De la Declarațiile Balfour (1917) și Trump (2017) la Al Treilea Templu Evreiesc, în a 70-

a săptămână danielică ! Bun găsit, dragi telespectatori! Și un an și o întreagă viață sub

binecuvântarea lui Dumnezeu ! În episodul de față ne vom referi la conținutul și la relevanța
biblică a Declarațiilor Balfour (1917) și Trump (2017) cu privire la Israel și Ierusalim.
Considerăm că este legitim să dezbatem o astfel de temă pentru că chestiunea evreiască,
în general, și cea a Ierusalimului, în particular, înainte de a fi o problemă politică este una
biblică, o chestiune profund spirituală. ”Mântuirea vine de la iudei!”, a declarat Mântuitorul
Isus Hristos, în discuția cu femeia samariteancă, iar faptul că pe Tronul Universului este
așezat Evreul Om și Dumnezeu Yeshuah Hamashiach, face ca situația poporului iudeu din
care Acesta Se trage să fie un subiect de legitim și nobil interes pentru creștini. Și, mai mult,
un subiect normativ de rugăciune. În cadrul emisiunii-monolog Răspunsuri pentru Viață am
realizat câteva episoade prin care am subliniat falsitatea teologiei înlocuirii Israelului de
către Biserică, pe care, din nefericire, unii creștini încă o mai susțin. Și tot în această
emisiune, referindu-ne la importanta profeție din Daniel 9.24-27, am căutat să adeverim că
Dumnezeu nu Și-a abandonat poporul ales, ci că îi rămâne credincios, iar la A Doua Venire
Sa Venire, Hristos va re-așeza Israelul transformat/reformat în prerogativele mesianice. Așa
că restabilirea și învierea Israelului (cum se profețește și în Ezechiel 37) este un super-
semn divin pentru Creștinismul biblic, iar evenimentele care prevestesc și facilitează
derularea acestui proces indică faptul că ”ceasornicul divin al profeției și istoriei”
funcționează. Așa că, răspunzând, într-o singură propoziție, la întrebarea Ce relevanță
biblică au Declarațiile Balfour și Trump cu privire la Israel și Ierusalim , vom spune: De
la Declarația Balfour (1917) și Declarația Trump (2017) se ajunge la Al Treilea Templu,
în a 70-a săptămână profețită de daniel, iar la mijlocul acesteia, în templul reconstruit,
se va ajunge la demascarea/ deconspirarea viitorului Super-Lider Mondial, după ce
Biserica va fi fost răpită! Înainte de a prezenta integral și a ne referi, foarte pe scurt, la
recenta declarație americană cu privire la Israel și Ierusalim, considerăm că este de interes
să ne întoarcem în urmă cu un secol la momentul în care s-a dat startul procesului de
recunoaștere a dreptului la existență a Statului Israel, în aria amplasamentului său biblic
ancestral. La 2 noiembrie 2017 s-au împlinit 100 de ani, centenarul, de la o decizie extrem
de importantă pentru istoria poporului evreu: „Declarația Balfour”. Declarația în discuție a
fost transmisă sub forma unei scrisori pe care ministrul britanic de externe, contele Arthur
James Balfour a transmis-o lordului Rothschild, președintele Federației Sioniste Britanice. În
esență, documentul exprimă, după cum vom vedea, simpatia guvernului britanic pentru
aspirațiile sioniste, respectiv pentru dorința înființării unui cămin național evreiesc în zona,
tendențios denumită de romani – Palestina, după numele celor mai aprigi dușmani ai
evreilor -filistenii. Prezentăm, în continuare, traducerea „Declarației Balfour”, originalul fiind
-evident- cel din limba engleză: ”Ministerul de Externe (al Marii Britanii, completăm noi), 2
noiembrie1917 ”Dragă Lord Rothschild, Am marea plăcere de a vă comunica, în
numele Guvernului Majestății Sale, următoarea declarație de simpatie cu aspirațiile
evreiești sioniste, care a fost supusă Cabinetului și a fost aprobată de acesta. (citat):
„Guvernul Majestății Sale vede în mod favorabil stabilirea în Palestina a unui cămin
național pentru poporul evreu și va încuraja eforturile sale neîntrecute pentru
realizarea acestui lucru, în mod evident fiind clar înțeles că nu va fi făcut nimic ce ar
putea prejudicia drepturile civile și religioase ale comunităților neevreiești existente
în Palestina sau drepturile și statutul politic de care se bucură evreii în orice altă
țară”. (încheiat citatul comunicatului guvernamental englez dar nu și scrisoarea lui Balfour!)
Mă voi bucura dacă veți aduce această declarație la cunoștința Federației Sioniste. Al
dumneavoastră, Arthur James Balfour.” O declarație extrem de scurtă, dar cu implicații
uriașe asupra istoriei poporului evreu. Iată cum comentează Lucian-Zeev Herșcovici, în
articolul ”Declaraţia Balfour şi importanța ei – pe urmele unei decizii centenare”, 26
octombrie 2017. (citat) ”Declarație de simpatie, dar relativ ambiguă. Nu era vorba despre
întemeierea unui stat evreiesc în Palestina. Nu era vorba nici măcar despre granițele
Palestinei în care să fie stabilit un „cămin național pentru poporul evreu” („Jewish National
Home”). Bineînțeles, se menționa obligația respectării drepturilor civile și religioase ale
comunităților neevreiești din Palestina, fără a se menționa cine sunt aceste comunitătți,
comunități care nu au fost consultate: nici nu puteau fi consultate în condițiile de război din
1917… Declarația a fost dată de ministrul de externe al uneia dintre puterile Antantei, Marea
Britanie, aflată în război cu Puterile Centrale, între care Imperiul Otoman, căruia îi aparținea
Palestina. Marea Britanie încă nu cucerise această provincie otomană, iar Antanta încă nu
câștigase războiul, dar făcea eforturi pentru a-l câștiga și punea problema noii hărți politice
a lumii, a poziției ei viitoare ca putere europeană, colonială și mondială... Ulterior,
„Declarația Balfour” a fost aprobată de conferința de la San Remo la 24 aprilie 1920 și
introdusă în normele referitoare la Mandatul Britanic asupra Palestinei acordat de Liga
Națiunilor, la 24 iulie 1922. Ambiguitatea declarației a fost resimțită în politica britanică în
Palestina Mandatară în tot cursul acestei perioade, până la decizia Organizației Națiunilor
Unite de împărțire a Palestinei într-un stat evreu și unul arab... Cert este că „Declarația
Balfour” a fost dată cu aprobarea președintelui american în exercițiu, Woodrow Wilson... A
rezolvat acest document problema națională evreiască și problema stabilirii evreiești în
Palestina? Răspunsul este negativ. „Declarația Balfour” a însemnat însă recunoașterea
oficială a mișcării sioniste și a dreptului istoric al evreilor de a se așeza în Ereț Israel, de a
întemeia un cămin național evreiesc în patria istorică. Această recunoaștere oficială a întărit
mișcarea sionistă. Mai mult, un val de bucurie a cuprins comunitățile evreiești din Europa
răsăriteană. Faptul că, după circa o lună, armata britanică în fruntea căreia se afla generalul
Allenby a cucerit Ierusalimul, a creat un nou val de bucurie. Unii evrei au afirmat că a venit
timpul lui Mesia… Faptul că nu avusese loc nici o înțelegere cu comunitățile neevreiești din
Palestina, iar în rândul arabilor locali a început să apară naționalismul arab modern, a dus la
conflictul arabo-evreu, devenit ulteror conflictul israelo-palestinian. Limitarea imigrării
evreiești, prin „Cartea Albă” britanică a împiedicat salvarea milioanelor de evrei europeni
care și-au pierdut viața în Holocaust. A fost oare o nerespectare a „Declarației Balfour”, o
violare a acesteia? Dar împărțirea teritorială, mai întâi între cele două maluri ale Iordanului,
apoi cea propusă de Comisia Peel și de Organizația Națiunilor Unite? Este greu de răspuns
la aceste întrebări, tocmai din cauza ambiguității „Declarației Balfour”. Totuşi, importanța
„Declarației Balfour” nu poate fi ștearsă. Astăzi ea este insuficient menționată, insuficient
cunoscută de generațiile tinere. Cu toată importanța altor evenimente care i-au urmat,
respectiv Holocaustul, întemeierea statului Israel, imigrarea evreiască masivă în acest stat,
„Declarația Balfour” nu trebuie uitată, fiind prima recunoaștere politică oficială a dreptului
poporului evreu la un cămin național în Ereț Israel. Ea a reprezentat o poartă, o deschidere,
chiar dacă nu a fost pusă în aplicare așa cum se promisese. Să ne gândim la aceste lucruri
acum, la centenarul ei.” -ne propune Lucian Zeev Herșcovici în articolul citat și asta am și
căutat să facem, citându-l, secvențial. Dar ACUM să trecem la noua declarație istorică, la
100 de ani de la cea menționată anterior, și anume la ”Declarația” Trump (2017). Precizăm
că am ales să-i spunem declarație prin simetrie cu Declarația Balfour. Președintele Statelor
Unite ale Americii - Donald Trump a anunțat într-un discurs ținut miercuri, 6 decembrie 2017,
că Washington-ul recunoaște oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului. Așa că, pentru a
fi cât mai bine informați, vă prezentăm în continuare, dragi telespectatori, întregul mesaj al
demnitarului american, după traducerea din varianta originală din limba engleză furnizată de
către Casa Albă mass-mediei. (citat) ”Când am intrat în funcție, am promis să privesc
provocările lumii cu ochii deschiși și cu o gândire foarte proaspătă. Nu ne putem rezolva
problemele făcând aceleași ipoteze eșuate și repetând aceleași strategii eșuate ale
trecutului. Provocările vechi necesită abordări noi. Anunțul meu de astăzi marchează
începutul unei noi abordări a conflictului dintre Israel și palestinieni. În 1995, Congresul a
adoptat Actul Ambasadei de la Ierusalim, îndemnând guvernul federal să procedeze la
relocarea la Ierusalim a ambasadei americane și să recunoască faptul că acel oraș - atât de
important - este capitala Israelului. Acest act a trecut prin Congres cu o majoritate
covârșitoare, bipartizană, și a fost reafirmat de un vot unanim al Senatului doar cu șase luni
în urmă. Cu toate acestea, de peste 20 de ani, fiecare președinte american anterior a
exercitat exonerarea de la lege, refuzând mutarea ambasadei SUA în Ierusalim sau
recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului. Președinții au emis aceste derogări
sub convingerea că întârzierea recunoașterii Ierusalimului ar facilita avansarea cauzei păcii.
Unii spun că le-au lipsit curajul, dar au făcut cele mai bune judecăți pe baza faptelor, așa
cum le-au înțeles atunci. Cu toate acestea, înregistrarea este următoarea. După mai mult de
două decenii de derogări, nu suntem mai aproape de un acord de pace de durată între
Israel și palestinieni. Ar fi o nebunie să presupunem că repetarea a exact acelorași formulări
ar produce acum un rezultat diferit sau mai bun. De aceea, am hotărât că este timpul să
recunoaștem oficial Ierusalimul drept capitala Israelului. În timp ce președinții anteriori au
făcut această promisiune importantă în campanie, ei nu au reușit să o și realizeze. Astăzi,
eu o realizez! Am considerat că acest curs de acțiune este în interesul Statelor Unite ale
Americii și a căutării păcii între Israel și palestinieni. Acesta este un pas îndelungat pentru a
avansa procesul de pace și pentru a ajunge la un acord de durată. Israel este o națiune
suverană care are dreptul, ca orice altă națiune suverană, să-și stabilească propria capitală.
Recunoașterea realității, a situației de fapt, este o condiție necesară pentru realizarea păcii.
Acum 70 de ani, Statele Unite, sub președintele Truman, au recunoscut Statul Israel. De
atunci, Israelul și-a stabilit capitala în orașul Ierusalim – capitală a poporului evreu din
antichitate. Astăzi, Ierusalimul este sediul guvernului israelian modern. Este casa
parlamentului israelian, Knesset-ul, precum și a Curții Supreme Israeliene. Este locul
reședinței oficiale a premierului și a președintelui. Este sediul multor ministere
guvernamentale. De zeci de ani, vizitatorii americani, secretarii de stat și conducătorii
militari și-au întâlnit omologii israelieni la Ierusalim, așa cum am făcut-o și eu în călătoria
făcută în Israel, la începutul acestui an. Ierusalimul nu este doar inima a trei mari religii, ci
este și inima uneia dintre cele mai de succes democrații din lume. În ultimele șapte decenii,
poporul israelian a construit o țară în care evreii, musulmanii, creștinii și oamenii de toate
credințele sunt liberi să trăiască și să se închine conform conștiinței și credinței lor.
Ierusalimul este astăzi, și trebuie să rămână, un loc în care evreii se roagă la Zidul de Vest,
unde creștinii merg prin Popasurile Drumului Crucii și unde musulmanii se închină la
moscheea al-Aqsa. Cu toate acestea, în toți acești ani, președinții reprezentând Statele
Unite au refuzat să recunoască oficial Ierusalimul drept capitală a Israelului. De fapt, am
refuzat să recunoaștem orice capitală israeliană. Dar astăzi, în cele din urmă, recunoaștem
evidența: Ierusalimul este capitala Israelului. Nu este nimic mai mult și nici mai puțin decât o
recunoaștere a realității. Este, de asemenea, ceea ce trebuie făcut. De aceea, conform Legii
Ambasadei Ierusalimului, dispun Departamentului de Stat să înceapă pregătirile pentru a
muta ambasada americană de la Tel Aviv la Ierusalim. Acesta va începe imediat procesul de
angajare a arhitecților, a inginerilor și a planificatorilor, astfel încât o nouă ambasadă, atunci
când va fi finalizată, să fie un tribut magnific pentru păcii. Făcând aceste anunțuri, doresc să
subliniez, de asemenea, un punct foarte clar: această decizie nu are în nici un fel intenția de
a reflecta o abatere de la angajamentul nostru ferm de a facilita un acord de pace de durată.
Vrem un acord care este foarte important atât pentru israelieni, cât și pentru palestinieni. Nu
luăm o poziție cu privire la chestiuni legate de statutul final, inclusiv granițele specifice ale
suveranității israeliene la Ierusalim, ori soluționarea granițelor contestate. Aceste întrebări
sunt adresate părților implicate. Statele Unite rămân profund angajate să contribuie la
facilitarea unui acord de pace acceptabil pentru ambele părți. Intenționez să fac tot ce este
în puterea mea pentru a ajuta la elaborarea unui astfel de acord. Fără îndoială, Ierusalimul
este una dintre problemele cele mai sensibile din aceste discuții. Statele Unite ar sprijini o
soluție cu două state, dacă ambele părți vor fi de acord. Între timp, invit toate părțile să
mențină status quo-ul în locurile sfinte ale Ierusalimului, inclusiv Muntele Templului,
cunoscut și sub numele de Haram al-Sharif. Mai presus de toate, cea mai mare speranță
este pacea, dorința universală în fiecare suflet uman. Prin acțiunea de astăzi, reafirm
angajamentul pe termen lung al Administrației mele față de un viitor de pace și securitate
pentru regiune. Vor exista, desigur, dezacorduri și disensiuni cu privire la acest anunț. Dar
suntem încrezători că, în cele din urmă, pe măsură ce lucrăm la aceste dezacorduri, vom
ajunge la o pace și un loc mult mai mare în înțelegere și cooperare. Acest oraș sacru ar
trebui să apeleze la ce este mai bun din omenire, ridicându-ne privirile spre ceea ce este
posibil, nu trăgându-ne înapoi și în jos la vechile lupte care au devenit deplin previzibile.
Pacea nu este niciodată dincolo de îmbrățișarea celor care doresc să ajungă la ea. Așa că
astăzi suntem pentru calm, pentru moderație și pentru ca vocile de toleranță să prevaleze
asupra furnizorilor de ură. Copiii noștri ar trebui să moștenească dragostea noastră, nu
conflictele noastre. Repet mesajul pe care l-am emis la summitul istoric și extraordinar din
Arabia Saudită la începutul acestui an: Orientul Mijlociu este o regiune bogată în cultură,
spirit și istorie. Oamenii săi sunt străluciți, mândri și diverși, vibranți și puternici. Dar viitorul
incredibil care așteaptă această regiune este ținut în loc prin vărsare de sânge, ignoranță și
teroare. Vicepreședintele Pence va călători în regiune în zilele următoare pentru a ne
reafirma angajamentul de a colabora cu parteneri din Orientul Mijlociu pentru a învinge
radicalismul care amenință speranțele și visele generațiilor viitoare. Este timpul ca mulți
dintre cei care doresc pace să expulzeze extremiștii din mijlocul lor. Este timpul ca toate
națiunile civilizate și oamenii să răspundă la dezacorduri cu dezbateri argumentate - nu cu
violență. Și este timpul ca vocile tinere și moderate din tot Orientul Mijlociu să-și revendice
un viitor strălucit și frumos. Așadar, astăzi, să ne redeschidem pe o cale de înțelegere
reciprocă și de respect. Să regândim ipotezele vechi și să ne deschidem inimile și mințile la
noi posibilități. Și, în sfârșit, cer liderilor din regiune - politici și religioși; israelieni și
palestinieni; evrei, creștini și musulmani - să ni se alăture în căutarea nobilă a unei păci de
durată. Mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvanteze! Dumnezeu să binecuvânteze Israelul.
Dumnezeu să binecuvânteze palestinienii! Și Dumnezeu să binecuvânteze Statele Unite!
Mulțumesc foarte mult! Mulțumesc!” Încheiat citatul din cuvântarea istorică și profetică a
președintelul SUA din 06 dec. 2017. Menționăm, foarte pe scurt, unele din enorm de multele
reacții negative la Declarația Trump: organizații palestiniene au spus că Trump ”a deschis
porțile iadului” și că va provoca zile de mânie și a treia intifadă/revoltă palestiniană; liderii
Ligii Arabe au declarat -în contrapartidă- că Ierusalimul de Est este capitala de drept a
Statului Palestina. Europa, cu excepția Cehiei, a dezavuat și criticat inițiativa SUA.
Președintele Putin și-a manifestat dezacordul total față de declarație mergând pentru
consultări la Ankara. De partea evreiască, desigur, reacțiile au fost elogioase. Premierul
israelian Beniamin Netaniahu a spus: "Președintele Trump a intrat pentru totdeauna în
istoria capitalei noastre. Numele lui va fi afișat cu mândrie alături de alte nume din istoria
glorioasă a orașului nostru". Președintele Israelului Reuven Rivin a spus: ”Îl felicit pe
președintele Donald Trump pentru anunțul său. Nu există un cadou mai frumos și mai
potrivit, acum când ne apropiem de aniversarea a 70 de ani de independență”. La doar o zi
după Declarația Trump, Adam Eliahu Berkovitz, în Breaking Israel News a titrat: "Un pas
enorm spre aducerea Celui de-al Treilea Templu". Yakov Hayman, președintele Mișcării
Unite pentru Templu, a văzut declarația lui Trump ca parte a unui progres istoric care a adus
o serie de schimbări majore în istoria modernă a Israelului și a poporului evreu. El a spus:
(citat) "Poporul Israel se întoarce la rădăcini, în timp ce simultan ne-evreii lumii realizează
autenticitatea pretenției noastre față de Muntele Templului și dreptul nostru de a construi un
Templu Evreiesc ca o casă de rugăciune pentru toate națiunile". Asaf Fried, purtătorul de
cuvânt oficial al Mișcării Unite pentru Templu, a declarat: "Ceea ce s-a întâmplat seara
trecută a fost un pas enorm în aducerea Templului. Acest lucru a trebuit neapărat să vină de
la un non-evreu pentru a-l aduce în proces, astfel încât și ei (ne-evreii) să poată lua parte la
Templu". Rabi Hillel Weiss, purtătorul de cuvânt senior al Sanhedrinului, a declarat pentru
Breaking Israel News: (citat) "Acum un an, Sanhedrinul i-a cerut președintelui Trump să
construiască Templul așa cum Cirus a făcut în urmă cu 2 000 de ani. El a acționat în mod
clar în această direcție, dar există încă un drum lung și multe capcane care ar putea
împiedica ca acest lucru să se întâmple. Trump se confruntă cu presiuni politice enorme:
granițele Ierusalimului sunt încă deschise negocierilor; Muntele Templului nu este încă o
problemă stabilită, iar Organizația Națiunilor Unite lucrează din greu la încercarea de a
convinge lumea că evreii nu au niciun loc acolo. Dacă Trump va reuși, evreii trebuie să se
unească în unitate pentru ca el să rămână puternic. " (încheiat citatul) Revenind, în final, la
ceea ce spun Sfintele Scripturi oferim doar două citate, primul pentru războiul care va fi
declanșat în jurul Israelului și al doilea în perspectiva unei păci viitoare care va fi inaugurată
de Super-Liderul Mondial. În Zaharia 12:2-3 stă scris: (citat) ”Iată voi preface Ierusalimul
într-un potir de amețire pentru toate popoarele dimprejur și chiar pentru Iuda, la
împresurarea Ierusalimului. În ziua aceea, voi face din Ierusalim o piatră grea pentru toate
neamurile pământului. Toți cei ce o vor ridica vor fi vătămați/răniți, și toate neamurile
pământului se vor strânge împotriva lui.” Încheiem citatul din Zaharia 12, rugându-vă pe d-
voastră, stimați telespectatori, să lecturați mai departe profeția biblică și să observați că în
mijlocul izolării internaționale feroce și a atacurilor, practic, ale întregii lumi, Dumnezeu
promite că va interveni și Își va duce la îndeplinire planul pe care îl are cu acest popor...
Pentru perspectiva unei păci tranzitorii și iluzorii, realizate nu de Dumnezeu: (cităm din 1
Tesaloniceni 5.3) ”Când vor zice: ”Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni
peste ei ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu va fi chip de scăpare.” (încheiat
citatul) Să înțelegem că textul citat nu îi privește pe credincioșii, care vor fi fost luați de pe
pământ între timp, ci pe cei peste care va veni Ziua Judecății Divine. Fie să plătim prețul de
a căuta să înțelegem vremurile pe care le trăim și să ne rugăm pentru pacea și mântuirea
Ierusalimului ! Iar noi să fim gata: gata pentru Răpire, gata pentru Jertfire! Dumnezeu să ne
ajute! Fiți binecuvântați de Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov!