attractiveness, the ratio of the industry‘s reliance
on financial literacy, and the knowledge level of
employees working in the industry were not
considered in the statistical analysis.
651

REFERENCES
1. Bayrakdaroglu, A. and San, F.B. (2014), Financial
Literacy Training as a Strategic Management Tool
among Small – Medium Sized Businesses
Operating in Turkey, Procedia- Social and
Behavioral Sciences, vol. 150, pp. 148-155, DOI:
10.1016/j.sbspro.2014.09.019.
2. Drexler, A., Fischer, G. and Schoar, A. (2014),
Keeping It Simple: Financial Literacy and Rules of
Thumb, American Economic Journal: Applied
Economics, vol. 6, no. 2, pp. 1-31, DOI:
10.1257/app.6.2.1.
3. Ebrahimi, P. and Mirbargkar, S.M. (2017), Green
entrepreneurship and green innovation for SME
development in market turbulence, Eurasian
Business Review, vol. 7, no. 2, pp. 203-228, DOI:
10.1007/s40821-017-0073-9.
4. Fornell, C. and Larcker, D.F. (1981), Evaluating
structural equation models with unobservable
variables and measurement error, Journal of
Marketing Research, vol. 18, no. 1, pp. 39-50, DOI:
10.2307/3151312.
5. Hendriks, T.P. (2010), National financial strategy,
Education in a competitive and globalizing world
series, Nova Science Publication, New York.
6. ISIPO (2014), Iran small industrial parks
organization, available at http://en.isipo.ir/.
7. Loader, K. (2015), SME suppliers and the
challenge of public procurement: Evidence
revealed by a UK government online feedback
facility, Journal of Purchasing and Supply
652
Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI
Management, vol. 21, no. 2, pp. 103-112, DOI
10.1016/j.pursup.2014.12.003.
8. Nunoo, J. and Andoh, F.K. (2012), Sustaining
small and medium enterprises through financial
service utilization: Does financial literacy matter?,
Agricultural & Applied Economics Association’s
2012 Annual Meeting, Washington.
9. Pang, M.F. (2010), Boosting financial literacy:
Benefits from learning study, Instructional Science¸
vol. 38, no. 6, pp. 659-677, DOI 10.1007/s11251-
009-9094-9.
10. Roij, M., Alessie, R. and Lusardi, A. (2011),
Financial literacy, retirement preparation and
pension expectations in the Netherlands, CeRP
Working Papers 110, Center for Research on
Pensions and Welfare Policies, Turin (Italy).
11. Sachse, K., Jungermann, H. and Belting, J.M.
(2012), Investment risk – The perspective of
individual investors, Journal of Economic
Psychology, vol. 33, no. 3, pp. 437-447,
Doi:10.1016/j.joep.2011.12.006.
12. Tennyson, S. and Nguyen, C. (2001), State
curiculum mandates and student knowledge of
personal financial, The Journal of Consumer
Affairs, vol. 35, no. 2, pp. 241 – 262, DOI
10.1111/j.1745-6606.2001.tb00112.x.
13. Wetzels, M., Odekerken-Schröder, G. and Oppen,
C.V. (2009), Using PLS path modeling for
assessing hierarchical models: Guidelines and
empirical illustration, MIS Quarterly, vol. 33, no. 1,
pp. 177-195.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Financial literacy training and its role in the participation ratio of the SMEs
in the financial markets

Appendix no. 1: Questionnaire of the research

Financial Training
Topics related to tax, salary and wages
Topics related to the impact of inflation on purchase power
Topics related to added value tax
Topics related to the safe investment of the surplus funds in short-term
Topics related to the long-term deposit of surplus funds
Topics related to the preservation of the purchasing power in inflation conditions
Topics related to wage deductions and the net amount received
Topics related to understanding the wage tax base exemption
Topics related to the impact of investments in stock exchange
Topics related to the investment risk reduction strategy in the stock

Financial Literacy Level

Topics related to life-long financial planning
Topics related to the difference between the bank interest rate belonging to different activities
Topics related to understanding the appropriate success of borrowing money
Topics related to people‘s responsibility limits in loan guarantee of others
Topics related to the items that are expendable without restriction
Topics related to the cheque from the perspective of the trade rule
Topics related to the recognition of credit cards
Topics related to the recognition of new e-banking services
Topics related to the recognition of insurance coverage appropriate for different jobs
Topics related to the rights of retirement period

Financial Markets Participation

On investment in the stock
Taking the necessary measures about reducing investment risk in the stock
On short-term investment without risk
On the measures needed to acquire the maximum ensured profit from the savings.

No. 4(148)/2017 653

 Seyed Mozaffar MIRBARGKAR, Pejman EBRAHIMI

Appendix no. 2

Figure no. 2. Route Coefficients and Factor Loads of Research Variables

Figure no. 3. Significance of Routes

654 AUDIT FINANCIAR, year XV

Audit digital
The financiar,economic
XV, Nr. 4(148)/2017,
chain –655-666
ICT in the loop of the OECD regulations
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Abstract
Taxation is today at the top of the agenda of
international organizations, a reflection of governments’
intent to gather as many taxes as possible into their

The digital
jurisdictions. There is an assumption that base erosion
and profit shifting exists, carried out in some cases as a
result of aggressive tax planning or, in other cases, as a
result of the lack of coherence of the tax systems of

economic
various jurisdictions. There is an estimation that
countries worldwide lose taxable income equivalent to
between 4% and 10% of global revenues from corporate

chain – ICT in
income tax. The Romanian ICT business is generating
significant profits.
This paper intends to analyze the information technology
sector, in which businesses are rapidly growing, in line

the loop of the with technology for all sectors of activity and in line with
the EU’s strategy for promoting and supporting
innovation.

OECD The objective of this paper is to analyze how the ICT

sector may be affected by the new approach of
allocating profits to various jurisdictions and how R&D

regulations
activities may also need to be reanalyzed, in terms of
fees charged between multinationals.
Romania can be proud of its ICT professionals and the
business generating profits in the sector. The author has
also analyzed how other countries may benefit from
profits from international transactions carried out in the
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ, sector and how Romania can continue to support it.
Bucharest University of Economic Studies, Keywords: OECD, BEPS, ICT, R&D, transfer pricing,
E-mail: rjurubita@kpmg.com substance, value added, know-how, innovation, taxable
profits

To cite this article:

Lupoi Jurubiţă, R. (2017), The digital economy chain – ICT in
the loop of the OECD regulations, Audit Financiar, vol. XV,
no. 4(148)/2017, pp. 655-666,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/655
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/655
Received: 15.04.2017
Revised: 15.06.2017
Accepted: 16.06.2017

No. 4(148)/2017 655


Introduction
Today‘s economic reality shows an increased number of
complex products, on the borderline between products
and services, an important component consisting of
knowledge, experience and know-how. More and more
products and services involve digital content, or are
subject to digital transmission.
From a commercial point of view, globalization presents
an opportunity for multinationals, as more and more
emerging markets are penetrated, and thus, technology
and innovation spread worldwide. From a taxation point
of view, the multitude of international transactions give
rise to the question as to whether each state receives
the correct level of taxable profits as a result of
commerce carried out worldwide (Corlaciu and Tiron
Tudor, 2013; Feleagă and Neacşu, 2016).
After two years of work, 15 papers have been issued by
the OECD and G20 countries addressing Base Erosion
and Profit Shifting (BEPS). The underlying driver is each
state‘s desire to ensure that a fair amount of corporate
tax is paid in that country as a result of various
international transactions.
The purpose of this paper is to analyze how the ICT
sector may be impacted by the new approach of
allocating profits to various jurisdictions and how the
R&D activities may also need to be reanalyzed when it
comes to fees charged between multinational
companies.
The method upon which the global analysis will be
based is, in fact, the splitting of profits among
companies, based on the economic value they are
deemed to create across the economic chain. The
previously used methodology for assessing services is
cost plus mark-up, according to which a mark-up is
added to all the direct and indirect costs which are
attributable to a certain activity, for a certain profit
center.
On a greater level of detail, the objective of this paper is
to analyze and assess the magnitude of the taxable
profits registered in the ICT sector of Romania, and the
impact which the new regulations launched by OECD
through the issuing of the BEPS Actions may have upon
the level of profits in this sector. Specifically, the
importance of the Romanian ICT sector is determined
via the taxable profits the industry gets, as a contributor
to the state budget. The analysis focuses on Romania
656
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
and on several European countries. As ICT is essentially
an innovative sector, the author extended the analysis of
the Romanian ICT sector to include R&D activities. The
interferences of the new OECD regulations regarding
the transfer pricing approach with the ICT and R&D
sectors are analyzed by performing two case studies.
The results of the research made via the two case
studies reveals how the European countries will seek to
increase the level of the taxable corporate income
declared by the ICT and R&D companies registered in
that specific tax jurisdiction.
The research methodology used in this paper includes
two steps:
1) The first step consists of a literature review of
international and Romanian publications on transfer
pricing. The author analyzed how the attributable
profits in a certain jurisdiction, for taxation purposes,
are going to be realized, based on the key concept of
transfer pricing encountered in the relevant
publications. The new allocation of profits between
companies is most likely to follow a rationale similar
to the profit split method as it is defined in the
Romanian Fiscal Code.
2) The second step consists of a case study analysis
performed in the ICT and R&D sectors, in order to
anticipate the changes which may be seen in the
future with respect to the allocation of profits from the
sectors, between various countries. The author
presented two case studies from the digital sector:
one referring to complex advertising services with
digital delivery, and the second referring to the
research and development of new products which
are to be commercialized. The author subsequently
analyzed the development of the ICT sector in
Romania via the net margin indicator obtained by the
providers. The comparison is made with a number of
EU countries, thus revealing that the ICT sector is
indeed a big contributor to the Romanian economy
and to the taxes raised by the state. The purpose is
to see how the new trends in international transfer
pricing policies would affect the level of taxable
profits in Romania, in the specific sector of ICT and
R&D.
The literature review starts from the key transfer
pricing concepts presented in the IBFD book
named Transfer Pricing and Business
Restructurings. The book also presents trends
relating to business restructurings. In recent years,
AUDIT FINANCIAR, year XV
The digital economic chain – ICT in the loop of the OECD regulations
reorganizations of international operations were
based not only on commercial factors, but also on
the constraints imposed by the local transfer
pricing regulations, in the country where the
commercial activity is carried out. Business
restructurings are a reaction to global competitive
pressures and changing market demand. In
response to market forces, multinational
enterprises (MNE‘s) may be able to retain their
profit margins only by restructuring.
The review of the book Transfer Pricing - Between
Tax Optimization and International Fiscal Evasion
addresses the extreme approach that the tax
authorities in any country may take, in order to
increase the profits considered as taxable in their
jurisdiction, by considering that aggressive tax
planning was made. The case study was
conceived based on this approach, aligning the
practical implications which may arise, with the
provisions of the OECD BEPS Actions.
While the wish of the OECD and G8 states is to
avoid double non-taxation, as a result of transfer
pricing adjustments made by the tax authorities in
one jurisdiction, it is likely that an increased
number of cases of double taxation will arise. The
book issued by IBFD, named Transfer Pricing and
Dispute Resolution addresses the complexity of the
administrative procedures which are in place, in
order to allow multinationals not to face cases of
double non-taxation. The issue of dispute
resolution remains on the list of matters to be
better addressed by the OECD.
This study is divided into 5 parts. The first title
presents general aspects, including the necessity
of BEPS actions due to the globalization process.
The second title contains the 3 pillars proposed by
the OECD to be used in order to assess the right
amount of corporate income tax to be paid, and
also the most important concern of the OECD:
double taxation or double non-taxation.
The third title contains an overview of Action 1 of BEPS,
and also how the analysis approach of profits generated
by advertising services, research and development and
derived profits will change. The fourth title is a
presentation of the profit generated by ICT in Romanian
and other European countries. The final title contains the
author‘s conclusions regarding the new guiding
approach introduced by OECD.
No. 4(148)/2017
1. Substance, transparency, and
coherence under the OECD’s
BEPS actions
The pillars of the new approach introduced by the OECD
and the G8 (the most powerful 8 countries) of assessing
the right level of corporate tax to be paid in a specific
country are: substance, transparency and coherence.
1.1. Substance
Several years ago, Romania introduced a set of rules
allowing tax authorities to analyze the substance of a
transaction, and potentially reclassify it, hence leading to
the application of a different type of tax treatment.
Romania‘s legal system is quite straightforward with
respect to the creation of companies, branches and
partnerships. Each economic presence of an entity
carrying out economic activity in Romania involves fiscal
registration.
Classic transactions include financing operations, which
may more reasonably be seen as capital infusion, and
consequently financial expenses are often neglected by
the tax authorities.
1.2. Transparency
Transparency involves access by the tax authorities to
the financial data of the companies in a specific group,
although they do not operate in that specific jurisdiction.
Action 13 of BEPS introduced the Country-by-Country
report, which makes private data transparent to the tax
authorities of other jurisdictions. This data may then be
used to carry out a deep analysis of the group‘s activity
and of the profits taxable in each jurisdiction.
Certainty remains a goal, but has been rather reduced in
practice, as a result of the BEPS Actions. The whole
approach of the transactions analysis has changed, and
the analysis has become increasingly extensive. The
Actions do not provide solutions, but instead highlight
points for attention and possible questions to be asked,
based on specific scenarios.
1.3. Coherence
In the context of the magnitude of the ICT sector
worldwide, OECD intends to intensify the coherence
between the various taxation systems. The amounts
involved in transactions between companies in the ICT
657

sector, either independent or related parties, are
significant and thus, the new guiding approach
introduced by the OECD BEPS Actions have, as a
declared objective, to ensure that the profits should be
taxed in the countries where the value added is created.
This means that Romania has a real opportunity in
supporting the expansion of the ICT sector.
1.4. Double taxation versus double
non-taxation
The OECD and G8 countries aim to avoid cases of
double non-taxation, meaning that the recipient of profits
does not pay tax under its domestic tax legislation in the
country where it operates, while at the same time
deducting related expenses for corporate tax purposes,
based on the tax legislation applicable in the country
where it has its headquarters.
Where payments are made, e.g. royalty payments (for
transfer of know-how), the OECD and G8 aim to prevent
companies choosing to locate intellectual property rights
in specific countries which grant more favorable tax
treatment, based on so-called ―treaty-shopping‖. Some
Double Tax Treaties provide for favorable tax regimes
for royalties and other types of payments. This is in
addition to the corporate tax regime, where various rates
and regimes (for taxable or non-taxable revenues) may
apply.
However, when the BEPS Actions are implemented, it
will also be important to prevent double taxation. Each
state will try to increase its taxable profits and the
mechanism currently in place does not easily allow for
an increase of taxable profits in one state to be
recognized as an equivalent reduction of profits in
another (Neacşu and Feleagă, 2017).
2. BEPS Action 1 – Addressing the
Tax Challenges of the Digital
Economy
2.1. Digitalization and BEPS Action 1
Business models have evolved rapidly in recent years.
Companies nowadays rely more on digitalization in order
to enhance their activity, to be more visible on the
market, to protect their data, etc. This has been possible
because of development of the technology used and of
658
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
the ICT (information and communication technology)
sector. Some other important element has been the fact
that more and more people have access to information
and that it is affordable (e.g. the Internet). Consequently,
the development of the ICT sector has made
technologies cheaper and more standardized, with
innovation playing an important role for companies
across all industries.
The main characteristics of the digital economy are:
mobility (of intangible assets, users, and business
functions), a strong emphasis on data (―data is king‖),
networking, multi-sided businesses and volatility (the
increasing speed of technological development).
The development of companies‘ business models has
an impact on the economy in general, and thus on local
and international taxation.
Action 1 of the Base Erosion and Profit Shifting (BEPS)
Action Plan focuses on the digital economy and its
impact on corporate income tax and transfer pricing. It
also mentions some VAT influences.
With respect to transfer pricing, Action 1 noted that the
digital economy has also accelerated the spread of
global value chains of multinational companies. The
development of the ICT sector led to integration, making
things like communication, transportation, and currency
exchange rules easier and faster, allowing multinational
companies to operate to a greater extent at a global
level. The development of the ICT sector has even
allowed small companies to operate and employ
personnel in different countries, the result being the so
called ―micro-multinationals‖.
2.2. Digitalized client contacts and
delivery – advertising services
One important aspect of today‘s businesses is the
mixing of almost any other activity with digital solutions,
digital communication and digitally delivered products or
services. For example, a big advertising group of
companies sets up a subsidiary B Co. (a company) in
country B. The business is conducted via A Co., a group
company registered in country A, which enters the
market of country B in the advertising sector. The aim of
A Co. is to attract clients in country B and subsequently
provide them with complex advertising solutions,
including advertising spots and TV related advertising. A
Co. has a wide range of resources: experienced
AUDIT FINANCIAR, year XV
The digital economic chain – ICT in the loop of the OECD regulations
professionals, equipment, and financing, as well as a
reputable brand.
B Co., the company set up by the group in country B,
has employees who deal with the local customers of the
group, on the one hand by promoting the complex
advertising services which may be rendered by A Co.,
and on the other hand by having one-on-one interaction
with local customers, providing education and technical
consulting to customers, when needed.
Figure 1: Example no. 1
The standard approach followed by the tax authorities
and taxpayers so far, has been as described above. The
central idea of the new approach would be that the tax
authorities of country B may consider that B Co. is
involved in creating the demand for services to be
rendered by A Co. and thus in contributing to the
creation of new business for A Co. This would mean that
the tax authorities of country B may consider that B Co.
creates value in the supply chain and is therefore
entitled to receive a part of the profits earned by A Co.
from the business carried out in country B. The standard
approach in the past would have categorized the profits
earned by A Co as so-called ―business profits‖ which
consequently should be taxed in Country A.
The OECD has aimed to reduce the burden of taxpayers
with respect to the documentation needed for transfer
pricing related to intra-group transactions, especially for
SMEs (small and medium sized enterprises). However,
by introducing the BEPS Actions, the opposite effect has
No. 4(148)/2017
The commercial contracts are concluded between A Co.
and the local customers directly. The revenues from the
complex advertising services in country B are registered
by A Co. and subject to corporate tax in Country A.
In country B, B Co. registers revenues charged to A Co.
under a ―cost plus‖ mechanism, i.e. cost plus a mark-up of
7%, where all its costs for employees, office related costs
and other operating costs are included in the cost base.
The profit margin results in taxable profits in country B.
been achieved: a higher burden is placed on the
companies operating in groups. The new approach is
based on the guidance issued by the OECD, according
to which profits should be allocated to the most
important economic activities. The parties which
contribute to the economic value of the group should
have allocated profits, and these profits should be
taxable in their respective jurisdiction. The rule appears
to be simple, but its application is extremely difficult in
practice. There is a degree of subjective judgment with
respect to the level of value created by each entity, in a
business carried out worldwide by a group of
companies. The allocation of profits to a certain
company, on the grounds that it creates value for the
business within a group is even more difficult and
subjective. This is even more surprising, given that the
profit split method has rarely been accepted in the past,
for instance in Romania, by the tax authorities. The
measurement of the value created by each party of the
659
 Ramona LUPOI JURUBIŢĂ

group actually involves an allocation of profits between
those companies, meaning, in fact, the application of a
profit split method.
Detailing the concept of value creation as one of the
main drivers for being entitled to a particular share of
profits, a company having 3 employees would by
definition be a lower value creator compared against a
company employing 100 professionals. Companies with
a low number of personnel would be deemed not to
receive large profits. The OECD emphasizes some
critical sectors where countries consider that complex
operations should no longer be analyzed under the
standard approach, but rather look to who is providing
financing, and who has the personnel and the
equipment, as well as the know-how and experience.
When analyzing the circumstances, focus should be
placed on the available commercial opportunities,
meaning that it is important to consider whether the
company had other options to conduct the business or to
enter into other commercial arrangements.
Standard methodology
Let the costs of B Co. be 1,000 m.u. (i.e. monetary units)
per month, and let the services fees charged by B Co. to
A Co. be 1,070 m.u. per month, meaning that the
taxable profits (excluding the impact of taxation such as
non-deductible expenses) would be 70 m.u.
The methodology used in this paper is to assess
additional profits assigned to B Co., i.e. a portion of the
profits earned by A Co. from the market in country B.
Let the profits earned by A Co. from the advertising
contracts signed with customers in country B be 50,000
m.u. per month. The contracts are directly concluded
between A Co. and the customers.
The research methodology
undertaken by this paper
A complex question arises: which company contributes
to the value of the group and to which extent? There is
no methodology provided by legislation in this respect,
just guidance brought by BEPS Action 1 and BEPS
Actions 8-10 with respect to how to determine the main
drivers of value. The entity creating value is entitled to
receive profits, as well as the entity providing the
financing and, more importantly, the company taking the
risks.
The author‘s research in this paper seeks to identify the
main components of the activity carried out which may
be considered as creating economic value, and thus
generating profits which should be subject to tax.
In the case of applying the profit split method for the
above mentioned example, the functions carried out and
risks taken can be found in the table below:

Table no. 1: Functions performed and risks taken

Functions B Co. A Co.
Providing the know-how function vvvv n/a
Providing the expertize function vvvv n/a
Providing the strategy function vvvv n/a
Creativity function n/a vvvv
Promoting and marketing (in country B) function vvvv n/a
Technical consulting function vvvv n/a
Finding the local client function vvvv n/a
Keeping in touch with the local clients vvvv n/a
Negotiating the contracts vv vv
Risks B Co. A Co.
Market risk vv vv
Payment risk vvv v
Quality risk with respect to the services provided vv vv
Note: v = only carries out this function to a limited extent/bears a low risk; vv = does not fully carry out the function/bears moderate
risk; vvv = carries out most of the function/bears most of the risk; vvvv = fully carries out the function/bears high risk; n/a = not
applicable

660 AUDIT FINANCIAR, year XV

The digital economic chain – ICT in the loop of the OECD regulations
Below is a summary of the main resources employed by the companies involved:
Table no. 2: Resources employed by the companies involved
Resources
Highly specialized personnel
Equipment
Know-how and experience
Financing
Innovative techniques
Client relationship personnel
Note: v = only carries out this function to a limited extent/bears a low risk; vv = does not fully carry out the function/bears moderate risk;
vvv = carries out most of the function/bears most of the risk; vvvv = fully carries out the function/bears high risk; n/a = not applicable
Research results
The tax authorities of country B could consider that more
profit should be allocated to B Co. as compared to the
70 m.u. received as a result of the ―cost plus‖
mechanism. The standard 5% rate could be applied to
the overall profit derived from advertising services to
customers located in country B, meaning 5% x 50,000 =
2,500 (m.u.).
The tax authorities of country A will try to argue that the
level of profits which are taxable in Country A should be
maintained, as A Co. has the idea, the main resources
and the know-how. Such an approach is in contradiction
with the purpose of the authorities in country B. Hence, a
divergence is expected to arise between the tax
authorities' approach across the two countries.
Moreover, an increasing number of groups of companies
will resort to the amicable procedure or arbitration,
leaving the authorities of the two states to reach an
agreement. This hampers the process and is expected
Figure 1: Example no. 2
No. 4(148)/2017
B Co A Co
vvvv
vvvv
vvvv
n/a vvvv
vvvv
vvv v
to increase the tension level of the transfer pricing
adjustments.
2.3. R&D activities and the derived profits
Besides the ICT sector, R&D activities are also one of the
sectors where the analysis approach will be changed. If A
Co. starts a major research and development activity and
subcontracts to B Co. the day-to-day activities and tasks
for that R&D project, the standard approach would be that
B Co. would charge fees to A Co. under a ―cost plus‖
method. The approach may remain the same, but
additional questions arise. Who has the financing? Who
assumes the risks of non-favorable results of the R&D
process? Who decides if a specific R&D project will be
continued or stopped? The taking of decisions and risks
leads to the assumption that the respective company
would be entitled to receive the excess profits from the
realization of the R&D project. The level of profits which
should be attributed to each company depends on the
answers to these questions.
661
 Ramona LUPOI JURUBIŢĂ

Standard methodology contributes to the value of the group and to which

Assuming that the costs of B Co. are of 1,000 m.u. per
month, the services fees charged by B Co. to A Co.
would be 1,070 m.u. per month, meaning that the
taxable profits (excluding the impact of taxation such as
non-deductible expenses) would be 70 m.u.
The methodology employed in this paper is to assess
additional profits to B Co., namely a portion of the profits
earned by A Co. from the market in country B.
Let the profits earned by A Co. as a result of the sale of
the innovative products to customers in country B be
100,000 m.u. per month. The contracts are concluded
between A Co. and the customers directly.
The research methodology
employed by this paper
Another complex question arises: which company
extent? Current legislation provides no
methodology in this respect, while BEPS Action 1
and BEPS Actions 8-10 merely give guidance on
how to determine the main drivers of value. The
entity creating value is entitled to receive profits,
as well as the entity providing the financing and,
more importantly, the company taking the risks.
The author‘s research in this paper seeks to
identify the main components of the carried out
activity, which may be considered as creating
economic value, and thus generating profits
which should be subject to tax.
In the case of applying the profit split method for
the above mentioned example, the functions
performed and risks taken can be found in the
table below:

Table no. 3: Functions performed and risks taken

Functions B Co. A Co.
Providing the know-how function v vvv
Providing the R&D services function v vvv
Providing the strategy function n/a vvvv
Creativity function vv vv
Day to day tasks related to the R&D project vvvv n/a
The function of giving instructions n/a vvvv
Coordination function n/a vvvv
Owning the intellectual property (IP) n/a vvvv
Risks B Co. A Co.
Market risk v vvv
The risk of the R&D project n/a vvvv
Payment risk vvv v
Quality risk with respect to the services provided vv vv
Note: v = only carries out this function to a limited extent/bears a low risk; vv = does not fully carry out the function/bears moderate
risk; vvv = carries out most of the function/bears most of the risk; vvvv = fully caries out the function/bears high risk; n/a = not
applicable
Below is a summary of the main resources employed by the involved companies:

Table no. 4: Resources employed by the involved companies

Resources B Co. A Co.
Highly specialized personnel vvvv
Equipment vvvv
Know-how and experience vvvv
Innovative techniques vvvv
Client relationship personnel vvv v
Financing n/a vvvv
Note: v = only carries out this function to a limited extent/bears a low risk; vv = does not fully carry out the function/bears moderate
risk; vvv = carries out most of the function/bears most of the risk; vvvv = fully caries out the function/bears high risk; n/a = not
applicable

662 AUDIT FINANCIAR, year XV

The digital economic chain – ICT in the loop of the OECD regulations
In the research methodology applied in this paper,
the most important issue is who takes the risk of the
R&D project, as it may result in good or bad sales
results. It is also important to establish who has the
know-how, experience and expertise to effectively
deploy the R&D project.
In the same context, where A Co. transfers the
intellectual property deriving from the intangibles
resulting from the R&D activities to C Co., an entity in
country C, the arrangement would most likely be
seen as lacking in economic substance, since the
correct price paid for the transfer, as a single
payment or as recurring installments is difficult to
establish, because it is not easy to perform a
valuation for intangible assets. The actual price
depends on the profits generated by the sale of
products or services developed through the R&D
process.
Research results
The tax authorities of country B could consider that
more profits should be allocated to B Co. as compared
to the 70 m.u. received as a result of the ―cost plus‖
mechanism. The standard 5% rate could be applied to
the overall profit derived from the sale of the
innovative products to customers in country B, i.e. 5%
x 100,000 = 5,000 (m.u.).
The tax authorities of country A will try to argue that
the level of profits which are taxable in Country A
should be maintained, as A Co. brought the idea, the
main resources and the know-how. More importantly,
A Co. bears the risk of the failure of the R&D project:
if sales are poor, A Co. bears the losses from the
R&D project, while B Co. is guaranteed a profit of 70
m.u.
Because companies in the R&D and ICT sectors rely
on innovation and development of know-how, there
are many cases were intellectual properties (IP‘s) are
registered. BEPS Action 1 expresses concern that
the transfer of intellectual properties may not be at
―arm‘s length‖ due to the difficulties in valuing and
also because of the differences between tax
administrations (when foreign transactions are
carried out). Furthermore, BEPS Action 1 sets out
that there should not be inconsistencies between IP
holders and the functions carried out, risks assumed
No. 4(148)/2017
and assets used on the value chain in a multinational
group. Thus, the IP holder in the economic chain in a
multinational group should be the company that
created added value, innovated and developed
know-how, irrespective of the tax burden in its
country or whether that company is a ―parent‖
company or not.
In this context, the tax authorities in country A would
try to get back the profits earned by C Co. in country
C, from owning the intellectual property created in A
Co.‘s R&D projects.
Such an approach would also create tensions
between the tax authorities of the A, B and even C,
countries, making the respective authorities most
likely part of an amicable process of determining the
level of profit in each country, the aim of the groups
being to respect the well-established principle of
international taxation, i.e. the avoidance of double
taxation.
3. Profit earned by ICT
companies in Romania and
other European countries
3.1. The digital sector in European
countries
Innovation is seen by the European Commission as
vital for Europe in order to increase the
competitiveness of European products and services,
as well as to improve processes – business
processes, production processes, as well as delivery
and logistics processes. Many activities have the
potential to become partially automatized, by
embedding software components into their
processes: flow monitoring, out tasks performing,
information processing and many other activities.
It may also be an effect of the still low direct and
indirect costs registered in Romania, as compared to
the other countries, but nevertheless there is a
significant volume of ICT projects in Romania,
carried out as a direct result of the proficiency of
local personnel who specializes in ICT.
663
 Ramona LUPOI JURUBIŢĂ

Figure no. 2: Profitability ranges for the ICT industry in 2015

Source: Amadeus Database, version December 2016

Table no. 5: Average of profitability ranges for ICT industries per NACE code in Romania, Austria, Germany
and Netherlands
NACE Code Rev. 2 1st Quartile Median 3rd Quartile
6201 5.58% 10.96% 18.03%
6202 4.61% 8.37% 14.46%
6203 5.09% 10.64% 21.30%
6209 3.00% 9.07% 18.73%
Source: Amadeus Database, version December 2016

3.2. The Digital Sector in Romania operating in the ICT sector. The development of the ICT
sector is reflected in the analysis below, in which the
Romania is the home for a concentration of micro-
profitability of the companies operating in Romania in this
multinationals in various regions, such as in Cluj-Napoca,
sector is presented as a graph.
Iasi, Timisoara, in addition to well-known multinationals

Figure no. 3: Profitability ranges for the R&D and ICT industries in Romania

Source: Amadeus Database, version December 2016

664 AUDIT FINANCIAR, year XV

The digital economic chain – ICT in the loop of the OECD regulations
The profit margin earned by Romanian registered
companies which operate in sectors such as ICT or
R&D is quite diverse. Statistically speaking, the less
profitable ICT companies earn a margin of 2-3%, but
that can be even lower. At the same time, most
Table no. 6: Average of profitability ranges for the R&D and ICT industries per NACE code in Romania
NACE Code Rev. 2 1st Quartile
7211 1.59%
7219 3.02%
6201 5.55%
6202 5.62%
6203 6.43%
6209 3.14%
Source: Amadeus Database, version December 2016
Research results
The ICT sector is very important to Romania, as it
generates significant taxable profits, offers a big
number of highly qualified jobs and moreover,
innovation and technology become resources for the
Romanian economy, which may be used for a future
increase of competitiveness.
Conclusions
Focusing to a greater level of detail, the objective of
this paper is to analyze and assess the magnitude of
the taxable profits registered in the ICT sector in
Romania, as well as the impact the new regulations
launched by OECD through the issuing of BEPS
Actions may have upon the level of profits in this
sector. Specifically, the importance of the Romanian
ICT sector is determined via the taxable profits the
industry brings as a contributor to the Government
budget. The analysis focuses on Romania, as well as
on several European countries. As ICT is essentially
an innovative sector, the author extended the
analysis of the Romanian ICT sector with the R&D
activities. The interferences of the new OECD
regulations regarding transfer pricing approach in the
ICT and R&D sector are analyzed by performing two
case studies. The results of the research undertaken
via the two case studies reveals how the European
No. 4(148)/2017
companies earn a margin of at least 7% and margins
such as 20% or above can also be seen. Such high
margins arise in cases where the know-how and
innovation component plays an important role in
product development.
Median 3rd Quartile
8.81% 27.72%
8.74% 27.03%
13.98% 29.66%
13.38% 28.80%
14.80% 28.21%
11.68% 30.30%
countries will seek to increase the level of the taxable
corporate income declared by the ICT and R&D
companies registered in that specific tax jurisdiction.
The effect of government policies should also be
taken into account. Specifically, there is a
commitment to support R&D, as well as the ICT
sector. Romania is aligned to the EU strategy of
promoting innovation and the ICT sector is the
closest to creation of innovation, as compared to
others. Companies can see the support for ICT in
Romania, thus being reflected also in higher
margins obtained by Romanian registered
companies as compared to highly technologized
countries such as Austria, Germany, Switzerland,
and the Netherlands.
Due to the fact that BEPS‘s main topic is corporate
income tax, we should also take into consideration
how countries react to the continuous market
development, and how can they adapt their indirect
taxation in order to obtain a more successful
collection rate. Therefore, BEPS proposes that
countries use criteria based on the services‘ actual
consumption place in order to exempt imported
goods with low value, and identify the place of
taxation for the supplies of services between a
company and its customer.
665

REFERENCES
1. Bakker, A. (2009), Transfer pricing and business
restructurings, IBDF.
2. Bakker, A. şi Levey, M.M. (2011), Transfer pricing
and dispute resolution, IBDF.
3. Lamensch, M. (2015), European value added tax in
the digital era, IBDF.
4. Corlaciu, A. and Tiron Tudor, A. (2014), Cercetare
privind percepţia profesioniştilor din România din
domeniul financiar-contabil referitoare la unele
aspecte specifice preţurilor de transfer, Audit
Financiar, vol. XII, no. 109(1), pp. 11-17.
5. Feleagă, L. and Neacşu, I. (2016), Transfer
princing documentation – an efficient measure for
combating the base eroson and profit shifting?,
Audit financiar, vol. XIV, no. 2(134)/2016, pp. 183-
194, DOI 10.20869/AUDITF/2016/134/183.
6. Neacşu, I. and Feleagă, L. (2017), Evolutions and
tendencies regarding the Romanian transfer pricing
legislation: is there a need for change?, Audit
Financiar, vol. XV, no. 1(145)/2017, pp. 65-82,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/145/65.
7. Pătroi, D., Cuciureanu, F. and Radu, V. (2013),
Transfer pricing. Between tax optimization and
international fiscal evasion, C.H. Beck Publishing
House, Bucureşti.
8. OECD (2010), Transfer pricing guidelines for
multinational enterprises and tax administrations
(July 2010), available at
http://www.ilsole24ore.com/pdf2010/SoleOnLine5/_
Oggetti_Correlati/Documenti/Norme%20e%20Tribu
ti/2011/02/istruzioni-uso-societa-perdite-
fiscali/ocse-linee-guida-2010-prezzi-
trasferimento.pdf, accessed on 10.04.2017.
9. OECD (2015), G20 Base erosion and profit shifting
project – Action 1: Addressing the tax challenges of
the digital economy (Final Report), available at
http://www.oecd.org/ctp/addressing-the-tax-
challenges-of-the-digital-economy-action-1-2015-
666
Ramona LUPOI JURUBIŢĂ
final-report-9789264241046-en.htm, accessed on
10.04.2017.
10. OECD (2015), G20 Base erosion and profit shifting
project – Actions 8-10: Aligning transfer pricing
outcomes with value creation (Final Report),
available at http://www.oecd.org/ctp/aligning-
transfer-pricing-outcomes-with-value-creation-
actions-8-10-2015-final-reports-9789264241244-
en.htm, accessed on 10.04.2017.
11. OECD (2015), Policy brief Taxing multinational
enterprises (2015, October), available at
https://www.oecd.org/ctp/policy-brief-beps-
2015.pdf, accessed on 10.04.2017.
12. Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr. 442/2016 privind valoarea
tranzacţiilor, termenele de pregătire, conţinutul şi
condiţiile în care poate fi solicitat şi prezentat un
dosar de documentare privind preţul de transfer şi
procedura de ajustare/estimare a preţurilor de
transfer, available at
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OPAN
AF_442_2016.pdf, accessed on 10.04.2017.
13. Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală nr. 222/2008 privind conţinutul
dosarului de documentare privind preţurile de
transfer, available at
https://www.avocatnet.ro/articol_11212/ANAF-
Ordin-nr-222-2008-privind-continutul-dosarului-
preturilor-de-transfer.html, accessed on
10.04.2017.
14. Codul Fiscal Român introdus prin Legea nr.
227/2015 aplicabilă începând cu ianuarie 2016,
available at
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_227
_2015.htm, accessed on 10.04.2017.
15. Modelul Convenţiei fiscale privind impozitul pe
venit şi impozitele pe capital, available at
https://ro.scribd.com/document/125287572/OECD-
conventia-model-pdf, accessed on 10.04.2017.
16. https://ec.europa.eu/growth/industry/innovation_en.
AUDIT FINANCIAR, year XV
 Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 667-676
The economic implications of international migration – an analysis
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801
of capital remittances applied to Romania

The economic
implications of
international
Abstract
This paper aims to assess some of the positive and
negative effects of international migration on Romania.

migration – an
In the first part, our study aims to statistically validate
based on data on the economic and social reality of
Romania between 2008 and 2015, the emigration

analysis of
reasons of 266 Romanians living abroad.
The second part of our article studies the effect of capital
remittances on the well-known and applied law of Okun
from two different perspectives: destination countries

capital and origin countries.

Keywords: International migration, emigrant, Okun’s
law, economic effects of migration, migration causes,

remittances questionnaire.
JEL Classification: F22, F24

applied to
Romania
Maria – Monica HARALAMBIE,
The Bucharest University of Economic Studies, Romania
Bogdan Ştefan IONESCU,
The Bucharest University of Economic
Studies, Romania,
E-mail:haralambie.monica@gmail.com
To cite this article:
Haralambie, M.M. and Ionescu, B.Ş. (2017), The economic
implications of international migration – an analysis of capital
remittances applied to Romania, Audit Financiar, vol. XV,
no. 4(148)/2017, pp. 667-676,
DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/667
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/667
Received: 27.04.2017
Revised: 07.05.2017
Accepted: 08.05.2017

No. 4(148)/2017 667

 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU
Introduction and literature review
In recent years, international migration has become a
subject of interest for both the general public, who began
to understand the effects of this phenomenon, as well as
for the public institutions and State representatives,
searching a more effective way to manage it.
Various studies have been conducted on the subject of
international migration: Boyd (2003), Clark et al. (2007),
Mayda (2010), Ortega and Peri (2012), Beine and
Parsons (2014).
Assessing the migration takes into account the reasons
for which a person decides to leave their home country.
To support this, the international literature distinguishes
between voluntary and involuntary migration and
analyses separately migrant‘s most common drivers.
As defined by the International Organization for
Migration, a refugee or asylum seeker is a person who
leaves their home country because of serious dangers
and applies for asylum in another state. A negative
resolution to the refugee‘s asylum application will send
him back home. According to the latest Eurostat reports,
political conflicts in countries such as Syria, Afghanistan
or Iraq have caused a significant increase in the asylum
applications in Germany, Hungary, Sweden, Austria and
Italy.
Involuntary migration was the subject of research for
authors such as Oliver-Smith and Hansen (1982) and
Richmond (1988), who analysed the political,
environmental or social factors which determined the
relocation of some countries populations, as well as the
response of the states to the refugee problem (Khoo et
al., 2008; Schaeffer, 2009).
Voluntary migration is determined mainly by economic
and social decisions. In this respect, we distinguish
between the economic migrant, whose main reason
considered when leaving home country is related to an
expected improvement in his own financial situation (i.e.
financial and professional gains), and the social migrant,
who is driven by the desire to improve his family‘s
standard of living (education, health, political
environment). The importance of economic and social
factors in the context of international migration was
carefully documented (Bauer and Zimmermann, 1999;
Hatton and Williamson, 2002; Westmore, 2015).
EU countries also face the intra-Community migration,
which is based on the principle of free movement and
668
residence of EU population. The worsening of
international migration towards EU countries over the
last four years is explained by various causes. If we refer
to the figures reported by Eurostat for 2014, of the 3.8
million people who moved to one of the 28 EU member
states, only 1.6 million were citizens of third-countries,
while the remaining immigrants were Europeans, driven
by the desire of welfare, rather than the political and
military conflicts in their home country, as for the others.
Thus, when discussing about the causes of international
migration, literature often refers to the gravity model that
considers social, economic or political imbalances
between the home country and the destination country
(Cuaresma, Moser and Raggl, 2013).
Although the gravity model (Amiot, 2016) argues that
international migration phenomenon is determined by a
number of push factors in the home country as opposed
to pull factors in the destination country, Eurostat data
for 2014 shows that the same European countries which
are very attractive for immigrants prove to be
unattractive for its own citizens. Countries such as
Germany (884.9 thousands), United Kingdom (632.0
thousands) and France (339.9 thousands) recorded the
highest number of immigrants in 2014, followed by Spain
(305.5 thousands) and Italy (277.6 thousands).
Meanwhile, almost the same countries faced significant
emigration, official data reporting a large number of
people who left these countries: 400.4 thousands
emigrants in Spain, 324.2 thousands in Germany and
319.1 thousands in United Kingdom.
Our research followed a qualitative, questionnaire-based
approach, focusing on assessing the main reasons that
led Romanians to leave their home country and their
behaviour in terms of remittances transfer and spending
of money when returning home.
In order to quantitatively validate the impact of capital
remittances on the economy, we applied Okun's law on
Gross Domestic Product (GDP) and unemployment rate
and studied the relationship between these two factors.
1. Research methodology – the
questionnaire-based approach
In order to qualitatively analyse the reasons for which
Romanians are leaving their home country, as well as
the capital remittances phenomenon, we conducted a
questionnaire-based study.
AUDIT FINANCIAR, year XV
The economic implications of international migration – an analysis
of capital remittances applied to Romania
The questionnaire was designed so as to determine
whether there is a link between the migrant‘s destination
country and their behaviour in terms of: capital
remittances, how often they return home and the amount
of money spent on their return.
Starting from the objectives set, we developed a set of
15 questions: part with single answer, part with multiple
choice answers, as well as Likert questions.
The questionnaire was built using a free online tool and
was distributed during 15 January and 15 March 2017,
through social networks and e-mail, targeting the
Romanians living in other countries.
Figure no. 1: The chart of responses for the question “Which were the main reasons due to which you
decided to leave the country?”
The data published by Eurostat and the Romanian
Institute of Statistics revealed that information on the
number of Romanian emigrants is limited to the period
between 2008 and 2015. Based on the responses to the
questionnaire, we created a regression in which we set
as dependent variable the number of emigrants leaving
Romania (variable y) and the following independent
variables:
 Average net nominal monthly earnings in Romania,
as proxy factor for ―money‖ (variable x1);
No. 4(148)/2017
After assessing the data quality and excluding the
incomplete responses, a total number of 266 valid
responses resulted, which were further analysed using
the Microsoft Excel tool.
1.1. Hypothesis 1: Money and lack of jobs
are the top reasons for emigration
Most respondents considered that the main reasons
taken into account when leaving the country were
represented by money (30%), career (22%), the political
situation in the home country (15%), education (13%)
and bringing the family together (9%).
 Unemployment rate for Romania, as proxy factor for
―career‖ (variable x2);
 enrolment rate in education of the school population,
as proxy factor for ―education‖ (variable x3); and
 Income inequality index, as proxy factor for ―political
situation in the home country‖ (variable x4).
The regression equation resulted from analysing the
afore-mentioned variables is the following:
(1)
669
 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU

Table no. 1: Regression (1) statistics

Regression Statistics
Multiple R 0.978297587
R Square 0.957066169
Adjusted R Square 0.899821062
Standard Error 14967.89442
Observations 8

The coefficient of determination R2 of 95.7% indicate a country and education factors, and, also, the signs of the
strong correlation between the number of emigrants and variables in the above equation intuitively predict the
the financial gains, career, political situation in the home actual situation in Romania.

Table no. 2: Regression (1) results

Standard P- Lower
Coefficients t Stat Upper 95% Lower 95.0% Upper 95.0%
Error value 95%
Intercept 694857.16 427221.64 1.63 0.20 -664752.78 2054467.09 -664752.78 2054467.09
Average net nominal
monthly earnings -500.03 95.73 -5.22 0.01 -804.68 -195.37 -804.68 -195.37
Unemployment rate 4223.28 6171.14 0.68 0.54 -15416.05 23862.61 -15416.05 23862.61
Enrolment rate in
education of the
school population -3798.21 3355.95 -1.13 0.34 -14478.34 6881.91 -14478.34 6881.91
Income inequality
index 81469.65 15201.59 5.36 0.01 33091.40 129847.89 33091.40 129847.89

2.2. Hypothesis 2: Money transfer methods
don’t significantly depend on the
transfer cost
The Rivera-Batiz model (1982) analyses the migration
effects on home countries and concludes that the home
country's economy is affected by lower consumer
opportunities of the migrant population. The model was
extended by Djajic (1986) through adding the effect of
capital remittances sent by migrants to their home
country relatives to the model. The conclusion of the
new model proposed by Djajic (1986) is that if
remittances exceed a certain threshold, the remaining
home country population will benefit due to increased
consumption. According to a Worldbank study from
2004, remittances of migrants to their origin country
have a significant effect on the economy of developing
countries in Africa, Asia, Middle East and Latin America.
Adams and Page 2005 used a statistical model based
on migration data, remittances and the poor economic
situation of the 71 developing countries to demonstrate
the positive effect of international migration on these
countries‘ economies.
Eurostat data for 2015 show a position change for the
EU: if during the last years the EU countries faced a net
outflow of capital, in 2015 the situation was reversed. In
other words, foreign immigrants working in the EU
transferred in 2015 around 20.4 billion euros to their
home countries, while the amounts that entered the EU
accounted for 21.1 billion euros, resulting in a positive
net inflow of 0.7 billion euros. Romania is among the
laggards in terms of the percentage of foreign citizens in
the total population: only 0.4%, compared to countries
such as Luxembourg (45.9%) and Liechtenstein
(33.7%). This explains why the net balance of
remittances transferred by population working abroad
(i.e. capital transfers in the home country minus
payments of foreigners working in one country towards
another European country) is positive for countries like
Romania, Poland, Serbia and Portugal and negative for
western countries, much sought by intra-Community
migrants, such as Germany, France and Italy.
Questionnaire results show that 72% of respondents
frequently send money back to their home country, out
of which 27% remit amounts monthly, 35% once every
few months and 39% maximum 2 times a year.

670 AUDIT FINANCIAR, year XV

The economic implications of international migration – an analysis
of capital remittances applied to Romania

The most common methods for transferring capital when returning home, followed by Western Union and
remittances to Romania are represented by: personally bank transfer to an account opened in Romania.

Figure no. 2: The chart of responses for the question „ Please note with grades from 1 to 5 (1 - least frequent,
5 - most often) the ways used to send money to relatives / friends in your home country”

However, if we focus on the question regarding the the ease with which relatives and friends have access to
reasons of choosing one transfer method or another, the money and speed of transfer, while only on the third
study reveals that top results include reasons related to place on the respondents‘ list is the transfer cost.

Figure no. 3: The chart of responses for the question „What are the main reasons for choosing a money
transfer method over another?”

No. 4(148)/2017 671

 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU
2.3. Hypothesis 3: The amount of money
spent when returning home depends on
the destination country of the sender
We further looked into the responses related to the
frequency of returning to Romania and the length
and scope of holidays spent in their home country.
The question on frequency of Romanians returning
home shows that 34% of respondents return home
less frequently than annually, 30% return at least
once a year, 22% two times a year, while the rest
return at least every three months. However, by
correlating the responses with the respondents
distribution into destination countries, the results are
intuitive given that 34% of respondents are
established in the USA, 17% in Ireland, 7% in
Figure no. 4: The chart of responses to the question „On average, how much money do you spend when
returning to your home country?”
The categories of products and services on which
Romanians spend money when returning home were
also analysed. Results showed that approximately one
third of the respondents choose to spend their money on
leisure (parties, holidays), 19% on domestic
consumption products (food, supplies, etc.), 13% on
health (medical and dental treatments), 13% on clothing
672
Germany, as well as in Lithuania, followed by the
UK, France, Poland and others.
Regarding the length of time spent in Romania by the
EU workers, about half of the respondents stated that
they spend two weeks with their loved ones, one quarter
spend more than a month, while the rest spend less than
two weeks at home.
The amount of money spent in Romania during their
short-term returns are between 100 euros (in case of 3%
of the respondents) and 2,000 euros (in case of 31% of
the respondents), but we did not manage to find a
correlation between the destination country and the
volume of amounts spent on their short-term returns.
Thus, we can conclude that the amount of money spent
when returning home varies based on social and
behavioural variables, rather than the destination country.
and personal care products, 11% on construction or
repairs to house, followed, by appliances, investments
(bank accounts and bank deposits, real estate or
financial investments), agriculture and others.
As such, the hypothesis that the amount of money spent
by Romanians upon their short-term return home
depends on the destination country was rejected, as
AUDIT FINANCIAR, year XV
The economic implications of international migration – an analysis
of capital remittances applied to Romania

analysing the 266 responses to the questionnaire did not
allow us to identify any statistical correlation between
these amounts and their destination countries.
3. Migration effects on
unemployment rate changes
Economic history showed that there is a link
between a country‘s economic growth and the
unemployment rate of that country. Such a
relationship was measured by the economist Arthur
Okun for the first time in 1962, who analysed the
relationship between the gross domestic product
(GDP) of the United States and the unemployment
rate recorded between 1948 and 1960, concluding
that an average increase of 1% in the GDP
generated a decrease of 0.4% in the
unemployment rate. The equation describing
Okun's Law is:
unemployment rate), are valid for most countries
and most time frames. However, differences in
Okun's coefficient calculated value can be
influenced by many factors, including the migration
recorded in the analysed country.
Our starting hypothesis was that Okun's Law is
applicable to Romania as well, but the relationship
between the two variables (GDP and
unemployment rate) is weaker in countries facing a
significant level of emigration, as opposed to those
receiving a large influx of immigrants. Thus, we
calculated and analysed the relationship between
GDP growth and the change in the unemployment
rate for 5 countries: Romania, Bulgaria and Spain,
countries that are experiencing a population
outflow, on one hand, and Italy and Germany,
favourite destinations of immigrants, on the other
hand.
We started from the following equation:

(2) (3)

After 1970, many economists have studied the
validity of the above equation for various countries
and time frames: Moosa (1997), Lee (2000), Harris
and Silverstone (2001), Sögner and Stiassny
(2002), Moazzami and Dadgostar (2011), including
its applicability to the Romanian environment:
Caraiani (2006), Turturean (2007), Dinu, Marinas,
Socol and Socol (2011). Studies have shown that
the basic principles of Okun's Law (i.e. that a
change in the economic potential of the country will
cause a change in the opposite direction in the
where y - y * represents the difference between the
real GDP and the potential GDP of one country
(i.e. GDP from which we eliminated the cyclic
component by applying the Hodrick-Prescott - "HP"
filter), and u - u* represents the difference between
unemployment and natural unemployment (i.e. the
sum of the frictional and structural unemployment).
Based on data published by Eurostat, we
determined Okun's equation valid in the period
under review:

Table 3: Application of Okun’s Law on analysed countries

GDP growth level that
Assessed
Country Migration flow Okun’s equation R2 would result in a constant
time frame
unemployment rate
Romania emigration 1996 - 2016 - 0.0948x + 0.252 34.01% 2.66%
Spain emigration 1995 - 2016 - 0.8765x + 1.4627 70.92% 1.67%
Bulgaria emigration 1996 - 2016 - 0.452x + 0.8066 32.69% 1.78%
Italy immigration 1995 - 2015 - 0.313x + 0.1774 54.37% 0.57%
Germany immigration 1991 - 2016 - 0.2176x + 0.2156 25.76% 0.99%

No. 4(148)/2017 673

 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU

Figure no. 5: Okun’s Law applied to Romania on 1996 – 2016 time frame

Based on the above analysis, we noted that for
Romania, an increase of 2.66% per year in the GDP
would keep the unemployment rate constant, while in
the case of Italy for example, a smaller increase of only
0.99% would be sufficient to keep the unemployment
rate at the same level as the previous year. In other
words, economies experiencing a net outflow of
migrants, require a higher increase in GDP in order to
determine a noticeable fall in the unemployment rate.
This is mainly explained by two aspects:
 In countries such as Romania, Spain, Bulgaria
(countries with massive emigration), part of the
active population recorded among the unemployed,
decides to leave the country, but these people are
still officially reported in the unemployment statistics.
Even if the GDP goes up, the decrease in the
unemployment rate isn‘t so significant, because the
data on which it is based still includes records of
some emigrants; and
 Part of the GDP growth is due to a high volume of
capital remittances transferred by emigrants,
therefore as the increase cannot be associated with
the creation of new opportunities in the local market,
it would not affect the unemployment rate.
On the other hand, we observe that for countries that do
not face such a massive outflow of working population,
such as Italy, Okun's relationship is more visible:

Figure no. 6: Unemployment rate changes in Italy based on Okun’s Law

674 AUDIT FINANCIAR, year XV

The economic implications of international migration – an analysis
of capital remittances applied to Romania
Conclusions
An in-depth analysis on a subject as complex as
international migration should start with an understanding
of the reasons people have for leaving their home country
and should continue with the study of its effects, which are
already visible at social, economic and political levels.
When focusing on the causes of migration, our
questionnaire showed that the reasons of Romanians, in
particular, and, migrants, in general, are closely
connected with the economic, political and social situation
from their home countries. Thus, using only four proxy
variables in order to illustrate the reality of Romanian
economy, we showed that there is a close relationship
between four variables: the unemployment rate, the
average net nominal monthly earnings in Romania, the
income inequality index and the degree of inclusion in
education of the school population, and number of
emigrants from Romania between 2008 and 2015. This
analysis can be further extended through introduction of
other independent variables into the model and by
thoroughly studying the influence of each factor on the
REFERENCES
1. Adams, H. Jr. and Page, J. (2005), Do international
migration and remittances reduce poverty in
developing countries? World Development, vol. 33,
no. 10, pp. 1645-1669, DOI
10.1016/j.worlddev.2005.05.004.
2. Bauer, T. and Zimmermann, K. (1999),
Assessment of possible migration pressure and its
labour market impact following EU enlargement to
Central and Eastern Europe. A Study for the
Department for Education and Employment, Bonn.
3. Beine, M. and Parsons, C. (2014), Climatic factors
as determinants of international migration, The
Scandinavian Journal of Economics, vol. 117, no.
2, pp. 723 – 767, DOI 10.1111/sjoe.12098.
4. Boyd, M. and Grieco, E. (2003), Women and
migration: Incorporating gender into international
migration theory, Available at
http://incedes.org.gt/Master/boydgriecodiez.pdf,
accessed on 25.03.2017.
5. Caraiani, P. (2006), Althernative methods of
estimating the Okun coefficient. Applications for
No. 4(148)/2017
volume of net emigration from Romania.
In terms of economic effects of the migration, we applied
a well-known and widely used economic model, namely
Okun's Law, on data regarding the change in the GDP
and change in the unemployment rate for five states:
three of them with a net outflow of migrants (Romania,
Bulgaria and Spain) and two of them with a net inflow of
migrants (Italy and Germany). The results indicate that
the change in the unemployment rate is more sensitive
to changes in the GDP in countries such as Italy or
Germany, as benchmarks for destination countries,
while the change is more difficult to be observed in
countries such as Romania, Bulgaria or Spain, as home
countries. This is explained mainly by the impact of
capital remittances on the economy of the origin country.
Thus, our quantitative and qualitative research revealed
the increasing impact of international migration on
countries, both from an economic perspective and a social
one. Understanding the causes and effects of this
phenomenon will allow states to learn to effectively
manage migration and be able to benefit from its positive
effects.
Romania, Romanian Journal of Economic
Forecasting, vol. 4, pp. 82 – 89.
6. Clark, X., Hatton, T. and Williamson, J. (2002),
Explaining US imigration 1971 – 1998, Centre for
Economic Policy Research Discussion Paper, no.
453, available at https://openresearch-
repository.anu.edu.au/bitstream/1885/40574/3/DP4
53.pdf, accessed on 25.03.2017.
7. Cuaresma, J.C., Moser, M. and Raggl, A. (2013),
On the determinants of global bilateral migration
flows, European Commission (European Research
Area) Working Paper, no. 5, Available at <
https://www.econstor.eu/bitstream/10419/125661/1
/WWWforEurope_WPS_no005_MS14.pdf>,
accessed on 25.03.2017.
8. Dinu, M., Marinaş, M.C., Socol, C. and Socol, A.G.,
(2011), Testing of the Okun‘s Law in Romania,
Economic Computation & Economic Cybernetics
Studies & Research, vol. 45, no. 1, pp. 1-15.
9. Djajic, S. (1986), International migration,
remittances and welfare in a dependent economy,
675
 Maria – Monica HARALAMBIE, Bogdan Ştefan IONESCU
Journal of Development Economics, vol. 21, no. 2,
pp.229-234, DOI 10.1016/0304-3878(86)90059-3.
10. Eurostat, (2017), Database, available at
<http://ec.europa.eu/eurostat/data/database>,
accessed on 8.02.2017.
11. Harris, R. and Silverstone, B. (2001), Testing for
asymmetry in Okun's law: A cross−country
comparison, Economics Bulletin, vol. 5, no. 2, pp.
1−13.
12. Hatton, T. and Williamson, J. (2002), What
fundamentals drive world migration?, National
Bureau Of Economic Research, Working Paper
9159, DOI 10.3386/w9159.
13. Institutul Naţional de Statistică (2017), Database.
Available at http://statistici.insse.ro/shop/,
accessed on 4.03.2017.
14. Khoo, S.E., Hugo, G. and McDonald, P. (2008),
Which skilled temporary migrants become
permanent residents and why, International
Migration Review, vol. 42, no. 1, pp. 193-226, DOI
10.1111/j.1747-7379.2007.00118.x.
15. Lee, J. (2000), The robustness of Okun‘s Law:
Evidence from OECD countries, Journal of
Macroeconomics, vol. 22, no. 2, pp. 331-356, DOI
10.1016/s0164-0704(00)00135-x.
16. Mayda, A.M. (2009), International migration: A
panel data analysis of the determinants of bilateral
flows, Journal of Population Economics, vol. 23,
no. 4, pp. 1249 - 1274, DOI 10.1007/s00148-009-
0251-x.
17. Moazzami, B. and Dadgostar, B. (2011), Okun‘s
Law Revisited: Evidence from OECD Countries,
International Business & Economics Research
Journal, vol. 8, no. 8, DOI 10.19030/iber.v8i8.3156.
18. Moosa, I. (1997), A cross-country comparison of
Okun's coefficient, Journal of Comparative
676
Economics, vol. 24, no. 3, pp. 335-356, DOI
10.1006/jcec.1997.1433.
19. Oliver-Smith, A. and Hansen, A. (1982),
Involuntary migration and resettlement: causes and
contexts, Westview Press, pp. 1-9.
20. Ortega, F. and Peri, G. (2013), The effect of
income and immigration policies on international
migration, Migration Studies, vol. 1, no. 1, pp. 47-
74, DOI 10.3386/w18322.
21. Richmond, A. (1988), Sociological theories of
international migration: The case of refugees,
Current Sociology, vol. 36, no. 2, pp. 7-25, DOI
10.1177/001139288036002004.
22. Rivera-Batiz, F. (1982), International migration,
non-traded goods and economic welfare in the
source country, Journal of Development
Economics, vol. 11, no. 1, pp. 81-90, DOI
10.1016/0304-3878(82)90043-8.
23. Schaeffer, R. (2009), Understanding Globalization:
The Social Consequences of Political, Economic
and Environmental Change, Rowman & Littlefield,
New York.
24. Sögner, L. and Stiassny, A. (2002), An analysis on
the structural stability of Okun‘s law - a cross-
country study, Applied Economics, vol. 14, pp.
1775-1787, DOI 10.1080/00036840210124180.
25. Turturean, C. I. (2007), Okun‘s Law for Romania
during 1992 – 2004, MPRA Paper, no. 10638,
Available at https://mpra.ub.uni-
muenchen.de/10638/1/MPRA_paper_10638.pdf,
accessed on 25.03.2017.
26. Westmore, B. (2014), International migration. The
relationship with economic and policy factors in the
home and destination country, OECD Journal:
Economic Studies, pp. 101 – 122, DOI
10.1787/5jz123h8nd7l-en.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Audit financiar, XV, Nr. 4(148)/2017, 677-685
Consulting provided by the internal public audit function
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801

Consulting
provided by
the internal Abstract
This paper tackles an important issue related to internal
public audit, namely specific consulting. Thus, we

public audit conceptually approach the three types of consulting

engagements, focussing on a comparison between the
assurance and the consulting engagements. Then, after

function
Vasile Cosmin NICULA,
West University Timişoara,
E-mail: vasilecosminnicula@gmail.com
an analysis of good practices in planning and unfolding
consulting engagements, there is a conclusion section
and we close the article with proposals for the
enhancement of consulting afforded by internal public
audit.
Keywords: audit engagements, typology, IIA Standards,
responsibility of internal auditor, internal public auditing
methodology, good practices.
JEL Classification: M21, M40.

To cite this article:

Nicula, V.C. (2017), Consulting provided by the internal public
audit function, Audit Financiar, vol. XV, no. 4(148)/2017,
pp. 677-685, DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/677
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/677
Received: 20.06.2017
Revised: 27.07.2017
Accepted: 28.07.2017

No. 4(148)/2017 677


Introduction
Internal public auditors unfold two types of
engagements, respectively assurance engagements and
consulting engagements (Law no. 672/2002 on internal
public auditing), both types of engagements being
included in the internal public auditing annual plans of
public entities (MFP, 2016, Report on internal public
auditing activity for 2015). However, the UCAAPI Report
shows the overwhelming weight of assurance in the
framework of audit engagements unfolded in 2015, so
that this type of engagement stands for 82.19% of the
overall audit engagements conducted by public entities.
The use, in a law proportion, of consulting engagements
in the internal audit activity may be accounted for by the
failure to clearly differentiate between the two concepts
and by the way it is used in practice.
In this respect, this article aims at highlighting the
characteristics of consulting engagements, the
differences from the engagements of assurance, as well
as at identifying proposals to enhance planning and
performance of consulting engagements.
1. Research methodology
The research methodology is based on the analysis of
the national normative framework, of internal audit
international standards, as well as on the specialist
literature (Pickett, 2006; Funkhouser, 2008; Funkhouser,
2008; Koning, 2007; Sobel, 2009; Reding, 2013;
Galloway, 2010; Sawyer, 2005; Dascalu et al., 2009,
2006) dealing with similar subject matters, also
focussing on the wider European, managerial etc.
context (Bostan, 2003, 2010; Boulescu et al., 2010;
Burciu, 2008; Lazar & Bunda, 2012).
2. The consulting engagement
concept
The fundamental normative act in the field (Law no.
672/2002 on public audit) defines consulting
engagements as being the activities ‖… meant to add
value and enhance governance processes at the level of
public entities, without internal auditor taking over
managerial responsibilities‖. Authors such as Dascălu &
Nicolae (2006), in accordance with Arens & Laebbecke
(2003), consider that, besides the assurance, the
consulting activity also represents a fundamental
element of internal audit.
678
Vasile Cosmin NICULA
According to International Standards for the Professional
Practice of Internal Audit, issued by the Internal Auditors
Institute of the USA (www.theiia.org), consulting is
advisory in nature and involves, as a general rule, an
express requirement of the beneficiary of this type of
engagement. The approved general norms on the
conduct of internal public auditing (Government Decision
no. 1086/2013) define three types of consulting
engagements, respectively:
a) Counselling, which is aimed at identifying objectives
hindering normal unfold of activities, establishing
causes and proposing solutions to rule them out;
b) Facilitating understanding, which is meant to
acquire a deep knowledge of a system operation or
of a normative provision to support staff in charge of
implementing them;
c) Professional training and further training, aimed
at providing theoretical and practical knowledge
relating to financial management, risk management
and managerial internal control through training
classes organisation.
Furthermore, relating to the unfold of the consulting
engagements, the above mentioned Norms
(Government Decision no. 1086/2013) establish three
possibilities, as follows:
a) Formal consulting engagements, which are
similar, in point of procedure and methodology, to
the engagements of assurance – they are included in
the annual audit plan and conducted in compliance
with the general charter for consulting engagements.
In this respect, an example could be an engagement
the theme of which is the identification of solutions to
delays in the award of public procurement contracts
at the level of a public entity;
b) Informal consulting engagement, which do not
necessarily involve a written formalisation and which
are conducted by participating within various
standing committees or to definite duration projects,
to meetings, engagements, current exchanges of
information. For example, internal audit function
establishes a contact point so as to answer the
questions relating to the implementation of
managerial internal control tools;
c) Consulting engagements for exceptional
situations, which represent a specific audit
engagement, in the sense that they involve activities
which may be the object of internal audit through the
participation, at the level of teams established to
AUDIT FINANCIAR, year XV
Consulting provided by the internal public audit function

resume activities following a force majeure situation
or an exceptional event. In such a case, it could
involve participation of the auditor in a team
established at the level of the entity to recover
accounting files lost following a cybernetic attack.
A series of authors (Dascălu & Nicolae, 2006) put
forward a classification of consulting engagements in
relation to their characteristics, as per the following
table:

Table no. 1. Classification of consulting engagements in relation to their characteristics

Counselling type Characteristics
Formal Planned engagement the objectives, aim and results of which are established in writing
Informal The consulting engagement is conducted in the framework of the usual activities
Special The consulting engagement is conducted in relation to key project, planned as unique, singular ones
Urgent The consulting engagement conducted is not planned and it emerges following a crisis or an unexpected event

In point of consulting engagements organisation and
unfold, as well as in point of form, the above-mentioned
general Norms provide that they are proposed by the
chief audit executive and are approved by the entity
management. Furthermore, it is provided that it is
mandatory to define the organisation and unfold
modalities in the internal auditing Charter.
3. A brief comparison between
assurance engagements and
consulting engagements
According to the International Standards for the
Professional Practice of Internal Auditing (the
International Internal Audit Standards of the U.S.A.,
www.theiia.org) assurance engagements ‖involves the
objective assessment of evidence by the internal auditor,
so as to issue an independent opinion or conclusion
concerning an entity, an operation, a function, a process,
a system or another aspect.‖ Consequently, assurance
engagements do not involve a specific request from the
audited structure, they involve independence and
objectivity of the auditor, as well as the
assessment/verification of an aspect characteristic to the
auditee (for example, verification of the reliable
recording of the patrimony being administered by the
entity) following which a conclusion or opinion is issued.
As to consulting engagements, the International Internal
Audit Standards provide that ‖…they are advisory in
nature and they are generally performed at the specific
request of an engagement client‖. Thus, in the instance
of consulting, it is necessary that a need or a request of
the engagement beneficiary exists, the independence
and objectivity not being as important as in the instance
of the assurance, since consulting engagements do not
involve an assessment and do not necessarily suppose
the issue of an opinion or conclusions.
The above-mentioned Standards provide, in point of
type and scope of engagements, that in the instance of
the assurance, they fall under the responsibility of the
internal auditor, who needs to display independence
and objectivity. As different from assurance, in
consulting the type and scope of the engagement are
unlimited, and shall be established jointly with the
beneficiary of the engagement. In point of number of
participants, respectively the process owner, the internal
auditor and the beneficiary of the engagement.
Thus, in the instance of consulting, there exists a direct
relationship between the internal auditor and the
engagement beneficiary, who also has the capacity as
an auditee (beneficiary of the consulting), while in
assurance, the auditee differs from the beneficiary of the
engagement. Furthermore, the existence in the case of
consulting of only two participants involves the possibility
that the endorsement process of such an engagement
does not involve the entity management, since a time
frame is only allocated to this destination. This possibility
is not provided in the General Norms for the exercise of
internal public auditing, which provides that any
engagement, including consulting ones, need to be
approved by the manager of the public entity, a reason
which may trigger reticence of line management of
public entities to request consulting on sensitive issues.
In point of engagement aim, in the instance of assurance
it consists in providing an independent assessment,
while in consulting, the aim is provision of counsel,
advice, facilitation, and training (Kurt F. Reding, Internal

No. 4(148)/2017 679

 Vasile Cosmin NICULA

Auditing, Third Edition, The IIA Research Foundation,
2013). Though in consulting, independence and
objectivity are not as important as in an assurance
engagement (Lawrence B. Sawyer, Sawyer‘s Internal
Auditing, The Institute of Internal Auditors, 2005), special
attention shall be paid to the time frame allotted to
consulting engagements, since an excessive number of
consultants may show a possible impairment of internal
audit independence relating to its capacity to unfold
assurance engagements. That is why we consider that
consulting engagements need to be limited to a
threshold set as a percent from the time frame allotted to
internal audit engagements.
As to the communication of the engagement results
(Reding, 2013) in the instance of assurance, given that it
involves the beneficiary of the engagement which differs
from the audited structure, communication needs to
include these parties, while the communication form is
standard and, mandatorily in writing. On consulting, the
communication form is not standard and there exist
several forms in relation to scope and type of
engagement, the notification of the results is not
mandatorily made in writing, and the result notification
only involves the engagement beneficiary.
The table below comparatively shows the assurance and
consulting engagements according to the differentiation
criteria.

Table no. 2. Assurance and consulting engagements according to the differentiation criteria
Criteria
Aim
Objectives
Nature of activity
Results communication
Communication form
No. of participants
Follow-up
Source: Dascălu & Nicolae, 2006
Assurance
Established by the auditor
Established by the chief audit executive
Independence and objectivity
To the auditee and to the person having
approved the engagement
Standard, in writing
3 (the engagement beneficiary, the auditor, 2 (the auditor, the person requesting the engagement)
the auditee)
Mandatory
Consulting
Established by the consulting beneficiary
Established by the consulting beneficiary in agreement
with the chief audit executive
Independence and objectivity are not relevant
Only to the party requesting the engagement
Not standard, it can also be made orally
Only upon request of the beneficiary

4. Analysis of good practices
concerning planning and
unfolding of consulting
engagements
The general methodology for formal counselling
engagement unfold is provided under item 3.4. of the
General Norms on the internal public auditing activity,
approved by Government Decision no. 1086/2013, and it
is structured according to stages, procedures and
documents. Thus, a formalized consulting engagement
involves covering four big stages, 14 procedures and 17
documents, according to the Table no. 3.
As it can be seen, in point of stages, the consulting
methodology is similar to the assurance one, they differ
in that on consulting there is no risk analysis, there is no
conciliation and no issues identification and analysis files
are drafted. The fact that the consultation methodology
is similar to the assurance one may lead beneficiaries to
confuse assurance and consulting.
Furthermore, audit teams conducting formalized
consulting engagements need to allot a longer period for
the engagement, which would allow them to cover all
stages and establish the documents provided, and
dedicate less time to the analysis-proper of the
consultation theme and to the identification of possible
solutions to solve the issues raised by the consulting
services beneficiary.
It can be noticed that the consulting methodology involves
the performance of tests and establishing findings
(procedure P-08), materialised in tests, checking lists,
work files, interviews, surveys. All these instruments are
specific to assurance audit engagements, especially the
regularity ones, which involve comparison with a standard
or norm which has to be complied with. As different from

680 AUDIT FINANCIAR, year XV

Consulting provided by the internal public audit function

compliance, consulting involves aspects varying in form respective manager and which expect, from the part of
and substance, which do not necessarily aim at a lack of the audit team, possible and feasible solutions to
compliance, but sooner at issues, difficulties of the overcome those.

Table 3. Stages of a formalized consulting engagements (according to the General Norms on the internal public
auditing activity conduct, approved by Government Decision no. 1086/2013)
Audit procedure
Stage of internal Name of the document to be
audit engagement Procedure name Procedure established
Sub-procedure name
code
Engagement Launching the Work order drafting – delegation P-01 Delegation order
preparation initial audit order
Drafting the auditor's declaration P-02 Declaration of independence
of independence
Drafting the counselling P-03 the counselling engagement
engagement launching launching notification
notification
Kick-off meeting P-04 Kick-off meeting Minute
Data collection Establishing/Updating the P-05 Acknowledgement list (CLC)
and processing permanent file
Processing and documenting P-06 List of objectives,
information activities/actions
Elaborarea programului misiunii de consiliere P-07 Consulting engagements
program
Intervention on Colectarea and analiza probelor de audit P-08 Tests
spot Efectuarea testărilor and formularea constatărilor Checking list – CLV
Working files
Interviews
Survey
Reviewing documents and establishing the audit P-09 Work documents centralizing
file note
Closing meeting P-10 Closing meeting minute
Reporting Drafting the Internal public audit report P-11 Internal public audit report on
consulting consulting consulting activity
engagements report Disseminating the consulting P-12 (Sending address)
results report
Follow-up Follow-up P-14 Implementation follow-up file

In the opinion of Kurt F. Reding (2013), there should not
be a standard methodology for the conduct of consulting
engagements, since these differ in point of scope and
typology from one engagement to the other. That is the
reason why the above-mentioned author considers that
methodology needs to be minimal and flexible in order to
adapt to the consulting needs expressed by the entity
management. In this respect, Kurt F. Reding considers
that three stages are necessary to unfold a consulting
engagement, respectively Engagement preparation,
Engagement unfold and Results dissemination. It can be
noticed that, as different from the methodology detailed
in the General Norms on the conduct of internal public
auditing approved by Government Decision no.

No. 4(148)/2017 681


1086/2013 for the formalized consulting engagements,
Kurt F. Reding does not include the follow-up stage,
which is not mandatory in the instance of consulting.
As mentioned in the comparison between the consulting
engagements and the assurance ones, consulting is
conducted, as a general rule, upon request and is
focussed on a need of the beneficiary. Consequently,
the use of a formalized consulting engagement in the
instance of an urgent consulting request, in the short
term, would generate deadline issues to the audit team,
since methodology imposes a minimum set of
procedures and documents which need to be observed.
Consequently, the author's opinion is that the
methodology for the conduct of formalized consulting
engagements needs to be simplified, so that it may be
adapted to the beneficiary's consulting needs.
In point of competence, according to the Internal audit
international Standards, the chief audit executive is kept
to refuse consulting engagements if the internal auditors
do not have the know-how, capacity or other
competences required to integrally fulfil the engagement
or a part of such.
Considering that audit resources are limited, and so is
the obligation of the internal audit compartment to unfold
planned missions of assurance, there results that all
proposed consulting engagements may not always be
conducted. Thus, it is considered (Reding 2013) that a
selection needs to be conducted of consulting
engagements to be conducted, based on an assessment
of the risk size associated to consulting or on the
opportunity to unfold this type of engagement. In this
respect, the same author (Reding, 2013) provides the
following methods to identify consulting engagements:
 Engagements are proposed in the framework of the
annual planning process, by identifying the areas
with a high risk score;
 Specific consultation themes, requested by
management to approach issues or doubts in the
accountability domain;
 Modifications emerging in the entity's internal or
external environment, which call for the internal audit
compartment attention.
Referring to the assessment of potential consulting
engagements risk assessment, Kurt F. Reding (2013)
states that risk analysis needs to be similar to the
assurance engagements one, based on several risk
factors. To assess risk factors, an assessment scale
682
Vasile Cosmin NICULA
shall be defined and weights are established, and it is
recommended to also consider the importance the
management places on the assessed consulting
engagements unfold.
Relating to consulting engagements planning, Standard
2010.C1 (International Standards for the Professional
Practice of Internal Auditing, www.theiia.org) provide that,
in order to include a consulting engagement in the internal
audit plan, the chief audit executive needs to consider the
possibility that they enhance risk management, add value
and improve the organization's activities.
Mention shall be made that assurance internal audit
engagements may not be denied by the internal audit
compartment on account that they do not have the
required competences, and in case a certain
competence is missing, the latter needs to be
supplemented by an expert. As different from assurance,
consulting engagements may be refused, that is why
consulting needs to be justified from the point of view of
the utility for the organization in order to be included in
the annual internal audit plan.
As a result, any consulting request needs to be analysed
by the internal audit compartment, at least from the point
of view of the following criteria (Dascălu & Nicolae,
2006):
 The internal audit compartment has the required
competences to fulfil the consulting engagements (or
else, the engagement request needs to be denied);
 The value added/the benefits obtained following
consulting engagements performance (whether the
engagement is justified);
 The weaknesses of the entity, respectively the
domains in which entity employees need consulting
to improve their activities;
 It should be compatible with the internal auditors'
tasks as provided in the internal audit Charter;
 It shall be complementary to the assurance
engagements unfold in the organization;
 The advice proposed should not impact the
objectivity or independence of internal auditors.
Considering that consulting engagements are related to
the beneficiary's needs, there exists the possibility
(Reding, 2013) that certain consulting themes are not
known as of the moment the internal audit annual plan is
established, a reason why the internal audit
AUDIT FINANCIAR, year XV
Consulting provided by the internal public audit function
compartment needs to allot a time frame for the
consultations which may be requested during the year.
In this sense, certain authors (Dascălu & Nicolae, 2006)
consider that, upon drafting the internal audit annual
plan, each internal audit structure can plan one or two
consulting engagements, and in case the management
has additional requests, the objectives of the new
engagements may be included in the already planned
engagements.
Also in point of planning, standards (Standard 2201.C1 -
International Standards for the Professional Practice of
Internal Auditing) provide the obligation of internal
auditors to make an agreement with the consulting
engagement beneficiaries relating to the objectives,
scope, responsibilities and other expectations of the
latter, and for significant consulting, the agreement shall
be documented.
Kurt F. Reding (2013) mentions that, initially, internal
auditors need to discuss with the consulting beneficiary
the audit services expected level and the objectives of
the engagement. Subsequently, the auditors appointed
to unfold the engagement need to agree with the
beneficiary all details relating to the requested consulting
engagement. Thus, the success of a consulting
engagement depends on the way in which the internal
audit team manages to identify and answer the
consulting beneficiary's expectations. That is why, on
drafting the internal audit annual plan, the name or type
of the consulting engagements are not important, since it
would be difficult to foretell the needs of the consulting
beneficiaries resulting from the unfold of the activities
they are in charge of, which involves the obligation to
allot, in the internal audit plan, a minimum time frame for
consulting, for example, 5% of the overall time allotted to
audit engagements. In the instance this time frame is not
used up, it may be re-distributed towards assurance
engagements or towards ad-hoc engagements.
A general restriction is imposed on internal auditors
within the framework of assurance engagements,
respectively that to avoid substituting themselves to the
entity management, in the sense of making decisions in
the place of the management.
This issue is highlighted in the International Standards
for the Professional Practice of Internal Auditing (IIA,
Standard 2020.C3) which stipulates that internal
auditors, when supporting the entity management in
improving risk management, ‖… shall avoid taking over
No. 4(148)/2017
any managerial responsibility which involves, in fact, risk
management.‖
Considering that within a consulting engagement, both
the scope and the objective may be modified in relation
to the information received from the beneficiary, Kurt F.
Reding considers that it is not mandatory to establish a
work program for the consulting engagements, as in the
instance of assurance missions. On the other hand, the
International Standards for the Professional Practice of
Internal Auditing provide the obligation to have a work
program for each internal audit engagement, that is
including for consulting. Nevertheless, in the instance of
consulting engagements, Standards provide that they
can vary in point of form and content (IIA, Standard
2240.C1), according to the type of engagement.
The notification of consulting engagements results
depends of their specific character, so that the
consultation report form cannot be a standard one.
However, the detail level in the report differs in relation
to the engagement beneficiary's requirements.
International Standards too (IIA; Standard 2410.C1)
provide a great flexibility in the notification of the
consulting results, highlighting that they differ in point of
form and content, in point of engagement type and
beneficiary requirements. The dissemination of the
consulting results, in keeping with Standard 2440.C1
(IIA), needs to be done only by the beneficiaries of this
engagement, while the obligation to notify the entity
management is not provided, as in the instance of the
assurance. Nevertheless, Standard 2440.C2 (IIA)
provides that in case during consulting engagements
significant malfunctions are identified, they shall be
notified to the entity management.
Based on the information collected within the
framework of consulting engagements and related to
the beneficiary's requirements, the audit team will
draft recommendations. A distinction needs to be
made between the recommendations drafted within
the framework of an assurance engagement, which
are mandatory for the auditee if they were endorsed
by the entity management and the ones drafted
following a consulting engagements, which are under
the form of proposed solutions. Thus, they need not
be mandatorily implemented by the beneficiary and
need not to be endorsed by the entity manager.
Recommendations within consulting engagements
need to be understood by the beneficiary, be useful
and feasible. The fact that the implementation of the
683

recommendations within consultation, as well as their
monitoring are optional, results from the Internal
Audit International Standards (IIA, Standard
2500.C1), which provide that the recommendations
drafted during consulting engagements need only be
monitored if it is agreed with the engagement
beneficiary.
Mention shall be made that consulting engagements
are strongly preventive in character, if the
management uses this type of engagement
whenever they have issues in the conduct of
activities, as well as indications relating to the
possibility to make decisions which trigger significant
failures to comply or serious irregularities.
Conclusions
The consulting methodology, as provided in the
General Norms on the conduct of the internal public
auditing are similar to a great extent to the assurance
one, so that it is difficult to make a differentiation
between the assurance and the consulting concept
based on the methodology. This fact generated
confusions between assurance and consulting for the
potential beneficiaries of the consulting engagements
and triggered a failure to use it at its overall potential
being a strongly preventive engagement. The
existence of a formalized methodology generates the
focussing the consulting engagements on the
covering of the forms and drafting of documents
established in the detriment of the analysis proper of
the consulting theme and of the identification of the
solutions to settle the issues raised by the
beneficiary. That is why, the methodology on the
conduct of formalized consulting engagements
needs to be simplified so that the audit team may
adapt it to the consultation requirements of the
beneficiary.
The good practices in the field of internal audit show
the need to conduct a risk analysis and a selection of
the consultation themes, using a risk factors system,
similar to the one used for the selection of audit
themes within the framework of assurance
engagements. Thought the current methodology for
formalized consulting engagements conduct provides
that follow-up is mandatory, in relation to the
requirements of the engagement beneficiary. The
current legislation in the field of internal public audit
684
Vasile Cosmin NICULA
provides the existence of three participants in the
framework of consulting, as in the instance of
assurance engagements, respectively –the entity
manager – who endorses the counselling
engagement, the audit team and the consulting
beneficiary, when the good practicies in the fiels only
indicate two participants, respectively the audit team
and the consultation beneficiary.
Considering the above mentioned issues, in order to
improve the consultation provided by internal public
auditors, here are our proposals:
 Modification of the national legislation in the field of
internal public auditing, so that a clear distinction is
made between consulting and assurance, in
compliance with the good practices in the field;
 Making the methodology for formalized consulting
engagements simpler and more flexible, so that it
may be adapted to the beneficiary's consulting
requirements and not be a potential hindrance in
point of deadlines;
 Modification of the following aspects in Annex no.
1 to the above-mentioned Government Decision
relating to consulting:
 Setting minimal criteria for the selection, by
the chief audit executive of the consulting
engagements proposed by the entity
management;
 Making it possible for line management or top
management to request, directly, from the
internal audit compartment, consulting
engagements, whithout the previous approval
of the public entity manager, within the ceiling
of a time frame allotted for consulting, so as to
rule out the possible reticence of line
management to request sensitive issues
consulting which need to be approved by entity
management;
 Providing a global time frame for consulting in
the internal audit annual plan, calculated as a
percent of the overall time frame for audit of the
internal audit compartment (for example, 3%-
5%);
 Ruling out the mandatory character of
implementing and following-up the
recommendations made in the framework of
consulting engagements.
AUDIT FINANCIAR, year XV
Consulting provided by the internal public audit function
REFERENCES
1. Arens, A.A. and Laebbecke, J.K. (2003), Audit. O
abordare integrată, Editura ARC, Chişinău.
2. Bostan, I. (2010), Proceduri privind auditul public
financiar and al performanţei, Editura TipoMoldova,
Iaşi.
3. Bostan, I. and Radu, P. (2003), Controlul financiar
and auditul intern la instituţiile publice, Editura
Sedcom Libris, Iaşi.
4. Boulescu, M., Dascălu, E.D. and Ispir, O. (2009),
Uniunea Europeană: instituţii, buget, audit, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
5. Burciu, A. (2008), Introducere în management,
Editura Economică, Bucureşti.
6. Dascălu, E.D., Ţurlea, E. and Nicolae F. (2009),
Internal Audit Quality A Key Element For The
Management Decision, Osterreichish-Rumanischer
Akademischer Verein Papers, available at
https://econpapers.repec.org/paper/rissphedp/defa
ult5.htm, accessed on 15.06.2017.
7. Dascălu, E.D. and Nicolae, F. (2006), Auditul intern
în instituţiile publice, Editura Economică, Bucureşti.
8. De Koning, R. (2007), Controlul financiar public
intern, available at www.pifc.eu, accessed on
15.06.2017.
9. Funkhouser, M. (2008), Honest, Competent
Government: The promise of performance auditing,
The Institute of Internal Auditors.
10. Galloway, D. (2010), Internal Audit: A Guide for the
New Auditor, Ediţia a treia, The Institute of Internal
Auditors Research Foundation.
11. Lazăr, C.M. and Bunda, R.N. (2012), Knowledge-
based economy, an appropriate response to
organizational change pressures, with a view to
No. 4(148)/2017
sustainable development, Amfiteatru Economic,
vol. 14, nr. 32, pp. 302-315.
12. Ministerul Finanţelor Publice (2002), Legea nr.
672/2002 privind auditul public intern (cu
modificările and completările ulterioare), available
at http://www.dreptonline.ro/legislatie/
legea_auditului_intern.php, accessed on
15.06.2017.
13. Ministerul Finanţelor Publice (2013), Hotărârea
Guvernului nr. 1086/2013 pentru aprobarea
Normelor generale privind exercitarea activităţii de
audit public intern, available at
https://codfiscal.net/40052/hg-10862013-normele-
generale-privind-exercitarea-activitatii-de-audit-
public-intern, accessed on 15.06.2017.
14. Ministerul Finanţelor Publice (2016), Raportul
privind activitatea de audit intern din sectorul public
pentru anul 2015, available at www.mfinanţe.ro,
accessed on 15.06.2017.
15. Reding, K.F. (2013), Internal Auditing, Ediţia a
treia, The IIA Research Foundation.
16. Sawyer, L.B. (2005), Sawyer’s Internal Auditing,
The Institute of Internal Auditors.
17. Sobel, P.J. (2009), Auditor’s Risk Management
Guide (Integrating Auditing and ERM), Editura
CCH.
18. Spencer Pickett, K.H. (2012), The Internal Auditing
Handbook, Publisher John Wiley and Sons Inc,
New York, DOI: 10.1002/9781119201717.
19. The Institute of Internal Auditors (2017),
International Standards for the Professional
Practice of Internal Auditing, available at
https://na.theiia.org/standards-
guidance/Public%20Documents/IPPF%202013%2
0English.pdf, accessed on 15.06.2017.
685
 Muhammad AsifAudit financiar,
KHAN, XV, Nr. 4(148)/2017,
Shujahat 686-700
Haider HASHMI,
ISSN: 1583-5812; ISSN on-line: 1844-8801
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS

Sensitivity ana
Abstract
This study empirically conducts the sensitivity analysis
for the determinants of investment appraisal of Pakistani

lysis for the det

non-financial firms listed at Pakistan Stock Exchange
(PSX) across sectors. We employed OLS regression
along with common effect and fixed effect model on
panel data pertaining to 60 non-listed firms at Pakistan

erminants of in Stock Exchange (PSX) over the period from 2003 to

2015. Empirical results document that leverage, growth,
dynamism and inflation have strong positive

vestment
associations with investment appraisal, however,
munificence and GDP influence the process conversely.
The study provides useful framework for potential

appraisal
Muhammad Asif KHAN,
School of Economics, Huazhong University
of Science and Technology, China,
University of Kotli, Azad Kashmir, Pakistan,
E-mail: khanasif82@hotmail.com,
khanasif82@hust.edu.cn
Shujahat Haider HASHMI,
School of Economics, Huazhong University
of Science and Technology, China
Munawar HUSSAIN,
Riphah International University Islamabad, Pakistan
Raja Muhammad Ahsan ILYAS,
Mohi-ud Din Islamic University AJK, Pakistan
investors to evaluate all these vital factors besides
conventional mechanism, prior to making investment
decision. Policy makers for non-financial sectors may
get benefit by apply this diagnostic model to evaluate
prospective investment projects for the most optimistic
outcome. Corporate finance literature reveals that there
is no formal evidence of determinants of capital
expenditure at different levels of economic recessions;
therefore, the study is pioneer effort to identify the
significant determinants of investment appraisal of
Pakistani listed non-financial firms across sectors,
eventually, a useful contribution in existing literature.
Keywords: Capital expenditure, investment appraisal,
sensitivity analysis, munificence, HHI
JEL Classification: M41, G31, G12
To cite this article:
Khan, M.A., Hashmi, S.H., Hussain, M. and Ilyas, R.M.A.
(2017), Sensitivity analysis for the determinants of investment
appraisal, Audit Financiar, vol. XV, no. 4(148)/2017, pp. 686-
700, DOI: 10.20869/AUDITF/2017/148/686
To link to this article:
http://dx.doi.org/10.20869/AUDITF/2017/148/686
Received: 27.04.2017
Revised: 04.06.2017
Accepted: 10.06.2017

686 AUDIT FINANCIAR, year XV

Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal
Introduction
Capital expenditure refers to the planning process used
to identify, evaluate and select the most appropriate
long-term project in compliance with budget constraints;
however, every firm has specific strategies to achieve
the desired objectives with optimized utilization of
available resources, considering the value creation
metaphor for shareholders (Penman, 2010). Capital
expenditure decision has long-term range impact on the
strategic performance of the organization and is a key to
the success or the failure of the organization. The
purpose of the investment decisions includes allocation
of the firm‘s capital funds most effectively to ensure the
best possible return, because of the sensitive nature of
such decisions, as well as future prediction.
Similarly, Mc Connell and Muscarelle (1985) document
that capital expenditures affect business performance.
At the macro level, capital spending affect aggregate
demand and GDP, economic development, and
business courses (Dornbusch and Fisher, 1987).
Many studies examine the factors that influence the level
of capital expenditures, some researchers focusing on
country-level factors and institutional differences across
developed and emerging economies (Wnuk-Pel, 2014).
Sensitivity analysis method is often applied to help
making investment decisions regarding capital budgeting
under uncertainty, it is the procedure that examines how
changes in certain input values (revenue, costs and the
value of investments, etc.), which occur due to
inadequate forecasting or for another reason, influence
certain criteria and budget total capital values.
Furthermore, according to Christy (1996), there is not
any significant relationship between earning per share
and share trends, especially capital expenditure for the
investment decisions. by Christy (1966) Contrary, size is
presumed to influence the investment decisions of the
firms (Klammer, 1973; Hall and Weiss, 1967); however,
the literature assumes that investment decisions have a
major impact on the future well-being of the firm (Weston
and Brigham, 1979).
As the normative goal of capital expenditure is to
maximize the net economic gain to owners of the firm, it
might seem preferable to isolate the influence of
corporate capital expenditure practices on share prices
(Fama, 1969; Mandelker, 1994; Alexander and Bucholz,
1978; Kudla, 1980). Further, Sundem (1980) observed
that capital expenditure has a substantial short-run
No. 4(148)/2017
negative effect on the earnings of firms. However, Lu-
Andrews and Yu-Thompson (2015) emphasize upon the
role of CEO in strengthening the liquidation value and
tangibility of assets when he has more debt-like
compensations. However, Holmes and Maghrebi (2015)
argue that the results could be different due to non-linear
behavior of Tobin‘s q with investment expenditure.
Consistently, some other researchers focused on
country-level factors and institutional differences across
developed and emerging economies (Pel, 2015).
Sensitivity analysis method is often applied to help
making investment decisions regarding capital budgeting
under uncertainty, it is the procedure that examines how
changes in certain input values (revenue, costs and the
value of investments, etc.), which occur due to
inadequate forecasting or for another reason, influence
certain criteria and budget total capital values.
The study warrants the need to examine how different
economic periods differently influence investment
decisions. The study tends to investigate the influences
of different factors in pre-and post-financial crises and
inclines to investigate the significance of different
sectors in Pakistan, focusing on sector level
determinants for capital expenditure to the knowledge
gap identified in corporate finance literature, as there is
no formal evidence of capital expenditure factors at
three different levels in economic recessions. The
objectives of study are; 1) to identify the significant
determinants of investment appraisal of Pakistani listed
firms across sectors in different economic recessions
and 2) to categorize whether and how investment
decisions are differing in different economic recessions.
Theoretical Background
From Barclay's and Smith's (2005) theory of hierarchy, it
means that there are relatively few companies that know
investment opportunities, and free cash flow has low
debt ratios because that money will be used to repay
debt. Therefore, it is suggested that chip companies with
low operational cash have high debt ratios because of
their reluctance to raise new funds. It should be
emphasized that when the symmetry of information is
not clear, then the debt company will become bankrupt if
additional funds are needed, and finally issue shares to
meet the remaining capital requirements. It is clear at
this stage that companies prefer domestic external
financing sources expensive, not only for capital cost,
but to avoid dilution of the current shareholders' control.
687

Therefore, the import theory of hierarchy is that
companies that achieve profitability and can generate
profits are expected to use less capital than those that
do not generate high profits. In support of this Symeou
(2008) stated that the reason companies can choose to
maintain spare debt power is to maintain your credit
rating because it can take several years to recover from
deterioration. Maintaining local debt financing improves
the company's ability to withstand a period of poor
performance and allows you to run a recovery plan.
The Signals theory according to Gatsi and Akoto (2010),
is a theory based on the assumption that the managers
involved are superior to the information activities of the
company, which managers can increase the influence
element. However, in contrast to the time of the market
where stock offers are trying to increase the "cheap"
model the capital implies that financing decisions are
primarily intended to transfer trust managers in the
prospects of the company to overseas investors (Barclay
and Smith, 2005). Most often, this is done to raise the
value of stocks when managers think they are
undervalued. Debt companies require to make a fixed
set of cash payments to debt holders during a period of
debt. Companies may have to go bankrupt if they fail to
meet their debt obligations.
1. Literature review
Many studies examine the factors that influence the level
of capital expenditures, some researchers focused on
country-level factors and institutional differences across
developed and emerging economies (Pel, 2015).
Sensitivity analysis method is often applied to help
making investment decisions regarding capital budgeting
under uncertainty, it is the procedure that examines how
changes in certain input values (revenue, costs and the
value of investments, etc.), which occur due to
inadequate forecasting or for another reason, influence
certain criteria and budget total capital values
1.1. Determinants of Capital Expenditure at
Firm level
According to Griner and Gordon (1995), sales is
normally used to control for firm size and measured by
total revenues generated by company. Haller and
Murphy (2012) also find that firm size is one main
determinant of Investment appraisal decision,
approaching the size of the company by income, the
688
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
consumer price index published in the Swedish
Statistics. In estimating equation, we imagine the
associated volume to use the recommended investment
appraisal (Brounen and Eichholtz, 2003; Hermes, 2007).
Profitability is measured by net profit, as well as some of
the profitability ratios (return on equity, return on assets
and the ratio of profit margin). It should be noted that the
most profitable companies are using the net present
value and in terms of other methods, they do not largely
or adversely affect this variable. It is said that the
investment projects are mutually exclusive if only one
can be acceptable. The Firms having greater sales
abroad use less the coefficient of profitability.
Furthermore, overseas sales have no positive impact
relation with callback technique. Therefore, this outcome
does not support the conclusions Holmen and Pramborg
(2009).
The firms having leverage give more concentration to
the period to improve their startup outlay, as the high
degree of financial risk is involved. We that the greater
leverage associated with the use of the reward method
is not recommended, as it looks positively correlated
with economic ambiguity (Binder and Chabot 1996;
Shawl and Sundem, 1980). An alternative interpretation
is expected to pay a high leverage and it is used often
by companies, i.e. by these firms having financial
problems, and thus, they may feel they have to uncover
investments that quickly recover the initial investment
(Daher & Saout, 2015). On the other hand, Block (2007)
inferred that financial organizations can exercise indirect
pressure on the analytical methods used by companies
to make investment decisions.
Growth opportunities are given by the price-to-earnings
(P / E) ratio because it is believed that a high P / E
means that the prices of capital market is rising and
expects the company to have a greater growth in the
future. According to Brailsford and Yeoh (2004), the
growth opportunities are significantly important to
explain the market reaction to Investment appraisal.
Contrary to our expectations, and the Swedish fastest
growing companies employ TIR often, but the rate of
return (recommended) a lot less. Gaver, Gaver and
Battistel (1992) say that in the identification of joint
investment opportunities the companies rely long-term
vision to achieve a balance between incentives for
management and the interests of shareholders.
Commonly, the past studies reveal that capital spending
is influenced by policies and plans for compensation on
AUDIT FINANCIAR, year XV
Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal
the basis of incentives aimed at harmonizing the
interests of managers and shareholders. Wu and Wang
(2005) reported on the continuation of a sturdy helpful
connection among the implications of the proclamation
and the IOP, but fail to discover the impact of issuers
with high IOP.
Matoussi, Karaa and Maghraoui (2004) tested the
relationship between Investment appraisal level and
liquidity using a Tunisian data in (2001). Elliot (1973)
shows that liquidity affects investment appraisal and
provide further evidence that liquidity significantly
strengthens the investment appraisal. In contrast with
Chakroun and Matoussi (2012) they show a positive and
significant effect on Investment appraisal. One
explanation is that Tunisian investors have no
confidence on the disclosed information in annual
reports and do not use it to make their decisions.
The company size is approximated by revenue adjusted
for inflation using the Swedish Consumer Price Index
published by Statistics Sweden. The company size has
generally been positively correlated with the use of
recommended capital expenditure methods (Graham
and Harvey, 2001; Brounen, 2004). The profitability of
the company is measured by the amount of net profits
as well as some profitability ratios (ROE, ROA, and
Profit Margin Ratio). Moreover, foreign sales were not
significantly positively related to the use of the pay-back
method. The latter result thus fails to support the
findings in Halmen and Pramborg (2009). Our research
provides evidence that high leverage companies tend to
use more the PB and NPV but they have insignificant or
negative relationships with other techniques. We expect
high leverage to be related to the use of the non-
recommended pay-back method, which has been found
to be positively associated with economic uncertainty
(Binder and Chaput, 1996; Schall and Sundem, 1980).
Growth opportunities are proxied by the price-earnings
(P/E) ratio because high P/E-ratios are thought to mean
that the capital market expects the company to have
high future growth, and leverage is measured by the
debt-to-asset ratio. According to Brailsford and Yeoh
(2004), the growth opportunities are significantly
important to explain the market reaction to capital
expenditure announcements.
No. 4(148)/2017
1.2. Determinants of Capital Expenditure at
Country level
Public fixed investment was 12.4 percent of GDP during
1973-74 to 1983-84 compared with 9.7 percent and 9.4
percent during the two adjacent periods as argued by
Arby (2001). He suggests that some positive structural
changes occurred during this period. Gross domestic
product (GDP) is the main indicator to measure the
health of the economy in a country. The author defines
GDP for a country of the market value of all goods and
services produced in the final country during a certain
period. Inflation is the rate at which the general level of
prices of goods and services continues to increase, and,
later, the decline in purchasing power. This can be
defined as a change in the purchasing power of the
currency of the pressure exerted on the producers of the
raw material costs. This can be passed on to
consumers, or can be absorbed by profits, or offset by
increased productivity. Capital budgeting is the process
used to evaluate the project. One of its objectives is to
provide the expenses related to assets and future cash
flows accurately, after considering all the factors that
may affect future expenses. However, this is not true.
Inflation affects two aspects: cash flow and reduce
Rate9 an increase of 10.3 percent, Pakistan (2010).
1.3. Determinants of Capital Expenditure at
Sector level
More recently, Smith, (2014) reported that firms
operating in highly munificent environment with above-
target debt, which have more abundant resources, tend
to reduce leverage and rapidly adjust towards their
target debt.
In this regard, Simerly and Li (2000) observed a positive
association between leverage and firm‘s performance
which operates under stable environment. In contrast,
leverage negatively related with the firm‘s performance
that operates under dynamic environment. According to
Kayo and Kimura (2011), firms that operate within a
sector or industry tend to have similar properties; hence,
they expect to have similar environment.
Based on industry concentration, it can be divided as
high and low concentrated industries. According to
Moeinaddin, Nayebzadeh and Ghasemi (2013), the most
important index of industry concentration is Herfindahl
Hirschman Index, which is stronger and common in
calculating the concentration level of industries. The
689

level of industry concentration affects the firm leverage
differently. The greater the HH Index level, the more
concentration and less competitiveness shall occur and
vice versa (Setayesh and Kargarfard, 2011). Therefore,
Figure no. 1. Theoretical Framework
1.4. Techniques of Capital Expenditure
According to Shinoda (2010), the payback period
method is said to be theoretically irrelevant and
mistaken because the simple payback period (SPP)
method ignores the time value of money and cash flows
beyond the cutoff date. One of the major disadvantages
of simple payback period is that it ignores the time value
of money. Even if we use the discounted payback period
(DPP) method, which was modified to eliminate the
limitations imposed by ignoring the time value of money,
we cannot resolve the difficulty of ignoring cash flows
beyond the cutoff date (Shinoda, 2010). When
considering the maximization of stockholders‘ wealth
hence and after DCF techniques, the techniques under
this category are Net present value NPV, Internal rate of
return IRR, Profitability index PI etc.
The researchers Brealey, Myers, & Allen (2006)
consider the NPV technique the superior one.
Accounting rate of return (also known as simple rate of
return) is the ratio of estimated accounting profit of a
project to the average investment made in the project.
ARR is used in investment appraisal. The advantage of
690
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
from this point of view to capture the industry
concentration impact on leverage, the Herfindahl-
Hirschman Index (HH Index) is used to measure the firm
size in relation to sector or industry.
ARR is that it is easy to calculate (Blocher,
2008).Internal rate of return (IRR) is the discount rate at
which the net present value of an investment becomes
zero. IRR is misleading while making choice among
mutually exclusive projects (Ross, 2005). Profitability
index is an investment appraisal technique calculated by
dividing the present value of future cash flows of a
project by the initial investment required for the project.
2. Research methodology
The examination of noticeable phenomenon via
geometric, numerical or computational techniques
in social and natural sciences is relevant to quantitative
research. Many researchers (Punch, 1998; Mertens,
2003; Newman, Ridenour, Newman and DeMarco,
2003) have suggested that to get better understanding
of a research problem, this should be examined through
numerical tendency from quantitative data. Furthermore,
as this study uses the information for 60 firms over the
period of 2003 to 2015 to test the capital budgeting
techniques importance panel data estimation technique
is suitable for this purpose. The data in work is resulting
AUDIT FINANCIAR, year XV
Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal

from Financial Statements Analysis of Pakistan stock
Exchange non financial listed firms published by State
Bank of Pakistan and Business Recorder. In this study
panel data is used, one faces the question whether the
individual effect is taken as common, fixed or random
factor. (Common effect model and fixed effect model). In
the light of previous researches Booth et al. (2001), this
model confines the complete information including
omitted variables effect. The study uses the OLS
regression, in line with the Shah and Khan study (2007)
on the rational use of the combined ordinary squares
model and ignores the time-series and cross-section of
other enterprises homogeneously affected in nature.
Fixed effects model is used when the stable
characteristics of the companies in the sample should be
monitored for a certain period of time required. These
methods are also used by Builder (2008), and Rashid
and Rahman (2009) in their study. However, the
variables used in the study are described in Table no. 1
with corresponding proxy and empirical evidence.

Table no. 1. Description of Variables

Variables Proxies/ Formula Empirical Evidences
Investment Appraisal TFA t - TFA t-1 Hamidi 2015
GDP GDP per capita Vries (2010)
Mahmood T. and Arby M.F. (2012)
INFLATION Change in CPI Annalien (2010)
Mahmood T. and Arby M.F. (2012)
Growth opportunities Market to book ratio Leon and Kester (2008)
Profitability ROA = Net profit / Total Assets Hossan and Ali (2012)
Samuel and Ranti (2013)
Leverage Total debt / Total Assets Binder and Chaput, 1996; Schall and
Sundem, 1980
Firm Size Natural log of sales Mehta (2012)
Ali A. Hossan F. (2012)
Hamidi 2015
Liquidity Current Assets/ Current Liabilities Handa and Schwartz (1996)
Mattoussi et al. (2004)
Regress the time against sales of sector
Munificence over the period of study Smith (2014)
Taking the ratio of the regression slope Naveed, Ramakrishnan, Anuar and
coefficient to the mean value of sales Mirzaei (2015)

Standard error of munificent slope divided

Dynamism by the mean value of sale over same Naveed et al. (2015)
period
By summing the square of percentage of Setayesh and Kargarfard, (2011).
HHI markets share held by the firms within a Naveed et al. (2015)
given sector.

2.1. Econometric Model
Equation 2.1 - Provide the association between capital
expenditure and its determinants by using OLS
regression at three different levels.
CE= β0 + β1(PRF)it + β2 (FS) it + β (LEV)it + β4(GO) it +
β5(LIQ) it + β6(GDP) it + β7 (INF) it + β8(MNF) it +
β9(DYN) it + β10(HHI) it + ε it+ μi
Equation 2.2 - Provide the association between capital
expenditure and its determinants by using fixed affect at
three different levels.
CE= β0 + β1(PRF)it + β2 (FS) it + β (LEV)it + β4(GO) it +
β5(LIQ) it + β6(GDP) it + β7 (INF) it + β8(MNF) it +
β9(DYN) it + β10(HHI) it + ε it+ μi

No. 4(148)/2017 691

 Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS

3. Results and discussion
Sensitivity analysis is the approved method of
calculation to predict changes in the data entry on the
results of the model output. Often, this procedure is used
for making investment decisions with respect to the
capital budget under uncertainty. Standards and the
effectiveness of the sensitivity of the analysis of the
balance of capital is a procedure for calculating research
and management report, etc. changes in individual
securities listed on the securities account of individual
standards as well as evaluation of investment projects.
Further, because it is likely not to be among those
values in the future tens of titles and other possible
factors. If we consider all the possible consequences, it
is necessary to analyze in advance, possible changes in
values starting in the state of facts or the results that
were obtained by calculating these values, held by the
sensitivity analysis procedures.
In other words, it is a procedure that examines how
changes in certain input values (revenue, costs and the
value of investments etc.), which occurs due to
insufficient forethought or for another reason, affect
certain criteria and the total capital budget values. The
application of this analysis of the possible points of
maximum or minimum, you can take valuable time,
however, still allows an investment project that has been
justified and accepted for investigation.
The diagnosing testing includes the descriptive statistics
and correlation matrix. It includes mean, median and
mode. The descriptive summary of textile sector
determinants at three different level firm, country and
sector level is given below.
The descriptive summary of overall data set is given in
Table no. 2. In accordance with the above results the
mean value of capital expenditure in overall data set is -
0.03%. The minimum value is -11.40 and maximum
values 6.79.The median is 0.04 for overall data set. The
standard deviation of capital expenditure is 1.90 which
shows the low risk of dependent variable capital
expenditure. Moreover, the leverage in overall data set
shows mean 37.38 that is high variation. The minimum
and maximum values also reported as -10.80 and 53.37
for the leverage. The standard deviation of leverage is
24.77% which shows the risk of independent variable.
Further standard deviation of return on assets is 8.53
indicating that there is very low risk for the return on
assets in overall data set. The mean value is 4.66 which
illustrates the variation in return on assets. The
maximum value is -11.4 and minimum is 6.97.

Table no. 2. Description Statistics

Variable CA ROA LE LIQ FS GO MNF DYN HHI INF GDP
Mean -0.03 4.66 37.38 71.89 20.56 1.12 65.18 20.20 0.01 87.56 4.64
Median 0.04 2.69 2.08 1.88 10.85 1.06 23.18 23.03 4.24 82.53 4.43
Min. -11.47 -51.62 -10.80 51.56 -0.05 0.01 3.16 11.24 0.02 47.20 0.36
Max. 6.97 12.41 53.37 50.57 12.96 8.55 17.14 60.86 0.01 14.17 8.95
SD 1.90 8.53 24.77 35.31 64.18 0.56 14.59 52.73 0.03 32.11 2.13
Source: Estimation output

Moreover, standard deviation of liquidity is 71.89
indicating that there is also very high risk. The mean
value is 35.31 that shows the variation in liquidity. The
minimum value is reported -51.56 and maximum 50.67
for liquidity in overall data set of non-financial sectors of
Pakistan. Another factor at firm level, firm size, shows
mean value in overall data set is 20.56. The standard
deviation of firm size is 64.18, which shows the risk of
independent variable that is very low in overall data set.
The mean value of growth in textile sector is 1.12. The
minimum and maximum values also reported as 0.01
and 8.55. The standard deviation of capital expenditure
is 0.56 which show the risk of dependent variable.
Munificence, Dynamism and HHI, the determinants of
capital expenditure, are reported for non-financial sector.
In the light of above results mean value of munificence is
65.18 and value of standard deviation is 14.59 these
values indicate normally distribution of munificence.
Furthermore, mean value of dynamism is 20.20 and
standard deviation is 52%, which means dynamism is
highly risky. The variation in HHI is 0.01 and its standard

692 AUDIT FINANCIAR, year XV

Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal

deviation is very low it means there is now risk in case of
HHI for overall data set.
To end with GDP and inflation, two determinants of
capital expenditure at country level also reported in
above table; the mean values of inflation and GDP are
87.5 and 4.64% designating that inflation shows high
variation in textile sector of Pakistan. In contrast the
value of GDP shows low variation. The standard
deviation of inflation is 32.11 also high but the GDP
shows 2.13 it means there is very low risk. Further the
results of correlations Matrix to check the issue of
multicollinearity are given below.

Table no. 3.Correlation Matrix Overall

CA ROA LE LIQ FS GR MUN DYN HHI INF GDP
CA 1.000 -0.361 - 0.0547 -0.0706 0.0050 0.1490 -0.1263 -0.1254 -0.0216 0.680 0.0836
ROA 1.0000 -0.0176 -0.0352 -0.0442 0.0175 0.0636 0.0768 -0.0286 0.604 -0.0131
LEV 1.0000 -0.0007 -0.0298 0.0898 0.0506 0.0541 -0.0140 -0.1252 0.0817
LIQ 1.0000 0.0685 -0.0603 0.0306 0.0252 -0.0503 -0.2199 0.2127
FS 1.0000 0.0075 -0.0412 -0.0470 0.1110 -0.2169 0.1994
GR 1.0000 -0.0465 -0.0459 0.0125 0.0535 0.482
MUN 1.0000 0.9986 -0.0386 -0.1672 0.1362
DYN 1.0000 -0.0404 -0.1635 0.1335
HHI 1.0000 -0.1125 0.1060
INF 1.0000 0.5532
1.0000
Source: Estimation output

Table no. 3 above shows the results for the data set of
sugar sector of Pakistani non-financial listed firms,
reporting the minimum and maximum values. In
accordance with above results, the maximum value of
variable is firm size that shows 0.6815 in sugar sector
data set. Some figures are reported with negative
correlation and other shows positive correlation within
limit. This value is not greater than 0.7 or 7 percent. In
this sense, we also say that there is no issue of
multicollinearity in this model and no need to run VIF
test.

Table no. 4. Results of Sensitivity Analysis

Variable Pre (OLS) Post (OLS) Pre (Fixed) Post (Fixed)
ROA 0.620(-0.003) 0.157(-0.005) 0.620(-0.003) 0.035(-0.015)
LEV 0.002(-0.002) 0.00001(0.001) *** 0.0020(-0.002) *** 0.0001(0.0001) ***
LIQ 0.711(-2.68) 0.537(0.001) 0.7117(-2.684) 0.537(0.001)
FS 0.237(0.001) 0.0467(-0.005) 0.237(0.001) 0.0467(-0.005)
GR 0.003(0.25) *** 0.00001(0.049) *** 0.0037(0.251) *** 0.00001(0.049) ***
MUN 0.0007(-0.05) *** 0.755(-0.004) 0.0007(-0.051) *** 0.755(-0.004)
DYN 0.0071(0.014) *** 0.773(-0.001) 0.0007(0.014) *** 0.773(-0.001)
HHI 0.271(-42.07) 0.261(33.2) 0.2715(-42.07) 0.261(33.2)
INF 0.006(0.41) *** 0.188(-0.004) 0.006(0.41) *** 0.188(-0.004)
GDP 0.020(-0.119) ** 0.196(0.067) 0.0200(-0.119) ** 0.196(0.067)
R-squared 0.3915 0.874251 0.19915 0.874251
P-value 0.000203 1.7e-150 0.000203 1.7e-150
Source: Estimation output

No. 4(148)/2017 693


Table no. 4 represents the results of sensitivity
analysis or pre and post windows created on the
overall data set of sugar and textile sector. The
results are reported on the basis of OLS and fixed
affects model to check the influences of different
factors on investment in different economic
conditions. This inclusive study makes a sensitivity
analysis for the determinants of investment at three
different level e.g. firm level, country level and
sector level. Sensitivity analysis is the approved
method of calculation to predict changes in the
data entry on the results of the model output.
Often, this procedure is used for making
investment decisions with respect to the capital
budget under uncertainty. The above table findings
are described by using both models, either OLS
regression or fixed affects model. In the light of
above, results the main findings are quite different
in pre-and post-period.
According to above, results of textile and sugar
sector overall data set of non-financial listed firms
of Pakistan, the return on assets shows negative
sign of coefficient and p- value is insignificant in
pre-period by applying both models OLS
regression and fixed affects model. ROA is
insignificant it means no effects on dependent
variable of the investment decision. Further, in post
period ROA is negatively insignificant. In contrast,
by using fixed affects model in post period the
results are different; the sign of coefficient is
negative and p-value is significant. Growth
companies might also be more likely to calculate
the profitability index, because they might have
more potential new investment. Investment
projects are said to be mutually exclusive if only
one could be accepted.
Furthermore, sign of coefficient for leverage is
negative its p-value is significant in pre-period by
applying both models OLS regression and fixed
affects. There is negative significant relationship
between leverage and investment in pre-financial
period. Similarly, to the post period, the sign of
coefficient for leverage is positive and p-value is
significant.
Another factor is liquidity, which shows negative
insignificant relationship with investment because
the sign of coefficient is negative and p-value is
significant in pre-period by applying both models
694
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
OLS regression and fixed affects model.
Furthermore, in post period the sign of coefficient
for liquidity is positive but it is insignificant; this
discussion is supported by Saquido (2003) who
concluded that liquidity is insignificantly related to
investment; but there remains a significant
relationship between investment and revenue
growth and fixed capital intensity.
The firm size shows the sign of coefficient positive
and p-value insignificant, indicating that there is no
relationship between the firm size and investment
in pre period by applying both models OLS
regression and fixed affects model. In post period
by applying both models OLS regression and fixed
affects model the result is negative significant.
Graham and Harvey found a statistically significant
negative relation between size and pay-back in
particular in the U.S., while Brounen D. found no
statistically significant relation between size and
pay-back in any of the four (Germany, France,
Netherlands, and UK) countries.
In contrast, growth rates show a positive sign of
coefficient and the p-value is significant, indicating
that there is a positive significant relationship
between growth and investment in pre and post
period by applying both models OLS regression
and fixed affects model. Contrary to our
expectations, Swedish listed companies with
higher growth opportunities (which we measured
by their P/E ratio) used IRR (not recommended)
more often but profitability index (recommended)
less often.
Some other determinants at sectors level e.g.
Munificence shows negative significant relationship with
investment because the sign of coefficient is negative
and p-value is significant by applying both models OLS
regression and fixed affects model. It means there is
positive significant relationship between munificence and
investment in pre-period. In contrast the sign of
coefficient in post period for munificence is negative but
p-value is significant by applying both models.
Dynamism shows the sign of coefficient positive and p-
value is significant, indicating that there is significant
positive relationship between dynamism and investment
by applying both models OLS regression and fixed
affects model. HHI sign of coefficient is negative and its
p-value is insignificant, indicating that there is no
relationship between HHI and investment by applying
AUDIT FINANCIAR, year XV
Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal
both models OLS regression and fixed affects model. In
post period, the sign of coefficient is positive and p-value
is insignificant by using both models. Hirshleifer and
Suh‘s studies (1992) similarly show how compensation
contracts are used to induce self-serving managers to
take high-value and high-risk projects.
Finally, at country level the reported determinants are
inflation and GDP. The sign of coefficient for inflation is
positive and p-value is significant which means there is
significant affects in pre-period by applying both models
OLS regression and fixed affects model. The
mechanism by which inflation affects economic growth in
the nonlinear environments over the long-term is
represented by Investment. The inflation rate below the
threshold level has a positive effect but little effect on
investment, while the one above the threshold brings a
negative and significant impact on the strong
investment.
In post period, the result is insignificant and sign is
negative by applying both models. Furthermore, the sign
of coefficient for GDP is negative and p-value is
significant. It indicates that GDP has effects on
investment in pre-period by applying both models OLS
regression and fixed affects model. However, the sign of
coefficient is still positive but the p-value is insignificant
in post period by applying both models. Some other
researchers focused on country-level factors and
institutional differences across developed and emerging
economies (Wnuk-Pel, 2014).
4. Discussion of results
The research objective was to identify the significant
determinants of investment appraisal of Pakistani listed
firms across sectors in different economic recessions.
Table no. 5. Summary Results
Determinants Significance
ROA Significant (negative)
LEV Significant (Positive) ***
GR Significant (Positive) ***
MUNIF Significant (negative) ***
DAYN Significant (Positive) ***
INF Significant (Positive) ***
GDP Significant (negative) **
Source: Estimation output
No. 4(148)/2017
In contrast, by using fixed affects model in post
period the results are different the sign of coefficients
negative and p-value is significant. It is found that
profitable companies use more NPV and the
relationship with other methods is either not
significant or negatively related to this variable.
Growth companies might also be more likely to
calculate the profitability index, because they might
have more potential new investment. Furthermore,
the sign of coefficient for leverage is positive and p-
value is significant.
In contrast, growth rates show positive sign of
coefficient, the p-value is significant which indicates
that there is positive significant relationship between
growth and investment in pre-and post-period by
applying both models OLS regression and fixed
affects model. Some other determinants at sectors
level e.g. Munificence shows negative significant
relationship with investment because the sign of
coefficient is negative and p-value is significant by
applying both models OLS regression and fixed
affects model. It means there is positive significant
relationship between munificence and investment in
pre-period. In contrast, the sign of coefficient in post
period for munificence is negative but p-value is
significant by applying both models. Dynamism
shows the sign of coefficient positive and the p-value
is significant indicating that there is significant
positive relationship between dynamism and
investment by applying both models OLS regression
and fixed affects model.
Finally, at country level the reported determinants are
inflation and GDP. The sign of coefficient for inflation is
positive and p-value is significant which means there is
significant affects in pre-period by applying both
models OLS regression and fixed affects model. In
post period, the result is insignificant and sign is
negative by applying both models. The inflation rate
below the threshold level has a positive effect but little
effect on investment, while above the threshold at
which a negative and significant impact on the strong
investment.
Furthermore, the sign of coefficient for GDP is
negative and p-value is significant. It indicates that
GDP has effects on investment in pre-period by
applying both models OLS regression and fixed affects
model. However, the sign of coefficient is still positive
but the p-value is insignificant in post period by
695

applying both models. Some other researchers
focused on country-level factors and institutional
differences across developed and emerging
economies Wnuk-Pel, (2014).
Table no. 6. Determinants in Pre-Period and Post-Period
Variables Pre-Period
ROA Insignificant (negative)
LEV Significant (negative)
GR Significant (Positive) ***
MUNIF Significant (negative) ***
DAYN Significant (Positive) ***
INF Significant (Positive) ***
GDP Significant (negative) **
Source: Author‘s compilation
In the light of above table the results for the
significant determinants of investment appraisal
are quite different in pre-and post-financial period.
Return on assets shows insignificant relationship in
pre-period but in post the results are significant at
99% level. In accordance with the level of
significance, we finalized our hypothesis. In line
with the relationship between return on assets and
investment appraisal, this is significantly negative
in post period.
Leverage shows a significantly negative
relationship with investment appraisal in pre-period
but in post period this relationship is significantly
positive at 99% level. Finally, there is positive
significant relationship between leverage and
investment appraisal. Furthermore, growth shows
significant positive relationship in both periods at
99% level of significance. Munificence shows
significant negative relationship in pre-period at
99% level of significance but in post period this
relationship is insignificant. Dynamism shows
significant positive relationship in pre-period at
99% level of significance but in post period this
relationship is insignificant. Inflation shows
significant positive relationship in pre-period at
99% level of significance but in post period this
relationship is negatively insignificant. GDP shows
significant negative relationship in pre-period at
99% level of significance but in post period this
relationship is positively insignificant.
696
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
Research Objective 02 - To categorize whether and
how determinants of investment decisions are differing
indifferent economic recessions?
Post Period
Significant (negative) ***
Significant (Positive) ***
Significant (Positive) ***
Insignificant (negative)
Insignificant (negative)
Insignificant (negative)
Insignificant (Positive)
In conclusion, in the light of above discussion,
there are quite different results in pre-and post-
windows of economic recession. The key findings
or hypothesis of this study developed on the base
of evidence and with the help of the signs of
coefficients, significant or insignificant at 99% level.
Some factors show the same results but the level
of significance is different. Finally, the findings of
this study are based on empirical evidence and the
results are different in pre-and post-windows or
make a sensitivity analysis.
5. Conclusion and implications
In conclusion, the results showed the sensitivity
analysis for investment of Pakistani non-financial
listing firms and the associated techniques
supported the significant determinants of
investment appraisal. There are other factors not
related to the investment appraisal in sensitivity
analysis. Investors can invest after checking the
behavior in different economic conditions.
However, it was not possible to get the same result
when making a sensitivity analysis for the
economic recession. In each economic window,
different results are reported. Finally, the key
findings of this study are based on diagnostic
testing in which we test the health of instruments.
The OLS regression and fixed affects model are
also used to check the influence in different
economic windows. In the future, by applying
AUDIT FINANCIAR, year XV
Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal
dynamic modeling, adding some other factors at
three different levels, increasing number of sectors,
a sample with latest data set area of study can be
investigated. The study is implacable for that
investors need to analyse the use of investment
factors carefully, to have a reasonable knowledge
of the business before making an investment
decision. Investors must evaluate all the variables
in the environment rather than lookat just one
REFERENCES
1. Alexander, G.J. and Buchholz, R.A. (1978),
Corporate social responsibility and stock market
performance, Academy of Management journal,
vol. 21, nr. 3, pp. 479-486.
2. Arby, M.F. (2001), Long-run trend, Business Cycle
& Short-run shocks in real GDP. Available at
http://mpra.ub.uni-muenchen.de/4929/, accessed
on 25.04.2017.
3. Barclay, M.J. and Smith, C.W. (2005), The capital
structure puzzle: The evidence revisited, Journal of
Applied Corporate Finance, vol. 17, no. 1, pp. 8-17,
DOI 10.1111/j.1745-6622.2005.012_2.x.
4. Binder, J.J. and Chaput, J.S. (1996), A positive
analysis of corporate capital budgeting
practices, Review of quantitative finance and
accounting, vol. 6, no. 3, pp. 245-257, DOI
10.1007/bf00245183.
5. Blocher, E.J., Stout, D.E., Cokins, G. and Chen
K.H. (2008), Cost Management: A Strategic
Emphasis, Fourth Edition. New York, America:
McGraw-Hill Irwin.
6. Block, S. (2007), Are ―real options‖ actually used in
the real world?, The engineering economist, vol.
52, no. 3, pp. 255-267, DOI
10.1080/00137910701503910.
7. Booth, L., Aivazian, V., Demirguc-Kunt, A. and
Maksimovic, V. (2001), Capital structures in
developing countries, The journal of finance, vol.
56, no. 1, pp. 87-130.
8. Brailsford, T.J. and Yeoh, D. (2004), Agency
problems and capital expenditure
announcements, The Journal of Business, vol. 77,
no. 2, pp. 223-256, DOI 10.1086/381274.
No. 4(148)/2017
variable. Investors also need to diversify their
investments in various companies through the
development of sensitivity analysis for different
economic recessions. The study is also implacable
for the financial intuitions to set their policies.
Finally, study is also applicable for students making
future research for different economic recessions
and sectoral analyses.
9. Brealey, R.A., Myers, S.C. and Allen, F. (2006),
Corporate finance, Auflage, New York.
10. Brounen, D. and Eichholtz, P. (2004), Development
involvement and property share performance:
international evidence, The Journal of Real Estate
Finance and Economics, vol. 29, no. 1, pp. 79-97,
DOI 10.1023/b:real.0000027202.57984.21.
11. Builder, M. (2008), Rapid mashup development
tool for Google and Yahoo Maps!. Diponibil la
http://www.mapbuilder.net/, accessed on
25.04.2017.
12. Chakroun, R. and Matoussi, H. (2012),
Determinants of the extent of voluntary disclosure
in the annual reports of the Tunisian
firms, Accounting and Management Information
Systems, vol. 11, no. 3, pp. 335.
13. Christy, G.A. (1966), Capital budgeting, Current
Practices and their efficiency, vol. 21, Bureau of
Business and Economic Research, University of
Oregon.
14. Daher, L. and Le Saout, E. (2015), The
determinants of the financial performance of
microfinance institutions: impact of the global
financial crisis, Strategic Change, vol. 24, no. 2, pp.
131-148, DOI 10.1002/jsc.2002.
15. De Vries, A. (2010), The effect of firm
characteristics and economic factors on the capital
structure of South African listed industrial
firms (Doctoral dissertation, Stellenbosch:
University of Stellenbosch).
16. Dornbusch, R., and Fischer, S. (1987), Macro-
economic, fourth edition McGraw-Hill, New York.
697

17. Elliott, J.W. (1973), Theories of corporate
investment behavior revisited, The American
economic review, vol. 63, no. 1, pp. 195-207.
18. Fama, E.F. and French, K.R. (1996), The cross‐
section of expected stock returns, The Journal of
Finance, vol. 47, no. 2, pp. 427-465.
19. Gatsi, J.G. and Akoto, R.K. (2010),
Capital structure and profitability in Ghanaian, SSR
N Electronic Journal, DOI 10.2139/ssrn.1618952.
20. Gaver, J.J., Gaver, K.M. and Battistel, G.P. (1992),
The stock market reaction to performance plan
adoptions, Accounting Review, pp. 172-182.
21. Graham, J.R. and Harvey, C.R. (2001), The theory
and practice of corporate finance: Evidence from
the field, Journal of financial economics, vol. 60,
no. 2, pp. 187-243, DOI 10.2139/ssrn.220251.
22. Griner, E.H. and Gordon, L.A. (1995), Internal cash
flow, insider ownership, and capital expenditures: a
test of the pecking order and managerial
hypotheses, Journal of Business Finance &
Accounting, vol. 22, no. 2, pp. 179-199, DOI
10.1111/j.1468-5957.1995.tb00678.x.
23. Hall, M. and Weiss, L. (1967), Firm size and
profitability, The Review of Economics and
Statistics, pp. 319-331.
24. Haller, S. and Murphy, L. (2012), Corporate
Expenditure on Environmental Protection,
Economic and Social Research Institute (ESRI),
Working Paper, Available at
https://econpapers.repec.org/paper/esrwpaper/wp3
47.htm, accessed on 25.04.2017.
25. Hamidi, M. (2015), Determinants of Capital
Expenditure Decisions in the Malaysian
Companies, Proceedings of the Australasian
Conference on Business and Social Sciences
2015, Sydney.
26. Handa, P. and Schwartz, R.A. (1996), How best to
supply liquidity to a securities market, The Journal
of Portfolio Management, vol. 22, no. 2, pp. 44-51,
DOI 10.3905/jpm.1996.44.
27. Hirshleifer, D.A. and Suh, Y (1992), Risk,
Managerial Effort and Project Choice, Journal of
698
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
Financial Intermediation, vol. 2, no. 3, pp. 308-
345, DOI 10.1016/1042-9573(92)90004-w.
28. Holmen, M. and Pramborg, B. (2009), Capital
budgeting and political risk: Empirical
evidence, Journal of International Financial
Management & Accounting, vol. 20, no. 2, pp. 105-
134. DOI 10.2139/ssrn.881750.
29. Holmes, M.J. and Maghrebi, N. (2015),
Reconsidering the role of Tobin‘s Q: Nonlinearities
and the adjustment of investment
expenditure, Studies in Economics and
Finance, vol. 32, no. 2, pp. 222-234, DOI
10.1108/sef-08-2014-0151.
30. Hossain, F. and Ali, A. (2012), Impact of firm
specific factors on capital structure decision: an
empirical study of Bangladeshi
Companies, International Journal of Business
Research and Management, vol. 3, no. 4, pp. 163-
182.
31. Kayo, E.K. and Kimura, H. (2011), Hierarchical
determinants of capital structure, Journal of
Banking & Finance, vol. 35, no. 2, pp. 358-371,
DOI 10.1016/j.jbankfin.2010.08.015.
32. Klammer, T. (1972), Empirical evidence of the
adoption of sophisticated capital budgeting
techniques, The Journal of Business, vol. 45, no. 3,
pp. 387-397, DOI 10.1086/295467.
33. Kudla, R.J. (1980), The effects of strategic
planning on common stock returns, Academy of
Management Journal, vol. 23, no. 1, pp. 5-20, DOI:
10.2307/255493 .
34. Leon, F.M., Isa, M. and Kester, G.W. (2008),
Capital budgeting practices of listed Indonesian
companies, Asian Journal of Business and
Accounting, vol. 1, no. 2, pp. 175-192.
35. Lu-Andrews, R. and Yu-Thompson, Y. (2015),
CEO inside debt, asset tangibility, and
investment, International Journal of Managerial
Finance, vol. 11, no. 4, pp. 451-479, DOI
10.2139/ssrn.2448858.
36. Mahmood, T. and Arby, M.F. (2012), Business
cycles in Pakistan, International Journal of
AUDIT FINANCIAR, year XV
Sensitivity analysis for the determinants of investment appraisal
Business and Social Science, vol. 3, no. 4, pp.
271-277.
37. Mandelker, D.R. (1994), NEPA, Law and Litigation,
Editura Clark Boardman, New York.
38. Matoussi, H., Karaa, A. and Maghraoui, R. (2004),
Information asymmetry, disclosure level and
securities liquidity in the BVMT, Finance India, vol.
18, pp. 547-558.
39. McConnell, J.J. and Muscarella, C.J. (1985),
Corporate capital expenditure decisions and the
market value of the firm, Journal of financial
economics, vol. 14, no. 3, pp. 399-422, DOI
10.1016/0304-405x(85)90006-6.
40. Mehta, A. (2012), An empirical analysis of
determinants of dividend policy-evidence from the
UAE companies, Global Review of Accounting and
Finance, vol. 3, no. 1, pp. 18-31.
41. Mertens, D.M. (2003), Mixed methods and the
politics of human research: The transformative-
emancipatory perspective, Handbook of mixed
methods in social and behavioral research, pp.
135-164.
42. Moeinaddin, M., Nayebzadeh, S. and Ghasemi, M.
(2013), The relationship between product market
competition and capital structure of the selected
industries of the Tehran Stock
Exchange, International Journal of Academic
Research in Accounting, Finance and Management
Sciences, vol. 3, no. 3, pp. 221-233, DOI
10.6007/ijarafms/v3-i3/132.
43. Naveed, M., Ramakrishnan, S., Ahmad Anuar, M.
and Mirzaei, M. (2015), Factors affecting speed of
adjustment under different economic conditions:
Dynamic capital structure sensitivity
analysis, Journal of Chinese Economic and
Foreign Trade Studies, vol. 8, no. 3, pp. 165-182,
DOI 10.1108/jcefts-08-2014-0015.
44. Newman, I., Ridenour, C.S., Newman, C. and
DeMarco Jr, G.M.P. (2003), An apology of
research purposes and its relationship to mixed
methods, Handbook of mixed methods in social &
behavioral research, vol. 167.
No. 4(148)/2017
45. Penman, S.H. (2009), Accounting for intangible
assets: There is also an income
statement, Abacus, vol. 45, no. 3, pp. 358-371,
DOI 10.2139/ssrn.1916314.
46. Punch, K.F. (1998), Mixed methods and evaluative
criteria. Introduction to social research,
Sage, London, pp. 239-250.
47. Rashid, A.T. and Rahman, M. (2009), Making profit
to solve development problems: the case of
Telenor AS and the Village Phone Programme in
Bangladesh, Journal of Marketing
Management, vol. 25, no. 9-10, pp. 1049-1060,
DOI 10.1362/026725709x479363.
48. Ross, W. (2005), Jaffe. Corporate finance, 7.
Irwin/McGraw-Hill
49. Saquido, A. (2003), Determinants of Corporate
Investment, Available at
http://cba.upd.edu.ph/docs/DP/0402_saquido.pdf,
accessed on 25.04.2017.
50. Schall, L.D. and Sundem, G.L. (1980), Capital
budgeting methods and risk: A further
analysis, Financial Management, 7-11.
51. Setayesh, M.H. and Kargarfard, M. (2011), The
investigation of effect of product market
competition on capital structure, Journal of
Empirical Research of Financial Accounting, vol. 1,
no. 1, pp. 9-30.
52. Shah, A. and Khan, S. (2007), Determinants of
capital structure: Evidence from Pakistani panel
data, International Review of Business Research
Papers, vol. 3, no. 4, pp. 265-282.
53. Shinoda, T. (2010), Capital budgeting management
practices in Japan: a focus on the use of capital
budgeting methods, Economic Journal of Hokkaido
University, vol. 39, pp. 39-50.
54. Simerly, R.L. and Li, M. (2000), Environmental
dynamism, capital structure and performance: a
theoretical integration and an empirical
test, Strategic Management Journal, vol. 21, no. 1,
pp. 31-49, DOI 10.1002/(sici)1097-
0266(200001)21:1<31::aid-smj76>3.3.co;2-k.
699

55. Smith, A. (2014), Leveraging sport mega-events:
new model or convenient justification?, Journal of
Policy Research in Tourism, Leisure and
Events, vol. 6, no. 1, pp. 15-30, DOI
10.1080/19407963.2013.823976.
56. Sundem, G.L. (1974), Evaluating simplified capital
budgeting models using a time-state preference
metric, The Accounting Review, vol. 49, no. 2, pp.
306-320.
57. Symeou, L. (2008), From school—family links to
social capital: Urban and rural distinctions in
teacher and parent networks in Cyprus, Urban
Education, vol. 43, no. 6, pp. 696-722. DOI
10.1177/0042085907311825.
700
Muhammad Asif KHAN, Shujahat Haider HASHMI,
Munawar HUSSAIN, Raja Muhammad Ahsan ILYAS
58. Weston, J.F. and Brigham, E.F. (1979), Study
Guide for Essentials of Managerial Finance and
Managerial Finance, The Dryden Press.
59. Wnuk-Pel, T. (2014), The practice and factors
determining the selection of capital budgeting
methods–evidence from the field, Procedia-Social
and Behavioral Sciences, vol. 156, pp. 612-616,
DOI 10.1016/j.sbspro.2014.11.250.
60. Wu, J.H. and Wang, S.C. (2005), What drives
mobile commerce?: An empirical evaluation of the
revised technology acceptance model, Information
& Management, vol. 42, no. 5, pp. 719 – 729, DOI:
10.1016/j.im.2004.07.001.
AUDIT FINANCIAR, year XV