INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL

GENERAL ŞI INDUSTRIAL

Prof. Radu STANCIU

DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA
MANAGEMENTULUI
 caracteristică universală a societăţii omeneşti
 are caracter sinergic
 este atât artă cât şi ştiinţă
 nu transformă nemijlocit realitatatea

R. STANCIU © 2016 2
DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA
MANAGEMENTULUI
 acţionează prin:
 modificarea atitudinii oamenilor
 formularea unor concepte, metode şi tehnici de
acţiune
 conturarea, elaborarea unor imagini posibile de
realitate socială şi economică viitoare, capabile să
inspire activitatea oamenilor
 sunt necesare trei elemente:
 organele de conducere (managerii)
 structurile (organismele) de conducere
 mijloacele tehnice de conducere

R. STANCIU © 2016 3
 Definirea conceptului de
management
Etimologie
Manus (lat.)►maneggio (it.) ►manége (fr.)►to manage (engl.)
►ménage (fr.)►to manage (engl.)
Câteva definiţii
„...să elaborezi prognoze şi planuri, să organizezi, să comanzi, să
coordonezi şi să controlezi” – H. Fayol, 1916
„...procesul întreprins de una sau mai multe persoane în vederea
coordonării activităţilor altor persoane pentru a obţine rezultate pe
care nu le-ar înregistra dacă ar acţiona singuri“ – J.M. Ivancevich,
J.H. Donnelly, J.L. Gibson, 1989
„...dirijarea sistemelor în contextul unui mediu dinamic, urmărind o
funcţionare eficientă şi corectă din punct de vedere social-juridic“ –
P.F. Drucker, 1992
R. STANCIU © 2016 4
Definirea conceptului de
management

Managementul este:

 un proces
 o metaştiinţă
 o disciplină didactică
 grupul de conducători de vârf al unei organizaţii

R. STANCIU © 2016 5
Formarea şi evoluţia
managementului industrial
 Condiţii pentru existenţa unei producţii industriale:
 tehnică – sursă de energie sigură şi concentrată
 comercială – pieţe substanţiale de desfacere
 financiară – resurse băneşti mari pentru investiţii

 Principalele etape de evoluţie:

1. Conducerea empirică (apariţia manufacturilor – cca. 1850)
2. Începuturile conducerii ştiinţifice (1850 – primul război
mondial)
3. Abordarea comportamentală (între cele două răboaie
mondiale)
4. Constituirea managementului industrial ca ştiinţă (după
al doilea război mondial)

R. STANCIU © 2016 6
EVOLUŢIA GÂNDIRII
MANAGERIALE

 Abordarea clasică
 Abordarea comportamentală
 Abordarea cantitativă
 Abordări integratoare

R. STANCIU © 2016 7
Abordarea clasică
 Managementul ştiinţific – Frederick Taylor
 stabilirea riguroasă, ştiinţifică a sarcinilor de lucru
 selecţionarea ştiinţifică a lucrătorilor
 întărirea şi dezvoltarea cooperării dintre manageri şi
lucrători
 separarea muncii de concepţie şi administrare de cea de
execuţie
 o strânsă legătură între salariu şi nivelul de realizare a
normelor

Principles of Scientific Management, 1911

R. STANCIU © 2016 8
Abordarea clasică (continuare)

 Teoria clasică a organizaţiei – Henri Fayol

 În cadrul unei organizaţii trebuie să existe şase grupe de
operaţii:
tehnice (de producţie)
comerciale (aprovizionare, vânzare, schimb)
financiare
de evidenţă (contabilitate, statistică)
de securitate
administrative
 Operaţiile administrative cuprind sarcinile esenţiale ale unui
conducător: planificare, organizare, comandă, coordonare,
control

Administration industrielle et générale, 1916

R. STANCIU © 2016 9
Abordarea clasică (continuare)

 Frank şi Lillian Gilbreth – preocupări privind raţionalizarea

mişcărilor, starea de oboseală şi condiţiile de muncă ale
lucrătorilor

 Henry Gantt – îmbunătăţirea sistemului de salarizare (salariu

minim garantat + bonificaţii), grafice liniare de urmărire a
îndeplinirii sarcinilor

 Harrington Emerson – promovarea principiilor şi a

practicilor managementului ştiinţific în lumea afacerilor

 Max Weber, părintele birocraţiei – sistem de conducere

impersonal bazat pe autoritate şi compartimente (birouri),
care să constituie o structură formală capabilă de continuitate

R. STANCIU © 2016 10
Abordarea comportamentală
(behavioristă, psihosocială)
 Omul este element central al unei organizaţii
 Productivitatea depinde mai degrabă de înţelegerea
comportamentului uman şi de adaptarea condiţiilor
organizaţionale la cerinţele acestora
 Curentul relaţiilor umane - se iau în consideraţie
personalitatea umană, relaţiile ce se stabilesc în timpul
procesului de muncă între grupurile de oameni.
Elton Mayo, Abraham Maslow şi Douglas McGregor
 Comportamentul organizaţional - individul este motivat nu
numai prin prisma banilor, ci şi prin formarea relaţiilor sociale,
prin obţinerea unui statut social
Frederick Herzberg, Victor Vroom, Jeffrey Pfeffer, Charles
Perrow

R. STANCIU © 2016 11
Abordarea cantitativă – ştiinţa
managementului

DEFINIRE
 optimizarea proceselor folosind aparatul matematic
CARACTERISTICI
 focalizată pe adoptarea deciziei
 o aplicare a abordării ştiinţifice la adoptarea deciziei
 examinează situaţia decizională dintr-o perspectivă largă,
aplicând abordarea sistemică
 utilizează metode şi cunoştinţe din diverse discipline
 se bazează pe modele matematice formalizate
 utilizează tehnica de calcul pe scară largă

R. STANCIU © 2016 12
Abordări integratoare

Abordarea sistemică
consideră organizaţia ca pe un sistem în care există interacţiuni
complexe între elementele componente, astfel încât intervenţia
asupra unui anumit element al organizaţiei afectează sistemul
în ansamblul său

Abordarea contingenţială (situaţională)

la adoptarea deciziei trebuie să se ţină seama, atât de sistem
ca atare, cât şi de situaţia, circumstanţele în care evoluează
acesta

R. STANCIU © 2016 13
Evoluţia gândirii manageriale

Abordarea
contingenţială
Abordarea
sistemică
Abordarea cantitativă

Abordarea comportamentală
Teoria clasică a organizaţiei a lui Fayol
Managementul ştiinţific al lui Taylor

1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010
Adaptare după: Stăncioiu, I., Militaru, Gh., Management. Elemente fundamentale, Editura Teora, Bucureşti, 1998

R. STANCIU © 2016 14
ROLURILE MANAGERILOR ÎN
SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

 Manager - persoană care exercită atributele conducerii ţinând

cont de obiectivele, sarcinile, competenţele, respectiv
responsabilităţile specifice funcţiei (poziţiei) pe care o ocupă
într-o organizaţie
 Roluri - seturi de comportamente asociate unei anumite
funcţii sau poziţii ierarhice
 Categorii de roluri:
 interpersonale
 informaţionale
 decizionale

R. STANCIU © 2016 15
Rolurile interpersonale

 implică dezvoltarea şi menţinerea unor relaţii pozitive cu alte

persoane, atât din interiorul cât şi din exteriorul organizaţiei
 rolul de simbol (totalitatea sarcinilor legale şi sociale
necesare în reprezentarea organizaţiei – ceremonii, dineuri,
audienţe etc.)
 rolul de lider (implică activităţi de direcţionare şi coordonare
a activităţii subordonaţilor)
 rolul de legătură (menţinerea unui sistem de relaţii în
interiorul şi în exteriorul organizaţiei, între indivizi, între
grupuri sau între organizaţii în vederea atingerii obiectivelor
organizaţiei)

R. STANCIU © 2016 16
Rolurile informaţionale
 apar datorită fluxurilor informaţionale din cadrul unei
organizaţii ce au ca staţie de prelucrare mangerul.
 rolul de monitorizare (examinarea mediului în vederea
identificării şi strângerii de informaţii despre ceea ce ar putea
afecta organizaţia într-un fel sau altul)
 rolul de diseminare (distribuirea către subordonaţi a
informaţiilor importante şi utile pentru îndeplinirea sarcinilor
ce le revin)
 rolul de purtător de cuvânt (transmiterea informaţiilor
dispre organizaţie înspre exterior)

R. STANCIU © 2016 17
Rolurile decizionale
 relaţiilor interpersonale şi strângerea de informaţii servesc ca
intrări de bază pentru procesul de luare a deciziei
 rolul de întreprinzător (iniţierea unor schimbări care să
conducă la îmbunătăţirea activităţii din cadrul unităţii din
subordine)
 rolul de rezolvare a problemelor (managerul ia decizile sau
acţiunile corective în situaţii în care apar perturbaţii în
funcţionarea organizaţiei)
 rolul de alocare a resurselor (împărţirea optimă a tuturor
resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor)
 rolul de negociator (permite managerului să reprezinte
organizaţia în cadrul acelor negocieri care intră în sfera sa de
responsabilitate)
R. STANCIU © 2016 18
Aptitudini manageriale

 APTITUDINI - însuşiri individuale care condiţionează

obţinerea unei anumite performanţe
 aptitudile profesionale - abilitatea de a utiliza cunoştinţe,
metode, resurse specifice necesare desfăşurării muncii
 aptitudinile interpersonale - asigură abilitatea unui manager
de a lucra cu oamenii
 aptitudinile conceptuale - permit unui manager să analizeze
organizaţia ca un întreg
 aptitudinile analitice - implică utilizarea abordărilor şi
metodele ştiinţifice în rezolvarea problemelor manageriale
 importanţa relativă a acestor aptitudini diferă în funcţie de
poziţia ocupată de managerul respectiv

R. STANCIU © 2016 19
Evoluţia preocupărilor de
management în România
 1918 – ia fiinţă Asociaţia Generală a Inginerilor din România
(AGIR) - manifestă preocupări interesante în domeniul
organizării ştiinţifice a muncii

 1927 – se pun bazele Institutului Român de Organizare

Ştiinţifică a Muncii (IROM) – România să treacă din zona
empirismului în domeniul organizării raţionale cu ajutorul
ştiinţei

 Începând cu 1927 în Şcoala Politehnică din Bucureşti au

existat şi cursuri cu caracter economic şi administrativ:
economie politică, contabilitate, organizarea muncii

 1940 – profesorul Gheorghe Manea a redactat şi publicat un

manual în care se manifestă preocupări pentru organizarea
lucrului, contabilitate şi analiza costurilor.

R. STANCIU © 2016 20
Evoluţia preocupărilor de
management în România (continuare)
 După anul 1948 – desfiinţarea organismele manageriale existente în
perioada antebelică şi introducerea metodelor sovietice

 După 1965
 o oarecare deschidere spre occident
 iau fiinţă o serie de instituţii cu profil de cercetare şi învăţământ
în domeniu

 Începând cu 1972 (după vizita la nivel înalt din R.P.D.Coreeană şi

R.P.Chineză), managementul industrial decade în România

 Începând din 1990:

 apar posibilităţi din ce în ce mai mari de acces al decidenţilor la
metodele moderne de conducere
 se pune accent pe restaurarea rolului activităţii de conducere
 se recunoaşte necesitatea trezirii spiritului de întreprinzător.

R. STANCIU © 2016 21
ATRIBUTELE CONDUCERII
 însuşiri esenţiale ale unui obiect sau proces fără de care
acesta nu există şi nu poate fi conceput
 au o natură duală – apar ca obligaţii ale conducătorului, dar şi
ca drepturi ale acestuia faţă de subordonaţi
 prevederea
 organizarea
 coordonarea
 comanda/direcţionarea
 controlul
 se concretizează într-o serie de atribuţii şi sarcini →
delegarea de atribuţii

R. STANCIU © 2016 22