Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Asistenta Sociala 130208065049 Phpapp01
Curs Asistenta Sociala 130208065049 Phpapp01
SISTEMUL DE ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
1
CUPRINS
Cursul nr.1
Istoricul asistenţei sociale în lume........................................................................
Primele forme de asistenţă socială în diverse state.................................................
Cursul nr. 2
Istoricul asistenţei sociale în România..................................................................
Primele forme de asistenţă socială în România........................................................
Evoluţia sistemului de asistenţă socială....................................................................
Cursul nr. 3
Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel central...............................
Atribuţiile MMFES.....................................................................................................
Funcţiile MMFES........................................................................................................
Finanţarea sistemului...................................................................................................
Cursul nr. 4
Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel judeţean................................
Atribuţiile D.G.A.S.P.C – urilor...................................................................................
Funcţiile D.G.A.S.P.C – urilor.......................................................................................
Alte instituţii cu atribuţii în domeniu la nivel judeţean.................................................
Cursul nr. 5
Organizarea sistemului de asistenţă socială la nivel local.........................................
Atribuţiile consiliilor locale...........................................................................................
Funcţii ale consiliilor locale............................................................................................
Alte instituţii...................................................................................................................
Cursul nr. 6
Structura serviciilor de asistenţă socială....................................................................
Tipuri de servicii sociale.................................................................................................
Categorii de beneficiari...................................................................................................
Instrumente folosite în practica socială...........................................................................
Cursul nr. 7
Principiile de organizare a serviciilor de asistenţă socială.......................................
Principii generale............................................................................................................
Principalele concepte utilizate........................................................................................
Baza organizării serviciilor de asistenţă socială este comunitatea locală......................
2
Cursul 8
Codul deontologic al profesiei de asistent social........................................................
Principii etice..................................................................................................................
Standarde........................................................................................................................
Responsabilităţi...............................................................................................................
Cursul nr. 9
Sărăcia şi excluziunea socială.....................................................................................
Incluziunea socială. Fenomenul sărăciei şi disparităţile în veniturile populaţiei...........
Combaterea excluziunii sociale......................................................................................
Categorii de persoane care necesită măsuri speciale de protecţie socială......................
Cursul nr. 10
Comisia Anti-Sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale...................................
Caracteristici ale Comisiei Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale (CASPIS)
Opţiunile strategice........................................................................................................
Prezentarea Planului Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a incluziunii sociale (PNA-
inc).................................................................................................................................
Obiective CASPIS.........................................................................................................
3
Cursul nr.1
4
- Societatea religioasă a Parabolanilor – grupuri de voluntari creştini care
îndeplineau servicii sanitare în folosul celor afectaţi de diferite maladii.
Funcţionând autonom sau în interiorul aşezămintelor religioase, respectivele instituţii
se bucurau de suportul material şi de îndrumarea spirituală a Bisericii, prin episcopi,
educatori religioşi şi duhovnici.
Indiferent de beneficiarul lor, acţiunile asistenţiale ale Bisericii s-au întemeiat în
primul rând pe o concepţie „pozitivă” despre sărăcie.
Odată cu destrămarea sistemului feudal din economia Europei Centrale
(începând cu sec. al - XV-lea) şi cu apariţia raporturilor de muncă specifice
capitalismului – între patron şi salariat – se observă o creştere a mobilităţii populaţiei
şi naşterea unei noi categorii de săraci: oamenii din mediul rural lipsiţi de pământ sau
alte mijloace materiale şi care caută în oraşe o slujbă pentru a-şi asigura subzistenţa.
De la imaginea pozitivă pe care o avea în Evul Mediu timpuriu, la sfârşitul
acestei epoci sărăcia nu mai era văzută ca o şansă şi o virtute, ci dimpotrivă, ca un
rezultat al leneviei, ca o greşeală morală şi chiar ca o crimă şi o subversiune ce trebuie
reprimate.
Lăsând în seama Bisericii sarcina asistenţei sociale propriu-zise, statul se dedică
unei asistenţe represive, derivate din datoria lui de a apăra pacea şi stat-qo-ul.
În ţările catolice şi în lumea ortodoxă, în pofida unor încercări de reconsiderare
a statului moral al sărăciei şi al carităţii, Biserica va continua să practice şi să
propovăduiască un comportament asistenţial faţă de săraci, rămânând până în sec al
XIX - lea cel mai important actor cu responsabilităţi sociale.
Insistând asupra insuficienţei şi slabei eficienţe a acţiunilor particulare de
ajutorare a celor năpăstuiţi, criticând formele de asistenţă care nu fac decât să întreţină
starea de mizerie şi observând că adesea sărăcia este conjugată cu viciul şi imoralitatea,
Biserica şi statul deopotrivă, vor percepe sărăcia ca pe o problemă socială şi ca pe o
ameninţare la adresa ordinii instituite.
Pentru a putea răspunde presiunii tot mai mari din partea mulţimilor crescânde de
săraci, monarhia engleză dădea în secolul XVI-lea o serie de legi care obligau
comunităţile să se îngrijească de săracii din interiorul lor.
5
Aceste legi, reunite în Elisabethan Act (1601), transformau apelul la
generozitate voluntară într-o obligaţie socială.
Tot în Anglia vom întâlni alte forme de luptă împotriva sărăciei: aşa-numitele
Workhauses, sistemele Roundsman şi Speenhamkland.
Încă din sec al XVII-lea existau unele oraşe publice (Workhauses) în care cei
săraci, indiferent de vârstă şi sex, puteau presta diferite munci, obţinând un venit care
le permitea să supravieţuiască.
O lege din 1722 generaliza la scara întregului regat sistemul atelierelor publice.
În cadrul lor, munca era extrem de grea şi prost plătită, rostul atelierelor nefiind acela
de a-i ajuta, ci de a-i pedepsi şi de a-i descuraja pe ei săraci să vină în oraşe.
Sistemul Roundsman presupunea întreţinerea şomerilor de către cetăţenii
parohiei din care aceştia făceau parte. Sarcina aceasta socială revenea pe rând, fiecărui
cetăţean cu posibilităţi materiale.
Sistemul Speenhamland consta în acordarea unor compensaţii de venit
muncitorilor cu salarii mici, compensaţii care urmăreau atingerea unui prag calculat în
funcţie de numărul copiilor pe care muncitorul îl avea în întreţinere. Sumele necesare
compensaţiilor salariale proveneau din banul public.
La începutul sec XIX-lea, clasa înstărită a făcut presiuni pentru reintroducerea
unei forme dure de asistenţă (Workhauses), prin Poor Law Act din 1834. Această lege
postula că asistenţa liberă era un dezastru pentru individ ca şi pentru ţară, în timp ce
asistenţa prin acele Workhauses dure şi disuasive era singura soluţie reală la problema
sărăciei.
Odată cu acordarea dreptului de vot unui număr mai însemnat de cetăţeni (în a
doua jumătate a sec XIX-lea) şi cu difuzarea ideilor socialiste, sărăcia a început să fie
tratată ca o problemă socială care îşi are originea în sistemul economic şi nu în căderea
morală a indivizilor, în lenea şi în caracterului lor mizerabil.
În primele două decenii ale sec XX, în numeroase ţări europene au apărut legi
prin care sistemul economic capitalist era „umanizat”, determinând o serie de prestaţii
în favoarea persoanelor în vârstă, a şomerilor şi a celor care, din motive de sănătate,
nu puteau munci. Legislaţia socială a acelor ani menţinea sistemul atelierelor publice,
însă îl făcea mai puţin dur şi inechitabil. Pentru ajutoarele acordate pensionarilor se
6
utiliza banul public, iar pentru celelalte forme de sprijin economic s-a introdus sistemul
cotizării şi retribuirii, specific asigurărilor sociale.
Primele legi destinate creării unui sistem de asigurări sociale apar în Germania,
începând cu 1883.
Legea iniţială a asigurărilor în caz de boală a fost completată cu reglementări
privind riscul de accidentare, invaliditate, bătrâneţe.
În Anglia, asigurările sociale de sănătate şi şomaj au fost iniţial reglementate
printr-o lege din 1911.
România introducea şi ea în 1912, printre primele ţări din lume, o legislaţie a
asigurărilor de boală, bătrâneţe, accidente, invaliditate, înmormântare, legislaţie
precedată, în anul 1902 de Legea de organizare a Casei de asigurări în caz de boală şi
deces pentru meşteşugari.
Sfârşitul primului război mondial aducea cu sine, odată cu pacea între statele
implicate, şi un nou concept de pace socială. Aceasta putea fi obţinută doar printr-un
sistem legislativ bazat pe principiul justiţiei sociale, pe ideea că populaţia defavorizată
are anumite drepturi şi că asistenţa socială nu este o problemă de bunăvoinţă politică,
ci una de necesitate socială.
În economia liberală a începutului de secol XX, s-a redefinit rolul statului în
raport cu munca şi capitalul: „Confruntării directe dintre capital şi muncă, violenţei
imediate care decurgea din aceasta, li s-a putut substitui necesitatea de a contabiliza
economicul şi socialul, dar transferând această necesitate statului, facându-1 pe
acesta responsabil de devenirea societăţii. Odată cu această fundamentală schimbare
de optică în analiza problemelor societăţii industriale, ia naştere asistenţa socială
ca domeniu distinct de activitate.
Primul război mondial (1914-1918) demonstrase că marile probleme sociale
existente în timp de pace, precum şi cele generate de situaţiile de conflict militar
nu se pot rezolva doar pe baza prestaţiilor Bisericii şi prin intermediul asigurărilor
sociale, ale căror capacităţi de compensare erau destul de restrânse. După o scurtă
perioadă de relansare economică şi de câştigare a unor drepturi politice de către
cetăţeni, în America şi în toate ţările europene criza economică a anilor 1929-1933
va afecta din nou condiţiile de viaţă ale păturilor sărace ale societăţii. Marea criză
7
economică readucea în actualitate problema intervenţiei statului în mecanismele
economiei liberale; fără a se amesteca în disputele ideologice sau în lupta dintre
sindicat şi patronat, statul avea datoria de a regla jocul cererii şi ofertei,
„influenţând consumul prin sistemul de impozite, prin fixarea ratei dobânzii şi prin
sporirea cheltuielilor de stat, mai ales în domenii neproductive", cum ar fi lucrările
publice şi asistenţa socială. Anii '30 vor înregistra o reformare a doctrinei liberale
clasice a laissez-faire-ului (care limita intervenţia statului doar la garantarea libertăţii
de acţiune a întreprinzătorului, la apărarea legalităţii şi ordinii publice); noul curent
din gândirea şi practica politică va purta numele de neoliberalism. Susţinut în
Europa de către John Maynard Keynes, iar în America de politica „New Deal" a
preşedintelui Roosevelt, neoliberalismul va constitui fundamentul teoretic al
statului bunăstării generale (Welfare State).
Evoluând în domeniul prestaţiilor sociale de la condiţia de spectator (în perioada
liberalismului clasic) la aceea de tutore (garant al sistemelor de asigurare şi
protecţie socială minimală pentru menţinerea echilibrului social - de la sfârşitul
secolului al XlX-lea şi până după al doilea război mondial), statul se va
transforma, începând cu anii '50, în „furnizorul general de resurse şi de securitate
materială". Preluând experienţa concentrării de resurse şi a redistribuirii dobândită
înaintea şi în timpul războiului, neputând elimina drepturile pe care clasele mijlocii
şi sărace le obţinuseră până atunci şi dorind să se pună la adăpost de pericolul
comunist, statele occidentale vor instituţionaliza bunăstarea generală. „Născut la
confluenţa luptelor şi concesiilor, a calculelor şi ambiţiilor nobile, Welfare State s-
a înrădăcinat în reprezentările oamenilor printr-o prezenţă recunoscută din leagăn
până la mormânt".
8
Cursul nr. 2
Cursul nr. 3
14
Atribuţiile MMFES
Funcţiile MMFES
Finanţarea sistemului
15
- dezvolta instrumente şi metodologii necesare asigurării calităţii serviciilor
sociale;
- iniţiază şi asigura participarea la programe de formare profesională în domeniu;
16
- de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ şi institutional
necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;
- de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului roman, reprezentarea pe
plan intern şi extern;
- de coordonare, prin care se asigura funcţionarea unitară şi eficienta a sistemului
de asistenta socială;
- de armonizare, prin care se asigura transpunerea reglementărilor Uniunii Europene
în legislaţia naţionala;
- de administrare, prin care se asigura gestionarea resurselor umane, materiale şi
financiare, conform legii;
- de mediere socială, prin care se asigura soluţionarea pe cale amiabila a
contestaţiilor.
17
- finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul
asistenţei sociale.
De la bugetele judeţelor, bugetele locale se aloca fonduri pentru:
18
Incetarea plăţii se face începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt
îndeplinite condiţiile de eligibilitate.
Decizia de stabilire a dreptului la servicii sociale şi prestaţii sociale poate fi
contestată la Comisia de mediere socială si este obligată sa se pronunţe în cel mult 30
de zile de la data înregistrării cererii de mediere.
Deciziile Comisiei de mediere socială pot fi atacate în termen de 30 de zile de la data
emiterii lor, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Cursul nr. 4
20
9. principiul asigurarii stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea
copilului, tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in
cazul luarii unei masuri de protectie ;
10.principiul celeritatii in luarea oricarei decizii cu privire la copil si adult ;
11.principiul asigurarii protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului ;
12.principiul interpretarii fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului
in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie ;
13.principiul solidaritatii sociale;
14.principiul confidentialitatii;
15.principiul unicitatii persoanei.
21
6.depune diligenţele necesare pentru reabilitarea persoanei adulte conform planului
individualizat privind măsurile de asistenţă socială;
7.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute de lege.
b) In domeniul protecţiei drepturilor copilului:
1.intocmeşte raportul de evaluare iniţială a copilului şi familiei acestuia şi propune
stabilirea unei măsuri de protecţie speciale;
2.monitorizează activitatile de aplicare a hotărârilor de instituire a masurilor de
protectie speciala a copilului;
3.identifică si evaluează familiile sau persoanele care pot lua în plasament copilul;
4.monitorizează familiile şi persoanele care au primit în plasament copii, pe toată
durata acestei măsuri;
5.identifică, evaluează şi pregăteşte persoane care pot deveni asistenţi maternali
profesionişti, în condiţiile legii; încheie contracte individuale de muncă şi asigură
formarea continuă a asistenţilor maternali profesionişti atestaţi; evaluează şi
monitorizează activitatea acestora;
6.acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie în vederea
reintegrării în mediul său familial;
7.reevaluează, cel puţin o dată la 3 luni şi, ori de câte ori este cazul, împrejurările
care au stat la baza stabilirii masurilor de protecţie speciala şi propune, după caz,
menţinerea, modificarea sau încetarea acestora;
8.identifică familiile sau persoanele cu domiciliul in România care doresc să adopte
copii; evaluează condiţiile materiale şi garanţiile morale pe care acestea le prezintă
şi eliberează atestatul de familie sau de persoană aptă să adopte copii;
9.monitorizează evoluţia copiilor adoptaţi, precum şi a relaţiilor dintre aceştia şi
părinţii lor adoptivi; sprijină părinţii adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligaţiei
de a-l informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate
ale copilului o permit;
10. indeplineste demersurile vizand deschiderea procedurii adoptiei interne pentru
copiii aflati in evidenta sa, in conformitate cu legislatia in vigoare.
11.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute de lege;
c) alte atributii:
22
1.coordonează si sprijină activitatea autorităţilor administraţiei publice locale din
judeţ în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului;
2.coordonează metodologic activitatea de prevenire a separării copilului de parintii
săi precum si cea de admitere a adultului in instituţii sau servicii, desfasurate la
nivelul serviciilor publice de asistenta sociala;
3.acordă asistenţa tehnică necesară pentru crearea şi formarea structurilor
comunitare consultative ca formă de sprijin în activitatea de asistenţă socială şi
protecţia copilului;
4.evaluează şi pregăteşte persoane, identificate de serviciul public local de asistenta
sociala, care pot deveni asistenţi personali ai persoanei cu handicap şi
supraveghează activitatea acestor asistenţi;
5.colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în
domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului sau cu agenţi economici prin
încheierea de convenţii de colaborare cu aceştia;
6.dezvoltă parteneriate şi colaborează cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi
reprezentanţi ai societăţii civile în vederea acordării şi diversificării serviciilor
sociale şi a serviciilor pentru protecţia copilului, în funcţie de nevoile comunităţii
locale;
7.colaborează pe baza de protocoale sau conventii cu celelalte Direcţii generale,
precum şi cu alte instituţii publice din unitatea administrativ-teritorială, în vederea
îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, conform legii;
8.asigură la cerere consultanţă de specialitate gratuita privind acordarea serviciilor,
masurilor si prestaţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului; colaborează cu
alte instituţii responsabile pentru a facilita accesul persoanelor la aceste drepturi;
9.propune consiliului judeţean, finanţarea, respectiv cofinantarea institutiilor
publice de asistenta sociala, precum si a serviciilor pentru protecţia copilului;
10.prezintă anual sau la solicitarea consiliului judeţean, rapoarte de evaluare a
activitatilor desfasurate;
11.asigura acordarea si plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu
handicap;
23
12.sprijină şi dezvoltă un sistem de informare şi de consultanţă accesibil
persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap şi a oricăror
persoane aflate în nevoie, precum şi familiilor acestora, în vederea exercitării
tuturor drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare;
13.acţionează pentru promovarea alternativelor de tip familial la protecţia
instituţionalizată a persoanelor în nevoie, inclusiv îngrijirea la domiciliu;
14.organizează activitatea de selectare şi angajare a personalului din aparatul
propriu şi instituţiile/serviciile din subordine, de evaluare periodică şi de formare
continuă a acestuia;
15.asigură serviciile administrative şi de secretariat ale comisiei pentru protecţia
copilului, respectiv ale comisiei de expertiză medicală a persoanelor adulte cu
handicap;
16.indeplineste orice alte atribuţii prevăzute în acte normative sau stabilite prin
hotărâri ale consiliului judeţean.
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Constanta este
organizata functional pe urmatoarele componente:
Directia de Protectie a Copilului ;
Directia de Asistenta Sociala;
Directia Economica
Atribuţiile Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă sunt reglementate
prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea forţei
de muncă, completata si modificata cu L 487/2006. Acestea sunt:
- Informarea şi consilierea profesională acordată în mod gratuit persoanelor în
căutarea unui loc de muncă;
- Medierea muncii prin punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în
căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de
serviciu;
- Formarea profesională care asigură conform legii, iniţierea, calificarea,
recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de
muncă;
24
- Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru
iniţierea unei afaceri care se acordă sub forma de servicii juridice, de marketing,
financiare, metode şi tehnici eficiente de management;
- Acordarea indemnizaţiei de şomaj în conformitate cu prevederile legale;
- Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în munca a şomerilor şi crearea de noi
locuri de muncă prin:
a) Subvenţionarea locurilor de muncă;
b) Stimularea angajatorilor pentru încadrarea absolvenţilor;
c) Stimularea angajatorilor pentru încadrarea şomerilor în vârstă de peste
45 de ani sau şomerilor întreţinători unici de familie;
d) Acordarea de credite în condiţii avantajoase;
e) Facilităţi acordate angajatorilor.
Atribuţiile Casei Judeţene de Pensii sunt reglementate prin Legea nr. 19/2000
privind Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi acestea sunt:
- Asigurarea stabilirii drepturilor următoarelor categorii de pensii:
a) Pensia pentru limită de vârstă;
b) Pensia anticipată;
c) Pensia anticipată parţială;
e) Pensia de invaliditate;
f) Pensia de urmaş.
- Acordarea biletelor de tratament şi odihnă;
- Încheierea de contracte şi asigurări pentru persoane fizice;
- Înregistrarea declaraţiilor de la agenţii economici.
Ca măsuri prioritare în domeniul legislativ, există acţiuni care se vor axa pe
întărirea coeziunii sociale prin promovarea unei politici familiale adresate soluţionării
problemelor populaţiei vulnerabile precum şi o acţiune legată de formarea personalului
din structurile descentralizate ale ministerului, precum şi a personalului care lucrează
în domeniul protecţiei sociale.
S-a intenţionează dezvoltarea unei strategii care să permită o îmbunătăţire a
comunicării interne, între instituţiile implicate, dar şi a comunicării externe către
25
populaţie, în vederea facilitării accesului beneficiarilor la prestaţiile şi serviciile
sociale, şi în general la toate drepturile sociale.
Cursul nr. 5
27
i) acorda asistenta tehnica necesară pentru crearea şi formarea structurilor
comunitare consultative, ca forma de sprijin în activitatea de asistenta socială;
j) elaborează şi propune consiliului judeţean proiectul de buget anual pentru
susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de asistenta socială, în conformitate cu
planul de acţiune propriu.
Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor înfiinţează, în
subordinea lor, serviciul public de asistenta socială, la nivel de direcţie sau, după caz,
serviciu, cu următoarele atribuţii principale:
a) identifica nevoile sociale ale comunităţii şi le soluţionează în condiţiile legii;
b) răspunde de înfiinţarea, organizarea şi furnizarea serviciilor sociale primare;
c) dezvolta şi gestionează servicii sociale specializate, după caz, în condiţiile legii;
d) încheie convenţii de parteneriat şi iniţiază programe de colaborare cu alte
autorităţi locale, instituţii publice şi private, structuri asociative, precum şi cu
instituţii de cult recunoscute de lege, pentru furnizarea serviciilor sociale
dezvoltate, în conformitate cu nevoile locale identificate şi cu prevederile planului
judeţean de acţiune
e) furnizează informaţiile şi datele solicitate de serviciul public de asistenta socială
judeţean, precum şi de autorităţile publice centrale cu responsabilităţi în domeniu;
f) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare naţionala şi internaţionala în
domeniu;
g) elaborează şi propune consiliului local al municipiului, oraşului sau comunei
proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor măsuri de
asistenta socială, în conformitate cu planul de acţiune propriu.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor consiliile locale şi primăriile de la nivelul
comunelor, care nu dispun de capacitatea şi resursele necesare infiintarii unui serviciu
public de asistenta socială, angajează personal cu competente în domeniul asistenţei
sociale, cu contract individual de munca.
28
Directia de Munca, si Protectie Sociala indeplineste in domeniul asistentei
sociale urmatoarele atributii principale :
- realizeaza, la nivel local, evidenta beneficiarilor si a sumelor cheltuite cu asistenta
sociala,
- acrediteaza personalul specializat care acorda servicii sociale la domiciliu, in
conformitate cu legislatia in vigoare,
- colecteaza informatii din domeniul asistentei sociale si evalueaza impactul politicilor
sociale asupra beneficiarilor,
- realizeaza studii si analize in domeniul asistentei sociale,
- colaboreaza la elaborarea planului judetean pentru dezvoltarea strategiilor de
interventie in sprijinul persoanelor aflate in nevoie,
- controleaza aplicarea legislatiei in domeniu si aplica sanctiuni in caz de nerespectare
a acesteia,
- controleaza activitatea institutiilor publice si private de asistenta sociala cu privire la
acordarea prestatiilor si serviciilor sociale, precum si a organizatiilor
neguvernamentale care activeaza in domeniul social,
- sprijina si indruma din punct de vedere metodologic elaborarea si derularea
programelor din domeniul asistentei sociale dezvoltate pe plan local,
- administreaza si gestioneaza fondurile alocate, conform legii, pentru asistenta sociala,
- acrediteaza furnizorii de formare profesionala si furnizorii de servicii sociale;
- elaboreaza propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenta sociala si le
transmite Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.
Pe scurt, putem spune ca D.M.P.S. :
- are o functie de executie ( ex. : plata prestatiilor sociale, acordarea de consultanta
gratuita ),
- are atributii de monitorizare, evaluare si control ( colectarea indicatorilor sociali,
evalurea proiectelor subventionate de la bugetul de stat, controlul calitatii serviciilor ,
controlarea aplicarii legislatiei )
- colaboreaza cu institutiile publice si private din domeniul asistentei sociale.
29
În cadrul DMPS s-a constituit un compartiment cu atribuţii privind combaterea
violenţei în familie în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 atribuţiile
acestuia sunt:
- Realizarea şi actualizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor de violenţă
în familie, prin centralizarea informaţiilor primite din teritoriu;
- Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor sociale cu instituţiile administraţiei
centrale, locale, precum şi societatea civilă, persoane fizice sau juridice implicate în
prevenirea şi combaterea fenomenului de violenţă;
- Asigurarea consilierii membrilor de familie aflaţi în dificultate;
- Sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătăţii şi de reinserţie
socială;
- Asigurarea protecţiei victimelor şi în special a copiilor prin măsuri de păstrare a
confidenţialităţii asupra identităţii;
- Asistarea agresorilor prin informare şi direcţionare către instituţiile specializate
în acordarea de tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcolizare, de dezintoxicare;
- Organizarea şi participarea la cursuri de cunoaştere a formelor de violenţă în
familie, precum şi a mijloacelor de prevenire şi de combatere a acestora;
- Organizarea unor campanii de informare şi educare a comunităţilor ţintă în
vederea prevenirii şi combaterii fenomenului violenţei;
- Colaborarea cu poliţistul în cazul declanşării unei violenţe în familie.
Romania are in continuare obligatia de a asigura coordonarea sistemului public
de securitate sociala propriu cu sistemele operationale din statele membre ale Uniunii
Europene.
In acest sens, la nivelul Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse s-au infiintat
trei institutii si anume : Observatorul Social, Agentia de Plati Prestatii Sociale si
Inspectia Sociala.
Urmare a aparitiei acestor institutii, activitatea asistentei sociale la nivelul
intregii tari va putea fi monitorizata si evaluata corect, astfel incat si necesitatea unor
modificari legislative in beneficiul persoanelor asistate sa fie luat in timp util.
30
Tabel I.1.
31
Instituţie, Coordonare Acordare de prestaţii Finanţare
organizaţie metodologică băneşti şi/ sau
monitorizare, furnizare de servicii
evaluare şi
control al
serviciilor
MMFES Da Nu De la bugetul de stat
Direcţiile Da Informarea privind De la bugetul de stat
teritoriale ale drepturile sociale;
MMFES stabilirea dreptului şi
plata unor prestaţii
băneşti;
Consiliul judeţean- Da Acordă o varietate de De la bugetul local al
DGASPC servicii specializate judeţului, finanţare integrală
pentru copii, adulţi si sau în parteneriat;
varstnici Proiecte cu finanţare externă
Consiliul local - Control adm. al Servicii primare De la bugetul local; integral
DASPC serviciilor pentru copii, adulţi si sau în parteneriat,
locale varstnici Proiecte cu finanţare externă
Organizaţii Nu Servicii primare şi Din donaţii private, programe
neguvernamentale servicii specializate pt. europene;
diferite categorii de De la bugetul de stat (local sau
beneficiari central) - fonduri publice prin
subcontractare;
Integral sau în parteneriat.
32
Cursul nr. 6
33
Serviciile sociale specializate au ca scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea
capacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Activităţile specifice sunt
cele de:
recuperare şi reabilitare;
suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii în dificultate;
suport şi asistenţă pentru persoanele vârstnice;
suport şi asistenţă pentru persoanele cu handicap, dependente de droguri,
victime ale violenţei domestice, victime ale traficului de persoane etc.
mediere socială;
consiliere;
îngrijire medico-socială pentru persoanele în situaţia de dependenţă totală sau
parţială din cauza vârstei, dizabilităţii, bolilor cronice sau bolilor incurabile. Se
bazează pe colaborarea cu serviciile medicale.
Servicii rezidenţiale şi nonrezidenţiale
Serviciile sociale sunt acordate în primul rând în comunitate, adică beneficiarii
sau utilizatorii primesc asistenţă atunci când este necesar, dar rămân în familia lor şi
continuă să locuiască în casa lor. În cazuri speciale, considerate mai degrabă
excepţionale, persoanele aflate în dificultate sunt plasate în servicii de tip rezidenţial/
institutional (Moore, 1993).
Servicii sociale nonrezidenţiale (oferite în afara instituţiilor): centre de zi, servicii de
îngrijiri la domiciliu, centre de reabilitare şi recuperare de zi, centre de adapost, centre
de consiliere.
Servicii sociale rezidenţiale/ în instituţii: cămine de îngrijire pentru vârstnici, cămine
– spital, cămine pentru persoane cu dizabilităţi (de asistenţă şi îngrijire permanentă)
etc.
Politica de prevenire a instituţionalizării, adoptată în ultimii ani în România, se
înscrie în tendinţa europeană de a acorda prioritate alternativelor nonrezidenţiale şi
îngrijirii în comunitate.
Beneficiarii asistenţei sociale prezintă o diversitate deconcertată. În pofida
aceste diversităţi, se pot opera unele clasificări ale clienţilor care pot deveni beneficiari,
după cum urmează:
34
A. Accesul la servicii este acordat persoanelor care sunt:
cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în România;
cetăţeni români fără domiciliu;
cetăţeni ai altor state şi apatrizii cu domiciliul sau reşedinţa în România;
cetăţeni ai altor state şi apatrizii care au permisiunea de şedere în România,
inclusiv cei aflaţi în centrele de cazare din zona de tranzit sau în custodie publică.
B. În sens larg, beneficiarii serviciilor sociale pot fi:
persoane şi familii aflate în dificultate sau risc;
grupuri în dificultate sau risc, marginalizate sau excluse în plan social;
comunitatea care se confruntă cu situaţii de dificultate sau risc.
C. Potenţialii beneficiarii se pot afla în una sau mai multe dintre următoarele situaţii
de dificultate sau risc:
handicap;
dependenţă de droguri, alcool, alte substanţe toxice;
detenţie sau post-detenţie;
infectarea cu HIV/SIDA;
părinte singur;
victime ale violenţei în familie;
lipsa veniturilor sau venituri mici;
victime ale traficului de fiinţe umane;
boală cronică sau incurabilă;
copiii strazii.
37
propriei persoane, a problemelor şi a celorlalţi; abilitatea de a interpreta propria
experienţă; modalitatea de folosire a informaţiilor şi cunoştinţelor pentru a lua
decizii etc.);
locul de muncă (relaţia cu colegii, percepţia asupra muncii etc.);
aspectele economice (achiziţionarea resurselor şi capacitatea de a administra şi
aloca banii necesari plăţii bunurilor şi serviciilor etc.);
aspectele fiziologice (starea de sănătate, nutriţia);
aspectele juridice (drepturile şi responsabilităţile care îi revin în calitate de
cetăţean etc.).
În baza acestei înţelegeri, asistentul social va putea stabili care sunt elementele
situaţiei asupra cărora se va focaliza pe parcursul intervenţiei, fie ca resurse pe care să
le utilizeze, fie ca aspecte care trebuie îmbunătăţite. Pentru claritatea acţiunilor care ar
trebui realizate sau a celor care ar trebui avute în vedere în planul de intervenţie,
asistentul social întocmeşte lista cu nevoi, în ordinea priorităţii acestora.
Lista cu nevoi este importantă mai ales atunci când persoanele asistate sunt
dependente de asistenţa combinată a serviciilor de asistenţă socială şi medicală sau
când intervenţia se bazează pe lucrul în echipa multidisciplinară; în aceste situaţii, lista
care include nevoile persoanei asistate ajută la clarificarea responsabilităţilor
specialiştilor implicaţi şi la continuitatea acţiunilor, evitându-se suprapunerea
serviciilor sau a acţiunilor specialiştilor.
În evaluarea nevoilor asistentul social trebuie să înţeleagă faptul că, dincolo de
trebuinţele materiale şi sociale primare, spectrul nevoilor umane diferă de la o persoană
la alta; asistentul social nu trebuie să ia propriile sale nevoi drept etalon pentru
considerarea nevoilor persoanei asistate.
Există situaţii de criză în care asistentul social trebuie să acţioneze urgent. Într-
o astfel de situaţie, asistentul social nu mai are timpul necesar colectării datelor; el
trebuie să acţioneze imediat pe baza ipotezei referitoare la ceea ce nu funcţionează în
situaţia dată şi ce la ar trebui făcut. După o primă intervenţie în situaţie de urgenţă
asistentul social trebuie să colecteze datele necesare pentru verificarea validităţii
primei ipoteze şi pentru identificarea resurselor disponibile. Greşeala în practică poate
38
apărea atunci când asistentul social nu îşi schimbă prima ipoteză chiar şi atunci când
apar informaţii noi şi continuă să acţioneze în baza primei ipoteze formulate.
Ancheta sociala reprezinta o parte importanta a demersului realizat de asistentul social
si este o parte componenta a dosarului social.
Ancheta sociala reprezinta proba legala pentru instantele judecatoresti iar
raspunderea asupra continutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuat
sau au semnat ancheta sociala ( se efectueaza in mod obligatoriu de 2 persoane).
39
ANCHETA SOCIALA
Asistent social.....................................................................
Sef serviciu..........................................................................
I. Date de identificare
a) Numele/prenumele / CNP-ul ...........................................................................................
Data nasterii...............................................................................................................................
Locul
nasterii...............................................................................................................................
Domiciliul.........................................................................................................................
Religie...............................................................................................................................
Etnie..................................................................................................................................
b) Parinti
Mama
Nume/prenume..................................................................................................................
Domiciliul.........................................................................................................................
Profesia..............................................................................................................................
Locul de munca......................................................................................
Religie...............................................................................................................................
Etnie..................................................................................................................................
Tata
Nume/prenume.................................................................................................................
Domiciliul.........................................................................................................................
Profesia..............................................................................................................................
Locul de munca........................................................................................
Religie...............................................................................................................................
Etnie..................................................................................................................................
II. Componenta familiei (frati, surori, alte persoane care locuiesc impreuna cu copilul)
1. .......................................................................................................................................................
2. .......................................................................................................................................................
3. .......................................................................................................................................................
4. .......................................................................................................................................................
5. .......................................................................................................................................................
6. .......................................................................................................................................................
7. .......................................................................................................................................................
8. .......................................................................................................................................................
40
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
............................................................................................................................
................................................................................................................................................................
..................................
IV. Climatul educational al familiei, care poate diferi de nivelul educational (profesie):
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
V. Locuinta: conditii igienico sanitare, utilitati, facilitati speciale etc.
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................
VI. Gradul de integrare si participare sociala:
................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
IV. Descrierea problemei
I. Prezentarea faptelor si evenimentelor in contextul in care se desfasoara:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
....................................................................
................................................................................................................................................................
..................................
II. Identificarea nevoilor copilului si familiei:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
....................................................................
................................................................................................................................................................
..................................
V. Planul individual de interventie (din punct de vedere social):
I. Recomandarile asistentului social:
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
............................................................................................................................
Data:........................
Semnatura asistentului social................................
Semnatura sefului de serviciu................................
41
PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECTIE
Asistent maternal:
Lucrator social:
Director
42
Cursul nr. 7
Principii generale
Principalele concepte utilizate
Baza organizării serviciilor de asistenţă socială este comunitatea locală
44
Asistenţa socială modernă s-a dezvoltat pornind de la nevoia oamenilor de a se
sprijini unii de alţii, de a se ajuta în momente dificile, dar şi cu ajutorul oamenilor de
ştiinţă “sensibilizaţi la problemele umane”.
Ca activitate practică, cu largă aplicabilitate în sfera protecţiei sociale, asistenţa
socială are la bază trei premise fundamentale:
a) prima se referă la importanţa fiinţei umane, la unicitatea şi demnitatea ei, la
necesitatea menţinerii acestei condiţii fără ca persoana să decadă sau să abdice de la
condiţia umană;
b) a doua premisă are în vedere faptul că persoana, familia, colectivitatea sau
comunitatea pot avea probleme ce rezultă din interacţiunea cu ceilalţi: probleme de
dezadaptare la mediul social din care face parte, modificări ale mediului social, care
poate deveni nepotrivit sau chiar ostil, ori modificări simultane, în ambele sensuri, atât
dinspre mediu spre individ, cât şi ale individului la mediul său de viaţă;
c) în fine, datorită unei virtuţi cu care a fost înzestrată nativ fiinţa umană de a
dezvolta sentimente de grijă şi a-şi ajuta semenii – “homo ad juventus paratus” (H.
Soydan, 1993), oamenii pot şi trebuie să intervină pentru aplanarea problemelor şi
îmbunătăţirea vieţii semenilor lor; fiecare individ trebuie să-şi asume responsabilităţi
familiale şi sociale, dar are şi dreptul de a fi ajutat de ceilalţi membrii ai societăţii
atunci când este află în situaţii dificile din punct de vedere emoţional, fizic ori material,
cărora nu le poate face faţă singur prin forţe proprii, în numele justiţiei sociale prin
solidaritate umană.
Toate acestea se constituie în argumente pentru a susţine că pentru managerul
social devine imperios necesar a-şi onora profesia printr-o conduită profesională
adecvată, în respectul datorat atât în relaţia cu persoana, colectivitatea sau comunitatea
pentru care lucrează, cât şi în relaţia cu comunitatea profesională proprie, cu echipa în
care lucrează, cu propria instituţie şi cu toate celelalte instituţii cu care trebuie să
colaboreze. Asumarea multitudinii de roluri şi responsabilităţi ce-i revin managerului
social în dezvoltarea tuturor acestor relaţii presupune nu numai temeinicie în
cunoaşterea teoretică, stăpânirea abilităţilor şi deprinderilor practice corespunzătoare,
dar şi respect pentru valorile şi standardele de profil cuprinse în codul deontologic al
profesiei de manager social.
45
În funcţie de particularităţile fiecărei situaţii în care se află persoana asistată şi de
contextul istoric, geografic, economic, social şi cultural în care trăieşte, managerul
social trebuie să construiască o strategie de intervenţie pe baza celor două dimensiuni
ale sistemul social de ajutoare: sistemul formal, compus din instituţii guvernamentale
şi agenţii nonguvernamentale şi sistemul informal, compus din membrii familiei,
prieteni, vecini etc. Modul în care asistentul social se orientează în lucrul cu cele două
sisteme şi adoptarea conduitei potrivite faţă de persoanele aflate în nevoie sunt decise
de către asistentul social, în consens cu codul deontologic al profesiei. Codul
deontologic îl ghidează pe asistentul social în varietatea rolurilor şi relaţiilor, la nivele
diferite de responsabilitate, în raport cu situaţiile în care intervine.
47
NIVELUL CENTRAL NIVELUL JUDEŢEAN NIVELUL LOCAL
(MMFES şi alte
instituţii centrale)
Funcţii:
- Emitere acte
legislative
- Finanţare
- Acreditare
- Inspecţie
Servicii
Servicii sociale
specializate primare
Servicii
Beneficii de
Asistenţă socială
în natură
MĂSURILE/ Bunuri (ex: proteze,
BENEFICIILE DE alimente haine, etc)
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ Beneficii de asistenţă
socială în bani
(Ex.VMG)
48
Pentru a acorda şi organiza servicii sociale, organizaţiile neguvernamentale
trebuie să fie acreditate conform O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, astfel
devenind furnizori de servicii sociale. Furnizorii de servicii sociale acreditaţi pot
acorda servicii sociale prin contracte directe încheiate cu beneficiarii sau pot încheia
convenţii de parteneriat cu alţi furnizori acreditaţi.
Serviciile sociale organizate la nivel comunitar în funcţie de nevoile identificate,
de complexitatea situaţiilor de dificultate, pot fi servicii de asistenţă socială cu caracter
primar şi servicii specializate sau servicii de îngrijire social-medicală.
Organele administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniu au
responsabilităţi în soluţionarea furnizării serviciilor de asistenţă socială.
Angajamentele naţionale implică răspunderi ale Parlamentului, Preşedinţiei şi
Guvernului. Această responsabilitate naţională nu exclude în nici un fel autonomia
locală şi iniţiativele comunitare, ci le include ca o condiţie necesară şi o resursă
esenţială.
Baza organizării serviciilor de asistentă socială este comunitatea locală
Coordonarea si îndrumarea la nivel naţional are de regula un profil politic general
si de suport tehnic-profesional. Responsabilităţile si deciziile de organizare sunt ale
comunităţilor locale.
Cursul 8
49
Principii etice
Standarde
Responsabilităţi
2. Justiţia socială
Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale.
Asistenţii sociali se asigura de egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate
la informaţii, servicii, resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor.
53
Ei contestă şi combat diferitele forme ale injustiţiei sociale precum: sărăcia, şomajul,
discriminarea, excluderea şi alte asemenea forme.
3. Demnitatea şi unicitatea persoanei
Asistenţii sociali respecta şi promovează demnitatea individului, unicitatea şi
valoarea fiecărei persoane.
Asistentul social nu trebuie sa practice, sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la
nici o forma de discriminare bazata pe rasa, etnie, sex şi orientare sexuala, vârsta,
convingeri politice sau religioase, statut marital, deficienta fizica sau psihica, situaţie
materiala şi/sau orice alta preferinţa, caracteristica, condiţie sau statut.
4. Autodeterminarea
Asistentul social respecta şi promovează dreptul persoanelor asistate la
autodeterminare. Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi
identifica şi clarifica scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. Asistenţii
sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când, în
judecata profesională a asistentului social, acţiunile prezente şi/sau viitoare ale
persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi.
5. Relaţiile interumane
Asistenţii sociali recunosc importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi le
promovează în practica profesională.
Asistenţii sociali încurajează şi întăresc relaţiile dintre persoane cu scopul de a
promova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor, familiilor,
grupurilor, organizaţiilor şi comunitatilor.
6. Integritatea
Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cu
misiunea profesiei şi normele etice profesionale.
7. Competenţa
Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă
profesională determinată de licenţa, expertiza şi exprienţa profesională. Asistenţii
sociali au obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderile
54
profesionale şi de a le aplica în practica. Asistenţii sociali contribuie la îmbunătăţirea
şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a profesiei.
Contactul fizic
Contactul fizic cu persoana asistată este evitat de către asistentul social, dacă acest
lucru afectează din punct de vedere psihologic persoana asistată. Asistentul social care
se angajează în contacte fizice cu persoanele asistate are responsabilitatea de a stabili
limite adecvate diferenţelor culturale. Asistentul social nu se angajează în relaţii
sexuale cu persoanele asistate sau rudele acestuia, pe toata durata relaţiei profesionale.
Asistentul social nu manifesta faţă de persoanele asistate comportamente verbale sau
59
fizice de natura sexuala, cum ar fi avansurile sexuale sau solicitările de favoruri
sexuale.
Limbajul
Asistentul social foloseşte un limbaj adecvat şi respectuos faţă de persoana asistată şi
evita folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor, grupurilor sau
comunitarilor.
Plata serviciilor
Atunci când se stabilesc taxe pentru furnizarea anumitor servicii, asistentul social se
asigura ca acestea sunt rezonabile şi în concordanta cu serviciile furnizate. Asistentul
social nu accepta bunuri sau servicii din partea persoanelor asistate în schimbul
serviciilor furnizate.
Întreruperea şi încheierea relaţiei cu persoana asistată
Asistentul social asigura continuitatea serviciilor în cazul în care acestea sunt întrerupte
de factori cum ar fi: transfer, boala, indisponibilitate, etc. Asistentul social încheie
relaţia profesională cu persoana asistată şi serviciile oferite acestuia atunci când acestea
nu mai răspund nevoilor şi intereselor persoanei asistate. Asistentul social se asigura
ca încheierea relaţiei profesionale cu persoana asistată şi a serviciului oferit este un
proces planificat asupra căruia persoana asistată are toate informaţiile necesare.
61
activitatea profesională sau să întreprindă orice altă acţiune pentru a proteja persoanele
asistate.
Reprezentare
În situaţia în care reprezintă o instituţie, asistentul social trebuie să prezinte clar şi cu
acurateţe punctul oficial de vedere al instituţiei respective.
Onestitate
Asistentul social îşi asuma responsabilitatea şi meritele numai pentru propria activitate
şi recunoaşte cu onestitate meritele şi contribuţia altor profesionişti.
Responsabilităţile asistentului social faţă de colegi
Respectul
Asistentul social îşi tratează colegii cu respect şi evita aprecierile negative la adresa lor
în prezenta persoanelor asistate sau a altor profesionişti. Asistentul social acorda sprijin
şi asistenţă colegilor care trec prin perioade dificile. Dacă perioada respectiva se
prelungeşte şi are urmări în planul activităţii profesionale, asistentul social va apela la
procedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali.
Confidenţialitatea
Asistentul social respecta confidenţialitatea informaţiilor împărtăşite de colegi în
cursul relaţiilor profesionale.
Colaborarea interdisciplinară şi consultarea
Asistenţii sociali care sunt membri în echipe multidisciplinare participa la luarea
deciziilor care vizează bunăstarea persoanei asistate, utilizând valorile profesiei şi
experienţa profesională. Obligaţiile etice şi profesionale ale echipei multidisciplinare
ca întreg şi a membrilor echipei trebuie clar definite. Asistenţii sociali solicita şi oferă
consultanta şi consiliere colegilor ori de câte ori este nevoie.
Disputele dintre colegi
Disputele dintre colegi se rezolvă în interiorul echipei de către cei implicaţi şi prin
respectarea dreptului parţilor la opinie. În cazul prelungirii acestora se apelează la un
mediator sau la supervizor. Disputa dintre angajator şi un alt coleg nu este folosita de
asistentul social pentru a obţine o poziţie sau un avantaj personal. Disputele sau
conflictele dintre colegi sunt rezolvate fără implicarea persoanei asistate.
Orientarea către alte servicii
62
Asistentul social orientează persoanele asistate către alte servicii atunci când
problematica persoanei asistate depăşeşte competentele sale profesionale, când nu a
înregistrat progrese semnificative şi atunci când persoana asistată are nevoie de servicii
suplimentare sau specializate pe care el nu le poate oferi. Asistentul social care
orientează persoana asistată către alte servicii, transmite către noua agenţie toate
informaţiile necesare soluţionării cazului.
Incompetenţa şi comportamentul lipsit de etică
În situaţiile în care asistentul social observă incompetenţa sau comportamentul lipsit
de etică al unuia dintre colegi, îi acordă acestuia sprijin şi asistenţă. Dacă cel în cauza
nu îşi corectează comportamentul profesional, asistentul social va apela la procedurile
din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali. Asistentul social acţionează
pentru a descuraja, preveni şi corecta un comportament în discordanţă cu normele
etice. Asistentul social trebuie să apere şi să asiste colegii acuzaţi pe nedrept de
comportament contra normelor deontologice ale profesiei.
Cursul nr. 9
64
Cea mai redusă rată a sărăciei a fost înregistrată în Bucureşti şi în regiunea
adiacentă şi este în jur de 11%.
Inegalitatea veniturilor se situează conform indicelui Gini sub media Uniunii
Europene (0,33), fiind în anul 2002 de 0,29. Acest indicator a cunoscut o uşoară creştere
în ultimii doi ani de la 0,28 la 0,29.
Cei 20% cei mai bine situaţi dintre români au un venit curent de 4,57 ori mai mare
decât al celor 20% cei mai săraci.
Combaterea excluziunii sociale
Adoptarea în anul 2001 a Legii nr. 416 privind venitul minim garantat a
reprezentat un pas important în lupta împotriva excluziunii sociale, garantând venitul
minim în concordanţă cu regulamentele Uniunii Europene.
Dacă în anul 2001 au beneficiat de ajutoare sociale acordate în temeiul Legii
nr.67/1995 privind ajutorul social un număr de aproximativ 91.000 familii, în anul 2002,
în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat numărul total al beneficiarilor
de ajutoare sociale a crescut la 619.570 familii, iar contribuţia financiară a fost în sumă
totală de 3.141 miliarde lei.
În primul semestru al anului 2003 a beneficiat de ajutoare sociale un număr
mediu lunar de aproximativ 375.000 familii şi persoane singure pentru care s-a alocat o
sumă de cea. 500 miliarde lei. Prin Legea bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor
locale în anul 2003, în vederea asigurării plăţii ajutoarelor sociale, a ajutoarelor pentru
încălzirea locuinţei şi pentru protecţia specială a persoanelor cu handicap a fost prevăzută
suma de 7.727 miliarde lei, reprezentând circa 0,41% din PIB.
Unul dintre cele mai recente instrumente de realizare a obiectivelor strategice
cuprinse în Planul Naţional de Acţiune Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale îl
constituie Legea nr.116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale.
Obiectul legii îl constituie garantarea accesului efectiv, în special al tinerilor, la drepturile
fundamentale precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a
marginalizării sociale şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu. La elaborarea
actului normativ au fost luate în considerare reglementările comunitare în domeniu,
respectiv Rezoluţia nr.89/1031 a Consiliului miniştrilor afacerilor sociale precum şi
Convenţia OIM nr.117/1962 şi Carta Socială Europeană revizuită, ratificate de România.
65
Pentru unitatea programelor antisărăcie derulate de instituţii ale administraţiei
centrale, locale şi ale societăţii civile, a fost înfiinţată Comisia Guvernamentală Anti-
Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS) - organism guvernamental aflat
sub directa coordonare a primului ministru.
Sărăcia este redusa la un singur parametru, cel financiar.
Pentru a combate excluziunea sociala nu este suficient doar suportul financiar, ci
trebuie dezvoltat un larg complex de forme de suport. Alături de combaterea sărăciei
statul modern al bunăstării a dezvoltat un complex de activităţi orientate spre
promovarea incluziunii sociale. Obiectivul nu este numai eliminarea sărăciei, ci mult mai
amplu, construirea unei societăţi de coeziune, in care toţi membrii săi sa duca o viata
sociala prospera.
România, alături de celelalte tari aflate in tranziţie prezintă o situaţie diferita:
- Nu avem inca o economie care sa funcţioneze rezonabil si care sa asigure
majorităţii populaţiei un standard acceptabil de viata;
- Nu avem un sistem de servicii sociale suficient de bine dezvoltat si organizat.
Sărăcia severa afectează un segment larg al colectivităţii. Serviciile sociale fundamentale
sunt serviciile care asigura securitatea populaţiei, invatamantul, sănătatea si deşi au făcut
progrese notabile sunt inca departe de a depăşi crizele cu care se confrunta si care,
cumulate nu pot asigura o viata colectiva echilibrata si sigura. Cauzele, reprezintă
efectele unui sistem care nu s-a organizat suficient si nu este capabil inca sa funcţioneze
in mod normal si satisfăcător.
-
Definirea sărăciei se face adesea din doua perspective distincte:
- din perspectiva consumului (satisfacerea nevoilor);
- din perspectiva activităţii, a funcţionarii normale (condiţii minime);
Concept : - sărăcie absoluta - idea de subzistenta;
- sărăcie relativa - condiţii minime acceptabile;
Definirea excluderii sociale:
a) excludere sociala - incapacitatatea unuia sau mai multor sisteme, dintre care:
• sistem democratic legal care presupune integrare civica;
• piaţa muncii care presupune integrare economica;
66
• sistemul statului bunăstării care presupune integrare sociala;
• sistemul familiei si comunităţii care presupune integrare interpersoane.
b) excluziune sociala - situaţia de eşec a realizării depline a drepturilor
cetăţeneşti;
Politica de evitare si absorbţie a excluziunii şi marginalizării sociale, este cea de
promovare a incluziunii sociale.
Pentru prima data in istoria postdecembrista, problemele sociale sunt grupate de
un organism guvernamental unic responsabil in domeniu, capabil sa reconstruiască
intr-un mod structurat si coerent sistemul de protectie si asistenta sociala. Aceasta
viziune moderna de natura a elimina fragmentările politice este asigurata de MMFES.
Se porneşte, firesc de la ideea ca nevoile indivizilor sunt complex structurare, de tip
integrat, si ele nu pot fi gândite si soluţionate pe "bucăţele".Familia, indiferent de tipul
ei, include intr-o forma sau alta toate nevoile persoanelor, incepand cu cele ale
copilului si sfârşind cu cele ale vârstnicului, ea fiind locul unde se poate crea si măsura
bunăstarea individului.
Grupurile aflate in situaţii de nevoi extreme care se confrunta adesea chiar cu
lipsa condiţiilor elementare de viata sunt:
- Familiile cu mulţi copii si cu venituri foarte mici, lipsite de locuinţa sau cu
condiţii proaste de locuit, cu probleme legate de deplasarea la scoală in mediile
rurale, neparticipare la scoală;
- Familiile monoparentale lipsite de suport mai ales cu doi sau mai mulţi copii;
- Copiii si femeile abuzate, victime ale violentei in familie sau alungate din
locuinţa; Copii abandonaţi in strada sau folosiţi pentru cerşit;
- Tinerii care la 18 ani părăsesc centrele de plasament;
- Persoanele cu nevoi de resocializare si reintegrare sau recuperare: delincvenţi
juvenili;
- Persoanele cu capacitate limitate sau distorsionate de viata sociala normala si
responsabile: familii dezorganizate, incapabile sa susţină dezvoltarea
copiilor, sa soluţioneze conflictele;
67
- Copiii străzii: in ciuda unor incercari notabile de schimbare, pe ansamblu
situaţia lor este departe de a fi soluţionata datorita lipsei unor servicii specializate care
sa duca la reintegrarea lor normala in familie si comunitate;
Persoanele cu handicap;
O mare parte a populaţiei de romi, care inca se confrunta cu probleme extreme
de grave;
Victimele unor catastrofe naturale;
Şomerii pe termen lung, mai ales in zone defavorizate economic;
Vârstnicii, ale căror resurse financiare si personale sunt insuficiente pentru o
viata autonoma demna;
Cursul nr. 10
70
Unul din grupurile vulnerabile este cel al copiilor în situaţii de risc: copiii din
familii monoparentale şi familii cu mulţi copii, copiii din instituţiile de ocrotire, copiii
străzii etc. Aceştia se confruntă cu un risc crescut de abandon de către familie, abandon
şcolar, violenţă în familie, trafic de fiinţe umane, delicvenţă juvenilă, exploatare
economică şi cerşetorie, consum de droguri.
Alături de sărăcie, în perioada de tranziţie au apărut o serie de fenomene de
dezagregare socială, caracterizate prin cronicizarea şomajului şi apariţia fenomenului
de dependenţă socială, degradarea condiţiilor de locuit şi a accesului la bunurile
durabile.
În ceea ce priveşte distribuţia sărăciei şi excluziunii sociale la nivel teritorial,
estimările ratelor de sărăcie a comunelor şi oraşelor indică o eterogenitate mare a
localităţilor, din perspectiva nivelului de trai, în interiorul regiunilor de dezvoltare. Pe
lângă problemele critice menţionate în domeniul rural, la nivelul oraşelor se constată
conturarea unor zone intraurbane de sărăcie cronică, caracterizate prin nivel de trai
scăzut şi acces precar la servicii. Un caz particular este cel al zonelor monoindustriale
afectate de un declin economic accentuat.
Pentru a preveni acutizarea problemelor critice identificate, cu consecinţe
negative asupra sistemului social, este necesară adoptarea de măsuri focalizate pe
categoriile de persoane vulnerabile şi pe domeniile menţionate.
Odată cu intensificarea procesului de descentralizare a administraţiei publice, a
apărut necesitatea dezvoltării de politici la nivel judeţean şi local, planificarea la nivel
naţional fiind completată de iniţierea unor programe judeţene de combatere a sărăciei
şi excluziunii sociale. În perioada 2002 - 2004, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de
susţinere a autorităţilor publice judeţene în identificarea problemelor sociale, în
dezvoltarea, implementarea şi monitorizarea politicilor şi programelor sociale,
Comisia Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS), aprobată prin H.G.
nr.705/2002, a acordat suport Consiliilor Judeţene în constituirea unor comisii judeţene
cu rol de coordonare în domeniul social şi în elaborarea unor planuri judeţene anti-
sărăcie.
71
După această primă etapă, este necesară revizuirea cadrului instituţional
existent, în vederea îmbunătăţirii procesului de planificare la nivel judeţean şi a unei
mai bune coordonări între cele două niveluri de planificare, naţional şi judeţean.
Planul Naţional Anti-sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (PNAinc)
revizuit stabileşte cadrul necesar în vederea atingerii ţintelor strategice asumate prin
Programul de Guvernare şi a direcţiilor de acţiune prevăzute în Memorandumul
Comun de Incluziune Socială semnat de România şi Comisia Europeană în luna iunie
2005, având drept scop combaterea sărăciei şi a marginalizării sociale, precum şi
promovarea incluziunii sociale.
Principala contribuţie pe care o aduce acest Plan Naţional Anti-sărăcie şi
Promovare a Incluziunii Sociale la îmbunătăţirea actualului sistem, constă în
promovarea unei concepţii integrate asupra măsurilor de combatere a sărăciei şi
excluziunii sociale, precum şi asupra procesului de monitorizare a implementării
programelor în domeniul incluziunii sociale de către instituţiile responsabile, atât la
nivel naţional, cât şi la nivel judeţean
Planul include definiţii ale unor termeni care au creat confuzii fiind deseori
utilizaţi, cu semnificaţii diferite, în funcţie de contextul utilizării lor. În capitolele 3 şi
4 sunt stabilite direcţiile strategice în domeniul incluziunii sociale, precum şi
obiectivele prioritare pentru combaterea sărăciei şi a marginalizării sociale. În capitolul
5 sunt prevăzute măsurile instituţionale la nivel judeţean necesare pentru realizarea
corelării măsurilor adoptate la acest nivel cu obiectivele prioritare stabilite la nivel
naţional, precum şi pentru crearea mecanismelor de monitorizare şi evaluare a
implementării PNAinc. Capitolul 6 precizează principalele elemente ale sistemului de
monitorizare a implementării PNAinc şi a dinamicii sărăciei şi excluziunii sociale, atât
la nivel naţional, cât şi la nivel judeţean, precum şi responsabilităţile instituţiilor în
cadrul acestui sistem.
Planul de acţiune pentru atingerea obiectivelor strategice este detaliat în anexa
la hotărâre, fiind precizate măsurile, termenele de realizare a lor, instituţiile
responsabile precum şi sumele alocate ori necesare implementării măsurilor.
72
OBIECTIVE STRATEGICE PENTRU INBUNATATIREA SITUATIEI
COPIILOR DIN PLANUL NATIONAL ANTI–SARACIE SI PROMOVARE A
INCLUZIUNII SOCIALE
73
OBIECTIVE STRATEGICE IN DOMENIUL EDUCATIEI DIN PLAUL
NATIONAL ANTI–SARACIE SI PROMOVARE A INCLUZIUNII SOCIALE
77
regimul normal de lucru şi cu respectarea
normelor de securitate şi igienă a muncii.
Persoanele apte de muncă care nu
realizează venituri din salarii sau din alte
activităţi se iau în considerare la stabilirea
numărului membrilor de familie pentru
determinarea nivelului de venit pe familie
numai dacă fac dovada faptului că sunt în
evidenţa agenţiei teritoriale pentru
ocuparea forţei de muncă pentru încadrare
în muncă şi nu au refuzat nejustificat un loc
de muncă oferit sau nu au refuzat
participarea la un program de pregătire
profesională.
De la această obligaţie sunte exceptate: a)
persoana care are în îngrijire, potrivit legii,
unul sau mai mulţi copii în vârstă de până
la 7 ani; b) persoana care urmează o formă
de învăţământ la cursuri de zi, prevăzută de
lege, până la împlinirea vârstei de 25 de ani
sau de 26 de ani în cazul celor care urmează
studii superioare cu durată de şcolarizare
mai mare de 5 ani; c) persoana care
îndeplineşte condiţiile legale de
pensionare; d) persoana adultă a cărei
incapacitate de muncă este dovedită prin
acte medicale.
Persoanele apte de muncă, pentru care se
acordă ajutorul social, au obligaţia să
dovedească cu acte, din 3 în 3 luni, că sunt
în evidenţa agenţiei teritoriale pentru
ocuparea forţei de muncă pentru încadrare
în muncă şi nu au refuzat nejustificat un loc
de muncă oferit sau nu au refuzat
participarea la un program de pregătire
profesională.
Pentru perioada sezonului rece, 1
noiembrie - 31 martie, persoanele singure
şi familiile beneficiare de ajutor social
primesc o dată, la inceputul sezonului rece,
un ajutor pentru încălzirea locuinţei,
pentru toata perioada sezonului ( 54
lei/luna).
Mamele au dreptul la o alocaţie de naştere
pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi
vii, în cuantum de 213 lei. Alocaţia se
78
acordă o singură dată pentru fiecare copil
născut viu.
OUG nr. privind acordarea Familiile şi persoanele singure cu venituri
5/2003 cu de ajutoare pentru reduse, care utilizează pentru încălzirea
modificarile încălzirea locuinţei, locuinţei energie termică furnizată în
si precum şi a unor sistem centralizat, gaze naturale sau
completarile facilităţi populaţiei încălzire cu lemne, cărbuni şi combustibili
ulterioare pentru plata petrolieri ( altii decat beneficiarii de ajutor
( H.G. nr. energiei termice social), beneficiază de ajutor lunar pentru
1197/2007) încălzirea locuinţei. În funcţie de venitul
mediu net lunar pe membru de familie, se
stabileşte valoarea ajutorului. Venitul pe
membru de familie nu trebuie sa
depaseasca 500 lei pentru lunile noiembrie
si decembrie 2007 si 615 lei pentru lunile
ianuarie-martie 2008. Modificarile
intervenite pana la data de 31.01.2008 in
veniturile familiei sau ale persoanei
singure se comunica de catre titularul
ajutorului pentru incalzirea locuintei in
luna ianuarie 2008. Cererile pentru
acordarea drepturilor se reanalizeaza
numai pentru perioada ianuarie- martie
2008.
80
Copilul beneficiază de protecţie specială
până la dobândirea capacităţii depline de
exerciţiu (18 ani) şi după, dacă îşi continuă
studiile într-o formă de învăţământ de zi, pe
toată durata continuării studiilor, dar fără a
se depăşi vârsta de 26 de ani.
Tânărul care a dobândit capacitate deplină de
exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de
protecţie specială, dar care nu îşi continuă
studiile şi nu are posibilitatea revenirii în
propria familie, fiind confruntat cu riscul
excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe
o perioadă de până la 2 ani, de protecţie
specială, în scopul facilitării integrării sale
sociale. În cazul în care se face dovada că
tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau
locuinţă, iar acesta le-a refuzat ori le-a
pierdut din motive imputabile lui, în mod
succesiv, prevederile de mai sus nu mai sunt
aplicabile.
Măsurile de protecţie specială a copilului
care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc
numai cu consimţământul acestuia. În
situaţia în care copilul refuză să îşi dea
consimţământul, măsurile de protecţie se
stabilesc numai de către instanţa
judecătorească, care, în situaţii temeinic
motivate, poate trece peste refuzul acestuia
de a-şi exprima consimţământul faţă de
măsura propusă.
Măsurile de protecţie specială a copilului
sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.
De măsurile de protecţie specială, instituite
de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi,
necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul
drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat
pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti,
puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte
morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi
instituită tutela;
81
b) copilul care, în vederea protejării
intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
părinţilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul abandonat de
către mamă în unităţi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de
legea penală şi care nu răspunde penal.
Plasamentul copilului care nu a împlinit
vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la
familia extinsă sau substitutivă, plasamentul
acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial
fiind interzis.
Persoanele/ unitatile de asistenta sociala care
au in plasament copii, beneficiaza de alocatie
de plasament in cuantum lunar, incepand cu
data de 01.01.2008 de 90 lei.
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva
exploatării şi nu poate fi constrâns la o
muncă ce comportă un risc potenţial sau care
este susceptibilă să îi compromită educaţia
ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale
fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub
orice formă, precum şi privarea copilului de
drepturile sale de natură să pună în pericol
viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,
morală sau socială, integritatea corporală,
sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât
în familie cât şi în orice instituţie care asigură
protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.
Îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei
de către un minor sau tragerea de foloase de
pe urma practicării cerşetoriei de către un
minor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la
3 ani. Recrutarea ori constrângerea unui
minor la cerşetorie se pedepseşte cu
închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă fapta este
săvârşită de un părinte sau de reprezentantul
legal al minorului, pedeapsa este închisoarea
de la 2 la 5 ani, pentru fapta prevăzută la alin.
(1), şi de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi, pentru fapta prevăzută la alin. (2).
Fapta părintelui sau a reprezentantului legal
al unui copil de a se folosi de acesta pentru a
apela în mod repetat la mila publicului,
82
cerând ajutor financiar sau material, se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Legea nr. Privind regimul Adopţia este operaţiunea juridică prin care se
273/2004 juridic al adopţiei creează legătura de filiaţie între adoptator şi
adoptat, precum şi legături de rudenie între
adoptat şi rudele adoptatorului. Adopţia se
încheie numai dacă aceasta este în interesul
superior al copilului.
Pot adopta numai persoanele care au
capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu
cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe
care doresc să îl adopte, dar în nici o situaţie,
mai puţin de 15 ani.
Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie
să îndeplinească garanţiile morale şi
condiţiile materiale necesare dezvoltării
depline şi armonioase a personalităţii
copilului.
Consimţământul la adopţie al părinţilor
fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui
poate fi dat numai după trecerea unui termen
de 60 de zile de la data naşterii copilului
înscrisă în certificatul de naştere.
Consimţământul poate fi revocat în termen
de 30 de zile de la data exprimării lui în
condiţiile legii.
Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără
consimţământul copilului care a împlinit
vârsta de 10 ani.
Adopţia nu poate fi încuviinţată de către
instanţa judecătorească decât după ce copilul
a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de
zile persoanei sau familiei care doreşte să-l
adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia,
în mod raţional, asupra relaţiilor de familie
care s-ar stabili dacă adopţia ar fi
încuviinţată.
În termen de 30 de zile de la data rămânerii
definitive şi irevocabile a hotărârii
judecătoreşti prin care s-a încuviinţat
deschiderea procedurii adopţiei interne,
direcţia în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului efectuează demersurile
necesare identificării celui mai potrivit
83
adoptator sau celei mai potrivite familii
adoptatoare pentru copil. Direcţia
(DGASPC) în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului analizează cu prioritate
posibilitatea încredinţării copilului în
vederea adopţiei cu prioritate unei rude din
familia extinsă, asistentului maternal
profesionist la care se află copilul ori unei
alte persoane sau familii la care copilul se
află în plasament. Dacă acest lucru nu este
posibil, direcţia efectuează demersuri în
vederea identificării pe raza sa administrativ-
teritorială a unei persoane sau familii atestate
şi aflate în evidenţa Oficiului Român pentru
Adopţii. Dacă, după expirarea termenului,
direcţia în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului nu a identificat o
persoană sau o familie adoptatoare, solicită
Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită
lista centralizată la nivel naţional a
persoanelor sau familiilor adoptatoare
atestate şi înscrise în Registrul naţional
pentru adopţii.
Adopţia internaţională a copilului care are
domiciliul în România poate fi încuviinţată
numai în situaţia în care adoptatorul sau unul
dintre soţii din familia adoptatoare care
domiciliază în străinătate este bunicul
copilului pentru care a fost încuviinţată
deschiderea procedurii adopţiei interne.
84
aprobat prin hotărâre a Guvernului ( pentru
copii-9 lei/zi si pentru adulti 11,5 lei/zi).
Păstrarea confidenţialităţii datelor privind
persoanele infectate cu HIV sau bolnave de
SIDA este obligatorie pentru:
a) angajaţii reţelei sanitare;
b) angajatorii acestor persoane;
c) funcţionarii publici care au acces la aceste
date.
În cazul medicilor informaţiile cu privire la
statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să
fie comunicate între specialişti, pentru a se
asigura acurateţea diagnosticelor şi
conduitelor terapeutice chirurgicale şi
nechirurgicale în diferitele faze evolutive ale
infecţiei HIV/SIDA.
Pacientul este obligat să informeze medicul
curant, inclusiv medicul stomatolog, cu
privire la statusul său HIV, atunci când îl
cunoaşte.
Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de
SIDA care îşi cunosc statusul de HIV pozitiv
răspund, conform legii, pentru transmiterea
voluntară a infecţiei, dacă aceasta s-a produs
din motive imputabile lor, cu închisoare de la
5 la 15 ani.
Persoanele infectate cu HIV care nu îşi
cunosc statusul de HIV pozitiv nu răspund
pentru eventuala transmitere a infecţiei HIV.
85
Beneficiază de prevederile prezentei legi
persoana vârstnică, care se găseşte în una
dintre următoarele situaţii:
a) nu are familie sau nu se află în
întreţinerea unei sau unor persoane
obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor
legale în vigoare;
b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-
şi asigura condiţiile de locuit pe baza
resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau
acestea nu sunt suficiente pentru
asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau
necesită îngrijire specializată;
e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura
nevoile sociomedicale, datorită bolii ori
stării fizice sau psihice.
Nevoile persoanelor vârstnice se
evaluează prin anchetă socială care se
elaborează pe baza datelor cu privire la
afecţiunile ce necesită îngrijire specială,
capacitatea de a se gospodări şi de a
îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii
cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi
veniturile efective sau potenţiale
considerate minime pentru asigurarea
satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în
situaţia de pierdere totală sau parţială a
autonomiei, care pot fi de natură medicală,
sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc
pe baza grilei naţionale de evaluare a
nevoilor persoanelor vârstnice, care
prevede criteriile de încadrare în grade de
dependenţă.
Pentru persoanele vârstnice se pot furniza
şi servicii comunitare ce au în vedere:
a) îngrijirea temporară sau permanentă la
domiciliu;
b) îngrijirea temporară sau permanentă
într-un cămin pentru persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru
vârstnici, case de îngrijire temporară,
apartamente şi locuinţe sociale, precum şi
altele asemenea.
86
În cazul decesului persoanei vârstnice
lipsite de susţinători legali sau când
aceştia nu pot să îşi îndeplinească
obligaţiile familiale datorită stării de
sănătate sau situaţiei economice precare,
serviciile comunitare asigură
înmormântarea.
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine
reprezintă o măsură de asistenţă socială şi
poate fi dispusă cu titlu de excepţie.
92
Legea privind acordarea Tichetele cadou se acorda angajatilor din
nr. tichetelor cadou si a cadrul societatilor comerciale, regiilor
193/ tichetelor de cresa autonome, societatilor si companiilor
2006 nationale, institutiilor din sectorul bugetar in
limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa
caz a bugetelor locale si proprii ale societatilor
in limita bugetului de venituri si cheltuieli
aprobat.
Tichetele de cresa se acorda angajatilor care nu
beneficiaza de concediu si indemnizatia
acordate pentru cresterea copilului in varsta de
pana la 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului
cu handicap. Cuantumul tichetelor de cresa
este de 310 lei.
Legea pentru aprobarea Inspectia sociala indeplineste mai multe
nr. OUG nr. 130/2006 functii cu caracter general dar va derula
211/ privind Inspectia activitati de inspectie, respectiv misiuni de
2007 Sociala control, evaluare si consiliere realizate in
domeniul asistentei sociale si a incluziunii
sociale. Misiunile de control sunt realizate de
inspectori sociali.
Legea Privind acordarea de Reglementeaza acordarea in mod gratuit,
nr. trusouri pentru nou incepand cu data de 01.01.2007 pentru fiecare
482/ nascuti copil nou nascut, un trusou care sa cuprinda
2006 haine, lenjerie si produse pentru ingrijire
( contravaloarea) , in cuantum de 150 lei.
Contravaloarea trusoului se acorda la cererea
scrisa a oricarui dintre parintii firesti ai
copilului, imputernicitul acestora sau de
reprezentantul legal si este insotita de copia
certificatului de nastere, precum si de
declaratia pe propria raspundere a persoanei
care semneaza cererea ca nu a solicitat acest
drept in alta localitate. Documentatia se
depune la primaria de domiciliu.
94
recuperarea sumelor platite necuvenit cu acest
titlu.
95
persoanei juridice cu care a încheiat
contractul.
96
BI B L I O G R A F I E
97
1. Buzducea D., Aspecte contemporane în asistenţa socială, Polirom,
2005
2. Neamţu Ghe. (coord.), Tratat de asistenţă socială , Polirom, 2004
3. Perşa F., Perşa L., Asistenţa socială în Romania , Polirom, 2004
4. Perşa F., Perşa L., Cadrul juridic şi organizatoric al asistenţei
sociale în Romania, Polirom, 2003
5. Ferge, Z.(1997) A Central European Perspective on the Social
Quality of Europe in W. Beck, L.van der Maesen, A. Walker (eds.), The
Social Quality of Europe, The Hague-London-Boston: Kluwer Law
International;
6. Muller K., Ryll A.,Wagener H-J (1999), Transformation of Social
Security Pensions in Central-Eastern Europe, Heidelberg-New York:
Physica-Verlag;
7. Ringold D., (1999). Social Policy in Postcommunist Europe:
Legacies and Transition in L.J. Cook, M.A.Orenstein and
M.Rueschemeyer, Left Parties and Social Policy in Postcommunist
Europe, Boulder and Oxford: Westview Press;
8. Standing G.(1996), Social Protection in Central and Eastern
Europe: a Tale of Slipping Anchors and Torn Safety Nets in G. Esping -
Anderson (ed), Welfare States in Transition. National Adaptations in
Global Economies, London, Thousand Oaks, New Delhi: Sage
Publications;
9. Stark D. şi Bruszt, L.(1998), Postsocialist pathways.
Transforming politics and property in East Central Europe , Cambridge:
Cambridge University Press;
10. Zamfir C. (1995), Politica socială în România în tranziţie , în
Zamfir E. şi Zamfir C. (coord), Politici sociale. România în context
european, Bucureşti: Edit. Alternative;
98
11. Zamfir C. (1999) (coord.), Politici sociale în România , Bucureşti,
Ed. Expert.
12. Zamfir E. (2000)”Strategii anti-saracie si dezvoltare comunitara ”
Bucuresti Ed. Expert
13. Zamfir E. ( 2002) „Asistenta sociala in Romania” Revista de
asistenta sociala nr 1 /2002
99