07 octombrie 2015

Dr. Procesual Civil

Curs 1

I . Forma procesului civil

In legatura cu aceasta se retin 3 parti ( 3 elemente) :
1. Sesizarea instantei
2.Cercetarea si dezbaterile
3. Hotararea judecatoreasca
Orice proces urmeaza aceasta schema.

1. Sesizarea instantei
In procedura civila, regula este aceea ca judecatorul nu se investeste din oficiu, ci
pentru a se realiza investirea, acesta trebuie sesizat de persoana interesata.
Totusi, exista unele exceptii minore si de cele mai multe ori partiale:
 punerea sub interdictie a unei persoane a cerei stare impune acest lucru :
Art. 165. - Interdicţia poate fi cerută de persoanele prevăzute la art. 111, care este
aplicabil în mod corespunzător. Art. 111 prevede la lit. c si instanta
judecatoreasca => Instanta ar putea sa se investeasca din oficiu.

 In materie de divort: NCPC prevede, pe langa cererea de divort, alte doua

categorii de cereri, asupra carora trebuie sa se pronunte atunci cand pronunta
divortul, chiar daca partile nu au cerut prin cererea de divort.
Art. 918 alin.(2) : Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul
căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii
părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de
creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin
cererea de divorţ.
Insa, in acest caz, derogarea, exceptia este numai partiala intrucat instanta nu
se investeste cu privire la intregul proces, ci numai cu privire la aceste cereri.

 Ecercitiul din oficiu al actiunii civile in procesul penal

Art. 19 alin. 3 NCPP - Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de
exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în
numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către
procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de
interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă
delictuală.
Intre sesizarea realiz. de persoana interesata si situatia in care instanta se poate
sesiza din oficiu, exista si ipoteza in care instanta este sesizata de catre alt organ al statului.
Exemplu: Ministerul Public, poate sesiz instanta in anume cazuri : minori, pusi sub
interdictie, disparuti.
NCPC, Art. 92. - (1) Procurorul poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este
necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse
sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Si in acest caz nu este vorba chiar despre o derogare de la regula, pentru ca proc
este si el parte la proces avand atributii specifice partilor si introducand o cerere in interesul
unei parti . Este doar o situatie usor atipica.
2. Cercetare si dezbateri
Cercetarea vizeaza in principal rezolvarea chestiunilor prealabile, cum ar fi
exceptiile ridicate de parat: cererea nu a fost timbrata, semnata, nu se afla la dosar etc.
Tot in aceasta etapa se administreaza si probele, este partea cea mai substantiala a
procesului din punct de vedere al duratei, iar dupa ce judecatorul se considera lamurit sub
aspectul probelor se trece la dezbateri. Dezbaterile au loc la un termen, presupun
concluziile finale. Dupa ce se inchid dezbaterile, urmeaza cea de-a 3-a parte a procesului
civil, pronuntarea hotararii judecatoresti.
In etapa cercetarii si a dezbaterilor, sunt reglementate anumite principii, ce vor fi
analizate spre finalul cursului.

3. Hotararea judecatoreasca: finalitatea procesului, solutia. Are 2 componetente :

A. Jurisdictio: judecatorul analizeaza faptele prezentate si eventual probate, le
incadreaza in drept si aplica dreptul, stabilind de partea cui este dreptatea
B. Imperium: hotararea este obligatorie pentru parti. Daca nu se supun, se poate
aduce la indeplinire pe cale de executare silita.
Hot se bucura si de alte ”prerogative” ( le vom analiza): autoritatea de lucru judecat,
este act autentic, dar in faza aceasta, obligativitatea este importanta ca si caracteristica.
Chiar daca imperium este o componeta atat de importanta, nu inseamna ca hotararea
nu trebuie motivata. Trebuie, trebuie sa se spuna si de ce solutia este aceea.
Art. 425 alin.(1) lit. B NCPC:
Art. 425. - (1) Hotărârea va cuprinde:
b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor,
expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt
şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au
admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

Totusi exista si exceptii de la regula motivarii.In aceste situatii, dreptul de a cunoaste

motivarea a fost restrans din ratiuni superioare, iar restrangerea acestui drept, reducerea lui
este proportionala scopului urmarit.
 In cazul stramutarii nu se motiveaza hotararea : prin natura institutiei se
stie despre ce este vorba, nu mai e de discutat, de motivat. Aceasta hotarare
nu se motiveaza, se considera ca e data pe baza aprecierii discretionare a
judecatorului: nu sunt probe, sunt simple suspiciuni. Aceasta hotarare nu ar
trebui motivata si pentru considerentul ca nu poate fi atacata ( ***cu
anumite exceptii, de cautat***) , iar motivarea ar fi necesara pentru a sa stii
cum sa ataci.
Istoric: in 1997- lege- stabilea ca nicio hotarare de prima instanta sa nu se motiveze, decat
daca o parte solicita expres sau se formuleaza cale de atac. Motivarea era de natura hot, nu
de esenta ei. De natura hotararii cand partea vrea si face cerere de motivare sau formleaza
cale de atac, penta stii ce sa critice. Sistemul a funct pana in 2001.
Pe langa forma procesului, mai exista in doctrina si notiunile de materie si metoda a
procesului.

II.Materie: procesul civil nu este decat o etapa mai acuta a raporturilor civile. Nu
este altceva decat conflictul din parti, care in realitate a existat permanent( = raport juridic
in care partile au pozitii contradictorii- vanzare), insa fie nu a fost constientizat, fie a fost
acutizat etc.
III. Metoda: modul in care se ajunge de la materia primara(fapte lato sensu- adica si
acte) a procesului, pana la hotarare. Aceasta materie litigioasa nu ajunge la judecator in
starea ei pura ci printr-o metoda : cererea de chem in judecata.
 De regula, in acest sens, reclamantul recurge la un avocat , care are si el propria lui
metoda, afla faptele , totul, de la reclamant, "judeca", se gand cum ar trb prezentata materia
litigioasa judecatorului pentru a-i favorabila reclamantului si ii da o anumita forma,
interpreteaza cumva, arata de ce dorinta reclamantului este corecta. Cererea de chemare in
judecata se comunica paratului. Se duce si el la un avocat. Avocatul paratului are doua
matrii litigioase: cea prezentata de reclam si ce ii spune paratul. Daca e indentitate, toate
bune si frum. Dar intre cele doua de reg nu exista identitate si din materia litigioasa
prezentata de parat , fomuleaza, propune propria solutie, prezinta dorintele lui.
Acum judecatorul are contact cu materia litigoasa, are doua modele, el trb sa
compare cele doua modele, sa administreze probele si apoi sa deduca, sa stabileasca materia
litigioasa si apoi sa vada daca coresp modelului reclamantului, modelului paratului sau unui
tert model creat de judecator(care poate sa ia cate ceva din cele doua: admiterea in parte).
Judecatorul are un handicap, pentru ca el nu stie cum s-au intamplat lucrurile corect, cum
pot afla avocatii reclamantului si paratului si partile favorabile si partile nefavorabile.
Judecatorul deduce. Din probe care sunt de cele mai multe ori incomplete: pentru ca
reclamantul prezinta ce ii e favorabil lui, paratul la fel, dar astea nu mereu se prezinta toata
materia, fiecare prez ce ii e favorabil, dar raman si parti neacoperie( Ex: un act favorabil
reclamantului se afla in posesia paratului si nu il poate proba ? ).
Judecatorul apeleaza si la prezumtii pe care i le ofera legea sau apeleaza la prezumtii
judecatoresti : este si asta o metoda a procesului. Dupa ce afla faptele, judecatorul aplica
dreptul, cauta textele de lege, dar situatia este ingreunata, textul de lege ii poate pune in
sarcina fel de fel aprecieri, unele ce tin de conceptiile lui asupra vietii si lumnii .
Exemplu :
- NCC , art 1189 in materia ofertei prevede sintagma " dupa imprejurari"- obliga
judecatorul la o analiza, ii lasa o mare marja de apreciere. Dar aprecieea asta a
lui trebuie motivata.
- NCC, art 1541 lit. B cu privire la reducerea cuantumului penalitatilor prevede
sintagma ”vadit excesiva fata de ce putea fi prevazut de parti”. Exista mijloace
tehnice prin care judecatorul ar putea sa stabileasca ce ar fi putut fi fost prevazut,
dar notiunea de ”vadit” intra in marja lui de apreciere: nu este egal cu " mai mare",
apreciaza de la caz la caz, potrivit conceptiilor lui.
- Alte ex. :sintagmele " bun proprietar", " interesul minorului", din diverse materii
Misiunea judecatorului ar putea fi complicata si atunci cand exista o lacuna a legii.
Cand legea nu spune nimic, judecatorul trebuie sa rezolve pricina apeland la regulile
generale: analogia legii, analogia dreptului, iar daca acestea nu sunt posibile: potrivit
principiilor de echitate.

II. Definitia procesului civil

Def.: activitate desfasurata de instanta, parti, organe de executare si alte persoane care
part la infaptuirea de catre organele jud a justitiei in pricinile civile, in vederea realizarii
sau stabilirii drepturilor sau intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a
hotararilor judecatoresti sau altor titluri executorii, conform procedurii prev. de lege.

- Se prevad notiunile de ”Realizare sau stabilire” : realizare – cand reclam cere sa

oblige paratul sa faca ceva, sa nu faca ceva, sa dea ceva etc. si stabilire - cand cer
enumai sa i se constate un drept, sa se stabileasca faptul ca este al lui.

- Se prevad notiunile de „drepturi si intrese”: pentru ca de reg este in justitie se

deduc drepturi, fie de a le realiza, fie de a le constata, dar exista si situatia in care
se deduc interese, cum este cazul actiunilor posesorii. Posesia nu e un drept.
 - Se prevad notiunile de ”Judecata” si ”executare silita”. Procesul nu e compus
numai faza de judecata, ci si din faza de executare. Aceasta chiar daca in fata
judecatprului se desfasoara este numai judecata si executarea e in fata
executorului si ar putea chiar sa nu ajunga in fata judecatorului. Executarea este
tot o parte a procesului civil.
- Nu numai hotarari judecatoresti ci si alte titluri executorii. Exista si procese
care ar putea avea numai faza executarii: in ipoteza existentei unui act autentificat
de notar care spune ca ai o creanta certa si exigibila. In ipoteza in care nu se
executa, se mai judeca, se merge la executor => proces doar cu etapa executarii
aici.

III. Exigentele art. 6 CEDO pentru asigurarea unui proces civil echitabil- aspecte
esentiale.
Sunt cuprinse si in principiile NCPC sau in Constitutia Romaniei

1. Accesul la justitie : particularitati

Atunci cand Curtea Europeana vorbeste de acces la justitie, se refera la ambele faze.
Prin urmare, exista condamnari ale statelor pentru impiedicarea executarii, chiar daca
judecata a fost exeptionala, a mers impecabil. Tot lipsa de acces la just este, in ipoteza in
care impiedicarile au vizat doar faza executarii.
Atunci cand se vorbeste de acces la justitie, nu inseamna ca CEDO respinge
existenta unor proceduri prealabile sau a unor proceduri prealabile cu caracter jurisdictional
in fata organelor administratice, insa cere ca dupa parcurgerea acestora sa se poata accede la
instanta.
Pot exista piedici: Ex : inexistenta unei cai procesuale pentru accesul liber la just, de ex.
daca ar exista o lege care sa zica ca actul x nu se poata ataca deloc = obstacol juridic.
Dar CEDO cere eliminarea si a obstacolelor de fapt: taxe judiciare, depunerea unei cautiuni
etc. In legatura cu aceasta insa, nici taxele, nici cautiunile, nici alte conditii de rigoare a
cererii de chemare in judecata, nu reprezinta in sine obstacole, curtea le recunoaste ca fiind
compatibile. Ea spune numai ca accesul la just este un drept, nu absolut, ci relativ, poate
suferii aceste obstacole, daca ele sunt puse de catre stat pentru a urmari un interes just si
daca nu sunt disproportionate cu interesul urmarit.
Curtea nu spune ca nu poti sa pui taxe judiciare de timbru, poti sa pui, ca urmaresti
interesul de a finanta justitia, dar sa nu fie disproportionate incat sa anihilezi substanta
dreptului de acces la justitie. Staele pun taxe, dar asigura si ajutor publ judiciar, balansand
astfel situatia.
Daca CEDO constata ca intr un caz concret, exista taxe judiciare si exista
posibilitatea ajutorului public, dar ajutorul public nu functioneaza, de exemplu nu se admit
cereri desi sunt justificate , va condamna statul.
Accesul la just se refera la o judecata in fond, nu si la caile de atac. CEDO nu vizeaza
si accesul in fata cailor de atac. Prin urmare, in caile de atac conditiile de restrictie pentru a
accede la ele pot fi mai mari si sunt in general mai mari.

2. Cauza sa fie examin in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil.

Examinarea in mod echitabil nu are nicio legatura cu echitatea. Nu trebuie sa
confundam echitatea in drept( judecata in echitate) cu procesul echitabil (respectarea
princip fundamentale :aparare, egalit, contradictorialitate etc.)
Public. Publicitatea este o conditie , dar nu tot procesul trebuie sa fie public. Curtea
accepta ca anumite parti ( spre ex. administrarea de probe) sa poata fi facute in camera de
consiliu. Dezbaterile eventual sa fie publice. Curtea permite ca in anumite cazuri sa se
deroge de la principiul publicitatii si stabileste ca anum procese nu se jud in mod public. De
obicei vizeaza protectia unor categorii de persoane, interese private, interesul statului. De
asemenea, se permite o derogare de la principiul publicitatii, atunci cand procesul nu
vizeaza fondul. Exemplu : cand se dispune sechestrarea bunurilor. Nu se judeca in mod
public.
Ce inseamna public? Poate participa cine vrea, dar cu anumite conditii: tinuta
corespunzatoarea, in limita locurilor din sala.
Publicitatea prin alte mijl: inregistrarea, transm live este posibila?
Briciu : nu. Publicitatea in sala este destinata tuturor. Tocmai prin asta, nu e de acord cu
ideea de a transmite un proces. + ca mai apar si comentatori neavizati. Dreptul este lasat in
umbra, fata de ceea ce e considerat spectaculos pentru un realizator de programe.
Se permite luarea de imagini, inainte de inceperea procesului, dupa proces sau la
pronuntarea hot. Jurnalistii se pot interesa de dosar, cu incuviintarea presedintelui instantei
si cu privire la informatiile de int public.
Sedinta se inregistreaza de catre instanta. De catre parti se poate inregistra doar cu incuv
presedintelui instantei.

Termen rezonabil : se raporteaza la ambele faze ale procesului. Daca pentru proces
ai nevoie de parcurgea unei proceduri prealabile si aia intra in notiunea de termen
rezonabil : plangerea prealabila din contenciosul administrativ sau contestatia din
contenciosul fiscal, in fata organelor fiscale.
Notiunea se verifica in concret in raport cu: numarul partilor, complexitatea
procesului, comportamentul procesual al partilor. Partile nu pot invoca nerespectarea
termenului rezonabil, cand prelungirea procesului este urmearea propriilor sale acte
procesuale. Ex: cere tardiv o proba valoroasa care face porcesul sa mai dureze un an si inst o
incuviinteaza.
In NCPC, pt nerespectarea termenului rezonabil, cale speciala: art. 522 si
urmatoarele: contestatia impotriva tergiversarii procesului.

3.Tribunal independent si impartial

Impartialitatea are doua valente
 subiectiva : Ex.: lipsa de impartialitate decurge din antipatii sau simpatii
 obiectiva: Ex.: situatia creata te face in mod rezonabil sa crezi ca judecatorul
nu mai e partial, desi nu stii ce e in mintea lui. Tine de credibilitatea gandirii
judecatorului cu privire la pastrea sau pierderea impartialitatii.
Ex. 1: Judecatorul a fost avocat al uneia dinte parti, intr-un proces anterior.
Poate sa zica ca n-are nicio obligatie, si-a luat onirariu atunci, s-au terminat
relatiile dintre ei. Dar problema se pune: nu cumva este credibil in mod
rezonabil pt cealalta parte sa creada ca judecatorul nu mai e impartial? Ba da, e
rezonabil sa spuna ca nu mai are incredere in jud.
Ex. 2: Judecatorul care si a spus parerea cu priv la pricina. Sigur s-a putea
razgandi, dar partile pot avea conceptia ca el e sigur, a luat decizia cu privire la
cauza ,nici nu a mai fost atent la ce s-a intamplat apoi.
Ex. 3 : Judecator in penal care se pronunta pe arestul preventiv si spune cat de
vinovat e inculpatul, e putin credibil ca l-ar mai achita pe fond. Ba chiar daca l-
ar achita ar fi sucept de daune pt ca l-a arestat nelegal.
Hotararea se pronunta in mod publ. Aceasta nu inseamna neaparat ca cineva citeste o foaie
in fata altor oameni. Se respecta principiul si prin punerea la dispoz publicului prin div mij:
publicarea pe site, condica la dispoz tertilor etc.
 IV. Principii
VCPC cunostea exact aceleasi princip, dar NCPC are un cap destinat principiilor. In
VCPC existau multe concretizari ale princiipilor, dar nu se prevedeau expres ca principii.
NCPC capitol nou, cap. 2, le enumera pe toate, chiar si unele care nu sunt principii . Ele au
valoare reala prin concretizarea lor, in tot codul.

1. Principiul legalitatii – art. 7

Art. 7. - (1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii.
(2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind
realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

Procesul civ se desfasoara in conformitate cu dispoz legii. Judecatorul are voie sa

interpreteze.
Judecatorul nu poate decide contrar legii, chiar daca actioneaza potrivit convingerilor lui.
Nu poate judeca in echitate( numai arbitrii pot judeca in echitate, daca ambele parti sunt de
acord)
Judecatorul poate si trebuie sa interpreteze legea.
Interpretand, uneori da sens unor termeni generali. Dar nu devine legiuitor, desi totusi
”creaza drept” pentru speta respectiva, potrivit convingerilor lui. Ca sa interpreteze trebuie
sa cunoasca societatea, economia, filosofia dreptului, filosofie in general.
Exemplu: art. 1551 NCC : Notiunea: ”de mica insemnatate” : trb sa interpreteze asta.

Probleme :
 conflictul judecatorului cu legea, legea nu corespunde conceptiilor lui
 sau legea il pune in fata unor decizii care il fac sa apeleze la cunostintele lui, econ,
sociale etc.

2. Principiul contradictorialitatii
Contradictorialitatea
Art. 14. - (1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea
părţilor, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul
instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările,
precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să
îşi poată organiza apărarea.
(3) Părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor
în mod corect şi complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părţile au
obligaţia de a expune un punct de vedere propriu faţă de afirmaţiile părţii adverse cu privire la
împrejurări de fapt relevante în cauză.
(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată
în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.
(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile
şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.
(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe
mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Principiu de baza in procesul civil. Importanta lui decurge din faptul ca procesul civil este o
prelungire acuta a raportutilor civile dintre parti. Ea exista si inainte, in raporturile
substantiale, dar acum e si mai prezenta.
Contradictorialitatea presupune anumite obligatii pentru instanta, anumite obligatii
pentru parti si drepturi pentru parti.
 A. Obligatii ale instantei
- citarea partilor ( este si elem al dreptului la aparare).
- obligatigitatea punerii in discutia partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt
sau de drept invocate.
Ex. Paratul spune ca cererea e prescrisa, instanta nu spune nimic, administreaza
probe si la sfarsit spune ca admite exceptia presc si resp cerera ca prescrisa. Ac lucru
nu a facut ob dezbaterilor!!
In ipoteza administrarii probelor din oficiu. Inst. le poate administra din oficiu, dar
nu poate lua decizia ca le administreaza pana nu pune in disc partiolor. Ex : proba cu
martori, poate nici nu e admisibila in cauza, trebuie sa puna in disc partilor. Chiar
daca nu vor partile proba, instanta o poate dispune, dar trb sa-i intrebe, sa puna in
discutia partilor.
- hotararea:isi va intm hot numai pe motive de fapt si de drept, pe explicatii sau mijloace de
proba care au fost supuse dezbaterilor contradictorii.

B. Obligatiile partilor
- trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util motivele de fapt si de drept pe care isi
intemeiaza pretentiile, apararile si mijloacele de proba.
Ex.: art 194 NCPC cuprinsul cererii de chemare in judecata: motive, probe,
art 105 : intampinare, cuprins intampinare
=> inca inainte de primul termen, in parti exista o contradictorialite scrisa.
- partile au oblig de a expune situatia de fapt corect si complet
- partile au obligatia de a expune un punct de vedere propriu...

C. Drepturi ale partilor

- Dreptul de a discuta si argumenta orice chestiune de fapt si de drept invocata
in cursul procesului, de orice parte , chiar si de catre instanta.
In practica cand inst invoca ceva din oficiu are obiceiul de a nu motiva. Din acest
motiv, NCPC a stab obligatia instantei de a motiva in acest caz pt ca partile sa-si poata
spuna punctul de vedere.

Exceptii: lipseste contradict

- ca urma a vointei sau neglijentei partilor
Art 411 NCPC: judecatorul va suspenda judecata cand ambele parti o cer; in ac caz,
partile nu mai au o pozitie contradictorie (temporar) sau cand niciuna din parti,
legal citate, nu se infat si nu a cerit judecarea in lipsa : nu vin si nu au cerut niciuna in
lipsa : concluzia este ca nu mai exista dorinta de judecata – se sup. 6 luni, apoi
intervine perimarea.

3. Principiul dreptului la aparare : Constitutie si NCPC Dreptul la apărare

Art. 13. - (1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în
condiţiile legii. În recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât
prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul
acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept.
(3) Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului.
Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi
prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor
prevăzute de lege.
(4) Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt
reprezentate.
2 valente :
- fiecare parte are dreptul sa-si angajeze un avocat( sau cons jur in cazul pers.
juridice)
- ca partile au dreptul in tot cursul procesului de a participa la fazele de judecata,
de a propune probe, ridica exceptii, sustine oral sau in scris, sa exercit caile de
atac etc.
Intra si dr. de a recuza instanta- la aparari.
Prezenta avocatului : in NCPC in forma initiala, se mentiona ca recurs nu se putea fara
avocat sau consilier juridic cu ex cazului in care ruda gr 2 sau sot e licentiat in drept. Aici era
chiar oblig de a-si angaja av. Sanct : nulitatii
Aceasta reg a foat inlaturata de catre Curtea Constitutionala, ca fiind contrara acesului liber
la just, 6 cedo etc.
Puncte de vedere societate : S-a sustin ca este o ingradire a accesului la just, in faza
recursului.
Motivarea CCR : in totate tarile UE exista reg asta si alte tari din afara UE, in unele
chiar si cu privire cererea de chem in jud etc. A mai constatat ca CEDO cand vorbeste
de acces liber la just nu se refera si la recurs, doar la prima inst.A mai constatat ca
recursul e f tehnic, in general creaza dezb la nivelul ICCJ, 8 motive de recurs, un
strain de drept ar fi greu sa incadreze in asta. Desi pare o obligatie, ea decurge din
drept, ar face ca dr la recurs sa devina efectiv. CCR a constat asta, dar a aratat ca
exista anum oameni care nu au posib de a-si angaja un avocat. Exista legea de ajutor
judicar, dar are plafoane f mici si sunt oameni care nu pot angaj un av si nu pot
beneficia de ajutor public judicar pentru ca depasesc putin plafonul.
Dar in loc sa declare legea neconstitutionala, a declarat NCPC. :))

4. Rolul activ al judecatorului

Art. 22. - (1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice
greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă
a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la
situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le
ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări
de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună
administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege,
chiar dacă părţile se împotrivesc.
(3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.
Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată
sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului
printr-o tranzacţie.
(4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii,
chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în
discuţia părţilor calificarea juridică exactă.
(5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în
care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune,
au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze
dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
(6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele
învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama
de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale
ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.
2 tipuri de judecatori :
-jud acuzatorial, are un rol pasiv, partile au rolul principal. Judecatorul chiar daca
vede greseli, nu le spune, decat la sfarsit cand da solutia
-jud inchizitorial, rol activ al judecatorului. judecatorul suplineste in multe cazuri
absenta de spirit a partilor sau a reprezentantilor lor. Tipul acesta este prevazut de NCPC
roman.
 Judecatorul staruie pt solut amiabila a cauzelor, le zice si de posibilitatea medierii, le
da termen sa se impace etc.
 Judecatorul da calificare exacta cererii in raport de continutul ei si nu dupa
denumirea data de parte.
Ex. : Daca cere nulitatea absoluta, dar in motivare vine cu un caz de nulit relativa, el
poate pune in disc partilor, sa l intrebe ce vrea de fapt.
Sau formuleaza recurs, dar in lege scrie ca se poate ataca cu apel, poate pune in disc
partilor ss intrebe ce a vrut si poate reclaif recursul ca apel.
Dar nu poate face asta fara sa puna in disc partilor, pt a resp principiul
contradictorialitatii
 Judecatorul conduce dezbaterile, ia orice masuri sunt necesare pentru buna
desfasurare a procesului civil.
 Judecatorul pune in discutia partilor introducerea in cauza a unor terti, iar cand
legea prevede poate introd el din oficiu.
Exemplu: Anularea unui contract cu 4 parti, reclamantul cheama in judecata doar una
si daca instanta ar dispune anularea, aceasta nu va prod efecte fata de ceilalti care nu au fost
parte in proces. Normal ar putea respinge cererea ca inadmisibila , dar poate pune in
discutia partilor sa-i cheme si pe restul.
Aceasta este regula, sa puna in discutia partilor introd in cauza. Dar exista si cazuri cand se
prevede expres ca instanta poate introd din oficiu. Exemplu: In materia filiatiei, art. 436
NCC : parintii si copilul vor fi citati in toate cauzele privitoare la filiatie si cand nu au calit de
parat sau reclamant in proc si cand reclamantul refuza sa-i aduca.
O asemenea situatie este intalnita si in materia asigurarilor.
 Instanta poate ordona probe din oficiu chiar peste viinta partilor, daca e legala si daca
a fost pusa in discutia partilor.
Rolul activ - limite : se pronunta doar pe ceea ce reclamantul ii cere. Exemplu: Daca
reclamantul nu cere dobanzi si cere doar capital, nu poate sa i dea si dobanzi si capital.
Nu se poate pronunta pe altceva sau pe mai mult decat s-a cerut.