Simona Mitroiu - Memorie

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr.
3/2010
LUPTA PENTRU IDENTITATEA THE BATTLE FOR THE HUMAN

OMULUI. MEMORIE ŞI IDENTITATE BEING’S IDENTITY. MEMORY AND
COLECTIVĂ COLLECTIVE IDENTITY
PhD Simona MITROIU

Dr. Simona MITROIU
Human Research Department
Departamentul de Ştiinţe Umaniste
University Alexandru Ioan Cuza Iaşi,
Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi,
România
România
Abstract: The study has as objective the

Rezumat: Studiul de faţă îşi propune o trecere presentation of some key concepts, which are
în revistă a unor concepte cheie necesare înţelegerii necessary in order to understand the identity problems,
problematicii identităţii, în special analiza legăturii especially the bond between the identity and the
dintre identitate şi memorie colectivă, formarea şi collective memory, the way in which the collective
păstrarea cadrelor memoriei colective precum şi memory frames are formed and kept in time, but also
relaţia dintre memorie şi uitare la nivelul identităţii the relation between memory and oblivion at the
colective. Importanţa conceptelor prezentate va fi collective identity level. The importance of these
susţinută printr-un demers de analiză a unor cazuri concepts will be sustained also by a review process of
particulare ce privesc atât strategiile identitare utilizate some particular cases that have as object the identitary
la nivel individual cât şi analiza raportului dintre strategies used at the personal level, but also the
identitatea personală şi cea colectivă pe un fond relation between the personal and the collective
cultural şi social problematic. Procesul de construcţie identity in a cultural and social context. The process of
identitară este unul dinamic şi complex implicând identity construction is dynamic and complex and it
diferite referinţe identitare: familia, religia, etnia, implies different identitary references: family, religion,
limba precum şi o suită de „locuri ale memoriei” la ethnicity, language and also some “memory places” to
care individul se raportează în special în momentele whom the human being is related and makes appeal
tensionante ale vieţii sale. Identitatea presupune atât especially in tense moments of his/her life. The
referirea la un set de referinţe identitare personale cât identity involves not only personal identitary
şi la unul al referinţelor colective împărtăşite cu references, but also collective ones, and the relation
ceilalţi membrii ai comunităţii, iar raportul stabilit established between these two types defines the
între aceste tipuri de referinţe este definitor pentru creation of a personal and collective identity that can
crearea unei identităţi personale dar şi colective care resist to different social pressures. The powerful
să facă faţă presiunilor sociale. Schimbările puternice changes that appear at this level can change the way in
care apar la acest nivel pot transforma modalitatea de which we relate ourselves to these references and can
raportare la aceste referinţe şi pot implica necesitatea imply the necessity to reconstruct and discover new
de construcţie sau de descoperire a unor noi referinţe identitary references.
identitare.
Keywords: identity, collective memory, identitary
Cuvinte cheie: identitate, memorie colectivă, strategy, oblivion, collective memory frames.
strategii identitare, uitare, cadrele memoriei colective.
The memory offers the frames for the

Memoria asigură cadrele definirii
definition of the identity and the self identity
identităţii şi ale propriului traseu identitar, iar
path, and the collective memory, concept
memoria colectivă, noţiune impusă de
imposed by Maurice Halbwachs, has as
Maurice Halbwachs, îşi datorează resursele
sources the social life and the established
vieţii sociale şi relaţiilor stabilite. Limba,
relations. The language, family, religious
familia, comunitatea religioasă şi clasele
community and the social classes give the
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Letters and Social Sciences Series, Issue 3/2010
121
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr. 3/2010
sociale asigură materialul necesar formării necessary material for the formation of the
memoriei colective. Familia reprezintă nu collective memory. The family represents not
numai o sursă explicită a amintirilor only an explicit source of the collective
colective, asigurând în acelaşi timp şi memories, making possible in the same time
înţelegerea strategiilor uitării, dar şi un the understanding of the oblivion strategy,
element esenţial al identităţii, al modalităţii but also an essential element of the identity
de definire şi de ancorare într-un trecut fără and of the modality to define the self-identity
de care identitatea nu poate fi construită. and to integrate it into a past without which it
Amintirile şi uitările colective reprezintă cannot be constructed. The shared memories
solul din care identitatea îşi extrage seva. and the forgotten elements are the ground
Dacă memoria colectivă se bazează în mare from which the identity takes its substance. If
parte pe un proces natural, nu acelaşi lucru se the collective memory is based on a natural
întâmplă în cadrul uitării colective, care tinde process this is no longer true for the
să devină preponderent impusă din exterior, collective oblivion, which is often imposed
manipulată în funcţie de cerinţele sociale. from the exterior and manipulated as the
Raportul dintre memorie şi uitare trebuie să social context requires. The bond between the
se păstreze la un nivel optim, fluctuaţiile memory and the oblivion must be kept at the
acestuia fiind un semn clar al unei level of the right equation, the instability
instabilităţi identitare. Lucrarea de faţă îşi being a sign of different identitary problems.
propune pezentarea unor noţiuni utile în The present paper has as objective the
interpretarea şi analizarea identităţii în presentation of some concepts that can be
contextul actual prin raportarea la un număr used to interpret and analyse the identity in
de studii şi analize menite să creeze o grilă de the actual context; in order to create a frame
lectură şi observaţie. Mai întâi se va face o for observation and interpretation different
analiză a memoriei colective şi a cadrelor studies and researches were used. First I will
memoriei colective, aşa cum le defineşte analyse the collective memory and its frames
Maurice Halbwachs, precum şi a using Maurice Halbwachs’ definitions, and
principalilor producători ai acestora: familia, their principal producers: family, religious
comunitatea religioasă şi clasele sociale, cu community and social classes, making also
referire directă la utilizarea acestor noţiuni în direct references to the way in which we can
procesul de înţelegere a crizelor identitare. use these notions in order to understand the
Cea de a doua problematică abordată este cea identitary crisis. The second problem
a uitării şi a implicţiilor ei la nivelul presented is that of the oblivion and its
identităţii personale. De asemenea, va fi influences at the personal identity level. This
prezentat raportul dintre identitatea paper will be also centred on the relation
individuală şi cea colectivă, precum şi cel established between the individual and the
dintre memorie şi uitare pe fundalul unei collective identity, and on the bond between
identităţi culturale problematice specifice memory and oblivion in the context of the
Vienei la 1900, făcându-se totodată apel la cultural identity problem as it was the case of
operele unor figuri marcante ale perioadei: the Viennese society around 1900. This case
Sigmund Freud şi Gustav Klimt. study will be sustained by a number of
references to Sigmund Freud and Gustav
1. Cadrele memoriei colective Klimt’s works.
Maurice Halbwachs subliniază prin 1. The frames of the collective memory

lucrările sale perspectiva unei fiinţe umane
care nu este un sine izolat ci se află într-o In his works Maurice Halbwachs
permanentă relaţionare cu ceilalţi, underlined the idea that the human being is
122
împărtăşind cu aceştia o identitate comună not isolated but in a permanent relation with
care se bazează pe o memorie colectivă. the others, sharing an identity based on a
Memoria depinde, din perspectiva sa, de collective memory. The memory depends,
mediul social, de cei care sunt alături de noi, from his perspective, on the social context, on
deoarece cele mai multe amintiri revin în the people that are closed to us; often we
mintea noastră pentru că cei din jur, familia, recollect the memories because the others,
prietenii ni le reamintesc. Cel mai adesea family or friends, remind us who we are. We
facem apel la memoria noastră pentru a try to recollect some memories because we
răspunde cerinţelor celorlalţi, la întrebările need some information from our past in order
lor despre trecut. Prezenţa celorlalţi, nevoile to respond to the others’ requests, to their
şi dorinţele lor de identificare stimulează questions about the past. The presence of the
amintirile şi necesitatea de definire a propriei others, their needs and desires to identify
identităţi a persoanei care îşi aminteşte. În themselves, stimulate our memories and the
acest context, cunoscuta expresie care necessity to define ourselves as people who
aparţine lui Jean-Paul Sartre conform căreia remind our past and our identity. In this
„Iadul sunt ceilalţi” primeşte un nou sens. context, Jean-Paul Sartre’s well known
Ceilalţi sunt Iadul pentru că ne impun expression “The hell is the others” have a
amintirea (Halbwachs, 1925: IX) chiar şi new meaning. The others are the hell because
atunci când nu o dorim, când am vrea să they impose us the remembrance (Halbwachs,
uităm, să nu ne amintim un eveniment 1925: IX) even when we don’t want to
neplăcut la care am fost martori sau anumite remember, when we just want to forget an
lucruri pe care le-am făcut şi a căror amintire unpleasant event that we lived or some things
perturbă imaginea noastră identitară. Pe that we made, and the recollection of which
această memorie colectivă se sprijină crearea can damage our identitary self-image. The
legăturii sociale şi a comunităţilor, dar social bond and the relation between the
ambele au ca fundament şi o uitare comună, members of a community is based on this
o uitare împărtăşită. De exemplu, la nivel shared memory, but also they have in
individual putem reaminti legătura specială common a collective oblivion; at the
dintre Mircea Eliade, Emil Cioran şi Eugène individual level we can remember the special
Ionesco, o legătură a unei uitări comune şi nu connection between Mircea Eliade, Emil
numai a unor amintiri comune. Grupul social Cioran and Eugène Ionesco, a connection of a
care mă ajută să-mi amintesc deţine o shared oblivion and not only of common
importanţă deosebită şi acesta este sensul memories. The social group that helps us to
oferit de Maurice Halbwachs memoriei remember has a major signification. This is
colective şi cadrelor sociale ale memoriei, the meaning offered by Maurice Halbwachs
văzute ca rezultat al combinării amintirilor to the collective memory and to the social
individuale ale majorităţii membrilor unei frames of memory, they are seen as the result,
societăţi. Aceste cadre sociale servesc la sum or combination of the individual
clasarea amintirilor, dar nu explică memoria, memories that are specific to most members
ci se sprijină pe ea. (Halbwachs, 1925: IX) of a society. These social frames have as role
Amintirea unei situaţii anume, a unui the classification of the memories, they don’t
eveniment sau a unui detaliu este stimulată explain the memory, but they are based on it
de „anturajul” nostru care ne sugerează (Halbwachs, 1925: IX). The recollection of a
necesitatea amintirii şi ne ajută în demersul certain situation, event or detail is stimulated
nostru, iar fără memoria colectivă suntem by our “company”, which suggests us the
incapabili să ne amintim în sensul profund al necessity to remember and helps us during
termenului. Fiecare persoană deţine anumite this process of remembering. Without
sentimente, gânduri, trăiri, pe care nu le-a collective memory we are incapable to
123
comunicat nimănui, deci îi sunt doar ei remember the real meaning of a concept.
cunoscute, dar din perspectiva trasată de Every person has feelings, thoughts, emotions
Maurice Halbwachs, acestea există ca that are not shared with anyone, being known
amintiri pentru că au fost catalogate, gândite, just to himself/herself, but from Maurice
integrate într-un context, personal dar şi Halbwachs’ perspective these sort of
social, iar amintirea, evocarea acestui context information can take the substance of
permit găsirea elementelor personale şi a memories just because they are catalogued
semnificaţiei lor. Aşa cum afirmă Jean and integrated in a personal and social
Cristophe Marcel şi Laurent Mucchielli într- context; the remembrance implies the
un studiu centrat pe analiza memoriei evocation of this context and allows to find
colective in scrierile lui Maurice Halbwachs, the personal elements, but also their
departe de a fi o scufundare în sine, memoria signification. As Jean Cristophe Marcel and
este un efort al gândirii sociale (Marcel şi Laurent Mucchielli show in a study regarding
Mucchielli, 1999). Maurice Halbwachs’ concept of collective
Pentru a valida concepţia sa asupra memory, far away from being a dipping in
memoriei colective, Maurice Halbwachs va the self, the memory is an effort of the social
analiza visul, văzut ca un episod în care thinking (Marcel and Mucchielli, 1999).
individul nu se mai sprijină pe memoria In order to give legitimacy to his theory
colectivă, pe cadrele sociale ale acesteia şi de regarding the collective memory, Maurice
aceea el consideră că în acest moment este Halbwachs analyzed the dream, seen as an
posibil să observăm ce devine memoria episode during which the human being is not
individuală atunci când acţiunea cadrelor using the collective memory, the social
sociale ale memoriei nu se mai exercită. frames; this is why he considered that
Acest studiu centrat pe analiza visului aduce especially in this context it is possible to
argumente împotriva tezei subzistenţei observe the development of the individual
amintirilor în stare inconştientă. Visul nu este memory when there is no any influence from
echivalent cu redarea amintirii, ci el the social frames. This study, centred on the
utilizează fragmente ale amintirii, iar în analysis of the dream, brings arguments
cadrul lui acţionează doar memoria against the thesis of the subsistence/support
individuală. Pentru a-şi susţine ideile, autorul of the memories in the unconscious stage.
lucrării Les cadres sociaux de la mémoire îşi The dream is not equivalent to the
analizează timp de patru ani propriile vise, representation of the remembrance, but it
pentru a vedea dacă acestea conţin scene uses the fragments of the remembrance, and
complete ale propriului trecut, şi se adresează during its evolution the only memory
şi altor persoane (M. Kaploun, H. Piéron, M. involved is the individual one. In order to
Bergson), interesându-se de visele lor. sustain his ideas, the author of Les cadres
Distincţia dintre vis şi elementele care apar în sociaux de la mémoire analysed his dreams
cadrul acestuia, pe de o parte, şi amintirile during a period of four years to see if they
specifice memoriei, pe de altă parte, este clar included completed scenes of the past and
punctată, atunci când Maurice Halbwachs also he required information from other
precizează că visul se sprijină doar pe el persons (M. Kaploun, H. Piéron, M.
însuşi, în timp ce amintirile se bazează pe Bergson). The distinction between the dream
acelea ale celorlalţi şi pe cadrele memoriei and the elements that appear during the
sociale. Memoria, în sensul oferit şi dream, and the remembrances that
accentuat de Halbwachs, are nevoie de characterize the process of memory is very
societate, este memorie numai în cadrul clearly presented especially when Maurice
acesteia. Halbwachs mentions that the dream is based
Cadrele sociale ale memoriei sunt only on its proper material and the memories
124
instrumente de care memoria colectivă se have as substance not only the proper
serveşte pentru a recompune o imagine a experience, but also the others’ memories and
trecutului, iar această imagine nu se the social memory frames. The memory, as it
păstrează, ci este reconstruită pornind de la is defined by Halbwachs, needs the society, it
prezent, de la gândirea sau paradigma is memory only in this context (Halbwachs,
dominantă din perioada respectivă. Memoria 1925: 51).
individuală şi cea colectivă se sprijină Memory social frames are instruments
reciproc, se completează şi se realizează una used by the collective memory in order to
prin intermediul celeilalte. (Halbwachs, recompose an image of the past; the past
1925: XI) Primele cadre sociale ale memoriei itself is not the same, but it is constantly
care sunt prezentate în lucrarea Les cadres reconstructed as the present requires,
sociaux de la mémoire sunt cele ale according to the paradigm or the conception
limbajului. Analizând legătura dintre limbaj that governs the present. The individual and
şi memorie, Halbwachs declară că ceea ce the collective memory helps, supports and
numim convenţii verbale constituie cadrele completes each other (Halbwachs, 1925: XI).
cele mai elementare, dar şi cele mai stabile The first memory social frames that are
ale memoriei colective. presented in the paper Les cadres sociaux de
Receptarea trecutului este determinată de la mémoire are those of the language.
prezent, de cerinţele acestuia, dar şi de Analysing the connection between the
informaţiile şi amintirile care s-au adunat pe language and the memory Halbwachs
parcurs şi care transformă trecutul într-o declared that what we name the verbal
manieră proprie. Lecturarea unei cărţi conventions are the most elementary frames,
preferate din copilărie este un exemplu oferit but also the most stabile ones.
de Maurice Halbwachs pentru a scoate în The representation of the past is
evidenţă schimbările care au survenit în timp determined in the present by what the social
în ceea ce priveşte propria noastră identitate. context requires, but also by the information
(Halbwachs, 1925: 114) Pentru a retrăi and memories that were collected over time
trecutul aşa cum era ar trebui să uităm and that transform the past in a specific
prezentul, să uităm tot ceea ce am manner. Maurice Halbwachs offered as
achiziţionat după momentul pe care vrem să-l example the reading of a love book from his
retrăim, dar şi să ştim exact ce cunoştinţe, childhood in order to underline the changes
informaţii, sentimente deţineam în acel that appear in time and the transformation of
moment, împletirea dintre memoria şi uitarea the self-identity (Halbwachs, 1925: 114). In
strategică fiind maximă. Ceea ce trăim atunci order to relive the past we must forget the
când rememorăm trecutul nostru este de fapt present, forget all we experienced after the
o reconstrucţie a acestuia raportată la prezent, moment that we want to live again, but we
dar, în acelaşi timp, şi la toate momentele also need to know exactly what knowledge,
temporale care au urmat secvenţei information and feelings we had in that
rememorate. Identitatea unei persoane este specific time, the connection between the
construită pe baza unor amintiri marcante memory and the strategic oblivion being very
pentru momentele importante ale vieţii intense at this level. What we really live
noastre, şi aceste „amintiri cheie” am putea when we recollect some events from our past
să le numim dominante, asigură continuitatea is a reconstruction of them reported to the
identităţii personale, precum şi a celei present, but also to all the temporal moments
colective. Amintirile dominante permit that follow after the recollected sequence.
reconstituirea contextului momentelor The identity of the human being is
trecutului, un context social, împărtăşit cu constructed especially from the great
prieteni, familie, comunitate. memories that marked certain moments of
125
Pornind de la ideea că dispariţia sau his/her life; these “key memories” can be
transformarea cadrelor memoriei implică named dominant because they assure the
dispariţia sau transformarea amintirilor, continuity of the self and the collective
Maurice Halbwachs se detaşează de identity. This sort of memories permits the
explicaţia oferită de M. Bergson, conform reconstruction of the past context, a social
căreia între cadrele memoriei şi evenimentele one, shared with the family, friends and
care se petrec în interiorul acesteia ar exista community.
doar un raport de contact, dar ele nu ar fi Having in mind the idea that the loss or the
formate din aceeaşi substanţă, raportul lor modification of the memory frames implies
fiind asemenea celui dintre o ramă şi pânza also the loss or the transformation of the
tabloului. Maurice Halbwachs va susţine memories, Maurice Halbwachs stands out
ipoteza unei identităţi de natură dintre cadru from M. Bergson’s explanation that between
şi evenimente, acestea din urmă asigurând the memory frames and the events there is
amintirile, cu menţiunea că şi cadrele only a contact report, not sharing the same
memoriei sunt alcătuite din amintiri. Singura substance, a report like the one between the
diferenţă dintre aceste elemente ar fi aceea a frame and the canvas. Maurice Halbwachs
stabilităţii mult mai mari a cadrelor proposed the hypothesis of a natural identity
memoriei, care depind de noi şi de care ne between the frames and the events; the events
servim pentru a percepe, regăsi şi reconstrui gave us the memories and the memory frames
amintirea evenimentelor din trecut. În acelaşi are composed of memories. The only
timp, regăsim în lucrarea Les cadres sociaux difference concerns the great stability of the
de la mémoire distincţia dintre un cadrul memory frames, that depend on the human
spaţial, temporal şi social, format din being and that are used to perceive, relocate
reprezentări stabile şi dominante care ne and reconstruct the memories of the past
permit să ne amintim evenimentele esenţiale events. We also find in Les cadres sociaux de
ale propriului nostru trecut, şi un cadru care la mémoire the distinction between a spatial,
încă de la prima percepere a amintirii ne temporal and social frame, formed from the
permite situarea acesteia într-un anumit timp, stable and dominant representations that
spaţiu, context. Amintirile noastre nu sunt make possible the remembrance of the
asemenea unor imagini separate, ci ele se essential events from our past, and a frame
completează şi se întrepătrund. (Halbwachs, that, since the first perception of the
1925: 138) remembrance, gave us the possibility to
Memoria şi identitatea, asemenea situate it in a specific temporal and spatial
inteligenţei, se construiesc şi se modelează context. Our memories are not like separate
prin intermediul unui proces de învăţare care images, but they complete each other and
se realizează în cadrul unui grup consolidat share the same material (Halbwachs, 1925:
prin comunicare şi interacţionare 138).
constructivă. De aceea, ceea ce numim The memory and the identity, as the
disfuncţii la nivelul individual sunt, de intelligence, take shape through a learning
asemenea, rezultatul disfuncţiilor cauzate de process in a social group that is formed
modul de a relaţiona la nivelul grupului through communication and interactions.
social, ceea ce am numit criza legăturii That is why the dysfunctions at the individual
sociale. level are the results of the dysfunctions in the
Memoria colectivă, termen cheie în way in which the relations are created at the
concepţia dezvoltată de Maurice Halbwachs, level of the social group, what we name the
are ca principali „producători” familia, crisis of the social bond.
comunitatea religioasă şi clasele sociale. The collective memory, a key concept in
Fiecare familie are propriile ei reguli, care au Maurice Halbwachs’ view, has as principal
126
existat înaintea apariţiei unui nou membru. “producers” the family, religious community
Amintirile familiei se dezvoltă prin and social classes. Each family has its own
intermediul unor membri diferiţi, care pot rules before the appearance of a new member.
avea moduri diferite de a percepe lucrurile şi The memories of a family are developed
apoi de a şi le aminti, dar fiecare membru al through its different members, who could
familiei simte că trecutul său, identitatea sa have different ways of perceiving the events
este construită pe baza unor elemente care and, after that, of remembering; however,
scapă individualităţii, aparţinând memoriei each member of the family knows that his/her
colective a familiei sale. Amintirile past and identity is constructed on some
împărtăşite cu ceilalţi membri ai familiei elements that escape individuality, being the
asigură nu numai o puternică bază identitară, result of the family’s collective memory. The
ci determină şi un mod de a concepe familia, shared memories of a family are the
de a aloca rolurile sociale în cadrul acesteia necessary material for a very strong identity;
şi de a-şi îndeplini atribuţiile cerute de they also determine the representation of the
propria poziţie în cadrul familiei. Aceasta family, and the modalities used to allocate the
este o comunitate în care se desfăşoară o social roles within the family and to perform
parte a vieţii personale şi care deţine un the duties required by the position within the
sistem de norme morale, etice, specifice, family. This is a sort of community that
exemple practice de urmat, determinând represents the context of a large part of the
aşteptările viitoarea ale membrilor săi, personal life and it has a moral and ethical
educând şi oferind sprijin identitar. system as well as some practical examples
Amintirile unei familii nu redau doar istoria that must be followed, determining the future
acesteia, ci definesc şi natura, calităţile şi expectations from its members, educating and
defectele ei, pe care le lasă moştenire offering identitary support. The family’s
membrilor săi, familia fiind totodată memories do not represent only its history,
păstrătoarea, apărătoarea identităţii colective but also define its nature, qualities and
şi a celei individuale prin respectul pe care îl defects that it leaves as legacy for its
oferă trecutului identitar, prin menţinerea vie members, the family being also the keeper
a memoriei trecutului. and the guardian of the individual and
Anne Muxel tratează pe larg problema collective identity through the respect that it
memoriei familiale pornind în analiza sa de offers to the identitary past, maintaining alive
la o anchetă bazată pe culegerea mărturiilor, the memory of the past.
amintirilor diferitelor persoane, informaţii Anne Muxel makes a detailed analysis of
prezentate în lucrarea Individu et mémoire the family memory, beginning from an
familiale. Memoria familială este definită ca investigation based on the collection of
o istorie personală şi ca o reconstrucţie a different persons’ testimonies and memories.
acesteia (Muxel, 1996: 7) şi deţine trei funcţii The family memory is defined as a personal
principale, fiecare dintre ele conturând history and its reconstruction (Muxel, 1996:
modalitatea de afiliere a individului la 7). The author of Individu et mémoire
trecutul său: funcţia de transmitere a istoriei familiale identifies three principal functions
familiale, funcţia de reînsufleţire, legată de of the family memory, each of them giving
experienţele afective şi de trăirile personale, shape to the way in which we relate to our
şi cea reflexivă, de evaluare critică a traseului past: the function of transmitting the family
identitar. Transmiterea se referă la valorile history, the function of revival, related on the
comune care stau la baza identităţii familiale, affective experiences and personal feelings,
apartenenţei individului la o familie şi, astfel, and the reflexive one, a function that
prin procesul socializării, la o comunitate represents a critical evaluation of the identity
socială. Se realizează astfel situarea path. The transmission function refers to the
127
individului într-un context istoric şi familial, common values that stay at the base of the
oferindu-se un posibil răspuns la întrebarea family identity, of the individual membership
asupra propriei identităţi (Cine sunt eu?) prin to a family, and through the socialisation
oferirea unor cadre identitare. În cadrul process, to a social community. In this way
familiei este distinsă şi memoria rituală, the person is situated in a historical and
formată dintr-un set de coduri şi reguli familiar context, offering some identitary
specifice, care sunt repetate şi împărtăşite de frames that can make possible the answer to
toţi membrii familiei, de exemplu ritualul the question regarding the self-identity (Who
sărbătorilor, anecdote, cântece, feluri de am I?). The memory of the rituals is also
mâncare, ordinea acestora, tipicul întâlnirilor, possible in the family context, a function that
etc. Remarcăm atât afirmarea propriei represents a system of specific rules that are
identităţi prin împărtăşirea aceloraşi elemente shared and respected by all the family
între membrii familiei, cât şi distingerea clară members, the ritual of the celebrations,
de celelalte familii, care nu împărtăşesc anecdotes, sorts of food and the order in
aceleaşi norme şi ritualuri. Cea de a doua which these are served, the way in which the
funcţie a memoriei, cea de reînsufleţire, se meetings are organized etc. On one hand
referă la dorinţa de a pune în scenă, de a there is a clear statement of the family
aduce în prezent amintirile din copilărie, identity through the common elements that
viaţa familiei prin intermediul experienţelor are shared by all family members, and on the
trecute care reînsufleţesc prezentul, trecutul other hand there is also a process that
punându-şi în acest mod amprenta asupra differentiates the family and its members
prezentului. Această funcţie implică from all the others that do not share the same
amintirea şi retrăirea trecutului, pe baza unei rules and rituals. The second function of the
memorii afective, a sentimentelor şi a memory, the revival one, concerns the desire
relaţiilor din trecut, care continuă să to put in scene or to bring into present the
însufleţească prezentul (Muxel, 1996: 24). childhood memories and the lost memories,
Amintirile segmentează prezentul, apar and to revive the life of the family through
uneori pe neaşteptate, aşa cum Marcel Proust this past memories that give the present a new
a accentuat în principala sa creaţie Á la shape. This function implies to remember and
recherche du temps perdu, sunt trezite de un to live again the past using an emotional
semn al memoriei, o imagine, o culoare, un memory, the feelings and the past relation
miros, un cuvânt, etc. Vorbim în acest caz that continue to animate the present (Muxel,
despre o memorie individuală, dar şi despre 1996: 24). The memories segment the
una colectivă, împărtăşită cu ceilalţi membri present; sometimes they appear suddenly, as
ai familiei. În ceea ce priveşte funcţia Marcel Proust accentuated in his main work
reflexivă, Anne Muxel afirmă că în acest caz La recherche du temps perdu; they are
este vorba de a-ţi aminti pentru, de o awoken by a sign of memory, a smell, an
memorie instrumentalizată având ca rol image, a colour or a word. In this case we
definirea cadrului gândirii şi acţiunii, un speak about an individual memory, but also
cadru de analiză pentru a te situa într-o about a collective one, shared by all the
istorie familială, pentru a defini un mod de family members. Regarding the reflexive
afiliere. Reîntoarcerea asupra trecutului function, Anne Muxel states that this is
înseamnă oferirea unui sens acestuia şi centred on the necessity to remember for, a
oferirea unei semnificaţii propriei identităţi, sort of instrumentalized memory in order to
dar de asemenea, şi o încercare de a define the thinking and action frame, an
diferenţia identitatea personală de cea a instrument used to define the affiliation to the
familiei. Se realizează o integrare la nivelul history of a family and the way in which this
familiei, dar şi diferenţierea faţă de ea, affiliation is made. To return over the past
128
construcţia unei identităţi personale. means to offer it a signification and also a

Comunitatea religioasă asigură de meaning to the self-identity, but also is an
asemenea formarea memoriei colective, attempt to differentiate the self-identity from
determinând un cadru general al credinţei, the family identity. An integration at family
care stă la baza amintirilor comune, centrate level appears, but also a differentiation, a
în jurul comemorării religioase, în creştinism construction of a self-identity.
acestea asigurând contemporaneitatea cu The religious community also makes
divinitatea. Religia defineşte cadrele generale possible the collective memory, determining
ale lumii şi asigură o identitate comună, a general frame of belief that is the
împărtăşită de toţi adepţii săi. Normele foundation of the collective memories centred
instaurate de religie depăşesc temporalitatea, on the religious commemoration, in
fiind semne ale unei lumi divine, făcând Christianity these making the human being
trecerea spre identitatea noastră profundă, în contemporary with the divinity. The religions
sensul descoperirii originii noastre, a define the general frames of the world and
scopului şi a drumului pe care trebuie să-l assure a common identity, shared by all their
parcurgem. Ceea ce diferenţiază memoria followers. The rules of the religion are more
grupului religios de cea a altor grupuri este, powerful than the temporary norms, being
după cum scrie Maurice Halbwachs, care signs of the divine world and, assuring the
remarcă de asemenea posibilitatea connection with our profound self-identity,
confundării memoriei religioase cu cea a they make possible the discovery of our
societăţii în general, lipsa dorinţei celei dintâi origins, our meaning in life and our destiny.
de a se armoniza cu celelalte, impunerea ei ca What differentiates a religious group’s
memorie fixată odată pentru totdeauna, memory from that of another group is, after
obligaţia adresată celorlalte de a se adapta la Maurice Halbwachs, the unwillingness of the
reprezentările sale dominante. Viaţa socială first to harmonize with the others, the
este limitată de un cadru spaţial definit, iar obligation of all the other groups to adapt
regulile ei pot fi şi sunt adesea tranzitorii, themselves to its dominant representation. He
schimbătoare, nu însă şi cele ale religiei, also asserts that there is also the possibility to
semn al eternităţii. Memoria religioasă este mix the religious memory with that of the
mai curând o memorie a unui fragment society. The social life is limited to a defined
„temporal”, memoria începutului, a originii, spatial context and its rules can be transitory
o memorie a unui trecut încremenit, dar şi o and changeable, but the religion has eternal
memorie încremenită. rules. The religious memory is more a
Clasele sociale produc un ansamblu de memory of a “temporary” fragment, a
reprezentări, bazate pe valorile pe care le memory of the beginning and of the origins, a
respectă şi pe care le transmit mai departe. memory of an immovable past, but also an
Pornind de la aceste valori se formează un immovable memory.
sistem de noţiuni, văzut ca un cadru prin care The social classes bring out a set of
trec percepţiile asupra lumii exterioare, dar şi representations correlated with the common
cele care au ca obiect propriul comportament values of each social class. Based on these
şi mod de identificare. Memoria colectivă la values the social classes have different
nivelul clasei sociale este alcătuită din acele conceptual paradigms that are used as a frame
evenimente marcante pentru traseul identitar through which the perceptions of the exterior
al clasei, precum şi din suma trăsăturilor, world, but also that of the normal behaviour
obişnuinţelor, regulilor care au oferit pe or of the identity, are made. At this level the
parcursul timpului stabilitate şi continuitate. collective memory is composed of the most
Pentru a-şi defini propria identitate şi a-şi important events for the identity of the social
construi o memorie comună, o clasă socială class, and by the sum of the characteristics,
129
trebuie să identifice mai întâi elementele ei habits, rules, which offered stability in the
specifice, fapt care se realizează atât prin past. In order to define the self-identity and to
centrarea privirii spre interior, spre suma offer a common memory, a social class needs
elementelor comune membrilor ei, prin to define first its specific elements, a process
stabilirea unor amintiri comune, împărtăşite, that implies an analysis of the common
cât şi prin remarcarea diferenţelor faţă de elements of its members, establishing the
celelalte clase identitare, a amintirilor body of the common memories, but also an
neîmpărtăşite. Sentimentul de apartenenţă analysis of its differences from the other
rezistă trecerii timpului şi datorită existenţei social classes. The feeling of the affiliation
unor locuri ale memoriei specifice, care withstand in time because of the existence of
reîntăresc centrul identitar. some specific places of memory that give
force to the identitary affiliation.
2. Problematica uitării
2. The problematics of oblivion
Uitarea este un proces care afectează şi
conturează nu numai identitatea personală, ci The oblivion is a process that affects and
şi identitatea colectivă, aceste două planuri gives sense not only to the personal identity,
fiind adesea greu de distins (Ricoeur, 2001: but also to the collective one, these two levels
535-536). În cadrul acestui studiu, uitarea being sometimes difficult to separate
este analizată în planul identităţii colective, (Ricoeur, 2001: 535-536). In this study the
pornindu-se de la perspectiva oferită de Anne oblivion will be analyzed at the level of the
Muxel, care se ocupă, aşa cum am văzut, de collective identity, beginning with the
un tip special al memoriei colective, şi perspective offered by Anne Muxel, who
anume, memoria familială, făcându-se studies a special type of the collective
referiri directe totodată la un tip special de memory, the familial one, and makes
uitare comandată – amnistia – şi la iertare, ca reference to one type of the ordered memory
un final al uitării (Ricoeur, 2001: 500). Un alt – the amnesty – and to forgiveness, as a final
element supus analizei este cel al strategiilor point of the oblivion (Ricoeur, 2001: 500).
uitării, definite de Paul Ricoeur ca Paul Ricoeur speaks about the oblivion
reprezentând modalitatea în care putem strategy, the modalities in which we can say a
povesti întotdeauna altfel, suprimând different story, cross out some elements,
anumite elemente, deplasând accentele changing the important accents and giving a
importante, dând o nouă valoare new value to the events and to the
evenimentelor şi protagoniştilor acţiunii. protagonists involved.
Problematica uitării colective, la fel ca cea The problem of the collective oblivion,
a uitării individuale, este strâns legată de cea like that of the individual one, is closely
a memoriei, uitarea şi memoria fiind strâns related to that of the memory, the oblivion
relaţionate şi presupunându-se reciproc and the memory being two elements that
(Muxel, 1996: 9). Aşa cum am văzut, bond and imply each other (Muxel, 1996: 9).
analizând memoria familială, Anne Muxel As we noted when we analyzed the familial
identifică trei funcţii ale acesteia, cea de memory, Anne Muxel identified three
transmitere, cea de reînsufleţire şi cea functions of the familial memory, the
reflexivă, dar precizează totodată că munca transmission, the revival, and the reflexive
memoriei nu se poate realiza sau că nu poate one, but explained that the work of the
fi considerată completă fără cea a uitării, de memory cannot be realised or completed
aceea, pentru fiecare funcţie a memoriei, sunt without that of the oblivion. This is the
distinse contribuţiile uitării. Funcţiei de reason why for each of the memory functions,
transmitere a memoriei familiale îi the contributions of the oblivion can be
130
corespunde uitarea ca deschidere, ca loc liber distinguished. The function of transmitting

pentru apariţia şi introducerea unor valori the familial memory has as correspondence
noi. Imposibilitatea uitării anulează timpul şi the oblivion as an opening, a free space for
odată cu el, orice perspectivă istorică, orice the appearance and the insertion of new
posibilitate de evoluţie, de schimbare şi values. The impossibility to forget, mentions
transformare (Muxel, 1996: 22). Uitarea Anne Muxel, cancel the time and with it,
facilitează transmiterea informaţiilor, every historical perspective, every possibility
amintirilor, reperelor identitare, uşurând for evolution, change and transformation
realizarea conexiunilor dintre amintiri, (Muxel, 1996: 22). The oblivion facilitate the
eliberând spaţii pentru creaţie şi inovaţie, transmission of the information, memories
permiţând astfel schimbarea şi evoluţia la and identitary marks, simplifying the
nivelul identităţii personale şi al celei connection between memories, releasing
colective, iar transmiterea realizată de spaces for creation and innovation, making
memorie este dublată de adaptare, rodul possible the change and evolution at the
uitării. personal and collective identity levels. The
Funcţiei de reînsufleţire a memoriei îi elements transmitted from one generation to
corespunde uitarea ca mijloc de salvare, ca another are doubled by the adaptive elements,
spaţiu de refugiu, de protecţie, şi din această the result of the oblivion.
perspectivă uitarea este un remediu care The revival function of the memory is
susţine viaţa şi care oferă o nouă perspectivă correlated with the oblivion as a way of
asupra viitorului. La nivelul familiei, această salvation, a resting and a protected space
formă de uitare priveşte frustrările, (Muxel, 1996: 22). The oblivion is a remedy
ranchiunele, secretele familiei, din gama ei that sustains life and gives a new perspective
făcând parte acţiunea de a uita pentru a over the future. At the level of the family this
supravieţui ca familie, pentru a rămâne form of oblivion concerns the frustrations, the
împreună şi pentru a avea o identitate rancour, the family secrets, being used as a
comună. Comemorările şi aniversările survival mechanism, a way to stay together
reprezintă nu numai o dată în care sărbătorim and share an identity. The commemorations
memoria, ci mai ales un moment în care and anniversaries are not just some dates
sărbătorim uitarea, uitarea trecutului, a when we celebrate the memory, but also
greşelilor şi a datoriilor pe care le avem faţă moments when we celebrate the oblivion of
de trecut. Uitarea intervine la nivelul oricărui the past, of the mistakes and of the debts that
registru comun, de exemplu într-o relaţie we have to the past, because the celebration
dintre două persoane, în cadrul căreia of the future means a new beginning. The
psihologii vorbesc despre „uitarea” lucrurilor oblivion is present at the level of any shared
care pot fi deranjante pentru una dintre context, like a relationship, where the
persoane, uitarea ca mijloc de continuare a psychologists speak about the “oblivion” of
unei relaţii, pornindu-se de la ideea că orice the things that can disturb the relation, the
relaţie trebuie să se bazeze pe ceea ce apropie oblivion as a way to continue, having in mind
doi oameni şi nu pe ceea ce îi diferenţiază, the idea that any relationship must be based
uitarea la nivelul familiei, uitarea care on the common elements and not on those
asigură continuitatea identitară, uitarea la that separate the people involved; this is also
nivelul colectivităţii, etniei, naţiunii etc. true about the oblivion at the family level, the
Uitarea ca garanţie a adevărului one that makes possible the identitary
corespunde celei de a treia funcţii a memoriei continuity, the oblivion at the community,
familiale, funcţia reflexivă; ea face posibilă ethnical group or nation level etc.
în acest registru o existenţă adevărată, prin The oblivion as a guarantee of the truth
uitare revenind la memorie. Anne Muxel corresponds to the third function of the
131
oferă exemplul unui grup de romi nomazi, family memory, the reflexive one, and this
Manouche, care privesc uitarea existenţei type of oblivion makes possible a true
materiale a persoanei care moare ca pe o existence, the oblivion being the path used to
condiţie necesară pentru a putea rămâne viu regain the memory. Anne Muxel gives the
în memoria grupului. Este practicată arderea example of a nomadic gypsy group,
tuturor lucrurilor care au aparţinut persoanei Manouche, which conceive the oblivion of a
decedate, numele său nu mai este pronunţat, deceased person’s material existence as a
locurile pe care acesta le frecventa sunt necessary condition in order to maintain that
abandonate, inclusiv locul decesului său. person’s life in the group memory. All the
Uitarea materialităţii devine o condiţie a things that belonged to the deceased are
eliberării memoriei, în acest fel persoana burnt, his or her name is not pronounced
decedată reluându-şi locul în cercul vieţii. anymore, the places that were frequented by
Anne Muxel subliniază faptul că această the deceased are abandoned, including his/her
uitare nu este un vid care se aşterne, ci este grave. The oblivion of the materiality
condiţia respectului datorat celui mort, becomes a condition of the freedom of the
uitarea fiind utilizată ca un garant al memory, in this way the deceased person will
adevărului, nici un obiect personal netrădând take his/her place in the circle of life. Anne
adevărul celui decedat. Această practică Muxel underlines the fact that this oblivion is
porneşte de la ideea că rememorarea aduce not an emptiness that lays over the memory,
cu sine pericolul deformării realităţii (Muxel, but the necessary condition for showing
1996: 39). Atât funcţiile memoriei cât şi respect to the deceased. This practice is based
contribuţiile uitării coexistă în cadrul on the idea that the commemoration brings
aceleiaşi amintiri povestite, lucrând împreună the danger of deforming the reality (Muxel,
la construcţia memoriei fiecăruia dintre noi şi 1996: 39). The memory functions and the
astfel la realizarea memoriei colective. oblivion influences coexist in the context of
Uitarea colectivă este percepută şi la the same process of recollecting, working
nivelul amnistiei, care reprezintă un act al together for the construction of the family
puterii legislative ce şterge un fapt ilegal, o memory and in this way of the collective
infracţiune, opreşte urmărirea şi anulează memory.
condamnarea. Trebuie să diferenţiem clar The collective oblivion is perceived also at
între amnistie şi graţiere, deoarece în timp ce the level of the amnesty, which represents an
graţierea, acordată de şeful statului, suprimă act of legislative power that erases an illegal
executarea pedepsei, dar lasă să existe fact, an offence, stops the pursuance and
efectele condamnării, amnistia anulează cancels the condemnation. We must clearly
condamnarea şi efectele sale. Amnistia are distinguish between the amnesty and the
rolul de a pune capăt unor grave tulburări pardon: the amnesty cancels the
sociale care afectează societatea şi vizează condemnation and its effects, but the second
delictele şi crimele comise de părţile one, granted only by the chief of the state,
implicate în conflict într-o anumită perioadă stops the execution of the punishment but
de timp determinată, scopul ei fiind allows the effects of the condemnation. The
reconcilierea şi fiind o acţiune generală, în amnesty has the role to put an end to the
timp ce graţierea este una individuală. serious social disorders that affect the society
Amnistia răspunde unei nevoi urgente la and it has as object the crimes committed by
nivel social, cea a înţelegerii şi a posibilităţii the parts that were involved in a conflict in a
continuării vieţii sociale, dar, în acelaşi timp, determined period of time, its goal being the
imperativul uitării nu face decât să se reconciliation. The amnesty is a general
identifice cu refularea psihanalitică şi nu cu action and the pardon is an individual one,
luarea în stăpânire a propriului trecut, care the first one is an answer to the urgent needs
132
poate duce la vindecare. În măsura în care nu at the social level, those of the peace and of
există uitare, amnistia ca modalitate de the possibility to live together in a social
iertare este dificil de susţinut (Loraux, 2005: context, but in the same time the imperative
147-148). of the oblivion is a form of the repressed
Paul Ricoeur identifică două mari figuri memory, like in psychoanalyse, and not of
ale uitării: ştergerea urmelor şi uitarea the act of assuming the past that can bring the
profundă, problematica uitării profunde healing. When there is no oblivion, the idea
axându-se pe articularea dintre urma psihică, of the amnesty as a way to forgive is difficult
ce poate fi numită impresie şi fiind afecţiunea to accept (Loraux, 2005: 147-148).
lăsată în noi de un eveniment marcant, şi Paul Ricoeur identifies two great figures
urma corticală, cerebrală. Amnistia este of the profound oblivion: the erasing of the
numită pe drept o uitare comandată, deoarece traces and the profound act of forgiving, the
este impusă de o putere exterioară memoriei problematic of this kind of oblivion being
individuale, dar şi memoriei colective. Nu centred on the connection between the
putem să nu ne întrebăm în ce măsură mai psychological trace that can be named
putem vorbi despre amnistie în prezent, impression – a trace of one important event –
despre graţiere, alături de pedeapsa capitală and the cortical mark. The amnesty is called
actuală în unele ţări. Amnistia este folosită an ordered oblivion, because it is imposed to
adesea pentru a se pune capăt unor războaie the individual and collective memory by an
politice ce afectează pacea, sau unor exterior power. We ask ourselves what is the
schimbări violente de regim. Se naşte meaning of the amnesty in our times, when
întrebarea în ce măsură lumea actuală mai the capital punishment is still accepted in
acceptă uitarea, uitarea colectivă, dar şi some countries. The amnesty is often used to
individuală? Uitarea devine încetul cu încetul put an end to the political wars that affect the
în acest plan, al politicului, un mit, căci nu peace or to some violent changes of regime.
există uitare după cum nu există nici iertare Does the present world still accept the
socială. Dacă ar exista uitare, am putea să oblivion, collective, but also individual?
vorbim şi despre iertare, aceasta nu este When politics are involved the oblivion
posibilă însă fără prima, şi fără iertare, fără gradually becomes a myth; there is no
liniştea psihică impusă de aceasta nu există oblivion as well as there is no social
nici uitare. De exemplu, Matei Călinescu forgiveness. If there could be oblivion we
vorbeşte în cazul lui Eugène Ionesco despre o could speak also about forgiveness, but the
dorinţă de uitare, care fiind imposibil de latter is not possible without the first one and,
îndeplinit s-a transformat într-un fel de without the inner peace brought by the
iertare. Scopul amnistiei este reconcilierea forgiveness, the oblivion is not possible. For
cetăţenilor şi ea face apel la pierderea example, Matei Călinescu, referring to
amintirilor legate de un anumit eveniment, Eugène Ionesco, speaks about a desire to
amnistia fiind o uitare juridică, nepedepsirea forget which being impossible to accomplish
celor vinovaţi de comiterea unor fapte was transformed in a sort of forgiveness. The
incriminatorii. Paul Ricoeur aşează amnistia objective of the amnesty is the reconciliation
foarte aproape de amnezie, dar trebuie să of the citizens and so it makes appeal to the
precizăm că nici una nici alta nu survin în lost of the memories related to a specific
mod natural, iar în cazul amnistiei ceea ce se event. The amnesty is a juridical oblivion
consideră că trebuie uitat este în permanenţă meaning to give up to the desire to punish the
activ şi nu există nici un mecanism psihic people that were found guilty for certain
care să împiedice accesul la aceste informaţii, crimes. Paul Ricoeur puts the amnesty very
ci doar o barieră externă. Alături de uitare ca close by the amnesia, but we must keep in
tăcere colectivă care se aşterne asupra unui mind that none of them appear in a natural
133
trecut dureros sau ruşinos, precum în cazul way, and in the case of the amnesty what is
episodului guvernării franceze de la Vichy considered to be the object of the oblivion is
(pentru o analiză a acestei perioade a se always active and there is no psychical
vedea Raymond Aron, Spectatorul angajat. mechanism that could stop the access to these
Interviu cu Jean-Louis Missika si Dominique information, but only an exterior boundary.
Wolton), uitarea colectivă este mai mult o Besides the collective oblivion that lay out
uitare impusă, comandată, şi care se over a shameful or painful past, as in the case
dovedeşte a fi foarte departe de uitarea of the French episode from Vichy (Raymond
naturală şi foarte aproape de uitarea Aron made a detailed analyse of this period in
manipulată. Le Spectateur engagé), the collective oblivion
Condamnarea memoriei, damnatio is more a forced and imposed oblivion, very
memoriae, este o noţiune juridică ce a jucat far away from the natural oblivion and very
un rol important în istoria culturală a close to the manipulated oblivion.
memoriei şi uitării. În Roma antică era The condemnation of the memory,
practicată distrugerea portretelor, dărâmarea damnatio memoriae, is a juridical concept
statuilor unei persoane declarate „inamic that, as Harald Weinrich mentioned, played
public”, abolirea oricărei memorii a an important role in the cultural history of the
evenimentului sau a persoanei incriminate, memory and oblivion. In Antic Rome there
„numele tău va fi uitat” (Ecleziastul, 6, 4). În were used some practices as the destruction
creştinism, însă, reprezentativ pentru relaţia of the portraits, the demolition of the statues
dintre uitare şi iertare este momentul scrierii of a specific person who had been declared
pe nisip. Atunci când în faţa lui Isus este “public enemy”, the abolition of any
adusă femeia adulteră, Isus scrie cu un memories of the events or persons. Regarding
beţigaş pe nisip. A scrie ceva pe nisip the relation between oblivion and forgiveness
înseamnă a nota un lucru care va fi şters de in Christianity, full of significations is the
vânt şi atunci uitat şi apoi iertat; în Ieremia moment of writing on the sand. When an
(17, 13) aşa cum remarcă Weinrich, găsim o adulterous woman is presented to Jesus in
referire la uitare, numele celor care l-au uitat order to be judged by him, Jesus writes the
pe Dumnezeu va fi scris în nisip, deci a scrie facts on sand. To write on sand means to note
nu înseamnă a ţine minte, ci a uita (Weinrich, a thing that will be deleted by the wind, being
1999: 234). La fel ca în mitul scrierii lui also forgotten and forgiven. In Jeremiah (17,
Platon, cele scrise vor fi uitate, nu memorate 13) we also find a reference to oblivion: the
(Platon, 1993). name of those who forgot God will be written
on the sand (Weinrich, 1999: 234). As in
3. Supremaţia identităţii individuale Plato’s myth of writing, the things that are
written will be forgotten and not remembered
Lipsa interesului pentru studierea (Plato, 1993).
cazurilor particulare, pornind de la un
domeniu conceptual riguros stabilit, 3. The supremacy of the individual
împiedică adesea înţelegerea corectă a unor identity
fenomene trecute sau prezente. Conceptele
prezentate până acum pot constitui o grilă de The lack of interest for studying specific
lectură şi de analiză a unor cazuri cases, starting from a clearly established
problematice cum este cel al identităţii conceptual area, often stumbles the correct
vieneze din perioda premergătoare primului comprehension of the past or future events. I
razboi mondial, analiza preferată deoarece consider that the presentation of the concepts
reprezintă o bună reliefare a relaţiilor already made, can be a good frame for
existente între memorie şi uitare pe fundalul analysing some problematic cases; in order to
134
unei identităţi culturale problematice. Cazul verify this hypothesis, I choose to analyse
este considerat a fi un simbol pentru cultura some of charcaterstics of the Viennese
europeană, o microanaliză care oferă sugestii identity before the First World War, analysis
importante pentru înţelegerea problematicii that is prefered because it makes possible a
identităţii. Michael Pollak îşi începe lucrarea very good presentation of the relations
asupra Vienei cu un citat care îi aparţine lui between memory and oblivion in the case of a
Ludwig Wittgenstein, Scrisoare către problematic cultural identity. The case is
Bertrand Russell, 29.X.1913, „Identitatea considered to be a symbol of the European
este chiar diavolul şi are o importanţă de culture, a microanalyse that offers important
neînchipuit, cu mult mai mare decât suggestions to understand the identitary
credeam.”, afirmând totodată, încă de la problematics. Michael Pollak begins his
începutul lucrării sale, că Viena este paper on Vienna with a citation from Ludwig
considerată leagănul culturii moderne, în Wittgenstein’s Letter to Bertrand Russelll,
marea majoritate a domeniilor. La o primă 29.X.1913: “The identity is the devil itself
vedere modelul cultural vienez este unul al and it has an unimaginable importance, much
memoriei, al formării unei identităţi comune higher than I thought”, also saying from the
pe baza unor idealuri împărtăşite la nivelul start that Vienna is considered in almost all
memoriei colective, deci pe asigurarea the fields to be the cradle of the modern
stabilităţii cadrelor sociale ale memoriei. culture. At the first glance the Viennese
Rolul uitării însă este esenţial, identitatea cultural model is one of the memory, of the
colectivă fiind nu numai impusă, bazată pe formation of one common identity based on
uitarea diferenţelor, ci şi foarte fragilă. ideals shared at the level of the collective
Tocmai în acest cadru se instaurează o uitare memory. But the role of the oblivion is
mai gravă, aceea a ameninţării, mai curând essential, the collective identity being not
am putea spune o refulare a ei, semnele fiind only imposed, having as starting point the
prezente, aşa cum se vede şi în tabloul lui oblivion of the differences, but also being
Klimt, Dead’s Procession, creat în 1903, very fragile. A much difficult form of
distrus din păcate în 1945, în care oameni oblivion appeared in this context, the oblivion
scheletici par a se înălţa în unduiri of the danger of war that was repressed but
asemănătoare şerpilor ce îi însoţesc, într-o the signs of which were visible, as it could be
noapte a uitării. seen in Klimt’s painting, Dead’s Procession
Ipoteza de la care se porneşte în această from 1903, painting destroyed in 1945 that
analiză este cea a unui dezechilibru la nivelul revealed skeletal people that seemed to rise in
raportului existent între identitatea personală, snake-like undulations that accompanied
individuală, şi cea colectivă, a supremaţiei them in a night of forgetting.
identităţii individuale în detrimentul celei The first hypothesis in this analyse is the
colective, care se caracterizează prin existence of a disequilibrium in the relation
fragmentare. Locuitorii oraşului Viena în between the personal and the collective
jurul anului 1900 împart o identitate instabilă identity, and the supremacy of the individual
atât la nivel personal cât şi la cel colectiv. identity over the collective one, characterised
Influenţele din exteriorul imperiului, by fragmentation. Around 1900, the Viennese
raportarea la Germania, lipsa unei identităţi people shared an instable personal and
naţionale puternice, colective au repercusiuni collective identity. The influences from the
asupra identităţii personale, care devine din exterior of the empire, the connection with
ce în ce mai fragilă, cu tendinţe de Germany, the lack of a strong national
autoditrugere chiar, aşa cum o arată de identity, had influenced the personal identity
exemplu înmulţirea cazurilor sinuciderilor. that was weak and fragile, as it is also showed
Continuitatea imperiului este pusă la îndoială by the increased number of suicides. The
135
şi din cauza conflictelor dintre naţionalităţi, continuity of the empire was shaken also by
şi a sentimentului pierderii identităţii the conflicts between nations and the lost of
colective (Pollak, 1998: 28). the collective identity feeling (Pollak, 1998:
Fragilitatea Imperiului Austriac, 28).
accentuarea revendicărilor etnice sunt semne The fragility of the Austrian Empire and
regăsite în planul social şi cultural specific the accentuation of the ethnical claims, are
Vienei la 1900, oraş care îşi pierduse de ceva elements that were present in the Viennese
timp poziţia centrală între capitalele social and cultural context, Vienna being a
europene. Deşi creativitatea specifică acestei city that had lost for some time the central
perioade în Viena este pusă pe seama position between the European capitals.
eterogenităţii etnice şi tensiunilor generate de Although the creativity that was specific to
aceasta, unii autori, precum Michael Pollak, this society is considered to be the result of
subliniază faptul că acestea singure nu sunt în the ethnical heterogeneity and of the tensions
măsură să justifice această extraordinară generated by this, some authors like Michael
creativitate, iar un alt argument care ar putea- Pollak underline the fact that these elements
o explica este considerat a fi cel al rapidităţii alone are not enough to justify the
schimbărilor care intervin în planul cultural extraordinary creativity of this period.
(Schorske, 1998: 176). Dintre manifestările Another justifying argument is considered to
vizibile ale acestor schimbări, transformări şi be that of the rapid change that occurred in
idei care acaparează interesul, curente de the cultural area (Schorske, 1998: 176). From
gândire şi acţiune putem aminti: conflictul the visible manifestations of these changes,
dintre generaţii, concurenţa dintre burghezie transformations and ideas that monopolized
şi aristocraţie, liberalismul, antisemitismul, the artists’ interest, thoughts and actions, the
definirea identităţii sexuale, ascensiunea most evident were: the conflict between
jurnalismului, estetismul, care nu proclamă generations, the competition between middle
întoarcerea la tradiţii, ci revigorarea classes and aristocracy, the liberalism, the
criteriilor estetice şi dorinţa de a impune anti-Semitism, the definition of the sexual
vieţii culturale asemenea criterii (Pollak, identity, the ascension of the journalism and
1998: 8). Atât Jacques Le Rider în lucrarea the aestheticism, which proclaimed not the
Modernitatea vieneză şi crizele identităţii, return to the traditions, but the revival of the
cât şi Michael Pollak, identifică un număr de aesthetic criteria and the desire to impose
trei teme sau preocupări specifice vieţii them to the cultural life (Pollak, 1998: 8).
socio-culturale vieneze din perioada Both Jacques Le Rider in his paper The
respectivă: identitatea culturală şi naţională, Viennese modernity and the identity crises
raporturile dintre sexe, sau, cum spune Le and Michael Pollak, identify three themes or
Rider, punerea sub semnul întrebării a preoccupations, specific to the Viennese
tradiţionalei polarizări sexuale masculin- social-cultural life around 1900: the cultural
feminin, ultima dintre teme fiind identificată and national identity, the relation between
diferit, criza identităţii evreieşti la Le Rider, sexes or, as Le Rider says, the questioning the
puritatea artistică la Michel Pollak. Trebuie masculine-feminine traditional polarization of
să subliniem că ceea ce numim puritate the sexual relation (the latter being differently
artistică face parte din tema căutării identified), the Jewish identity crisis
identităţii culturale, de aceea tindem spre according to Le Rider, or the artistic purity
acceptarea crizei identităţii evreieşti ca according to Pollak. We must underline that
element definitoriu pentru perioada şi locul what it is named the artistic purity is a
analizat (Le Ridder, 1995: 33). Dualitatea process that is included in the large theme of
creaţiilor vieneze este marcată de inovaţiile şi searching for the cultural identity; this is why
deschiderea spre modernitate, pe o parte, şi I consider that we can accept the Jewish
136
de perspectiva apocaliptică şi de critica identity crisis as a defining element of the

acerbă adusă vieţii vieneze şi valorilor ei, pe analyzed place and period (Le Ridder, 1995:
de altă parte. 33). The duality of the Viennese creations
În ceea ce priveşte prima temă, cea a comes by one hand from the innovations and
identităţii culturale şi naţionale, trebuie să the opening towards modernity and by the
menţionăm mai întâi dificultatea elaborării other hand from a apocalyptic perspective
unei culturi comune într-un stat and acerbic critique of the Viennese life and
multinaţional. Identitatea culturală se values.
construieşte şi prin raportare la ceilalţi, iar Regarding the first theme – the cultural
într-un teritoriu în care ceilalţi, în sensul de and national identity – it is important to
etnic diferit, sunt chiar vecinii tăi, există mention the difficulty of creating one
tendinţa accentuării diferenţelor care separă, common culture in a multinational state. The
şi pierderea din vedere a necesităţii cultural identity is formed also through the
construirii unui referent comun, a unei tradiţii relations established with the others, and in a
împărtăşite de toţi membrii spaţiului territory in which the others, as an ethnically
Imperiului Austriac. Accentul se deplasează different people, are your neighbours, there is
de la identitatea colectivă pe cea individuală, a danger of accentuating the differences that
care trece la rândul ei prin anumite devise and of losing sight of the necessity to
transformări, impuse tocmai de lipsa unor create a common context and a tradition
referinţe împărtăşite, sau de blamarea shared by all the citizens of the Austrian
acestora, ca în cazul identităţii evreieşti, fapt Empire. The accent is moved from the
care poate duce la construirea unei imagini collective identity to the individual one,
de sine negative, ceea ce este numit „ura de which in turn suffered some transformations
sine”. imposed by the lack of the shared references
Aşa cum s-a precizat, antisemitismul or by their blame, as is the case of the Jewish
reprezintă o temă care străbate Viena în identity; as result a new negative self-image
perioada menţionată, mişcările naţionale, is created – process that is named “self-hate”.
creştin-sociale accentuând această tendinţă. As it was already mentioned, the anti-
Frapantă este însă modalitatea de răspuns a Semitism was encountered in Vienna around
evreilor, care îmbracă diferite forme: 1900 and the national, social and Christian
abţinerea de la orice tendinţă de implicare în movements have accentuated this tendency.
această problemă, tăcerea, aşteptarea trecerii Striking is the modality in which the Jews
evenimentelor, singurele mişcări active luând responded, an abstention of any tendency to
forma sionismului pe de o parte – blamat şi be involved in this problem, silence and
în rândul evreilor, şi întărirea atitudini expectation for the events to pass. The only
antisemite prin atacurile asupra propriei etnii, active form was the Zionism, blamed also
pe de altă parte (Pollak, 1998: 61). among the Jewish, and also the reinforcement
Sionismul, însă, atrage atenţia asupra of the anti-Semitic position through attacks
evreilor, reaminteşte deschis problema lor, dă that had as object their own identity (Pollak,
la o parte vălul uitării pe care înşişi evreii o 1998: 61). The Zionism drew attention on the
practică. Referindu-se la această problemă, Jewish, openly bringing their problem into
Le Rider precizează faptul că mediul attention and removing the oblivion veil that
înconjurător le refuza evreilor identitatea Jewish used to cover their identity. Referring
aleasă şi dorită în mod spontan, dar şi că to this problem, Le Rider mentions that the
educaţia primită îi îndepărta de iudaismul exterior context refused to the Jewish their
tradiţional, fapt ce a impus necesitatea naturally chosen identity; the education
redefinirii termenului de “evreu” şi a sensului received also estranged them from the
propriei iudaităţi (Le Rider, 1995: 10). traditional Judaism, and these facts imposed
137
Continuând analiza, Le Rider consideră că the necessity to reinvent “the Jew” concept
elementul comun destinului unor and also to offer a new meaning to the fact of
personalităţi marcante, cum sunt Sigmund being Jewish (Le Ridder, 1995: 10).
Freud, Theodor Herzl, Karl Kraus şi Richard Continuing on this path, Le Rider says that
Beer-Hofmann, îl constituie uimitoarea great personalities such as Sigmund Freud,
libertate cu care aceştia au încercat să Theodor Herzl, Karl Kraus, Richard Beer-
definească “evreul” în epoca asimilării, Hofmann have, as common element of their
antisemitismului şi sionismului şi că destiny, their amazing freedom to define “the
varietatea răspunsurilor oferite de aceştia Jew” in a period of assimilation,
indică faptul că în această perioadă nu se mai characterised by Zionism and anti-Semitism.
poate vorbi decât despre un “evreu The variety of answers that these intellectuals
imaginar”, deoarece identitatea evreiască se offered show us that we cannot speak about
formula diferit pentru fiecare şi lua forma “an imaginary Jew”, because the Jewish
unei ficţiuni, a unei povestiri despre sine, în identity was differently created for each
care istoria intimă şi inconştientul personal person and took the shape of a fiction, a story
erau aşezate pe acelaşi plan cu istoria about him/herself, in which the personal
colectivă şi cu baza acesteia – textele sacre. history and the unconscious were arranged on
Identitatea colectivă şi-a pierdut astfel the same rang with the collective history and
influenţa, fiecare individ resimţind din ce în its references – the sacred texts. The
ce mai mult lipsa reperelor identitare collective identity loses its influence, each
asigurate în mod normal de aceasta. person suffering more and more from the lack
În ceea ce priveşte problema definirii of the collective identity marks.
identităţii sexuale, redistribuirea rolurilor The redistribution of the masculine and
culturale, masculin şi feminin, a provocat feminine cultural roles provoked identity
crize individuale, de redefinire (Pollak, 1998: crises regarding the redefinition of the sexual
85). Identitatea vieneză a fost supusă identity (Pollak, 1998: 85). The Viennese
tendinţei de a fi construită pe baze false: identity endured the tendency of being
puritatea etnică şi rasială idealizată prin grounded on false bases: the idealization of
accentuarea superiorităţii de rasă şi de sex the ethnical and racial purity through the
(Pollak, 1998: 144). Femeia era înainte de accentuation of the racial and sexual
toate persoana care deturnează puterea superiority (Pollak, 1998: 144). The woman
creatoare a bărbatului, şi de ce nu, o scuză was above all the person that hijacked the
inventată în cazul eşecului, căci creaţia man’s power of creation and she could be
presupunea delimitarea, renunţarea la used as an excuse in the case of failure. The
îndeplinirea instinctelor sexuale, evadarea creation meant delimitation, the abandon of
din lanţurile impuse de sexualitatea the sexual instincts and the escape from the
exacerbată a femeilor. Menţionând rolul pe chains imposed by the women’s exacerbating
care Otto Weininger, prin lucrarea sa Sex şi sexuality. Mentioning the role played by Otto
caracter, l-a avut în păstrarea acestei Weininger’s Sex and character, Michael
concepţii, Michael Pollak afirmă că Pollak underlines the idea that Weininger had
Weininger nu face decât să reformuleze only reformulated the old clichés that the
vechile clişee conform cărora creativitatea creativity is the man’s privilege and the
este apanajul exclusiv al bărbaţilor, iar sensuality and procreation the woman’s
senzualitatea şi procreaţia al femeilor. Prin instruments. Using this argument the
acest raţionament se ajungea la concluzia că conclusion is that the mothers and the whores
femeile cele mai feminine sunt mamele şi are the most feminine women and the genius
târfele, iar bărbaţii cei mai masculini, geniile is the most masculine men (Pollak, 1998:
(Pollak, 1998: 171). 171).
138
Remarcăm atât împletirea dintre politică şi After a brief analysis of the Viennese
cultură, cât şi un grav dezechilibru la nivelul cultural identity we can remark the
raportului dintre memorie şi uitare. Impresia connection between politics and culture, but
resimţită este aceea că nici memoria şi nici also a serious imbalance between memory
uitarea nu sunt practicate „corect”, iar un and oblivion. The main impression is that
exemplu concret este cel al excesului de neither memory nor oblivion are “correctly”
memorie echivalat cu exhibarea ostentativă, practised; an example is the excess of
încărcarea cu semne, simboluri, culori, care memory, materialised as ostentatious
este de fapt o tentativă de a ascunde, de a uita exhibition – a process of overloading with
problemele sociale, problemele ridicate de o signs, symbols and colours – in other words a
identitate ameninţată. Arhitectura este tendency to hide and to forget the social and
grandioasă, fastuoasă, existând tendinţa cultural problems. The architecture was
imitării palatelor baroce, decoraţiunile characterised by an imposing and luxurious
interioare punând în evidenţă obiectele one, with a tendency to imitate the baroque
preţioase, culminându-se cu organizarea unor palaces, the interior decorations being created
serbări uriaşe, baluri mascate, la care se in order to underline the precious objects; in
preferă costumele renascentiste şi baroce, iar the top of the Viennese events were huge
pe acest fundal este neglijată tensiunea parties and masquerades, where the Baroque
crescută la nivel social, etnic şi lingvistic. or Renaissance costumes were preferred. This
Ceea ce ne interesează de fapt este is the context that allowed the social, ethnical
problema uitării în societatea vieneză la and linguistic tensions to be forgotten.
1900, analiza acesteia şi a modurilor de a What we are interested in is the quest for
percepe uitarea, iar în acest sens două figuri oblivion in the Viennese society around 1900,
sunt reprezentative: Sigmund Freud, care se its analysis and the ways of perceiving the
remarcă prin sondarea inconştientului şi oblivion; for this purpose two figures are
punerea bazelor psihanalizei, şi Gustav representative: Sigmund Freud, the
Klimt, care redă prin intermediul picturii remarkable researcher of the unconscious and
această căutare a inconştientului. promoter of the psychoanalysis, and Gustav
Scrierile lui Sigmund Freud se remarcă Klimt, illustrating in his paintings this search
printr-un puternic caracter personal, dar şi for the unconscious.
social, Freud scriind Interpretarea viselor First we must underline the personal and
inspirat atât de societatea vieneză cât şi social character of Sigmund Freud’s works;
pentru această societate, oferind un răspuns he wrote The interpretation of dreams being
la căutările şi problemele acesteia (Johnston, inspired from the Viennese society, also
2000: 273). Scrierea devine prin intermediul offering an answer to the quests and problems
psihanalizei un domeniu al autoreflecţiei, iar of this society (Johnston, 2000: 273).
transcrierea viselor, dorinţelor, o formă de Through psychoanalysis the writings become
terapie (Pollak, 1998: 123). Pentru Freud, a field of auto-reflections, as a transcription
psihismul este un rezervor de pulsiuni of dreams and desires, a form of therapy
refulate care vor să se elibereze, să treacă în (Pollak, 1998: 123). In Freud’s view, the
act, iar refularea se referă la reţinerea sau psychic is a reservoir of repressed desires that
împingerea la nivelul inconştient a want to be free, to transform into acts. To
reprezentărilor legate de pulsiuni, definite ca repress means to retain or to push to the
procese dinamice care constau într-un mobil unconscious level the representations related
ce face organismul să tindă către un scop to pulses – dynamic processes defined as
care ar putea provoca neplăceri Eului, causes that make the body act towards a goal
deoarece, adesea, nu ţin cont de interdicţiile that can produce pain at the ego level because
familiale sau sociale. Reprezentările refulate they are in conflict with the family or social
139
se pot manifesta la nivelul conştiinţei luând interdictions. The repressed elements can
forme noi, ceea ce Freud a numit manifest themselves at the conscious level in
„întoarcerea refulatului”, de exemplu different new forms, process called by Freud
lapsusurile, uitarea numelor sau actele ratate. “the return of the repressed”, for example
La baza acestora stau diferite mecanisme de forgetting some elements, names etc., or the
apărare ale Eului: refulările, proiecţiile, missed acts. These elements are the results of
sublimările, etc. care au ca scop Ego’s different defence mechanisms:
transformarea pulsiunii pentru a fi repressions, projections, sublimations etc.,
acceptabilă din punct de vedere social. having as meaning the transformation of the
Rigiditatea în ceea ce priveşte educaţia pulse in order to be socially acceptable.
sexuală în societatea vieneză, educaţie care The rigidity of the sexual education in the
lipseşte cu desăvârşire în cazul fetelor, nu Viennese society and the lack of education
este doar baza menţinerii uitării pe acest for girls were not only a way to maintain the
teren, ci şi cea a căutării metodelor de oblivion, but also an impulse to search
explorare a acesteia. Mama şi prostituata sunt different methods of exploring this area. The
cele două figuri feminine care însoţesc mother and the whore are the two feminine
gândurile tinerilor artişti şi, ambele sunt figures that accompany the young artists’
figuri reprezentative ale memoriei şi uitării. thoughts and both are representative figures
Figura mamei reprezintă memoria trecutului, of the memory and oblivion. The figure of the
a stabilirii identităţii personale, dar şi uitarea mother represents the memory of the past and
instinctelor, a nevoilor şi dorinţelor, refularea of the personal identity stability, but also the
şi sublimarea lor – procese analizate de oblivion of the instincts, needs and desires,
Sigmund Freud. Prostituata este însă figura their repression and sublimation – processes
simbolică a memoriei lumii subconştientului, analysed by Sigmund Freud. The whore is the
a regăsirii sinelui ca întreg, dar şi a uitării, symbolical figure for the memory of the
pierderii de sine în braţele plăcerii. Gustav subconscious world, for the rediscovery of
Klimt însoţeşte în picturile sale femeia cu the self as a whole, but also for self-
peştii şi implicit cu apa, simbol al uitării, forgetting and self-losing in the arms of
Lethe (Pollak, 1998: 150). pleasure. It is no wonder that Gustav Klimt
Acest dezechilibru de la nivelul relaţiei puts together in his paintings the woman and
dintre memorie şi uitare este regăsit în the fish, a symbol for water and oblivion,
practica unei memorii de faţadă, înşelătoare, Lethe (Pollak, 1998: 150).
o memorie exterioară, o grijă pentru This imbalance of the relation between
simboluri şi semne exterioare ale unei memory and oblivion was also materialised
identităţi care nu îşi descoperă referinţe as a false and cheating memory, an exterior
interioare. O dovadă a acestei memorii one that manifested itself as an exaggerated
istoriografice este omagierea exagerată a care for exterior signs and symbols of
morţilor care, în plus, a încurajat indiferenţa identity, without interior references. A proof
faţă de vii (Johnston, 2000: 182). Un alt of this historiographical memory is the
semn al acestei memorii este reprezentat de exaggerated homage paid to the deceased
idolatrizarea limbajului practicată de people, homage that encouraged the
exemplu de Karl Kraus, idolatrizare sprijinită indifference regarding the living ones
de o memorie extraordinară şi care stipulează (Johnston, 2000: 182). Another sign is the
faptul că fiecare greşeală de limbaj trimite la idolisation of the language, which was
o intenţie profundă. Se accentuează astfel, practised for example by Karl Kraus; this was
încă o dată, importanţa controlului riguros based on an extraordinary memory and on the
asupra ideilor şi cuvintelor şi nu numai idea that every error of language is a sign of a
asupra instinctelor. profound intention. In this way it was
140
Neacceptarea inconştientului şi a rolului underlined once more the importance of the

uitării are drept efecte puternice răbufniri şi rigorous control over the words and ideas,
exteriorizări ale inconştientului pline de and not just over the instincts.
violenţă (Johnston, 2000: 260-261). The rejection of the unconscious and of
Verbalizarea, văzută ca o exteriorizare a the role of the oblivion may cause inrushes
amintirilor, bază a terapiei, conduce la and externalizations full of violence
eliberarea de trecut şi de dominaţia acestuia, (Johnston, 2000: 260-261). The verbalisation,
asocierea verbală fiind metoda psihanalitică seen as an exteriorization of the memories
impusă de Sigmund Freud. Prin intermediul and as a foundation for therapy – the verbal
acestei metode este sondat inconştientul, association being the psychoanalytical
controlul exercitat de conştiinţă fiind slăbit. method imposed by Freud – leads to the
William M. Johnston aduce în discuţie release of the past and its domination. Using
corespondenţa dintre boala individului şi cea this method we can scan the unconscious and
a societăţii, văzând la baza noţiunii de we can surpass the conscious control.
subconştient la Freud, birocraţia austriacă, în William M. Johnston brings into discussion
care împăratul reprezenta simbolul etichetei, the correspondence between the human’s
fiind asimilat figurii tatălui din psihanaliza disease and that of the society, seeing at the
freudiană (Johnston, 200: 261). Referindu-se base of the unconsciousness Freudian concept
la Sigmund Freud şi la raportul dintre lumea the Austrian bureaucracy, in which the
exterioară şi cea interioară, Carl E. Schorske emperor represented the symbol of the
afirmă că sufocarea resimţită de acesta pe etiquette been assimilated with the paternal
plan exterior a dus la o libertate deosebită a figure in the Freudian psychoanalyse
ideilor lui (Schorske, 1998: 177). Observăm (Johnston, 200: 261).
astfel cum uitarea interioară, uitarea Analysing Sigmund Freud’s work and the
normelor impuse de paradigma ştiinţifică larg relation between the exterior and the interior
acceptată, dar şi menţinerea memoriei world, Carl E. Schorske asserts that the lack
exteriorului, a fenomenelor sociale, dau frâu of liberty regarding the exterior world felt by
liber creaţiei, uitării ca progres. Freud made him more open in his
O altă personalitate marcantă, care dă frâu conceptions (Schorske, 1998: 177). We
liber planului inconştientului, în domeniul observe that the interior oblivion, the oblivion
creaţiei artistice de data aceasta, este Gustav of the exterior rules imposed by the scientific
Klimt (Schorske, 1998: 197) care a preluat largely accepted paradigm, but also the
conducerea mişcării de desprindere din maintaining of the memory of the exterior
asociaţia recunoscută a artiştilor pentru a world, of the social events, allowed the
întemeia Secesiunea, mişcare ce a creation and the oblivion as progress.
transformat modul în care pictorul vedea Another great personality who gave free
realitatea şi o reprezenta, obiectivele ei access to his unconscious in the field of
principale fiind revolta oedipiană, căutarea artistic creation was Gustav Klimt (Schorske,
identităţii, arta ca refugiu în faţa realităţii 1998: 197). He took the leadership of the
strivitoare. Un simbol deosebit pentru analiza separation movement from the traditional
întreprinsă aici apare în desenul realizat de association of the artists in order to create the
Klimt pentru primul număr al revistei Secession movement that transformed the
mişcării, Ver Sacrum (Primăvara sacră), way in which the painter saw and represented
intitulat Nuda veritas şi care reprezintă o the reality. The main objectives of this
femeie ce ţine în mână, spre privitor, o movement were the Oedipus revolt, the
oglindă (Schorske, 1998: 205). Oglinda search for the identity, and the art as a refuge
trimite la o activitate esenţială atât de from the striking reality. A special symbol
binecunoscută în Antichitate, dar uitată la that appeared in the first issue of the journal
141
1900, cunoaşterea de sine. A te privi pe tine of the movement, Ver Sacrum (The Sacred
impune calea găsirii, descoperirii identităţii, Spring), is named Nuda veritas and
iar Klimt oferă un răspuns la sublimarea sau represented a woman holding in her hand,
refularea vieţii instinctuale. Un alt simbol towards the viewer, a mirror (Schorske, 1998:
important este cel al ochilor închişi din 205). The mirror is a symbol of a very well
tablourile lui Klimt, somnul şi visul known activity in Antiquity, but forgotten in
reprezentând nu doar legătura cu uitarea, ci şi the 1900’, the self-knowledge. To look deep
o formă de amintire, în concepţia lui Freud, inside you is a way of self-discovering.
amintirea dorinţelor, posibilă prin Another important symbol from Klimt’s
intermediul visului, „calea regală spre painting are the closed eyes; the sleep and the
inconştient”, aşa cum îl numeşte dream are not only the connection with the
întemeietorul psihanalizei. Ochii oblivion, but also a form of remembering, as
întredeschişi ai femeilor pictate de Klimt, a Freud defined the concept, the remembrance
se vedea ca exemplu tabloul Iudita I, 1901, of the desires. The recollection is possible
reprezintă atât un semn al sexualităţii, through the dream, “the regal way to
reprimate la nivelul culturii vieneze, şi a unconscious”, as it is named by the founder
senzualităţii feminine, cât şi a graniţei dintre of the psychoanalyse. The half-opened eyes
cele două lumi: memoria şi uitarea. Gustav of Klimt’s painted women, as their appear for
Klimt, aşa cum reiese din tablourile sale, este example in Judith I, 1901, are a sign of the
fascinat de uitare şi de sondarea misterului repressed Viennese sexuality and feminine
acesteia. Femeia este simbolul uitării, să nu sensuality, but also a sign of the boundary
uităm că Otto Weininger afirma că aceasta nu between the two worlds – one of memory and
are memorie bună, memoria fiind specifică another one of oblivion. Gustav Klimt, as it
bărbatului iar femeia reprezentând un appears in his paintings, is fascinated by the
„mediu” propice uitării. Dintre tablourile oblivion and by the exploration of its
care prezintă fascinaţia lui Klimt în faţa mystery. The woman is the symbol of the
femeii ca simbol al uitării putem aminti: oblivion: Otto Weininger states that she has
Şerpi de apă I, II (1904-1907), Sânge de no good memory; the memory is a man’s
peşte (1898), Flowing Water (1898), Water instrument and the woman is an
Sprites (Silver Fish) (1899), Red Fish (1901- “environment” good for oblivion. Klimt’s
1902), Cele trei vârste ale femeii (1905). fascination for the woman as symbol of
Remarcăm, de asemenea, că în tabloul oblivion is also presented in Water snakes I,
Moartea şi viaţa din suita personajelor II (1904-1907), Fish blood (1898), Flowing
desenate, doar moartea se uită la privitor, Water (1898), Water Sprites (Silver Fish)
toate celelalte personaje pictate având ochii (1899), Red Fish (1901-1902), The woman’s
închişi. Moartea este cea care are puterea de three ages (1905). From the series of painted
a stăpâni peste memorie şi peste uitare, characters in The death and the life only the
reunindu-le (Schorske, 1998: 211). Căutarea death is looking at the spectator, all the other
permanentă a uitării este un element care îi characters having the eyes closed. The death
preocupă atât pe Klimt cât şi pe Freud şi is the only one who has the power to control
drept urmare putem aminti aici fraza citată de the memory and the oblivion, uniting them
Carl E. Schorske dintr-o scrisoare a lui Freud (Schorske, 1998: 211). The permanent search
„Trebuie să ne căutăm în ceva mântuirea, iar for the oblivion is an element present both in
mântuirea pe care am ales-o eu era titlul de Freud and Klimt’s views, and Carl E.
profesor.” Mântuirea este echivalentă pentru Schorske cites one of Freud’s letter: “We
Freud cu uitarea, cu apa râului Lethe, uitarea must search our salvation and the salvation
identităţii colective şi a problemelor acesteia that I chose was the professor title”. For
pentru a te putea replia asupra propriei Freud the salvation is a form of oblivion, a
142
identităţi (Schorske, 1998: 193). Freud nu path through the Lethe River – the oblivion of
oferă memoria, ci scuza pentru uitarea the collective identity and its problems and a
realităţii. process of centring on the self-identity
Într-o tabloul realizat pentru plafonul (Schorske, 1998: 193). Freud is not offering
Universităţii, Medicina (1901), în prim plan the memory, but an excuse for forgetting the
apare o femeie identificată ca fiind Hygeia, reality.
zeiţă a plurivalenţei, care ţine un şarpe cu o In the foreground of the painting made for
mână şi cu cealaltă îi oferă acestuia portirul the University, The Medicine (1901), a
Lethei pentru a bea din lichidul său woman identified as Hygeia, the goddess of
primordial. Aceasta este modalitatea aleasă the plurivalence appears, who has in one hand
de Klimt pentru a anunţa unitatea dintre viaţă a snake while with the other she offers to the
şi moarte, întrepătrunderea dintre vitalitatea snake the Lethe cup to drink from its
instinctuală şi descompunerea personală primordial liquid. That is the way chosen by
(Schorske, 1998: 226). Gustarea uitării Klimt to announce the unity between life and
reprezintă contopirea dintre memorie şi death, the connection between the instinctual
uitare, dintre bărbat şi femeie, dintre trecut şi vitality and the personal disintegration
viitor. Un alt element care trebuie amintit (Schorske, 1998: 226). To taste the oblivion
este contopirea personajelor cu fundalul means to mix the memory and the oblivion,
compoziţiei, aşa cum apare în tabloul woman and man, past and future. Another
Waiting (1905-1909). În portretele pictate important element is the fusion of the
între 1904 şi 1908, Klimt extinde dominaţia characters with the background of the
cadrului asupra persoanei pictate, contopirea painting, like in Waiting (1905-1909). In the
cu lumea, uitarea de sine, poate chiar o portraits painted between 1904 and 1908,
pierdere a identităţii, resimţită în jurul său şi Klimt extends the domination of the
în sine. În tablourile sale femeia este un backgrounds over the characters; the fusion
simbol al uitării, uitarea de sine, uitarea with the world, the self-oblivion and maybe
culturală în favoarea vieţii instinctuale. even a loss of the identity is felt around him
În nouă interpretare propusă a picturii lui and in him. In his paintings the woman is a
Klimt, o interpretare care trece dincolo de symbol of the oblivion, self-oblivion and
perceperea senzualului, considerat ca fiind cultural oblivion, in favour of the instinctual
trăsătura dominantă redată de Klimt, life.
senzualitatea – păcatul acesta teribil într-o In the new interpretation of Klimt’s
anumită perioadă – este înlocuit cu unul mult paintings, one that goes beyond the
mai grav – uitarea – păcat reliefat de arta lui perception of the sensuality – which is seen a
Gustav Klimt, şi prezent la nivelul identităţii characteristic element of Klimt’s work – the
vieneze, o uitare problematică, care nu poate sensuality, this terrible sin in a specified
sta decât la baza unei crize identitare. period, is replaced by even a more terrible
one, the oblivion, a sin that is presented by
Concluzii Klimt as a constant of the Viennese society, a
problematic oblivion which leads to an
Ceea ce Maurice Halbwachs numeşte identity crisis.
„producătorii” memoriei colective sunt, de
fapt, reperele identitare necesare definirii Conclusions
unei identităţi personale: familia, care
determină rolul social, aşteptările şi cerinţele What Maurice Halbwachs named the
impuse de aceasta, religia, clasa socială, „producers” of the memory are in fact the
văzută ca un semn al meseriei deţinute, al identitary marks necessary to define the
statutului social, al unui individ. Dificultăţile personal identity: the family, which
143
resimţite în prezent la nivelul identităţii determines the social role of a person in a

personale provin din dezechilibre la nivelul society and the expectations of a society, the
memoriei colective, al principalilor religious affiliation, and the social class, seen
„producători” ai acesteia, şi la nivelul as a sign of the profession and social role.
cadrelor sociale ale memoriei colective. The actual problems of the process of
Sistemul de noţiuni şi reprezentări format pe personal identification are the result of
baza referinţelor familiale, religioase, different disequilibria that appeared in time at
profesionale este slab constituit tocmai the level of the collective memory, especially
datorită lipsei unei cunoaşteri sigure, of the main producers of this memory, and
adecvate, valorizante a trecutului şi a also at the level of the social frames of the
posibilităţilor de adaptare a noţiunilor care collective memory. The system of notions
provin din acesta în prezent. Societatea and representations that are formed using the
actuală are tendinţa de a se defini ca o familial, religious and professional marks is
societate a memoriei, comemorările devenind very thin because of the lack of proper,
tot mai importante, însă în cadrul ei uitarea adequate knowledge of the past and of the
intervine asupra rolului familiei, al possibility to adapt its concepts to the
membrilor săi, asupra adevăratelor valori requests of the present. The present society
religioase, precum toleranţa, iertarea şi defines itself as a memory society, the
dragostea necondiţionată, asupra profesiei commemorations being more important than
făcută cu responsabilitate şi dedicaţie. ever, but in this society the oblivion imposes
Crizele identităţii se produc tocmai la acest itself over the role of the family and its
nivel al producătorilor cadrelor memoriei members, over the true religious values such
colective: criza legăturii sociale este o criză a as tolerance, forgiveness and unconditional
familiei dacă ţinem cont că patternul legăturii love, and over the profession carried out with
sociale se învaţă pentru prima dată în familie, responsibility and dedication. Indeed, the
iar criza profesională şi cea socială îşi au identity crises appear at the level of the
originea în transformările produse la nivelul memory producers: the social bond crisis is a
familiei, religiei şi societăţii. result of the family crisis if we accept the
Conform conceptului de cadre sociale ale idea that the social bond pattern is learned for
memoriei, nu-ţi aminteşti niciodată singur the first time within family, while the social
trecutul, ci întotdeauna cu ceilalţi. În ceea ce and professional crises have their sources in
priveşte constituirea unei identităţi colective the family, religion and society
pe un fond social şi cultural problematic, aşa transformations. According to Maurice
cum am văzut, acest proces nu este posibil. Halbwachs’ concept of social frames of the
Viena este simbolul unei lumi care suferă de memory we must keep in mind the idea that
pe urma refulării instinctelor descrise de we cannot remember the past by ourselves,
Freud, care provoacă un grav dezechilibru la but always with the others. As we noticed
nivelul memoriei şi uitării. Războiul, care stă before, the construction of a real collective
sub semnul instinctului morţii (Thanatos) identity on a problematic cultural and social
reprezintă o parte a procesului prin care context is not possible. Vienna was the
dorinţele, instinctele refulate sunt aduse la symbol of a world that suffered as a result of
suprafaţă şi care reliefează fiinţa umană cu the process of repressing the instincts
tot ceea ce este ea (Wittels, 1994: 58). described by Freud, a process that caused a
Evenimentele şi situaţiile care au caracterizat serious imbalance between memory and
perioada războaielor mondiale au dovedit că oblivion. The war, which stands under the
pericolul provine din necunoaşterea sign of death (Thanatos), is part of the
psihicului uman şi a comportamentelor de process through which the desires and
care fiinţa umană este capabilă în anumite repressed instincts are revealed, and this
144
condiţii. După cele două războaie mondiale shows us the true human being, with all its
au fost făcute studii în ceea ce priveşte elements (Wittels, 1994: 58). The events and
agresivitatea, dar şi obedienţa, şi aceste studii situations that characterised the period of the
dovedesc că în anumite situaţii fiecare dintre two World Wars prove that the danger has as
noi este capabil de acte dintre cele mai source the lack of knowledge regarding the
blamabile, de aici reieşind şi importanţa human psychic and the behaviour that can
controlului, menţionat de Freud, dar şi a occur in some situations. After these two
acceptării dualităţii noastre (instinctul vieţii wars, different studies regarding
şi instinctul morţii) şi practicarea uitării ca aggressiveness and obedience were carried
eliberare şi nu ca refulare. out, which showed that each of us is capable
of acting in the worst way possible in certain
Multumiri circumstances; this fact also reveals the
Finanţarea lucrării s-a realizat de către importance of the self-control, mentioned by
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Freud, but also the necessity to accept our
Resurselor Umane prin proiectul „ duality (the life and death instincts) and to
Dezvoltarea capacităţii de inovare şi practise the oblivion as a way to free the
creşterea impactului cercetării prin human being and not as a form of repression.
programe post-doctorale
POSDRU/89/1.5/S/49944. Aknowledgements
This study was funded by the Sectorial
Operational Program „The Development of
Human Resources” through the project
Bibliografie “Development of the innovation capacity and
increase of the research impact through
Aron, Raymond, Spectatorul angajat. postdoctoral programs
Interviu cu Jean-Louis Missika si Dominique POSDRU/89/1.5/S/49944.
Wolton, Editura Nemira, Bucuresti, [2006].
Halbwachs, Maurice, Les cadres Bibliography
sociaux de la mémoire, Librairie Félix Alcan,
Paris, [1925]. Aron, Raymond, Spectatorul angajat.
Johnston, William M., Spiritul Vienei. Interviu cu Jean-Louis Missika si Dominique
O istorie intelectuală şi socială 1848-1938, Wolton, Editura Nemira, Bucuresti, [2006].
Editura Polirom, Iaşi, [2000]. Halbwachs, Maurice, Les cadres
Le Rider, Jacques, Modernitatea sociaux de la mémoire, Librairie Félix Alcan,
vienezǎ şi crizele identităţii, Editura Paris, [1925].
Universitǎţii Al. I. Cuza, Iaşi, [1995] Johnston, William M., Spiritul Vienei.
Loraux, Nicole, La cité divisée. O istorie intelectuală şi socială 1848-1938,
L’oubli dans la mémoire d’Athènes, Éditions Editura Polirom, Iaşi, [2000].
Payot & Rivage, [2005]. Le Rider, Jacques, Modernitatea
Marcel, Jean Cristophe, Mucchielli, vienezǎ şi crizele identităţii, Editura
Laurent, Un fondement du lien social: la Universitǎţii Al. I. Cuza, Iaşi, [1995]
mémoire collective selon Maurice Loraux, Nicole, La cité divisée.
Halbwachs, Technologies. Idéologies. L’oubli dans la mémoire d’Athènes, Éditions
Pratiques. Revue d’anthropologie des Payot & Rivage, [2005].
connaissances, 13 (2), pp. 63-88, [1999]. Marcel, Jean Cristophe, Mucchielli,
Muxel, Anne, Individu et mémoire familiale, Laurent, Un fondement du lien social: la
Éditions du Seuil, [1996]. mémoire collective selon Maurice
Platon, Phaidros, Editura Humanitas, Halbwachs, Technologies. Idéologies.
145
Bucureşti, [1993]. Pratiques. Revue d’anthropologie des

Pollak, Michael, Viena 1900. O connaissances, 13 (2), pp. 63-88, [1999].
identitate rănită, Editura Polirom, Iaşi, Muxel, Anne, Individu et mémoire familiale,
[1998]. Éditions du Seuil, [1996].
Ricoeur, Paul, Memoria, istoria, uitarea, Platon, Phaidros, Editura Humanitas,
Editura Amarcord, Timişoara, [2001]. Bucureşti, [1993].
Schorske, Carl E., Viena fin-de-siècle. Pollak, Michael, Viena 1900. O
Politică şi cultură, Editura Polirom, Iaşi, identitate rănită, Editura Polirom, Iaşi,
[1998]. [1998].
Weinrich, Harald, Léthé. Art et critique de Ricoeur, Paul, Memoria, istoria, uitarea,
l”oubli, Fayard, Paris, [1999]. Editura Amarcord, Timişoara, [2001].
Wittels, Fritz, Freud, Editura Gramar, Schorske, Carl E., Viena fin-de-siècle.
Bucureşti, [1994]. Politică şi cultură, Editura Polirom, Iaşi,
[1998].
Weinrich, Harald, Léthé. Art et critique de
l”oubli, Fayard, Paris, [1999].
Wittels, Fritz, Freud, Editura Gramar,
Bucureşti, [1994].
146

Simona Mitroiu - Memorie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simona Mitroiu - Memorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr.

LUPTA PENTRU IDENTITATEA THE BATTLE FOR THE HUMAN

PhD Simona MITROIU

Abstract: The study has as objective the

The memory offers the frames for the

Maurice Halbwachs subliniază prin 1. The frames of the collective memory

construcţia unei identităţi personale. means to offer it a signification and also a

corespunde uitarea ca deschidere, ca loc liber distinguished. The function of transmitting

de perspectiva apocaliptică şi de critica identity crisis as a defining element of the

Neacceptarea inconştientului şi a rolului underlined once more the importance of the

resimţite în prezent la nivelul identităţii determines the social role of a person in a

Bucureşti, [1993]. Pratiques. Revue d’anthropologie des

S-ar putea să vă placă și