UNITATEA I

asigurarea-coasigurarea-reasigurarea-retrocesiunea

1.Asigurarea
Asigurarea reprezinta operatiunea prin care un asigurător constituie pe principiul
mutualității un fond de asigurare,prin contributia unui numar de asigurati ,expusi
la producerea anumitor riscuri si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu
pe seama fondului alcatuit din primele incasate ,precum si pe seama celorlalte
venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurare (leg nr32/2000)
Din punct de vedere juridic ,asigurarea este un contract aleatoriu in care una din
parti-asiguratul- se obliga sa plateasca celeilalte parti-asiguratorul- o suna de bani
pentru ca in ipoteza producerii evenimentului asigurat acesta din urma sa
plateasca asiguratului indemnizatia stabilita prin contract .In unele situatii ,
asigurarea apare ca un contract obligatoriu ,incheiat in temeiul legii.
In sens larg ,activitatea de asigurare este potrivit legii,oferirea
,negocierea,incheierea de contract de asigurare si reasigurare,incasare de prime
,lichidarea de daune ,activitatea de regres si de recuparare ,precum si investirea
sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata .

Functiile asigurarii :
1.Functia de prevenire a daunelor . Prin mecanisme economice,asigurarea poate
avea si rolul de a preveni producerea evenimentului daunator prin impunerea
asiguratului a unei conduite preventive .( ex : in cazul asigurarii unui
incendiu,pers fizice sau juridice care nu iau masuri de protectie sunt supuse unor
tarife de prime mai mari)

2.Functia de dezdaunare . Functia esentiala a asigurarii este de dezdaunare si

rezidă in scopul asigurarii care este acela de depagubire a asiguratilor ,prin
repararea bunurilor,repararea unor prejudicii sau acordarea unor sume de bani .

3. Functia financiara . Prin acumularea sumelor de bani platite ca prime si prin

intervalul de timp dintre momentul incasarii primelor si plata indemnizatiei
,societatile de asigurare ajung sa detina temporar valori importante . Ele au
datoria sa le pastreze pe piata de capital in scopul obtinerii de venituri
suplimentare . Astfel,se pot constitui depozite de banci sau efectua operatiuni
mobiliare .

4.Functia de control . are o pondere mai mica,constand in depistarea de catre stat

prin intermediul asigurarilor a unor cauze generatoare de prejudicii .
2.Coasigurarea

Coasigurarea este operatiunea prin care doi sau mai multi asiguratori acopera
acelasi risc,fiecare asumandu-si o cota-parte din acesta –art 2.239NCC
Coasigurarea este tehnica juridica in temeiul careia un bun sau o valoare este in
acelasi timp ,asigurat pt acelasi risc de catre dois au mai multi asiguratori
,realizandu-se o dispersie a riscurilor intre acestia,fara sa se creez raporturi de
solidaritate intre coasigurători.
Ex 1.
Coasigurarea in cote procentuale
- Un bun este asigurat la valoarea sa de doi asiguratori in cote
disproportionate
Coasigurarea in limita unei parti din suma asigurata
- Fiecare asigurător raspunde fata de asigurat numai in limita sumei pt care s-
a angajat prin contract.

La survenirea cazului asigurat :

-asiguratul,beneficiarul,sau dupa caz terțul păgubit nu poate cere de la un singur

asigurător acoperirea intregului prejudiciu,ci doar pana la limita de risc
preluata :
-nu se pot incasa indemnizatii de la coasigurători care sa depaseasca valoarea
bunului sau a pagubei din momentul producerii riscului asigurat.

Ex2 .
-un asiguător preia anumite riscuri-riscul incendiului pt bun si riscul decesului
pt persoane
-alt asigurător asigură acelasi bun pentru furt si aceleasi persoane,pt
invaliditate

3.Reasigurarea

Reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurator, in calitate de

reasigurat, de catre un alt asigurator, in calitate de reasigurator.
Partile raportului de asigurare : asigurătorul(societatea de asigurare) si
reasigurătorul(alta societate de asigurare si reasigurare)
Obiectul reasigurarii poate fi :
-un risc individualizat in cotă procentuală sau in suma asigurată sau mai multe
riscuri specifice unor clase sau forme determinate de asigurare .
-toate asigurarile preluate de asigurător in toate asigurarile incheiate.
Potrivit art 2240 prin reasigurare se intelege operatiunea de asigurare a unui
asigurător,in calitate de reasigurat de catre un alt asigurător,in calitate de
reasigurător.
 Explu :

-un tanc petrolier este asigurat in intregime la o societate de asigurare pentru

riscurile scufundare,poluare,scurgere,incendiu ..
-societatea de asigurare transmite reasiguratorului o parte din riscurile
preluate,fie pentru un procent de 50%,fie pt o cota din suma asigurată,fie pentru
anumite riscuri,precu cele mai grave .

Prima de reasigurare .Asigurătorul va plati,la randul lui,prime de reasigurare

in schimbul preluarii riscurilor de catre reasigurator.
Raporturile de reasigurare se deruleaza exclusiv ,intre asigurător si reasigurator
La procedura cazului asigurat :
-asiguratul,beneficiarul,tertul pagubit nu are actiune in daune impotriva
reasiguratorului.Asigurătorul,spre deosebire de raporturile de
asigurare,reasigurătorul va invoca exceptia dedusa din principiul res inter alias
acta.
-asigurătorul nu poate invoca existenta reasigurării pt a justifica refuzul platii
despagubirilor si nu poate conditiona plata despagubirilor de incasarea
indemnizatiei de la reasigurator.
-asigurătorul va acoperi dauna potrivit contractului cu asiguratul urmand sa se
intoarca impotriva reasiguratorului sau reasigurătorilor pentru partea de risc
contractată de acestia .
Reasiguratorul se poate reasigura la un alt reasigurator si tot asa mai departe
,dupa regulile si in conditiile reasigurarii initiale .

4. Retrocesiunea

Operatiunea prin care reasiguartoru cedeaza ,la randul sau,o parte din riscurile
acceptate de la asigurător ,se numeste retrocesiune(art 2241NCC)
Retrocesiunea este reasigurarea reasigurătorului si poate fi partială sau
integrală .

UNITATEA II

1.Asiguratul
2.Contractantul asigurarii
3.Beneficiarul asigurarii
4.Persoana cuprinsa in asigurare
5.Terțul păgubit

1.Asiguratul
 Asiguratul este persoana fizica sau juridica ce incheie contractul de
asigurare,plateste primele de asigurare iar,la producerea cazului
asigurat,incaseaza despagubirile de la asigurator .
Singura conditie ceruta acestei calitati este aceea de a justifica un interes la
incheierea asigurarii .

2.Contractantul asigurarii

Contractantul asigurarii este persoana care incheie contractul de asigurare pt

asigurarea unui risc privind o alta persoana ori pt bunuri sau activitati ale acesteia
si se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare .
Ca regula,contractantul nu-si asigura riscurile ce privesc propria persoana ,ci
pe ale acelea ale beneficiarului .
Nimic nu se opune inca ca alaturi de riscurile ce privesc persoana,bunurile si
activitatile altei persoane sa fie cuprinse in asigurarea riscuri ce privesc
persoana,bunurile sau activitatile proprii ale contractantului asigurarii .
Obligatiile reglementate de lege in sarcina asigurantului vor fi indeplinite de
catre contractantul asigurarii ,iar nu de catre beneficiarul stipulat in contract .

3.Beneficiarul asigurarii

Beneficiarul asigurarii este persoana desemnata de contractant sa incaseze

indemnizatia de asigurare .
Semnificatia juridica a notiunii de beneficiar al asigurarii nu este consacrata in
mod expres ci se deduce din continutul art 2.230 sau beneficiarului acestuia .
Prin urmare, beneficiarul nu semneaza polita de asigurare ,nu plateste
primele ,nu are nicio obligatie izvorata din raportul de asigurare,dar va incaza
indemnizatia in baza stipulatiei facuta in contract de catre contractantul ce l-a
desemnat . Sunt cazuri cand insesi situatiile practice impun mecanismul
desemnarii unui beneficiar ,altul decat contractantul asigurarii . Astfel sunt
asigurarile de deces in care persoana decedata a incheiat contractul de asudare ,a
platit si primele ,dar a stipulat in contract ca,la moartea sa ,indemnizatia de
asigurare sa fie acordata unei anumite persoane care poarta denumirea de
beneficiar al asigurarii . La fel , in cazul asigurarilor pt studii cand contractul este
incheiat de parinti,primele sunt achitate tot de acestia ,iar beneficiar este copilul
sau copiii mentionati in polita de asigurare ,in calitate de beneficiar al asigurarii
pot fi mentionate una sau mai multe persoane, fizice sau juridice . Poate fi
stipulat ca beneficiar un comerciant sau necomerciant,ca de pilda o asociatie sau
o fundatie , beneficiarul poate fi sau nu ruda cu contractantul …
In asigurarile de deces nu se confunda beneficiarul asigurarii cu
mostenitoruu asigurantului ,fiindca acestia din urma vor incasa indemnizatia de
asigurare dupa regulile guverneaza mostenirea in cotele ce se cuvin,in virtutea
mostenirii legale sau testamemare,dupa caz,in timp ce beneficiarul primeste
indemnizatia datorita desemnarii lui .
Solutia este consacrata in mod expres de noul Cod Civil care in art 2.230
prevede ca in cazul decesulyi asiguratului,daca nu a fost desemnat un
beneficiar,indemnizatia de asigurare intra in masa succesoarala ,revenind
mostenitorilor asiguratului .
Desigur ca nu exista impedimente ca beneficiarul sa fie desemnat din randul
mostenitorilor ,un descendent de exemplu,caz in care se vor aplica si regulile
mostenirii cand exista mai multi succesori in cauza . De altfel,regulile mostenirii
isi vor gasi incidența si imprejurarea in care beneficiar este o terta persoana ,dar
contractantul are mostenitori rezervatari .
Notiunile de contractant si de beneficiar al asigurarii sunt specifice asigurarilor
de persoane , Legea acrediteaza ideea ca acest mecanism este propriu doar
politelor care au ca obiect asigurarea de riscuri ce privesc o alta persoana decat
cea care incheie contractul de asigurare ,el este intalnit si in alte situatii cum este
cea a decesului.Chiar nou Cod civil stipuleaza in art 2.230 ca in cazul decesului
asiguratului indemnizatia de asigurare se plateste beneficiarului sau
mostenitorilor asiguratului.Ca atare,in acest din urma caz nu se asigura riscuri ale
altei persoane ,ci riscuri proprii al asiguratului.
Intr-un sens mai larg si terțul pagubit este tot un beneficiar al asigurarii
,deoarece mla producerea cazului asigurat ,in anumite imprejurari el incaseaza
indemnizatia de asigurare cu titlu de despagubiri .Sigur ca mecanismul este
specific asigurarilor de respundere civila obligatorie sau facultativa .
In concluzie , potrivit prevederilor legale din domeniul asigurarilor , exista doua
principale categorii de beneficiari ai asigurarii : cea ale caror riscuri privind
persoana ,bunurile sau activitatile proprii sunt cuprinse in contractul de asigurare
si cea alcatuita din persoanele desemnate prin contractul de asigurare sa incaseze
indemnizatia de asigurare in caz de deces al asiguratului .

4. Persoana cuprinsa in asigurare

In ceea ce priveste partile raportului juridic de asigurare trebuie avute in vedere

si prevederile art 2.223alin2. din noul Cod civil care stipuleaza ca prin contractul
de asigurare poate cuprinde in asigurare si raspunderea civila a altor persoane
decat a celei care a incheiat contractul ,denumita persoana cuprinsa in asigurare .
Mecannismul juridic al persoanei cuprinsa in asigurare este specific asigurarilor
de raspundere civila .
Persoana cuprinsa in asigurare nu se confunda cu beneficiarul asigurarii.
Persoana cuprinsa in asigurare are si ea calitatea de asigurat dar,sper deosebire de
beneficiarul asigurarii nu incaseaza indemnizatia de asigurare . Asiguratorul va fi
obligat a despagubiri cand cazul asigurat este produs de catre contractant,dar si
cand acesta se produce de catre persoana cuprinsa in asigurare .Intrucat,legea nu
prevede,credem ca poate fi cuprinsa in asigurare atat raspunderea civila a
persoanei fizice cat si raspunderea civila a persoanei juridice.

5. Tertul pagubit
 Notiunea de tert pagubit este specifica asigurarii de raspundere civila .
Producerea riscului asigurat,in majoritatea situatiilor cauzeaza pejudicii insusi
asiguratilor,dar in asigurarile de raspundere civila ,acestea privesc persoane
straine de asigurare,denumite terti pagubiti.
In asigurarile de raspundere civila,persoana care sufera un prejudiciu ca urmare
a suvenirii cazului asigurat se numeste tert pagubit . Persoana pagubita este tert
fata de contractul de asigurare ,dar ea este implicata in momentul in care a suferit
o dauna materiala sau morala in urma unui evieniment in legatura cu care exista
incheiata o asigurare .

UNITATEA III

1.Prima de asigurare
2.Indemnizatia de asigurare(despagubirea)
3.Obiectul asigurarii
4.Interesul in asigurare
5.Riscul asigurat
6.Cazul asigurat(sinistrul)
7.Dauna sau prejudiciul
8.Suma asigurata
9.Franșiza
10.Durata Asigurarii(contractul de asigurare)perioada asigurata
11.Termenul de pasuire

1.Prima de asigurare
Prima de asigurarea este suma de bani (remuneratia) pe care o plateste asiguratul
(contractantul) asigurătorului pentru asumarea riscului (pretul asigurarii )
Leg nr 32/2000 opereaza cu notiunile de prime brute subscrise ,prime nete
subscrise,prime brute incasate si prime nete incasate .
a. Prime brute subscrise sunt primele incasate si de incasat,inclusiv primele
de reasigurare incasate si de incasat aferente tuturor contractelor de
asigurare si contractelor de reasigurare ,care intre in vigoare in exercitiul
financiar,inainte de deducerea oricaror sume din acestea .
b. Primele nete subscrise sunt primele brute subscrise din care se deduc
sumele platite si de platit drept prime de reasigurare .
c. Primele brute incasate reprezinta totalul primelor incasate inclusiv
primele de reasigurare incasate in perioada de referinta inainte de
deducerea oricaror sume din acestea .
d. Primele nete incasate sunt primele brute incasate din care se deduc sumele
platitedrept prime de reasigurarea .
 Principalele elemente care stau la baza calcularii primei ca obligatie a
asiguratului sunt forma de asigurare contractata ,categoriile de riscuri
subscrise ,suma asigurata si perioada asigurată .
Primele de asigurare se stabilesc ,de regula,pentru un an de zile si pot fi platite in
intregime in momentul incheierii contractului de asigurare sau in mai multe transe pe
parcursul derularii acestuia .
In conformitate cu legislatia actuala prima de asigurare consta in sume de bani,ea
neputand fi alcatuita din alte bunuri sau servicii.
De regula ,plata primei de asigurare conditioneaza intrarea in vigoare a asigurarii sau
inceperea perioadei de asigurare .
S-a precizat ca,in asigurarile de raspundere civila sau a celor de raspundere profesionala
,tipul activitatii desfasurate reprezinta elementul obiectiv esential in functie de care se
apreciaza riscul si se determina nivelul primei de asigurare .
De asemenea ,un rol important il constituie componenta de risc subiectiv in
determinarea primei de asigurare ,deoarece un asigurat prudent,diligent,poate beneficia
de prima de asigurare reduse,iar unul neglijent,imprudent,de prime marite ,prin aplicarea
clauzei de tip bonus-malus .
Prima de asigurare constituie principala obligatie a asiguratului dar si un element
esential al raportului de asigurare ,neplata ei conduce la rezilierea contractului de
asigurare .

2.Indemnizatia de asigurare (despagubirea )

Legislatia din domeniul asigurărilor foloseste notiunea de indemnizatie de asigurare

dau nu o defineste .
In literatura de specialitate indemnizatia de asigurare este definita ca fiind suma de bani
pe care asigurătorul o achita asiguratului la survenirea cazului asigurat .
In asigurarile de raspundere civila,indemnizatia de asigurare mai poarta denumirea de
despagubire si are ca obiect sume de bani .
Principiul care cârmuiește plata indemnizatiei de asigurare este acela ca ,despagubirea
nu poate depasi intinderea prejudiciului suferit de catre asigurat sau dupa caz de catre
tertul pagubit .
In cazul asigurărilor de raspundere civila ,pentru ipoteza in care indemnizatia de
asigurare nu acopera perjudiciul tertului pagubit,atunci restul de paguba va fi suportat de
persoana vinovata de producerea cazului asigurat .

3.Obiectul asigurarii

Obiectul asigurarii il reprezinta valorile patrimoniale sau nepatrimoniale care s-au

asigurat,bunuri,raspundere civila,credite si garantii,asigurari de pierderi financiare etc …
In doctrina de specialitate s-a atras atentia ca obiectul asigurarii nu trebuie confundat
cu obiectul contractului de asigurare .Bunăoară,atributele persoanei
precum,viata,sanatatea,capcitatea de munca etc …pot fi asigurate,dar fiind scoase din
circuitul civil nu formeaza obiectul contractului de asigurare ,care consta din obligatiile
partilor privind plata primei de asigurare si a indemnizatiei de asigurare .
 EXEMPLU- contractul de asigurare de raspundere civila are ca obiect specific tocmai
raspunderea civila a contractantululi si a persoanelor cuprinse in asigurare fata de terțele
persoane care prin survenirea evenimentului asigurat ar suferi un prejudiciu material sau
de natura morala .
Obiectul asigurarii de raspundere civila nu se confunda nici cu riscul asigurat care , in
concret,reprezinta despagubirile datoarte terților .
Noul Cod civil face distinctia intre obiectul contractului si obiectul obligatiei :
Ob contractului il reprezinta operatiunea juridica,precum vanzarea
,locatiunea,imprumutul si altele asemenea ,convenită de parti ,astfel cum acesta reiese din
ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale .
-obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul

4.Interesul in asigurare

Potrivit dispozitiilor art.2215 din noul Cod civil ,asiguratul trebuie sa aiba un interes cu
privire la bunul asigurat pe intreaga perioada a contractului de asigurare .
Desi legiuitorul instituie obligatia justificarii unui interes in asigurare doar pentru
asigurarile de bunuri,este fara indoiala că asiguratul trebuie sa prezinte interes in
incheierea unei asigurari indiferent de categoria sau clasa de asigurari din care face parte :
-in asigurarile de bunuri interesul este valoarea economica ,patrimoniala
care poate fi pierduta de asigurat ca urmare producerii riscului .
-in asigurarile de raspundere civila ,interesul este dorinta legitima a unei
persoane de a nu-si vedea miscorat patrimoniul prin angajarea fata de terti
a raspunderii sale in situatia savarsirii unei fapte cauzatoare de prejudicii .
- in asigurarile de persoane – interesul consta fie in asteptarea legitima a
unui beneficiu in cazul supravietuirii (asigurarea de viata ) fie in dorinta
legitima de protectie a familiei in cazul decesului,pensionarii sau
invaliditatii asiguratului (asigurarea de deces…)
Lipsa interesului in asigurare lasa fara cauza contractul de asigurare si atrage incetarea
acestuia . In art 30 , legea nr 1361995 prevede ca daca nu s-a cuvenit astfel prin
contractul de asigurare in cazul in care bunul asigurat este instrainat,contractul se
reziliaza . .In cazul instrainarii,instrăinătorul pierde interesul in asigurarea bunului pe
care l-a trimis ,iar contractul se deruleaza cu dobanditorul bunului .

5.Riscul asigurat

Prin riscul sau pericolul asigurat se intelege un eveniment viitor,posibil

dar incert prevazut in contract la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul
sau viata ori sanatatea unei persoane (incendiu,inundatie,moartea
,despagubirile datorate terților)
Riscul asigurat are o semnificatie diferita de notiunea de risc din reptul
comun .
Riscul este un element esential al contractului de asigurare ,inexistent
acestuia atrage incetarea contractului.Noul Cod civil dispune : contractul
de asigurare se desfiinteaza de drept in cazul in care ,inainte ca obligatia
 asigurătorului sa inceapa a produce efecte .Riscul asigurat s-a produs ori
producerea acestuia a devenit imposibila,precum si daca ,dupa ce
obligatia mentionata a inceput sa produca efecte ,intervenirea riscului
asigurat a devenit imposibilă .
In cazurile stabilite prin contractul de asigurare ,in asigurarile de bunuri
si de raspundere civila ,asigurătorul nu datoreaza indemnizatia ,daca riscul
asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat sau de catre beneficiar
ori de catre un membru din conducerea persoanei juridice asigurate ,care
lucreaza in aceasta calitate sau de catre persoanee fizice care locuiesc si
gospodaresc impreuna cu asiguratul sau beneficiarul.
In asigurarile de raspundere civila riscul il eprezinta eventualitatea
producerii unor prejudicii terților pentru care asiguratul este obligat sa
raspunda .
Legislatia din domeniul asigurarilor nu enumera riscurile specifice
raspunderii civile delictuale ,asa ca riscul poate cuprinde ,ca regula,orice
fel de actiuni,inactiuni si elemente obiective sau subiective .In majoritatea
covârsitoare a situatiilor,in asigurarile de raspundere civila riscull consta
din faptele delictuale ale asiguratului ori persoanei cuprinsa in
asigurare,fapte cauzatoare de prejudicii tertilor .

5.Cazul asigurat (sinistrul)

Cazul asigurat nu este definit din reglementarile din materia

asigurarilor ,ci reprezinta o creatie a literaturii de specialitate si a practicii
din domeniu .
In doctrina ,cazul asigurat sau sinistrul este definit ca fiind evenimentul
asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s-a facut asigurarea si care
intr-adevar s-a produs .
EXEMPLU : in cazul asigurarii contra incendiului –incendiul survenit
-riscul asigurat este un eveniment ce se poate intampla
-cazul asigurat este evenimentul deja produs
Indiferent de forma de asigurare contractata,producerea cazului
asigurat :marcheaza momentul raspunderii asigurătorului-obligatia de
plata a indemnizatiei de asigurare .
Pentru incasarea despagubirilor ,cazul asigurat va trebui adus la
cunostinta asigurătorului,prin orice mijloace de comunicare,de catre
asigurat sau de catre beneficiarul asigurarii sau ,in asigurarea de
raspundere civila,catre terțul păgubit .

7.Dauna sau prejudiciul

 -prejudiciul reprezinta efectul negativ suferit de persoana pagubita prin
producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurari
-prejudiciul,in doctrina si in practica este numit si paguba
Importanta prejudiciului in materia asigurarilor : lipsa lui lasa fara efect
raspunderea asigurătorului,chiard aca a survenit cazul asigurat.
Regula repararii prejudiciului in materia asigurarilor este aceea ca se au
in vedere numai prjudiciile efective ,suferite de asigurat ,nu si beneficiul
nerealizat
Exceptie fac asigurarile de credite pentru riscurile de pierderi financiare.
In cazul asigurarii de raspundere civila :
-beneficiul nerealizat de terțul păgubit reprezintă pentru asigurat o paguba
efectivă,deoarece se include in despagubirile datorate (reparare integrala)
si deci se suportă de asigurător,daca prin contractul de asigurare nu s-a
prevazut astfel :
-asigurătorul acoperă paguba numai pana la concurenta sumei asigurate
,daca prejudiciul este mai mare,diferenta o va suporta asiguratul,adica cel
vinovat de survenirea cazului asigurat.Solutia se impune pe considerentul
ca terțul păgubit are dreptul la acoperirea integrala a prejudiciului in
raporturile cu persoana care l-a produs.
8.Suma asigurată
Notiune :
-nu este definita de normele legale .Suma asigurată ca limită a asigurarii
este uzitată cu precădere in asigurările de persoane .
-in literatura de specialitate este definita ca fiind suma maxima in limita
careia asigurătorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la
ivirea cazului asigurat .
Cuantum :
-in asigurarile de raspundere civila ,inntrucat nu exista o valoare de
asigurare suma asigurata se stabileste prin conventia partilor .
-in asigurarile de raspundere civila auto,adica suma asigurata se stabileste
prin norme legale
-daca prejudiciul depaseste contravaloarea sumei asigurate,restul de va fi
suportat de catre asigurat sau de terț vinovat de producerea acestuia .

9.Franșiza
Notiune :
-este partea din prejudiciu suportata de persoana păgubită ,stabilită ca
valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevazută in contractul de
asigurare
-in contractul de asigurare poate fi stipulata o clauza conform careia
asiguratul ramane propriul sau asigurător pt o franșiză in privinta careia
asigurătorulnu este obligat sa plateasca despagubire.
Asadar ,in cazul franșizei,asigurarea nu este integrala,rămânând o parte
in sarcina persoanei pagubite sau asiguratului.
Astfel,textul face vorbire de persoana pagubita care de cele mai multe
ori este insusi asiguratul,dar in conceptia legiuitorului din
 asigurari,persoana pagubita mai este si tertul pagubit .Tertul pagubit este
intalnit mai ales in asigurarea de raspundere civila .
Exprimarea art 1. P 9Legea nr 136/1995 este de natura sa genereze
solutia potrivit careia ,in cazul asigurarilor de raspundere civila tertul
pagubit ar suporta partea din paguba corespunzatoare francizei . Desigur
ca pentru situatiile in care asiguratul este si persoana pagubita ,norma isi
gaseste aplicarea cu toate valentele ei ,insa la asifurarile de raspundere
civila ,persoana pagubita are dreptul la acoperirea integrala a prejudiciului
suferit .Daca persoana vinovata de producerea prejudiciului avea
asigurare cu franșiză,asigurătorul va acorda despagubiri mai putin partea
corespunzatoare franșizei.
EXEMPLU :
-la franșiza de 20% din asigurare :asigurătorul despagubeste pana la
această limită .
-inseamnă ca terțul păgubit nu suportă el partea de prejudiciu,ci pentru
diferentă se va intoarce importiva asiguratului (cel care a produs paguba)

Franșiza :
-este facultativă
-pentru a fi operabilă trebuie stabilită in contractul de asigurare
-neprevederea expresă atrage,la producerea cazului asigurat,obligatia
asiguratorului de despagubire integrală a pagubei sau a sumei asigurate
,dupa caz .
-nu exista limite legale minime sau maxime ale franșizei,fiind stabilită la
intelegerea partilor contractului de asigurare .In practica ,cuantumul
francizei se ridica pana la 20%din suma asigurata sau din valoarea
asigurarii .
Lipsa franșizei scumpeste asigurarea ,iar existenta ei determina scaderea
primei de asigurare .

10.Durata asigurarii (contractului de asigurare)perioada asigurata

Nu avem dispozitii legale referitoare la durata asigurarii ,astfel ca partile contractante
sunt libere sa stabileasca intervalul de timp supus raporturilor de asigurare ,in raport de
interesele lor ,forma asigurarilor si de riscurile asigurate .
-in asigurarile de raspundere civils ,durata asigurarii este echivalenta cu
durata exercitarii unei activitati aptă sa produca prejudicii terțelor
persoane .
De regula , in asigurarile de raspundere profesionala ,asigurarea dureaza pana la
incetarea perioadei de exercitare a profesiei .
Nu exista asigurari fara termen ,vesnice . Durata asigurarii este consemnata in contractul
de asigurare ,in rubirca rezervata duratei de valabilitate a contractului .
Durata asigurarii sau durata contractului de asigurare nu este identica cu perioada de
asigurare sau perioada asigurată .
-durata asigurarii coincide cu durata contractului de asigurare ,fiind cuprinsa intre
momentul semnarii contractului si cel al incetarii acestuia prin modalitatile specifice
prevazute de lege .
- perioada asigurata reprezinta intervalul de timp in care contractul de asigurare isi
produce toate efectele sale caracteristice,cel mai important fiind acela al obligatiei
asigurătorului la plata despagubirilor .Este posibil sa existe incheiat contract de
asigurare ,sa fie platita prima de asigurare,eventual chiar in intregime,deci sa fie
executate toate obligatiile asiguratului si cu toate acestea sa nu fi inceput perioada
asigurata .
Importanta distinctiei : daca se produce riscul asigurat,nefiind inceputa perioada de
asigurare ,desi contractul s-a incheiat ,asigurătorul nu raspunde .

11.Termenul de păsuire .

Prima de asigurare poate i platita o singura data la incheierea contractului de asigurare

sau poate fi fracționată pe mai multe transe lunare ,trimestriale ori pe alte unitati de timp .
Cand ,potrivit intelegeerii partilor,prima se achita in mai multe transe suntem practic in
prezenta mai multor scadente ale acesteia .Pentru protejarea asiguratilor sau din ratiuni de
portofoliu ,asigurătorii insereaza in contractul de asigurare o clauză care dă dreptul
asiguratului să platească prima de asigurare si dupa implinirea scadentei,evitand
sanctiunea incetarii asigurarii prin reziliere. In practica astfel de termene sunt cuprinse
intre 15 si 30 de zile si poarta denumirea de termen de păsuire .
Consecinta juridica esentiala a termenului de păsuire :
Asigurătorul nu primeste suma datorata de asigurat cu titlu de primă dar se evită
rezilierea contractului in acest interval de timp .
Prin urinare,contractul de asigurare isi produce efectele juridice,ceea ce inseamna ca
daca in interiorul termenului de păsuire se produce evenimentul asigurat,asigurătorul va fi
obligat la despagubiri,avand posibilitateta compensarii acestora cu suma datorata de
asigurat cu titlu de primă de asigurare .
Sunt insa cazuri in practică in care se stipuleaza in contractul de asigurare o clauza de
suspendare a asigurarii ca efect al neplatii sumelor datorate cu tilul de primă de
asigurare .Se intelege ca producerea cazului asigurat pe perioada suspendarii contractului
datorita neplatii primelor nu produce nicio obligatie in sarcina asigurătorului in sensul ca
acesta nu va putea fi indatorat la acoperirea despagubirilor .
Nici pentru această din urmă situatie contractul de asigurare nu este reziliat,insa
efectele lui sunt suspendate pana la achitarea primelor de catre asigurat .
Este posibil ca in contract sa se prevada un anumit interval de timp dupa plata primelor
in care contractul sa se reactiveze si implicit asiguratul sa fie in asigurare .Spre exemplu ,
prevederea contractului in sensul ca asigurarea isi reia efectele dupa 24 de ore de la
achitarea primelor de asigurare restanta .

Asigurarea RCA acopera urmatoarele riscuri :

 1. Accidente auto cauzatoare de prejudicii pentru terți,care sunt produse din culpa
conducatorului vehiculului asigurat,d=chiard aca acesta :
-a condus vehiculul fara consimtamantul asiguratului
-nu este titularul unui permis care sa-i dea dreptul sa conduca vehiculul respectiv
-nu a respectat obligatiile legale de ordin tehnic cu privire la starea si siguranta
vehicului respectiv .

2. Prejudicii produse prin fapta lucrului ,cand prejudiciul isi are cauza in insusirile
,actiunea sau inactiunea vehiculului,prin intermediul altui lucru antrenant de
deplasare a vehiculului,prin scurgerea,risipirea,ori caderea accidentala a
substantelor,materialelor sau obiectelor transportate .
3. Prejudicii care sunt concecintă a deschiderii in timpul mersului sau atunci cand
este oprit ,a usilor vehiculului de catre pasageri fara a se asigura ca pun in pericol
siguranta deplasarii celorlalti participanti la trafic .

1. Riscuri neacoperite . 2.Cazuri de excludere

Riscurile si prejudiciile care nu sunt cuprinse in asigurarea obligatorie de raspundere auto

si pentru care implicit nu poate fi atrasa raspunderea asigurătorului.
1.Forta majora, culpa victimei sau a unui terț
Daca persoana prejudiciată a contribuit si ea la producerea accidentului sau la marirea
prejudiciului,cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea din prejudiciu care ii
este imputabilă. Intinderea raspunderii fiecarei persoane implicate in accident poate fi
dovedită prin orice mijloc de proba . Daca nu se poate stabili intinderea raspunderii
fiecarei persoane articipante la accident,raspunderea lor va fi presupusă ca fiind in cote
egale .
2.Prejudiciile suferite de autorul faptei accidentululi (conducatorul vehiculului
raspunzator de producerea accidentului)fiind o asigurare de raspundere civila,nu o
asigurare de bunuri sau persoanală .
3.Prejudiciile produce bunurilor proprietarului vehiculului asigurat RCA de catre
prepusii sai pri intermediul vehiculului asigurat RCA in aceluiasi proprietar de vehicule
4.Riscurile survenite in perioada de nevalabilitate a poliței si ricurile ce depasesc limita
de acoperire .
Potrivit Normelor adoptate prin Ordinul nr5/2010,asigurătorul de raspundere civila auto
nu acopera prejudiciile produse in afara valabilitatii asigurarii,precum si prejudiciile sau
partea de prejudiciu care depaseste limitele de despagubire stabilite prin polița de
asigurare RCA .
Nevalabilitatea poliței de asigurare la data producerii accidentului poate fi cauzata de :
-la data producerii accidentului era expirata perioada de valabilitate a asigurarii RCA si
acesta nu a reinnoit polița
-asiguratul nu platise prima de asigurare si intervanise rezilierea
-polita de asigurare este lovita de o cauza de nulitate …
Asigurătorul nu acorda despagubiri in situatia in care vehiculul implicat in accident nu
era asigurat ori autorul a ramas neidentificat . In aceste situatii tertul va fi despagubit de
Fondul de Protectie a Victimelor Strazii .
5.Limitele de despagubire . Actualmente normele adoptate de Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor stabilesc doar limitele minime de despagubire,intinderea maxima a acestora
constituind obiect de negociere intre asigurat si asigurător cu prilejul incheierii poliței de
asigurare .
Spre exemplu ,prin ordinul nr5.2010 pt pagubele materiale produse in unul si aelasi
accident ,indiferent de nr persoanelor pejudiciate limita de despagubire se stabileste pt
anul 2010 la un nivel de 500000 de euro ,iar pt vatamari corporale si decese ,inclusiv pt
prejudicii cu caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident ,indiferent de nr
persoanelor prejudiciate,limita de despagubire se stabileste pt anul 2010 la un nivel de
2500000euro.
Se intelege , ca aceasta suma asigurata pana la limita careia opereaza raspunderea
asigurărorului va trebui inserata in polita de asigurare ,normele cuprinzand asa cum arata
mai sus ,doar limitele minime de despagubire .
Pentru accidentele produse in 2009 ,ordinul nr 20/2008 .in art 24,stabilea pentru
pagubele materiale o limita minima de despagubire de 300.000euro,iar pt vatamari
corporale si decese,suma de 1.500.000euro.
Asadar,limitele de despagubiri difera in functie de momentul producerii accidentului .
0.Incalcarea normelor legale.Sunt excluse de la acoperire prin asigurarea RCA si
prejudiciile proprii,precum amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat
proprietarul ,utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat,raspunzator de producerea
prejudiciului . Nici cheltuielile facute in procesul penal de proprietarul,utilizatorul sau
conducatorul vehicululu asigurat,raspunzator de producerea prejudiciului ,chiard aca in
cadrul procesului penal s-a solutionat si latura civila,nu sunt acoperite de această formă
de asigurare .
Din interpretarea dispozitiilor legale mai sus reproduse deducem ca sunt excluse de la
desdaunare doar cheltuielile facute in procesul penal,de catre utilizatorul sau
conducatorul vehiculului asigurat,raspunzator de producerea prejudiciului ce privesc
propria persoana a acestuia,in schimb cheltuielile facute de persoana pagubită sau de alte
persoane sau autoritati sunt acoperite de asigurare .
Cheltuielile care privesc proprietarul,utilizatorul sau conducatorul auto pe care normele
le exclud de la despagubire sunt cele pe care le face vinovatul de producerea accidentului
cu onorariilr de avocat ,cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizelor si orice alte taxe
pe care le plateste persoana in cauza.
Asadar,asigurarea nu va cuprinde pagubele vinovatului de producerea accidentului dar
va acoperi onorariile de avocat si orice alte cheltuieli pe care persoana pagubita probeaza
ca le-a facut .

Categorii de terți neacoperiți

Asigurarea de raspundere civila obligatorie auto nu acopera prejudiciile tuturor

terțiilor.
In imprejurarea in care conducatorul vehiculului este o alta persoana decat proprietarul
sau utilizatorul,acesta are calitatea de terț fata de raporturile de asigurare,desi raspunde
pentru prejudiciul cauzal persoanei vatamate .
Normele adoptate prin Ordinul nr 5/2010 stipuleaza ca sunt excluse de la dezdaunare
sumele pe care conducatorul vehicululuiraspunzator de producerea prejudiciului este
obligat sa le plateasca proprietarului sau utilizatorului care i-a incredintat vehiculul
asigurat pt avarierea ori distrugerea acestui vehicul.
Am aratat si in cele anterioare ca asigurarea obligatorie de raspundere civila acopera
prejudiciile produse terților,iar nu persoanei asigurate .
Este adevarat ca in aceasta ultima ipoteza conducatorul vehiculului este terț fata de
raporturile de asigurare in asigurătorul este absolvit de raspundere datorita intelegerii
intervenita intre conducator si proprietarul,respectiv utilizatorul privind incredintarea
conducerii vehiculului .
Cu toate astea ,asa cum am precizat,utilizatorul ramane raspunzator fata de persoana
pagubita,iar asigurătorul va acoperi prejudiciile produse vehiculului ori bunurilor
persoanelor pagubite .
Nu inseamna ca proprietarul sau utilizatorul vehiculului nu are dreptul la contravaloarea
acestuia sau a bunurilor avariate ori distruse cu priilejul accidentului ,numai ca aceste
despagubiri vor fi acoperite de conducatorul caruia i-a fost incredintat vehiulul si nu de
asigurătorul de raspundere civila .

Prejudiciile produse bunurilor transportate

Asigurătorul de raspundere civila obligatorie auto nu acorda despagubiri pt

prejudiciile produse bunurilor transportate in baza unei conventii cu persoanele
prejudiciate .
In acest sens ,in art 27 din normele aprobate prin ordinul nr5/2010 emis de Comisia de
Supraveghere a Asigurarilor ,prevede ca nu se acorda despagubiri pt prejudiciile produse
bunurilor transportate ,daca intre proprietarul vehiculului care a produs accidentul ori
conducatorul autor raspunzator si persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la
data producerii accidentului .
In literatura de spcialitate s-au facut precizari ca pt acest caz de excludere nu este
necesara existenta unui contract in acceptiunea lui de instrumentum ,importanta fiind
pentru aplicarea normei,intelegerea partilor,adica negotium.
Cu atat mai mult nu se despagubesc bunurile distruse sau avariare transportate in regim
de cărăușenie in temeiul unui contract de transport cu persoaa prejudiciata .
Pentru despagubirea prejudiciilor produse bunuriloe transportate in baza unui contract
de transport exista asigurarea cargo care mai este denumita si asigurarea contunutului
transportului .
Interpretarea normei mai sus dezbatuta impune concluzia ca bunurile transportate in
temeiul unei conventi nu sunt despagubite,in schimb aceasta forma de asigurare
obligatorie asigurătorului de raspundere civila se despagubeasca prejudiciile cauzale de
vatamarile corporale sau decesul persoanelor transportate .Asadar,chiard aca exista un
raport contractual de transport cu proprietarul ,utilizatorul sau conducatorul
vehiculululi,asigurarea acopera prejudiile ce tin de peroana celor transportati.
Rezulta ca persoana transportata este considerata drept terț pagubit si tratata ca atare
doar in legatura cu pagubele ce privesc sanatatea ,integritatea corporala …nu si cele
izvorate din distrugerea ,sau avarierea bunurilor ale caror proprietar este .
Nu are importanta ,din perspectiva cazului ce-l analizam ,daca persoana a fost
transportata impreuna cu bunurile sau separat in momentul producerii accidentului .
 Prejudiciile produse in timpul conducerii unui vehicul furat

Normele aduse prin ordinul nr5/2010 exclud de la acoperire prejudiciile produse

persoanelor sau bunurilor aflate in vehiculul cu care s-a produs accidentul ,daca
asigurătorul poate dovedi ca persoanele prejudiciale stiau ca vehiculul respectiv este
furat.
Aceasta situatie comparativ cu cea de mai sus reprezinta o cauza de excludere totala a
raspunderii asigurîtorului ,in sensul ca daca in ipotezele anterioare nu se despagubeau
bunurile distruse sau avariate,dar se acopereau prejudiciile ce priveau vatamarile
corporale sau decesul persoanelor transportate ,in ipoteza ce o analizam excluderea este
totala ,adica asigurătorul nu acopera nici prejudiciile produse persoanelor si nici
prejudiciile ce privesc bunurile aflate in vehiculul cu care s-a produs accidentul . Exceptie
face situatia in care asigurătorul poate proba că persoanele prejudiciate stiau ca vehiculul
cu care s-a produs accidentul este furat.
Potrivit normei ,sarcina probei ca vehiculul era furat incumbă asigurătorului,persoanele
transportate beneficiind de prezumtia de bunî-credinta,aceea ca nu aveau cunsotiinta de
situatia reala a bunului .

Prejudiciile produse de dispozitive sau instalatii montate pe vehicule

Prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalatiile montate pe vehicule ,atunci

acestea sunt utilizate ca instalatii ori instalatii de lucru nu sunt nici ele acoperite prin
asigurarea de raspundere civila obligatorie auto.
Ar putea fi vorba de diferite macarale ori instalatii sau utilaje de deservire a
vehiculelor,altele decat remorcile sau semiremorcile sau atasele tractate de
vehicul.Aceasta incat ,asa cum am aratat in cee de mai sus asigurătorul raspunde pentru
prejudiciul produs din cauza remorcilor,semiremorcii sau atașului tractat de vehicul.
Tot astfel potrivit art 26 din normele aprobate prin ordinul nr 5/2010 sunt acoperite si
prejudiciile produse de dispozitivele sau instalatiile cu care a fost echipat vehiculul care
nu sunt utilizate ca instalatii,utilaje sau dispozitive de lucru .
In completarea excluderii ce o analizam art 27 din norme prevede ca nu sunt
despagubite nici prejudiciile produse prin accidente survenite in timpul operatiunilor de
incarcare si de descarcare ,acestea constituind riscuri ale activitatii profesionale .
In tacerea legii sunt excluse prejudiciile produse prin accidente survennite in timpul
operatiuniunilor de incarcare si descarcare ,atat in imprejurarea in care aceste operatiunni
au fost efectuate cu utilaje,dispozitive,instalatii ale vehiculului,cat si in cazul in care
incarcarea-descarcarea s-a facut cu utilaje sau instalatii de sine-statatoare .

Prejudicii cauzate de produse periculoare

In conformitate cu normele aprobate prin ordinul nr 5/2010 sunt excluse de la despagubiri

,prejudiciile produse de transportul unor produse periculoase.
 Normele prevad expres ca nu vor fi despagubite prejudiciile produse ca urmare a
transportului de produse periculoase ,radioactive,ionizate,inflamabile,explozive care au
determinat sau agravat producerea prejudiciului .
Motivul pentru care legiuitorul exclude de la despagubire situatiile de mai sus consta in
intinderea si gravitatea pagubelor pe care astfel de riscuri le produc ca urmare a survenirii
lor .
Avand in vedere gravitatea unor astfel de pagube consideram necesara interventia
legiuitorului prin instituirea obligativitatii inchierii asiggurarii de raspundere civila pentru
pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase dintre cele mai sus
mentionate .

Prejudiciile produse in timp de razboi sau a unui atac terorist

Sunt excluse de la despagubire pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor
după reparaţie şi prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac
terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război.
în ceea ce priveşte situaţia de război. Norma de excludere a acordării despăgubirii şi-ar
găsi oarecare justificare, în schimb atacul terorist nu credem că ar trebui să constituie
cauză de exonerare a răspunderii asigurătorului decât pentru persoanele implicate în
atacul terorist. Mai exact, pentru persoanele care săvârşesc în mod direct actul terorist sau
care contribuie la producerea acestuia nu se acordă despăgubiri. în schimb, terţelor
persoane de bună-credinţă care sunt victime ale atacului terorist ar trebui să li se
recunoască dreptul la dezdăunare

Regresul asigurătorului

Noul Cod civil prevede cu valoare de principiu ca in limitele indemnizatiei platite

asigurătorului este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului
asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei,cu exceptia asigurarilor de
persoae ,iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila
pentru pagube produce prin accidente de vehicule si impotriva asigurătorului de
raspundere civila,in limitele obligatiei acestuia .
Potrivit dispozitiilor art 58 din Legea nr 136/1995 ,asigurătoru de raspundere civila
auto recupereaza sumele platite drept despagubiri de la persoana raspunzatoare de
producerea pagubei,in urmatoarele cazuri :
a. Accidentul a fost produs cu intentie,
b. Accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile
legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie
,chiard aca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau in timpul comiterii
altor infractiuni savarsite cu intentie
c. Accidentul a fost produs in timpul cand autorul infractiunii savarsite cu intentie sa se
sustragă de a urmarire
d. Persoana raspunzatoare de producerea pagubei a condus vehicului fara
consimtamantul asiguratului .
 Rezulta din norma legala citata ca ,in primele trei cazuri ,recuperarea sumelor
platite drept despagubiri se face chiar de la conducatorul vehiculului,care de cele mai
multe ori este propriului asigurat.
Riscurile neacoperite de asigurarea auto RCA

Forţa majoră, culpa victimei sau a unui terţ. Prejudiciile suferite de autorul faptei
(accidentului). Prejudiciile produse de prepuşii aceluiaşi proprietar de vehicule. Riscurile
survenite în perioada de nevalabilitate a poliţei şi riscurile ce depăşesc limita de
acoperire. Încălcarea normelor legale. Categorii de terţi neacoperiţi. Prejudiciile produse
bunurilor transportate. Prejudiciile produse în timpul conducerii unui vehicul furat.
Prejudiciile produse de dispozitive sau instalaţii montate pe vehicule. Prejudiciile cauzate
de produsele periculoase. Prejudiciile produse în timp de război sau a unui atac terorist
Normele din domeniul asigurărilor reglementează riscurile şi prejudiciile care nu sunt
cuprinse în asigurarea obligatorie de răspundere auto şi pentru care implicit nu poate fi
atrasă răspunderea asigurătorului. Aceste situaţii sunt prevăzute în mod expres în art. 27
din Ordinul nr. 14/2011.
Forţa majoră, culpa victimei sau a unui terţ
O primă situaţie în care nu se acoperă riscurile şi respectiv nu se acordă despăgubiri are
în vedere împrejurarea în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului a
produs accidentul datorită unui caz de forţă majoră; din culpa exclusivă a persoanei
prejudiciate sau din culpa exclusivă a unei terţe persoane.
în situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit şi ea la producerea accidentului sau la
mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea din
prejudiciu care îi este imputabilă.
întinderea răspunderii fiecărei persoane implicate în accident poate fi dovedită prin orice
mijloc de probă. Pentru situaţiile în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei
persoane participante la accident, normele prevăd în art. 28 că răspunderea lor va fi
presupusă ca fiind în cote egale.

Prejudiciile suferite de autorul faptei (accidentului)

Această formă de asigurare nu acoperă prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului
răspunzător de producerea accidentului. Excluderea îşi are fundamentul în raţiunea de a fi
a asigurării de răspundere civilă a deţinătorilor auto, în vederea acoperirii exclusive a
pagubelor produse terţelor persoane şi nu a asigura
tului însuşi. Altfel spus, această asigurare acoperă prejudiciile terţilor şi nu ale propriei
persoane a asiguratului.

Prejudiciile produse de prepuşii aceluiaşi proprietar de vehicule

O altă categorie de prejudicii excluse de la despăgubire sunt cele produse bunurilor
aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un
vehicul asigurat R.C.A. deţinut de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi condus de un
prepus’ al aceleaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana
fizică sau persoana juridică. Şi această categorie de riscuri şi prejudicii are în vedere
asiguratul, însă nu priveşte persoana, ci bunurile acestuia. în concret, reglementarea
legală are în vedere neacoperirea prejudiciilor în cazul în care bunurile au fost distruse de
vehiculele aceluiaşi proprietar sau deţinător, indiferent de persoana care a condus
vehiculul în momentul producerii accidentului.
O altă categorie de prejudicii excluse sunt cele care privesc bunurile şi vehiculele care fac
parte din patrimoniul cornul al soţilor.
în sfârşit, nu sunt acoperite prejudiciile bunului utilizat de către proprietarul vehi
culului asigurat care a produs dauna.
Riscurile survenite în perioada de nevalabilitate a poliţei şi riscurile ce depăşesc
limita de acoperire
Potrivit Normelor adoptate prin Ordinul nr. 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, asigurătorul de răspundere civilă auto nu acoperă prejudiciile produse în
afara valabilităţii asigurării, precum şi prejudiciile sau partea de prejudiciu care depăşeşte
limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare R.C.A.
Prima situaţie, aceea a nevalabilităţii poliţei de asigurare la data producerii accidentului
poate avea şi ea cauze diferite. Astfel de cazuri pot fi: autorul accidentului avea încheiată
asigurarea, însă la data producerii accidentului era expirată perioada de valabilitate şi
acesta nu a reînnoit poliţa, asiguratul nu plătise prima de asigurare şi intervenise
rezilierea, poliţa de asigurare este lovită de o cauză de nulitate etc.
Trebuie reţinut că asigurătorul nu acordă despăgubiri în situaţia în care vehiculul implicat
în accident nu era asigurat ori autorul a rămas neidentificat, însă în astfel de situaţii terţul
va fi despăgubit de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.
în practică pot exista şi alte situaţii apte să atragă nevalabilitatea poliţei de asigurare în
momentul producerii accidentului, precum rezilierea ca urmare a neplăţii primelor de
asigurare ori vreo cauză de nulitate a contractului de asigurare. însă în astfel de
împrejurări, deşi între asigurat şi asigurător ar opera rezilierea ca urmare a neplăţii
primelor de asigurare, asigurătorul este obligat la plata despăgubirilor către persoana
vătămată, păstrând regresul atât pentru primele scadente şi neplătite
cât şi pentru contravaloarea sumelor plătite terţului păgubit cu titlu de daună. Aceeaşi este
soluţia şi în ipoteza în care poliţa de asigurare ar fi lovită de vreo cauză de nulitate
absolută. Prin urmare, atât rezilierea, cât şi nulitatea contractului de asigurare de
răspundere civilă produce efecte juridice exclusiv în raporturile dintre asigurat şi
asigurător; terţul păgubit fiind protejat prin obligaţia asigurătorului de a-i acorda
despăgubirile.
în ceea ce priveşte neacoperirea prejudiciului ce depăşeşte limitele de despăgubire, sunt
necesare succinte explicaţii.
Actualmente, normele adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor stabilesc doar
limitele maxime de despăgubire, iar sumele asigurate ce depăşesc aceste limite pot
constitui obiect de negociere între asigurat şi asigurător cu prilejul încheierii poliţei de
asigurare. Spre exemplu, prin Ordinul nr. 14/2011, pentru pagubele materiale produse în
unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de
despăgubire se stabileşte pentru anul 2011 la un nivel de 750.000 euro, iar pentru
accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se
stabileşte la un nivel de 1.000.000 euro. Pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv
pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent
de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2011
la un nivel de 3.500.000 euro, iar pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita
de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de 5.000.000 euro (art. 24 din
normă). Se înţelege că această sumă asigurată până la limita căreia operează răspunderea
asigurătorului va trebui inserată în poliţa de asigurare.
 Încălcarea normelor legale
O altă categorie de riscuri şi prejudicii excluse de la acoperire sunt cele survenite ca efect
al încălcării normelor penale şi contravenţionale.
Cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul
vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul
procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă, nu sunt acoperite de această formă de
asigurare.
Această normă trebuie nuanţată şi coroborată cu dispoziţiile art. 50 din Legea nr.
136/1995.
Textul citat dispune că despăgubirile se acordă şi pentru sumele pe care asiguratul este
obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor
păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de
bunuri. Cu o exprimare asemănătoare, art. 49 din aceeaşi Lege nr. 136/1995 prevede că
asigurătorul acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil,
în conformitate cu legislaţia română în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt
cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ori cu legislaţia în vigoare din statul pe
teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicule.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus reproduse deducem că sunt excluse de la
dezdăunare doar cheltuielile făcute în procesul penal, de către utilizatorul sau
conducătorul vehiculului asigurat răspunzător de producerea prejudiciului, ce privesc
propria persoană a acestuia, în schimb cheltuielile făcute de persoana păgubită sau de alte
persoane sau autorităţi sunt acoperite de asigurare. Cheltuielile care privesc proprietarul,
utilizatorul, sau conducătorul auto pe care normele le exclud de la despăgubire sunt cele
pe care le face vinovatul de producerea accidentului cu onorariile de avocat, cheltuielile
ocazionate de efectuarea expertizelor şi orice alte taxe pe care le plăteşte persoana în
cauză. Aşadar, asigurarea nu va cuprinde pagubele vinovatului de producerea
accidentului, dar va acoperi onorariile de avocat şi orice alte cheltuieli pe care persoana
păgubită probează că le-a făcut.
Categorii de terţi neacoperiţi
Asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto nu acoperă prejudiciile tuturor terţilor. O
să tratăm într-o secţiune distinctă semnificaţia noţiunii de terţ şi categoriile de persoane
ce o alcătuiesc, aici reţinem doar că în împrejurarea în care conducătorul vehiculului este
o altă persoană decât proprietarul sau utilizatorul, acesta are calitatea de terţ al
raporturilor de asigurare, deşi va răspunde pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate.
Normele adoptate prin Ordinul nr. 14/2011 stipulează că sunt excluse de la dezdăunare
sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este
obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul
asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul.
Am arătat şi în cele anterioare că asigurarea obligatorie de răspundere civilă acoperă
prejudiciile produse terţilor iar nu persoanei asigurate. Este adevărat că în această ultimă
ipoteză conducătorul vehiculului este terţ faţă de raporturile de asigurare, însă
asigurătorul este absolvit de răspundere datorită înţelegerii intervenită între conducător şi
proprietar, respectiv utilizator, privind încredinţarea conducerii vehiculului. Cu toate
acestea, aşa cum am precizat, utilizatorul rămâne răspunzător faţă de persoana păgubită,
iar asigurătorul va acoperi prejudiciile produse vehiculului ori bunurilor persoanelor
păgubite. Nu înseamnă că proprietarul sau utilizatorul vehiculului nu are dreptul la
contravaloarea acestuia sau a bunurilor avariate ori distruse cu prilejul accidentului,
numai că aceste despăgubiri vor fi acoperite de conducătorul căruia i-a fost încredinţat
vehiculul şi nu de asigurătorul de răspundere civilă.

Prejudiciile produse bunurilor transportate

Asigurătorul de răspundere civilă obligatorie auto nu acordă despăgubiri pentru
prejudiciile produse bunurilor transportate în baza unei convenţii cu persoanele
prejudiciate.
în acest sens, art. 27 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011 prevăd că nu se
acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între
proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto
răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii
accidentului.
în literatura de specialitate s-au făcut precizări că pentru acest caz de excludere nu este
necesară existenţa unui contract în accepţiunea lui de instrumentam, importantă fiind,
pentru aplicarea normei, înţelegerea părţilor, adică negotium. Cu atât mai mult nu se
despăgubesc bunurile distruse sau avariate transportate în regim de cărăuşenie în temeiul
unui contract de transport cu persoana prejudiciată. Pentru despăgubirea prejudiciilor
produse bunurilor transportate în baza unui contract de transport există asigurarea cargo,
care mai este denumită şi asigurarea conţinutului transportului.
Interpretarea normei mai sus dezbătută impune concluzia că bunurile transportate în
temeiul unei convenţii nu sunt despăgubite, în schimb această formă de asigurare obligă
asigurătorul de răspundere civilă să despăgubească prejudiciile cauzate de vătămările
corporale sau decesul persoanelor transportate. Cu alte cuvinte, chiar dacă există un
raport contractual de transport cu proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului,
asigurarea acoperă prejudiciile ce ţin de persoana celor transportaţi. Rezultă că persoana
transportată este considerată drept terţ păgubit şi tratată ca atare doar în legătură cu
pagubele ce privesc sănătatea, integritatea corporală etc., nu şi cele izvorâte din
distrugerea sau avarierea bunurilor ale căror proprietar este. Nu are importanţă, din
perspectiva cazul pe care îl analizăm, dacă persoana a fost transportată împreună cu
bunurile sau separat în momentul producerii accidentului
Prejudiciile produse în timpul conducerii unui vehicul furat
O altă categorie de riscuri neacoperite sunt cele survenite în legătură cu un vehicul furat.
Normele adoptate prin Ordinul nr. 14/2011 exclud de la acoperire prejudiciile produse
persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă
asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era furat.
Această situaţie, comparativ cu cea de mai sus, reprezintă o cauză de excludere totală a
răspunderii asigurătorului, în sensul că dacă în ipotezele anterioare nu se despăgubeau
bunurile distruse sau avariate dar se acopereau prejudiciile ce priveau vătămările
corporale sau decesul persoanelor transportate, în ipoteza pe care o analizăm excluderea
este totală, adică asigurătorul nu acoperă nici prejudiciile produse persoanelor şi nici
prejudiciile ce privesc bunurile aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul. Excepţie
face situaţia în care asigurătorul poate proba că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul
cu care s-a produs accidentul era furat.
Potrivit Normei, sarcina probei că vehiculul era furat incumbă asigurătorului, persoanele
transportate beneficiind de prezumţia de bună-credinţă, aceea că nu aveau cunoştinţă de
situaţia reală a bunului.
Deşi normele nu prevăd în mod expres, suntem de părere că excepţia necunoaşterii
împrejurării că vehiculul cu care s-a produs accidentul este rezultatul unei infracţiuni de
furt poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar despăgubirile vor acoperi doar
prejudiciile privind atributele persoanelor transportate: integritatea corporală, sănătatea,
viaţa etc. iar nu şi bunurile acestora. Soluţia se desprinde din cazul de excludere analizat
anterior la punctul 8, potrivit căruia despăgubirile privesc exclusiv atributele persoanei
transportate, nu şi bunurile distruse sau avariate.
Prejudiciile produse de dispozitive sau instalaţii montate pe vehicule
Prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când
acestea sunt utilizate ca instalaţii ori instalaţii de lucru, nu sunt nici ele acoperite prin
asigurarea de răspundere civilă obligatorie auto. în concret, ar putea fi vorba de diferite
macarale ori instalaţii sau utilaje de deservire a vehiculelor, altele decât remorcile sau
semiremorcile sau ataşele tractate de vehicul. Aceasta întrucât, aşa cum am arătat în cele
de mai sus, asigurătorul răspunde pentru prejudiciul produs din cauza remorcilor,
semiremorcii sau ataşului tractat de vehicul.
Tot astfel, potrivit art. 27 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, sunt acoperite şi
prejudiciile produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul dar
care nu sunt utilizate ca instalaţii, utilaje sau dispozitive de lucru.
în completarea excluderii ce o analizăm, art. 27 din Norme prevede că nu sunt
despăgubite nici prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de
încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale, în
tăcerea legii, sunt excluse prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul
operaţiunilor de încărcare şi descărcare, atât în împrejurarea în care aceste operaţiuni au
fost efectuate cu utilaje, dispozitive, instalaţii ale vehiculului, cât şi în cazul în care
încărcarea descărcarea s-a făcut cu utilaje sau instalaţii de sine stătătoare.

Prejudiciile cauzate de produsele periculoase

In conformitate cu Normele aprobate prin Ordinul nr. 14/2011, sunt excluse de la
despăgubire prejudiciile produse de transportul unor produse periculoase. Normele
prevăd expres că nu vor fi dezdăunate prejudiciile produse ca urmare a transportului de
produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, co-rozive,
combustibile, care au determinat sau agravat producerea prejudiciului.
Motivul pentru care legiuitorul exclude de la despăgubire situaţiile de mai sus constă în
întinderea şi gravitatea pagubelor pe care astfel de riscuri le produc ca urmare a survenirii
lor. Având în vedere gravitatea unor astfel de pagube, considerăm necesară intervenţia
legiuitorului prin instituirea obligativităţii încheierii asigurării de răspundere civilă pentru
pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase dintre cele mai sus
menţionate.
Prejudiciile produse în timp de război sau a unui atac terorist
Sunt excluse de la despăgubire pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor
după reparaţie şi prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac
terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război.
în ceea ce priveşte situaţia de război. Norma de excludere a acordării despăgubirii şi-ar
găsi oarecare justificare, în schimb atacul terorist nu credem că ar trebui să constituie
cauză de exonerare a răspunderii asigurătorului decât pentru persoanele implicate în
atacul terorist. Mai exact, pentru persoanele care săvârşesc în mod direct actul terorist sau
care contribuie la producerea acestuia nu se acordă despăgubiri. în schimb, terţelor
persoane de bună-credinţă care sunt victime ale atacului terorist ar trebui să li se
recunoască dreptul la dezdăunare.