Sunteți pe pagina 1din 13

Cursul 5.

Aplicaţii liniare şi matrice- partea I

Bibliografie:
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi
diferenţială, ecuaţii diferenţiale, ed. ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, ed. Fair Partners, Bucureşti, 1999.
3. I. Iatan, Curs de Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială cu aplicaţii, ed.
Conspress, Bucureşti, 2009.
4. P. Matei, Algebră liniară. Gometrie analitică şi diferenţială, ed. Agir, Bucureşti, 2002.
5. M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie, note de curs, 1993.
6. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, ed. Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 1993.
7. I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebră liniară şi geometrie analitică, ed. Universitaria,
Craiova, 1993.

Scopuri:
1) Aplicaţii liniare: exemple, operaţii, nucleu, imagine
2) Matricea asociată unei aplicaţii liniare
3) Matricea ca aplicaţie liniară
4) Schimbarea matricei asociate la schimbarea bazei

Aplicaţiile liniare trebuie să fie studiate datorită faptului că sunt compatibile cu


operaţiile definite într-un spaţiu vectorial şi fac posibil transferul unor situaţii algebrice sau al
unor probleme dintr-un spaţiu în altul.
Operaţiile cu matrice reflectă evident asemănarea acestora cu operaţiile cu aplicaţii
liniare; deci matricele pot fi folosite pentru descrierea numerică a aplicaţiilor liniare.
Reprezentarea aplicaţiilor liniare prin matrice este analoagă reprezentării vectorilor prin
n-upluri în raport cu o bază.
Există legătură între ecuaţiile date prin aplicaţii liniare şi sisteme de ecuaţii liniare.

Definiţia 1. Fie U şi V două spaţii vectoriale peste corpul K . Aplicaţia T : U  V se


numeşte aplicaţie liniară dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

1
1.      
T x  y  T x  T y ,    x, y  U , adică T este aditivă;
2. T   x   T  x ,   x  U ,     K adică T este omogenă.
Cele două proprietăţi ale aplicaţiei liniare pot fi formulate într-una singură.
Propoziţia 1. Aplicaţia T : U  V este liniară dacă şi numai dacă
     
T  x   y  T x   T y ,     ,   K ,    x, y  U .
Exemple de aplicaţii liniare
1) T :    , T  x   x,    ;
2)  : V  V ,  
 x  x,    x  V aplicaţia identică;
 
3)  : U  V ,  xU  0V aplicaţia nulă;

4) T :  n   m , T  x   A x,   x   x 1 ,  , x  n   t   n , A   m, n    dată
n
5) T :  n  K   K , T  A  tr  A   aii
i 1

6) T :  m, n  K    n, m  K  , T  A  At

  
7) T : V3   3 , T v  v 1 , v  2 , v  3 , v  v 1 i  v  2 j  v  3 k .
Vom nota cu LU , V  mulţimea tuturor aplicaţiilor liniare definite pe U cu valori
V .
Definiţia 2. Se numeşte endomorfism al spaţiului vectorial V , orice aplicaţie
T :V V .
Notăm cu EndV  mulţimea endomorfismelor spaţiului vectorial V .
Definiţia 3. Fie T  LU , V  .
a) Mulţimea

Ker T  x  U | T x  0V 
se numeşte nucleul aplicaţiei liniare T .
b) Mulţimea

Im T  T U   v  V |   u  U , T u  v  
se numeşte imaginea aplicaţiei liniare T .
Definiţia 5. O aplicaţie liniară T : U  V este:
1) injectivă dacă şi numai dacă Ker T  0V ;  
2) surjectivă dacă şi numai dacă Im T  V .

2
Propoziţia 2. Fie T : U  V o aplicaţie liniară bijectivă. Dacă B1  e1 ,  , e n este o  
 
bază în U , atunci B2  T e1 ,  , T e n   este o bază în V .
Teorema 1. Fie aplicaţia liniară T : U n  Vn între spaţii vectoriale de aceeaşi
dimensiune. Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) T este injectivă; ii) T este surjectivă; iii) T este bijectivă.
Definiţia 6. Fie S , T  LU , V  . Suma celor două aplicaţii liniare este aplicaţia liniară
R  L U , V  , R  x    S  T   x   S  x   T  x ,   x  U .

Definiţia 7. Fie T  LU , V  . Înmulţirea cu scalari a aplicaţiei liniare T se


defineşte astfel:
T  LU , V  ,  T   x   T  x ,     K ,   x  U .

Definiţia 8. Compunerea a două aplicaţii se numeşte produs (înmulţire) şi se


defineşte precum în cazul funcţiilor.
Observaţie. Compunerea nu este comutativă dar este asociativă.
Propoziţia 3. Dacă U , V , W sunt spaţii vectoriale peste K iar T : U  V şi
S : V  W sunt aplicaţii liniare, atunci aplicaţia
S  T : U  W ,  S  T   x   S T  x  ,   x  U
este liniară.
Definiţia 9. Puterile naturale ale unui endomorfism T : V  V se definesc inductiv
astfel:

T 0  
n
T  T  T n 1, n  1, 2, 
Definiţia 10. Fie T  LU , V  o aplicaţie liniară bijectivă (deci inversabilă). Inversa
sa, T 1  LV , U  este tot o aplicaţie liniară.
Teorema 3. Mulţimea LU , V  este un spaţiu vectorial peste corpul K în raport cu
adunarea aplicaţiilor liniare şi cu produsul dintre un scalar şi o aplicaţie liniară.
Definiţia 11. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune n.
Submulţimea nevidă W a lui V se numeşte subspaţiu vectorial al lui V dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
1) x  y  W ,    x, y  W

2)  x  W     K ,   x  W .

3
Propoziţia 4. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune n.
Submulţimea nevidă W a lui V se numeşte subspaţiu vectorial al lui V dacă şi numai dacă
 x   y  W    ,   K ,    x, y  W .
Propoziţia 5. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune finită n.
Dacă W este un subspaţiu vectorial al lui V , atunci dimensiunea lui W este finită şi
dim W  dim V .
Propoziţia 6. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K de dimensiune finită n.
Dacă W este un subspaţiu vectorial al lui V , atunci dim W  dim V dacă şi numai dacă
W V .
Propoziţia 7. Mulţimea soluţiilor unui sistem liniar şi omogen cu m ecuaţii şi n
necunoscute este un subspaţiu vectorial al lui  n , de dimensiune n  r , r fiind rangul
matricei asociată sistemului A .
Teorema 4. Fie T  LU , V  . Avem următoarele proprietăţi:
i) Ker T este un subspaţiu vectorial al lui U ;
ii) Im T este un subspaţiu vectorial al lui V .
Propoziţia 8. Dacă T  LU , V  atunci:
 
1) T 0U  0V , adică o aplicaţie liniară duce vectorul nul, în vectorul nul;
2)    
T  x  T x ,    x  U ;
3) Dacă W este un subspaţiu vectorial al lui U , atunci T  W  este un subspaţiu
vectorial al lui V ;
4) Dacă vectorii x1 ,  , x n  U sunt liniar dependenţi atunci şi vectorii

   
T x1 ,  , T x n  V sunt de asemenea liniar dependenţi;

   
5) Fiind daţi vectorii x1 ,  , x n  U , dacă vectorii T x1 ,  , T x n  V sunt liniar

independenţi atunci şi vectorii x1 ,  , x n sunt liniar independenţi.


Teorema 5. Fie U , V două spaţii vectoriale peste corpul K . Dacă dim U   iar
T  LU , V  , atunci

dim Ker T  dim Im T  dim U .


Definiţia 12. Fie T  LU , V  .
a) Dimensiunea nucleului lui T se numeşte defectul lui T .
b) Dimensiunea imaginii lui T se numeşte rangul lui T .
Fie U , V două spaţii vectoriale peste corpul K de dimensiuni finite, dim U  n ,
dim V  m şi T  LU , V  .

4
 
Fie B1  e1 ,  , e n şi B2   f 1 ,  , f m  baze în U şi respectiv V .

 
Considerăm expresiile vectorilor T e1 ,  , T e n  V în baza B2 :  
T

e1   11 f 1  1 2 f 2    1 m f m
T

e 2    21 f 1   22 f 2     2m f m


T e n    n1 f 1   n2 f 2     nm f m
Notăm cu
  1   1 
 1 n 
~
T B1 , B 2      ,
  m 
 1   nm  
 

matricea de tipul m  n , în care coloana de indice i conţine coordonatele vectorului T  e i  .


~
Definiţia 13. Matricea T B1 , B 2  se numeşte matricea asociată aplicaţiei liniare T

relativ la bazele B1 şi B2 , fixate în spaţiile vectoriale U şi V .

Exemplul 1. Fie 
f :  3   2 , f x  f  x1 , x 2 , x3    2 x1  x 2  x3 , x 2  7 x3  .

a) Să se arate că f este aplicaţie liniară.


b) Să se scrie matricea asociată lui f în raport cu bazele canonice ale celor două spaţii

 3 şi  2 .

c) Să se determine Ker f şi Im f .
d) Este f surjectivă?

Rezolvare
a) f este aplicaţie liniară 
 
f  x   y  f x  f y ,      ,   ,   x, y  3 .

Fie  ,    şi x, y   3 . Deci x   x1 , x 2 , x3  , y   y1 , y 2 , y3  .
Vom avea
 
f  x   y  f  x1  y1 , x 2  y 2 , x3  y3  
  2 x1  y1   x 2  y 2  x3  y3  , x 2  y 2  7 x3  y3   
   2 x1  x 2  x3     2 y1  y 2  y3  ,   x 2  7 x3     y 2  7 y3   
   2 x1  x 2  x3  ,   x2  7 x3       2 y1  y 2  y3  ,   y 2  7 y3   

   2 x1  x 2  x3 , x 2  7 x3     2 y1  y 2  y3 , y 2  7 y3   f x  f y 
b) Deoarece

5

1  e1  1, 0, 0  , e 2   0,1, 0  , e 3   0, 0,1 bază în 3 , 
 
 2  f 1  1, 0  , f 2   0,1 bază în  2

rezultă
 
f e1  f 1, 0, 0    2, 0   2  f 1  0  f 2
 
f e2  f  0,1, 0   1,1  1  f 1  1  f 2
f  e3   f  0, 0,1    1, 7     1  f 1  7  f 2 .

Vom obţine
~  2 1  1
f  1 ,  2     .
0 1 7 
c) Avem


Ker f  x  3 | f x  0 2  
Fie

2x1  x2  x3  0
 
x  ; f x  02  2x1  x2  x3, x2  7x3   0,0  
3
 x 2  7 x3  0
Nucleul lui f este mulţimea soluţiilor sistemului

2x1  x2  x3
  2x1  8x3  x1  4x3
 x 2  7 x 3
x  Ker f  x   4 x3 ,  7 x3 , x3  , x3   .

Deoarece, conform cu propoziţia 7


dim Ker f  n  r  3  2  1 ,

ţinând seama că (vezi teorema 5)


dim  3  dim Ker f  dim I m f

obţinem
dim Im f  2 .

d) Ştim că
Im f   2 ,

adică Im f este subspaţiu vectorial al lui  2 (vezi teorema 4).

6
Deoarece

Im f   2 

dim Im f  2  Im f   2  f este surjectivă.

dim  2  2 
Exemplul 2. Se consideră aplicaţia liniară T :  2      2    , definită prin
 1  2  1 0 
T  A    A ,   A   2    .
 0 1  1 1 
Construiţi matricea aplicaţiei liniare T în baza canonică a spaţiului respectiv.
Ştim că
 1 0   0 1   0 0   0 0 
B   E11 , E12 , E 21 , E 22    ,  ,  ,  
 0 0   0 0   1 0   0 1 

este bază canonică în  2    .


Calculăm
1  2 1 0  1 0   1 0  1 0   1 0 
T  E11             E11
0 1   0 0  1 1   0 0  1 1   0 0 
1  2  0 1  1 0   0 1  1 0   1 1 
T  E12             E11  E12
0 1   0 0  1 1   0 0  1 1   0 0 
1  2   0 0  1 0   2 0  1 0    2 0 
T  E 21             2 E11  E 21
0 1   1 0  1 1   1 0  1 1   1 0 
1  2   0 0  1 0   0  2   1 0    2  2 
T  E 22             2 E11  2 E12  E 21  E 22
0 1   0 1  1 1   0 1  1 1   1 1 

Rezultă
1 1  2  2
 
~ 0 1 0  2
T B    .
0 0 1 1 
 
0 0 0 1 

Ne propunem să definim operaţiile cu matrice, pornind de la operaţiile corespunzătoare cu
aplicaţii liniare.
 
Fie S , T  L U , V  şi B1  e1 ,  , e n , B2   f 1 ,  , f m  baze în U şi respectiv V .
Fie A, B matricele asociate lui S şi T în raport cu cele două baze:

~
A  S  B1 , B 2  ,

A  aij 1im şi B  T~ B1 , B 2  ,

B  bij 1im .
1 j  n 1 j n
Avem:

7

S e1  a11 f 1    am1 f m



 
S e j  a1 j f 1    amj f m şi


  
S e n  a f    a f
1n 1 mn m

T e1   b11 f 1    bm1 f m





 
T e j  b1 j f 1    bmj f m


  
T e n  b f    b f
1n 1 mn m

1) Egalitatea matricelor
 
S şi T sunt egale  S e j  T e j ,     j  1, n 
a1 j f 1    aij f i    a mj f m  b1 j f 1    bij f i    bmj f m (1).
Deoarece  f 1 ,  , f m  este bază şi ştim că scrierea unui vector într-o bază este unică, din

(1) rezultă aij  bij ,    i  1, m ,   j  1, n .

Definiţia 14. Matricele


 
A  aij 1im şi B  bij 1im sunt egale dacă şi numai dacă
1 j  n 1 j n
aij  bij ,    i  1, m ,   j  1, n .

2) Adunarea matricelor
Notăm cu C matricea asociată aplicaţiei liniare S  T .
Avem
def
S      
 T  e j  S e j  T e j  a1 j f 1    aij f i    a mj f m 
 b1 j f 1    bij f i    bmj f m ,

adică
S       
 T  e j  a1 j  b1 j f 1    aij  bij f i    a mj  bmj f m  (2).
Dar
S  
 T  e j  c1 j f 1    cij f i    c mj f m (3).
Din (2) şi (3) rezultă cij  aij  bij ,    i  1, m ,   j  1, n .

8
Definiţia 15. Suma matricelor

A  aij 1im şi

B  bij 1im este matricea

C  cij 1im ,
1 j  n 1 j n 1 j n
cij  aij  bij ,    i  1, m ,   j  1, n . Notăm C  A  B .
3) Înmulţirea unei matrice cu un scalar
Notăm cu C matricea asociată aplicaţiei liniare S ,   K .
S   e j   S  e j   a1 j f 1    aij f i    a mj f m (4).
Dar,
 S  e j   c1 j f 1    cij f i    cmj f m (5).
Din (4) şi (5) rezultă cij  aij ,    i  1, m ,   j  1, n .

Definiţia 16. Prin înmulţirea unei matrice



A  aij 1im cu un scalar   K rezultă matricea
1 j  n
A , ale cărei elemente se obţin înmulţind toate elementele lui A cu .
4) Produsul a două matrice
 
Fie S  LU , V  , T  LV , W  şi B1  e1 ,  , e n o bază în U , B2   f 1 ,  , f m  o bază

în V , 
B3  g 1 ,  , g p  o bază în W .
Notăm cu:



A  aij 1im matricea asociată lui S în raport cu B 1 şi B2 ;
1 j  n



B  bij 1i p matricea asociată lui T în raport cu B 2 şi B3 .
1 j m
Avem
 T  S  e j   T  S e j   T  a1 j f 1    akj f k    a mj f m  
   
 a1 j T f 1    a kjT f k    a mj T f m ,  
adică
 T  S e j   a1 j  b11 g1    b i1 g i    b p1 g p    
  
 a kj b1k g1    b ik g i    b pk g p    a mj b1m g1    b im g i    b pm g p  (6)

9
Notăm cu

C  cij 1i p matricea asociată aplicaţiei liniare T  S  LU , W  . Rezultă
1 j n
T  
 S  e j  c1 j g 1    cij g i    c pj g p (7).
Scriem (6) ca
T    
 S  e j  b11 a1 j    b1k a kj    b1m a mj g 1   
 bi1a1 j    bik a kj    bim a mj  g i    (8)
 b p1a1 j    b pk a kj    b pm a mj  g p

Din (7) şi (8) rezultă


cij  bi1a1 j    bik a kj    bim a mj ,   i  1, p ,   j  1, n .

Definiţia 17. Produsul dintre matricele


  
B  bij 1i p şi A  aij 1im este matricea C  cij 1i p , unde
1 j m 1 j  n 1 j n
cij  bi1a1 j    bik a kj    bim a mj ,   i  1, p ,   j  1, n . Notăm C  B  A .
Observaţie. Produsul B  A este definit dacă şi numai dacă numărul coloanelor lui B este
egal cu numărul liniilor lui A .
Propoziţia 9. Dacă A, B, C sunt matrice având dimensiuni corespunzătoare, astfel încât
produsele următoare să fie definite şi   K , atunci:
a) A BC    AB  C ;
b) A B  C   AB  AC ;
c)  B  C  A  BA  CA ;
d) A B    A B   AB  .
Observaţie. În general, produsul a două matrice nu este comutativ.
5) Inversa unei matrice
Definiţia 18. Matricea A   n  K  este inversabilă dacă există o unică matrice

B   n  K  astfel încât AB  BA   n . Inversa lui A se notează cu A 1 .

6) Rangul unei matrice


Teorema 5. Fie U , V două spaţii vectoriale peste corpul K şi T  LU , V  . Dacă

 
B1  e1 ,  , e n este o bază în U şi B2   f 1 ,  , f m  este o bază în V iar A este matricea

asociată aplicaţiei liniare T în raport cu bazele B1 şi B2 , atunci rang T  rang A .


Propoziţia 10. O matrice pătratică este inversabilă dacă şi numai dacă este nesingulară.
Fie x U . Putem scrie

10
x  x 1 e1    x  n  e n .
Vom avea
  
T x  x 1 T e1    x  n  T e n   
  
 x 1 11 f 1  1 2 f 2    1 m  f m    x  n   n1 f 1   n 2 f 2     n m  f m , 
adică
   
T x  x 1 11    x  n   n1 f 1    x 1 1 m     x  n   nm  f m (9). 
Deoarece  
T x V rezultă

T x  y 1 f 1    y  m  f m (10).

Din (9) şi (10) se deduce

 y 1  x 1  1    x  n  1


1 n

 ;
  m  1  m   m
 y  x 1    x  n  n
deci
T  x  B 2
~
 T B1 , B2   x B1 . (11)

Fie B1 o altă bază a lui U şi B2 o altă bază a lui V .

Fie C matricea de trecere de la baza B1 la baza B1 şi D matricea de trecere de la

baza B2 la baza B2 .


Conform cu (11) avem
T  x B 2
~
 T B1 , B2   x B1 . (12)

Ştim că
x B1  C  B1 , B1   x B1 (13)

şi

T  x B 2
  
 D B 2 , B 2   T x B  . (14)
2

Egalând (11) şi (14) rezultă


   ~
D B2 , B2   T x B   T B1 , B2   x B1 . (15)
2

Înlocuind (13) în (15) rezultă


   ~
D B2 , B2   T x B   T B1 , B2   C B1 , B1   x B1 . (16)
2

11
Dacă în relaţia (16) înmulţim în ambii membri la stânga cu inversa lui D , obţinem

T  x B  D 1 B , B   T~ B , B   C B , B   x B (17)


2 2 2 1 2 1 1 1

Din (12) şi (17) rezultă


~ ~
T B1 , B2   x B1  D 1 B2 , B2   T B1 , B2   C B1 , B1   x B1 ,
adică
~ ~
T B1 , B2   D 1 B2 , B2   T B1 , B2   C B1 , B1  . (18)
Formula (18) constituie formula de schimbare a matricei asociată unei aplicaţii liniare
când se schimbă bazele în cele două spaţii vectoriale U şi V .
 
Exemplul 3. Fie T1 , T2  End  3 , definite astfel

 
T1 x  5 x 1  x  2  5 x  3 , 20 x 1  15 x  2   8 x  3 , 3x 1  2 x  2   x  3 , 
 
T2 x  10 x 1  10 x  2   10 x  3 , 0, 5 x 1  5 x  2   5 x  3 , 
  x   x 1 , x  2 , x  3   3 .
Să se afle matricea sumei celor două endomorfisme T  T1  T2 relativ la baza


B   v1   2, 3,1 , v 2   3, 4,1 , v 3  1, 2, 2    3 . 
Rezolvare
Avem
 
T x   T1  T2  x  T1 x  T2 x   

 15x 1  11x  2   5 x  3 , 20 x 1  15x  2   8 x  3 , 8 x 1  7 x  2   6 x  3 . 
Fie

B  e1  1, 0, 0  , e 2   0,1, 0  , e 3   0, 0,1 
baza canonică a spaţiului 3 .
Calculăm
 
T e1  15  1  1  0  5  0, 20  1  15  0  8  0, 8  1  7  0  6  0  15, 20, 8

 
T e 2    11,  15,  7  ;

 
T e 3   5, 8, 6

Obţinem
 15  11 5 
~  
T B    20  15 8  .
 8  7 6
 

Notăm cu C matricea de trecere de la baza B la baza B  .

12
Deoarece

v1   2, 3,1  2e1  3e 2  e 3 ,

v 2   3, 4,1  3e1  4e 2  e 3 ,

v 3  1, 2, 2   e1  2e 2  2e 3

avem
2 3 1
 
C   3 4 2 .
1 1 2
 

Deci
1 2 0
~ 1 ~  
T B   C  T B   C   0 2 0 .
0 1 3 

1. Dezinstalezi jocul daca inca il ai instalat.


2. Montezi imaginea si instalezi jocul (Nu intra in joc dupa instalare)
3. Intri in My Computer -> Click dreapta pe imaginea montata -> Explore sau
Open (la mine e Open) -> intri in folderele “crack” -> “game” -> “bind”.
Copiezi toate fisierele de acolo.
4. Intri in My Computer, te duci in C unde s-a instalat jocul, intri folderul
The Sims 4, intri in folderele “Game” -> “Bin” si dai paste in folderul
“Bin”. O sa te intrebe daca esti de accord sa inlocuiasca fisierele existente
si dai accept. Dupa care poti intra in joc.

13