Sunteți pe pagina 1din 3

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI ŞI SPORTULUI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BIHOR

OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI ETAPA LOCALĂ


LITERATURA ROMÂNĂ 02.02.2013

CLASA A X-A

Citeşte cu atenţie următoarele fragmente:

A. A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.


A fost odată un împărat, - un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare,
încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte.
Unii ziceau că ar fi fără de margini, iar alţii spuneau că ţin minte de a fi auzit din bătrâni
că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau şi mai mari, şi mai puternici,
iară alţii mai mici şi mai slabi decât dânsul.
Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea şi ţara, cum că cu ochiul cel de-a
dreapta tot râde, iar cu cel de-a stânga lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba ţara, că oare ce
lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la
împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde şi nu le zicea nimic. Aşa rămase vrajba dintre ochii
împăratului o taină mare, despre care nu ştia nimeni nimic, afară de împăratul.
Crescură feciorii împăratului. Ce feciori ! Ce feciori ! Trei feciori în ţară, ca trei luceferi
pe cer !
Florea, cel mai bătrân, era de un stânjen de înalt, cu nişte umeri, încât nu l-ai putea
măsura cu patru pălmi cruciş.
Cu totul alta era Costan: mic la statură, îndesat la făptură, cu braţul de bărbat, cu pumnul
îndesat.
Al treilea şi cel mai tânăr fecior al împăratului e Petru: înalt, dar subţire, mai mult fată
decât fecior. Petru nu face multă vorbă: el râde şi cântă, cântă şi râde, de dimineaţă până în seară.
Numai cate odată-l vede omul mai întunecat, dă cu mâna pletele în dreapta şi în stânga de
pe frunte, şi atunci ţi se pare că vezi pe un bătrân din sfatul împăratului.
-Măi Floreo, tu eşti acum mare; du-te şi întreabă pe taica, pentru ce-i plânge lui un ochi,
iar altul râde pururea.
Aşa zise Petru către frate-său Florea într-o bună dimineaţă. Dar Florea nu s-a dus: el ştia
încă de mic că împăratul se supăra, dacă-l întreba cineva de astă treabă.
Tot aşa o păţi Petru şi cu frate-său Costan.
-Nu cutează nici unul; lasă c-oi cuteza eu, zise la urmă Petru. Vorba fu zisă; lucrul fu
gata.Petru merse ca să întrebe. Oarbă-ţi fie mumă-ta! ce treabă ai tu de aceea?! îi zise împăratul
mânios, şi-i dete o palmă pe de-a dreapta şi alta pe de-a stânga.
Petru se duse supărat şi spuse fraţilor săi cum a păţit-o cu tatăl său.
(Ioan Slavici, Zâna Zorilor)

B. În vremea veche, pe cînd oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii
viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale
pământului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca amiază – noaptea şi avea
o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.

Notă :  toate subiectele sunt obligatorii


 timp de lucru 3 ore
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ŞI SPORTULUI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BIHOR

OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI ETAPA LOCALĂ


LITERATURA ROMÂNĂ 02.02.2013

Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul şi lăsase
de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, şi numai împăratul trăia
singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte şi suferinţe, - împărat ce-n viaţa lui nu râsese
niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al
soţiei lui tinere, nici la poveştile bătrâne şi glumeţe a ostaşilor înălbiţi în bătălie şi nevoi. Se
simţea slab, se simţea murind şi n-avea cui să lase moştenirea urii lui. Trist se scula din patul
împărâtesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu şi nebinecuvântat, - trist mergea
la război cu inima neîmblânzită; şi împărăteasa sa, rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie
singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi şi rotunzi şi din
ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul
crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor şi vine albastre se trăgeau pe faţa ei
albă ca o marmură vie.
Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zi, în care veghea,
deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicii durerilor. Înduplecată de
rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă curse din
ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreaţa ei statură, atinse
cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea
purcese îngreunată.
Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, şi împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma
laptelui, cu părul bălai ca razele lunii.
Împăratul surâse, soarele surâse şi el în înfocata lui împărăţie, chiar stătu pe loc, încât trei
zile n-a fost noapte, ci numai senin şi veselie; vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau
bolta cerului.
Şi-i puse mama numele Făt-Frumos din lacrimă.
(Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă)

Subiectul I (12 puncte)


Prezintă, într-un text de 6-10 rânduri, o funcţie a limbajului ilustrată în cele două
fragmente propuse.

Subiectul al II-lea (36 de puncte)


Scrie un eseu structurat, de 1-2 pagini, în care să prezinţi particularităţile basmului cult,
prin valorificarea comparativă a celor două fragmente de texte citate.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
 prezentarea comparativă a patru trăsături specifice basmului cult, identificate în
fragmentele propuse;
 ilustrarea trăsăturilor identificate cu exemple din cele două fragmente citate;
 evidenţierea elementelor de originalitate (viziune artistică şi expresivitate) prezente în
fragmentele date.
Notă. Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.

Notă :  toate subiectele sunt obligatorii


 timp de lucru 3 ore
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ŞI SPORTULUI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BIHOR

OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE LIMBĂ, COMUNICARE ŞI ETAPA LOCALĂ


LITERATURA ROMÂNĂ 02.02.2013

Subiectul al III-lea (36 de puncte)


Scrie un eseu, de 1-2 pagini, despre definirea şi legitimarea omului prin curaj, pornind de
la fragmentele citate şi valorificând experienţa ta culturală.

Notă. În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza,
constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 4
argumente/ raţionamente logice/ exemple concrete etc.) şi concluzia/ sinteza.

Redactare (26 de puncte)


În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 2
pagini.
Pentru redactarea întregii lucrări vei primi 26 de puncte (organizarea ideilor în scris – 4
puncte; abilităţi de analiză şi argumentare – 6 puncte; utilizarea limbii literare – 4 puncte;
ortografia – 3 puncte; punctuaţia – 3 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 2 puncte;
încadrarea în limita maximă de pagini – 4 puncte).

NOTĂ! Se acordă 10 puncte din oficiu.

Notă :  toate subiectele sunt obligatorii


 timp de lucru 3 ore

S-ar putea să vă placă și