Ecrane electromagnetice multistrat pentru aparatura

electronică
Florin Doru IOSIF, Marius Aurel COSTEA∗

Abstract

This electromagnetic field compatibility paper presents a model for calculating the effectiveness of shielding
an electronic equipment with multilayer screens. The purpose of the screens is to protect the electronic
device against interfering electromagnetic radiation. Starting from the shielding and interaction coefficients
of the layers of a spherical screen, the basic principles of the calculation of multilayer shielding effectiveness
for electronic equipment are applied for different scenarios: screens made out of the same ferromagnetic
material, screens made out of different ferromagnetic and non-ferromagnetic materials and the screen within
screen case. For each of them, the advantages of a multilayer screen are highlighted by comparison with the
single layer shielding, achieved for equivalent conditions. Consequently, for sensitive electronic equipment,
the use of some multilayer shielding frames constitutes an ideal solution for electromagnetic compatibility
problems.

Keywords: electromagnetic compatibility, screen, electromagnetic shielding, shielding coefficient, multilayer

screen, coefficients of interaction between the layers of the screen, screen within screen

interacţiunii cu ecranul, este reflectată de

1. Introducere
Una din căile principale de asigurare a
compatibilităţii electromagnetice și de
realizare a stabilităţii echipamentelor
radioelectronice pe timpul funcţionării
acestora în condiţii perturbante de mediu o
constituie ecranarea ca mijloc de com-
batere a cuplajului parazit prin radiaţie.
Un ecran reprezintă o barieră metalică
plasată între două regiuni ale spaţiului, cu
scopul de a controla propagarea câmpurilor
electrice și magnetice dintr-o regiune în
alta. În practică, se poate ecrana sursa de
perturbaţii sau receptorul de perturbaţii
iar, în unele cazuri, ecranarea se face atât
la sursă, cât și la receptor.
Ecranarea reprezintă un proces complex
care este legat de propagarea și inter-
acţiunea câmpurilor electromagnetice ale
surselor de radiaţii în medii cu proprietăţi
electrice și fizice diferite care se
caracterizează prin reflexia, refracţia și
absorbţia energiei electromagnetice [1]-[6].
Astfel, unda electromagnetică, în cazul
∗
Florin Doru IOSIF: Univ.Prof., Facultatea de Știinţe
Inginerești, Lumina – The University of South-East Europe,
Bucureşti, România; doru.iosif@lumina.org
Marius Aurel, COSTEA: Lecturer, Facultatea de Știinţe
Inginerești, Lumina – The University of South-East Europe,
Bucureşti, România; marius.costea@lumina.org
suprafaţa acestuia și pătrunde parţial în
peretele ecranului unde este supusă
absorbţiei de materialul ecranului și
reflectată în repetate rânduri între pereţii
ecranului și, în ultimă instanţă, o parte din
energia undei pătrunde în domeniul
ecranat. Toate procesele enumerate mai
sus sunt însoţite de pierderi de energie
electromagnetică pentru unda incidentă.
Însă, așa cum se prezintă în lucrare, o
eficacitate mai bună poate fi obţinută prin
utilizarea unor ecrane combinate din mai
multe straturi (ecran multiplu sau multi-
strat), cu precădere nemagnetice (Cu, Al) și
magnetice (oţeluri speciale, permalloy etc.)
care alternează [5], [7]-[12].
2. Pereţii ecranelor cu mai multe straturi
Acţiunea mai bună de ecranare a
ecranelor cu straturi multiple, în com-
paraţie cu cele omogene, este determinată
de procesele fizice care se produc în
ecranele combinate [7]-[12]:
— reflexia energiei câmpului electro-
magnetic pe numeroasele limite de
separare a mediilor cu caracteristici
electrofizice diferite;
— acţiunea inversă favorabilă a dife-
ritelor straturi-ecran unul asupra
 ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, AUTOMATICĂ, vol. 62 (2014), Nr. 3
altuia, legată de interacţiunea
curenţilor turbionari induși în acestea,
ca urmare a impactului exterior al
câmpului purtător de perturbaţie;
— eliminarea efectului de saturaţie al
materialelor feromagnetice din com-
punerea ecranelor multistrat prin
protejarea lor preliminară cu ajutorul
metalelor cu conductivitate specifică
ridicată și permeabilitate magnetică
scăzută etc.
Cu toate că influenţa factorilor
enumeraţi mai sus are un caracter complex,
aportul fiecăruia dintre aceștia la creșterea
eficacităţii ecranării unui ecran cu straturi
multiple se manifestă în mod diferit. Astfel,
absorbţia energiei câmpurilor electro-
magnetice în straturile ecranului combinat
și acţiunile inverse reciproce ale straturilor
ecranelor se constată, în principal, la
frecvenţe înalte, în timp ce în cazul unui
câmp de perturbaţii de joasă frecvenţă, o
influenţă favorabilă asupra creșterii efica-
cităţii de ecranare o exercită proprietăţile
magnetice ale unui material feromagnetic
al ecranului multiplu [18]-[22].
Pentru evaluarea cantitativă a efica-
cităţii ecranării se utilizează:
— coeficientul de ecranare S E sau S H ,
egal cu raportul dintre amplitudinea
intensităţii câmpului electric sau
magnetic ce caracterizează câmpul de
perturbaţie într-un punct oarecare al
domeniului ecranat (E3, H3) și
amplitudinea intensităţii câmpului în
același punct în lipsa ecranului (E1,
H1), adică:
S E = E3 / E1 , S H = H 3 / H1 (1)
sau
— atenuarea ecranării ce se determină
ca mărimea inversă a coeficientului
de ecranare calcuată în dB [1]-[6].
În lucrare, se utilizează coeficienţii de
ecranare și deci ecranarea va fi cu atât mai
bună, cu cât aceștia vor fi mai mici.
Coeficientul de ecranare pentru ecranele
cu mai multe straturi se determină astfel:
— pentru un ecran cu două straturi:
S1S2 (2)
St =
1 − WW1 2
— pentru un ecran cu trei straturi:
97
S1S2 S3
St = (3)
1 2 ) (1 − W2W3 ) − WW
(1 − WW 2
1 3 S2
unde:
− S1, S2, S3 sunt coeficienţii de ecranare
ai diferitelor straturi-ecran, începând
cu cel exterior,
− W1 , W2 , W3 respectiv coeficienţii de
interacţiune ai straturilor-ecran [7]-
[12].
Coeficienţii de interacţiune sau factorii
de reacţie W stabilesc în ce măsură câmpul
magnetic perturbator este distorsionat de
câmpul creat de circulaţia curenţilor
turbionari în corpul ecranului sferic.
De regulă, la ecranele cu straturi
multiple, nu se utilizează mai mult de trei
straturi de protecţie. De asemenea, pentru
obţinerea efectului dorit, este necesar ca
straturile să fie izolate între ele.
În continuare, pe baza unui ecran sferic
cu straturi multiple, se examinează
principiile de bază ale calculului eficacităţii
ecranării aparaturii electronice cu ecrane-
multistrat împotriva câmpurilor magnetice
sinusoidale și în impulsuri. Totodată,
studierea proceselor de ecranare cu straturi
multiple prezintă interes sub două aspecte
importante: întrebuinţarea ca ecran de
protecţie a unei structuri combinate cu
straturi multiple și, în al doilea rând,
studierea proprietăţilor de protecţie ale
ecranelor diferitelor subansamble și blocuri
ale aparaturii aflate în corpul-ecran comun
al echipamentului, adică studierea siste-
mului ecran în ecran.
Ecranul sferic cu două straturi
feromagnetice. Pentru un ecran sferic cu
două straturi, coeficienţii de interacţiune ai
straturilor-ecran sunt:
( K / 2) − ( 2 / K )  sh ( kd ) (4)
W1 =
3ch ( kd ) +  K + ( 2 / K )  sh ( kd )
2  K − (1/ K )  sh ( kd )
W2 = (5)
3ch ( kd ) +  K + ( 2 / K )  sh ( kd )
unde:
K = kR / µ și k = (1 + j ) / δ ;
δ este adâncimea de pătrundere, d
grosimea ecranului și R raza ecranului
sferic (fig. 1), mărimi ce intră în notaţiile
K și k definite mai sus [7]-[12].
98 ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, AUTOMATICĂ,vol. 62 (2014), Nr. 3

Tabelul 2. Valorile coeficienţilor de interacţiune ai

straturilor

Coeficientul de Modul de dispunere a straturilor

interacţiune Fe-nFe nFe-Fe
W1 1/2 -1
W2 -1 2

Dacă se substituie valorile W1 și W2

Figura 1. Explicativă la modul de dispunere a
straturilor prezentate în tabelul 2, în relaţia (1) se
obţin coeficienţii:
În fig. 1, sunt prezentate două ecrane
sferice cu două straturi, cu dispunere S Fe−nFe = 2S1S2 / 3 (6)
diferită a straturilor, în care cu Fe este
notat stratul feromagnetic al ecranului, iar SnFe− Fe = S1S 2 / 3 (7)
cu nFe cel neferomagnetic.
În tabelul 1, pentru ecranul sferic cu De aici poate fi trasă concluzia că, în
două straturi, sunt calculate valorile cazul dispunerii stratului feromagnetic în
maxime ale coeficienţilor de interacţiune ai partea interioară a peretelui ecranului
straturilor ecranului și legătura existentă sferic multistrat, proprietăţile de protecţie
între aceștia și coeficientul de ecranare. ale acestuia sunt de două ori mai bune
decât în cazul dispunerii aceluiași strat în
Tabelul 1. Legătura între coeficientul de ecranare și direcţia sursei câmpului purtător de
coeficienţii de interacţiune ai straturilor perturbaţie.
Ecranare slabă Ecranare puternică Un interes considerabil îl prezintă
SH → 1 SH → 0 determinarea raportului optim al grosimilor
straturilor neferomagnetic și feromagnetic
pentru un ecran
 2, din ecranele multistrat combinate nFe-Fe.
 electromagnetic În fig. 2, este prezentat graficul de
W1 → 
 − 1, pentru un ecran variaţie în procente a grosimii optime a
W1  
magnetostatic stratului din cupru în raport cu grosimea
→0 pentru un ecran totală a peretelui ecranului realizat din
W2  1 / 2,
 electromagnetic cupru și oţel [23], în funcţie de mărimea K,
W2 → 
frecvenţa f și de adâncimea de pătrundere
 − 1, pentru un ecran
 magnetostatic în cupru δ Cu [8], [9].

După cum rezultă din datele prezentate

în tabelul 1 și din relaţia (2), folosirea drept
ecran al straturilor de protecţie identice
prin caracteristicile lor electrofizice con-
duce la creșterea coeficientului total de
ecranare St. Într-adevăr, numai în cazul
unor materiale diferite prin caracteristicile
lor electrofizice numitorul relaţiei (2) va fi
(1 − WW
1 2 ) >1
, în timp ce pentru materialele
identice (1 − WW
1 2 ) << 1
, fapt ce conduce la
creșterea coeficientului total de ecranare St
Figura 2. Variaţia în procente a grosimii stratului din
și la înrăutăţirea proprietăţilor de protecţie cupru în raport cu grosimea totală a
ale unui ecran cu straturi multiple. peretelui ecranului realizat din cupru și
În tabelul 2, sunt calculate valorile oţel

coeficienţilor de interacţiune ai straturilor Pe grafic, pot fi separate trei zone de

pentru aceste două cazuri, cu condiţia ca frecvenţă.
fiecare din straturi să exercite o acţiune de Prima zonă: reprezintă câmpurile de
ecranare considerabilă, adică: S1 , S 2 << 1 . joasă frecvenţă 0 kHz ... 0,5 kHz. În acest
domeniu, cel mai bun efect de ecranare îl
 ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, AUTOMATICĂ, vol. 62 (2014), Nr. 3
dă un ecran omogen numai din oţel. Acest
lucru este determinat de faptul că, în gama
de frecvenţe menţionate, ecranarea
electromagnetică practic lipsește, acţiunea
de ecranare a stratului de cupru este
neînsemnată și întregul efect de protecţie
se obţine datorită stratului de oţel care
funcţionează în cazul dat în regim
magnetostatic.
Zona a doua: cuprinde gama de
frecvenţe 0,5 kHz ... 10 kHz. Pentru acest
domeniu, se recomandă folosirea unor
grosimi identice ale straturilor de cupru și
oţel. În acest caz, acţiunea stratului de
cupru începe să se manifeste în regim
electromagnetic, stratul de oţel continuă să
funcţioneze în regim magnetostatic.
Zona a treia: se extinde asupra gamei de
frecvenţe de la 10 kHz ... 20 kHz până la
frecvenţe înalte. Atât cuprul, cât și oţelul
funcţionează în acest caz în regim
electromagnetic după principiul curenţilor
turbionari. Din fig. 2, rezultă că, odată cu
creșterea frecvenţei, se micșorează
grosimea optimă a stratului de cupru, iar
cea a stratului de oţel crește.
Procedeele examinate anterior se referă
la studierea proprietăţilor de protecţie ale
ecranelor combinate cu straturi multiple
pentru câmpuri sinusoidale. În procesul de
traversare al peretelui metalic al ecranului
de un câmp de perturbaţii puternice în
impulsuri, spectrul de frecvenţe al acestuia
se deplasează într-un domeniu de frecvenţe
mai joase, spre deosebire de câmpurile
sinusoidale la care frecvenţa de acţionare
rămâne constantă pentru toate straturile.
Ca urmare, la aceasta, în cazul unor
perturbaţii în impulsuri, asupra fiecărui
strat următor al ecranului cu straturi
multiple acţionează un câmp în impulsuri cu
un spectru de frecvenţe mai joase decât
spectrul perturbaţiilor exterioare. Aceasta
conduce la faptul că valorile coeficienţilor
de interacţiune pentru aceleași straturi ale
ecranului în cazul acţiunilor sinusoidale și în
impulsuri să difere între ele.
Astfel, dacă în cazul unui ecran sferic cu
două straturi, stratul nFe la exterior și Fe la
interior care asigură o ecranare bună
( S1 , S 2 << 1 ), coeficienţii de interacţiune la
impactul sinusoidal sunt W1 = −1 și W2 = 2 ,
în cazul impactului în impulsuri vor avea
valorile W1 = −1 și W2 = 0 , deoarece în
99
această situaţie, cel de-al doilea strat
feromagnetic este deja supus unui impact
de joasă frecvenţă care corespunde unui
domeniu cu ecranare slabă. Deci,
coeficientul total de ecranare magnetică al
unui ecran cu straturi multiple în cazul
perturbaţiilor în impulsuri va fi:
St = S1S 2 (8)
Cu alte cuvinte, dacă se ţine cont de
saturaţia stratului feromagnetic, coefi-
cientul total de ecranare nu depinde de
modul de dispunere al straturilor, fiind
determinat numai de proprietăţile lor de
protecţie. Totodată, trebuie avut în vedere
faptul că parametrii câmpului în impulsuri
care acţionează asupra celui de-al doilea
strat diferă de parametrii perturbaţiilor
exterioare, fiind determinaţi de carac-
teristicile constructive și electrofizice ale
primului strat al ecranului.
Ecranul în ecran. Până în prezent, s-a
considerat că între straturile ecranului
multistrat există un interval izolant, însă
acesta este infinit de subţire. Dacă
mărimea acestuia este finită, atunci se
obţine un ecran dispus în ecran.
Se examinează două cazuri importante:
primul: când spaţiul între straturile
ecranului este comparabil cu grosimea
pereţilor lui, ecranul dublu și, al doilea:
când dimensiunile liniare ale ecranului
interior se deosebesc considerabil de
dimensiunile ecranului exterior, ecranarea
locală a diferitelor blocuri și module ale
aparaturii electronice aflate în corpul
comun al ecranului, ecranul în ecran.
În primul caz, dacă se pleacă de la
relaţia (3) pentru un ecran cu trei straturi și
se ţine seama de faptul că stratul mediu
este un dielectric, se obţine [8]-[12]:
S1S 2
St = (9)
1 − NWW
1 2
3
unde: N = ( R1 / R2 ) , R1 și R2 , respectiv
razele ecranelor sferice interior și exterior.
Ca și în cazurile anterioare, pe timpul
folosirii ecranelor cu două straturi ca mijloc
de protecţie împotriva perturbaţiilor
sinusoidale, este oportună folosirea unor
materiale diferite. Totodată, prin creșterea
spaţiului dintre ecrane cresc proprietăţile
de protecţie totale ale ecranului dublu. În
cazul perturbaţiilor în impulsuri, deoarece
100 ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, AUTOMATICĂ,vol. 62 (2014), Nr. 3
W2 → 0 , distanţa între ecrane nu exercită o
influenţă considerabilă asupra proprietăţilor
de protecţie ale acestora.
Folosirea unor straturi dielectrice subţiri,
egale ca grosime cu straturile metalice ale
ecranului, nu asigură un efect considerabil.
Eficacitatea de protecţie faţă de ecranul
combinat fără distanţă între pereţi este de
10 % ... 15 %.
Creșterea distanţei între ecrane exercită
o influenţă considerabilă asupra creșterii
proprietăţilor de protecţie ale sistemului
ecran în ecran. O asemenea lege se
păstrează până când se asigură acţiunea
inversă a unui ecran asupra celuilalt. Dacă
dimensiunea liniară a ecranului interior este
cu mult mai mică decât a celui exterior,
atunci W2 → 0 și coeficientul total de
ecranare este St=S1S2,
(1 − WW
1 2 ) →1
. Totodată,
ecranării locale în comparaţie cu cea totală
oferă un câștig considerabil, nu numai din
punct de vedere economic, ci și în
asigurarea unui efect de ecranare mai bun.
Pentru exemplificare, se compară cele
două variante de ecranare. În prima
variantă, protecţia împotriva unui câmp
sinusoidal de înaltă frecvenţă este asigurată
de un ecran sferic continuu dintr-un
material neferomagnetic având conduc-
tivitatea specifică σ , raza R2 și grosimea
peretelui 2d . În cea de-a doua variantă,
sistemul ecran în ecran, ecranele au
configuraţia identică și sunt confecţionate
din același material cu conductivitatea
specifică σ . Se admite că raza ecranului
exterior este R1 și a celui interior este R2 ,
cu R1 >> R2 . Ecranele au aceeași grosime a
pereţilor: d1 = d 2 = d . Astfel, în prima
variantă coeficientul de ecranare este
evaluat prin relaţia:
S I = 3 2δ exp ( −2d / δ )  / R1
Pentru sistemul ecran în ecran,
coeficientul de ecranare este dat de
relaţia:
S II = 18δ 2 exp ( −2d / δ )  / ( R1R2 )
Raportul S I / S II va avea valoarea:
(
S I / S II = R2 / 3 2δ ) (12)
Dacă în cazul ecranării de înaltă
frecvenţă R2 / δ >> 1 , atunci: S I >> S II ,
deci utilizarea sistemului ecran în ecran
oferă un câștig evident în comparaţie cu
ecranarea generală pentru condiţii
echivalente.
3. Discuţii
Din studiul ecranului sferic cu două
straturi rezultă că pentru realizarea unor
proprietăţi de protecţie înaltă, la ecranele
cu straturi multiple trebuie utilizată o
combinaţie de metale feromagnetice și
neferomagnetice diferite prin proprietăţile
lor electrofizice.
Din cauza valorilor diferite ale
coeficienţilor de interacţiune pentru
straturile unui ecran din materiale
deoarece magnetice și nemagnetice, o problemă
importantă din punct de vedere constructiv
utilizarea
o constituie modul de dispunere a
straturilor în raport cu sursa câmpului
purtător de perturbaţii. Astfel, din punct de
vedere al micșorării probabilităţii de
saturaţie totală a materialului magnetic și
deci al îmbunătăţirii proprietăţilor de
protecţie ale acestuia, este oportun ca
stratul feromagnetic să se plaseze în
spatele celui neferomagnetic care are un
rol de protecţie preliminară a materialului
magnetic al ecranului împotriva saturaţiei,
proprietăţile de protecţie ale ecranului
astfel realizat fiind de două ori mai bune
decât în cazul dispunerii aceluiași strat în
direcţia sursei câmpului purtător de
perturbaţie.
În ceea ce privește raportul optim al
grosimilor straturilor feromagnetic și
neferomagnetic din ecranele combinate,
odată cu creșterea frecvenţei, rezultă că
grosimea optimă a stratului de cupru-nFe se
micșorează, iar cea a stratului de oţel-Fe
crește.
Referitor la studiul ecranului dispus în
(10)
ecran, după cum atestă calculele, utilizarea
ecranării locale în comparaţie cu cea totală
oferă un câștig în ceea ce privește
asigurarea unui efect de ecranare mai
mare.
(11) Metodologia prezentată, exemplificările
abordate și concluziile ce rezultă din
tratarea principiilor de bază în calculul
eficacităţii ecranării aparaturii electronice
cu ecrane multistrat, mai puţin evidenţiate
în literatura de specialitate recentă,
 ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, AUTOMATICĂ, vol. 62 (2014), Nr. 3
constituie un material util pentru
specialiștii din domeniul proiectării și
compatibilizării echipamentelor electrice și
electronice.
4. Concluzii
În studiul compatibilităţii electro-
magnetice, ecranarea constituie singura
cale de protejare a echipamentelor
împotriva cuplajului parazit prin radiaţie.
Teoria ecranării implică o fenomenologie
complexă, legată de modul de calcul, de
proiectare și de evaluare și, adesea, greu
de realizat din punct de vedere al
specialiștilor care se ocupă cu compa-
tibilizarea aparaturii electronice (material,
grosime, formă).
Plecând de la acest deziderat,
contribuţia acestei lucrări o reprezintă
metodologia propusă pentru evaluarea unei
ecranări multistrat și evidenţierea avan-
tajelor acesteia în comparaţie cu ecranarea
generală realizată pentru condiţii
echivalente.
Astfel, pe baza ecranului sferic cu
straturi multiple s-au examinat principiile
de bază ale calculului eficacităţii ecranării
aparaturii electronice cu ecrane multistrat
din același material feromagnetic, din
materiale diferite feromagnetic și nefero-
magnetic și cazul ecranului în ecran.
Deoarece atât testele de emisie, cât și
testele de susceptibilitate cuprind pecizări
privind perturbaţiile radiate, iar aceste
teste sunt obligatorii pentru omologarea
oricărui produs electronic, problema
ecranării, în scopul protejării echipamen-
telor radioelectronice faţă de perturbaţii și,
în special, faţă de perturbaţiile electro-
magnetice de putere [6], [17], capătă o
mare importanţă practică, încât pentru
echipamentele electronice sensibile,
ecranarea multistrat poate constitui soluţia
ideală de compatibilizare electromagnetică.
5. Acknowledgment
This work was financially supported by the
IT&C Department of Lumina of the University of
South-East Europe, Bucureşti, România.
6. Resurse bibliografice
[1] Bădic, M., Pîslaru-Dănescu, L., Ștefan, M.,
Bazele ecranării electromagnetice [Funda-
mentals of electromagnetic shielding], Vol. I
și Vol. II, Editura ELECTRA, București, 2007
și 2009.
101
[2] Schwab, J.A., Kurner, W.W., Compati-
bilitate electromagnetică [Electro-magnetic
compatibility], Editura AGIR, București,
2013.
[3] Pitică, D., Proiectare antiperturbativă în
sisteme electronice [Design antiperturbative
electronic systems], Editura Albastră, Cluj-
Napoca, 2000.
[4] Ignea, A., Introducere în compatibilitatea
electromagnetică [Introduction to Electro-
magnetic Compatibility], Editura de Vest,
Timişoara, 1998.
[5] Radu, S., Introducere în CEM-Ecranarea
aparaturii electronice [Introduction to EMC-
Shielding electronics], Vol.I, Editura Gh.
Asachi, Iaşi, 1995.
[6] Iosif, F.D., Compatibilitate electro-
magnetică. Perturbaţii electromagnetice de
putere [EMC. Electromagnetic Interference
Power], Editura ATM, Bucureşti, 2008.
[7] Wolfsperger, H., Elektromagnetische
Schirmung. Theorie und Praxisbeispiele
[Electromagnetic shielding. Theory and
Practice Examples], Springer Verlag, 2008.
[8] Apollonski, S.M., Rascet elektromagnitnîh
ekraniruiuşcih obolocek [Calc.ulation of the
electromagnetic shielding shells], Leningrad,
Ed.Energoizdat, 1982.
[9] Kneazaev, A.D., Elementî teorii i praktiki
obespecenia elektromagnitnoi savmesti-
mosti radioelektronîh sredstv [Theoretical
and practical elements in achieving EMC
radio electronic means], Ed. Radio i Sviazi,
1984.
[10]Kaden, H., Wilberstrome und Schirmung in
der Nachrichtentechnik [Wilberstrome and
shielding in communication engineering],
Springer Verlag, Berlin, Heidelberg, New
York, 1959.
[11]Vonsovski, S.V., Teoria modernă a
magnetismului [The modern theory of
magnetism], Editura Tehnică, București,
1956.
[12]White, D.R.J., Eledtromagnetic Shilding
Materials and Performance, Ed. Don White
Consultants, USA, 1988.
[13]Ziolkowski, M., Gratkowski, S.R., “Shielding
from external magnetic fieds by rotating
nonmagnetic conducting cylindrical shell” in
IEEE Transactions on EMC, August 2009, Vol.
51, nr.3.
[14]Charoy, A., Compatibilité Electro-
magnetique [Electromagnetic compa-
tibility], Vol. I, II, III, IV, Dunod, Paris, 1992.
[15]Chatterton, A.P., Houlden, A.M.,
Electromagnetic Theory to Practical Design,
Ed. John Wiley & Sons Ltd., England, 1992.
[16]Degauque, P., Hamelin, J., Electro-
magnetic Compatibility, Oxford University
Press, England, 1993.
[17]Gavriloaia, Gh., Analiza numerică a
102 ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ, AUTOMATICĂ,vol. 62 (2014), Nr. 3
câmpului electromagnetic, Editura Teora,
București, 2001.
[18]Vasilescu, M., Maricaru, M., Vărăticeanu,
B.,Costea, M., “An efficient integral method
for the computation of the bodies motion in
electromagnetic field”, in EEA, 2012, Vol.
57, no. 2, pp. 144-145.
[19]Vărăticeanu, B., Maricaru, M., Vasilescu, M.,
Costea, M., “Eddy current integral
formulation for electromagnetic field and
forces computation in domains with
permanent magnets, nonlinear media and
moving bodies”, in Revue Roumaine des
Sciences Techniques, 2012, Vol. 57, No. 2.
[20]Costea, M. A., Vărăticeanu, B. D., Bălan,
C.,”The actuating time of an electromagnet
excited by DC voltage”, in EEA, 2012, Vol.
60, nr.1, pp.50-53.
[21]Costea, M.A., Vasilescu, G.M., Vărăticeanu,
B.D., “Calculul direct al timpului de
acţionare al unui electromagnet de curent
continuu”, (The Direct Computation Of The
Actuating Time Of A Direct Current
Electromagnet), in EEA, 2011, Vol. 59, nr. 4,
pp. 37-41.
[22]Costea, M.A., Vasilescu, M., “The Actuating
Time of an Electromagnet with Nonlinear
Ferromagnetic Armature”, in EEA, 2011,
Vol. 59, nr. 3, pp 62-70.
[23]Iosif, F.D., Contribuţii privind studiul
acţiunii perturbaţiilor electromagnetice de
putere asupra mijloacelor radioelectronice
[Contributions to the study of the action of
electromagnetic disturbances power on the
electronics means], Editura ATM, Bucureşti,
1996.
7. Biography
Florin Doru IOSIF was born in
Focșani (România), on August 14,
1950.
He graduated the Military
Technical Academy, Faculty for
Communications and Military
Electronic Systems, in Bucharest, Romania, in
1974.
He received the PhD degree in electronics and
telecommunications engineering from the
Military Technical Academy, of Bucharest
(Romania), in 1996.
He is Professor at the LUMINA - The University
of South-East Europe, in Bucharest (Romania).
His research interests concern electromagnetic
compatibility, materials and electronic
components.
Marius-Aurel COSTEA was born
in Buzău (România), on December
7, 1982.
He graduated the “Politehnica”
University, Faculty of Electrical
Engineering in Bucharest, Romania, in 2006.
He received the PhD degree in electrical
engineering from the same university, in 2011.
He is lecturer at the LUMINA - The University of
South-East Europe, in Bucharest (Romania).
His research interests concern power
electronics, electric machines and numerical
field computation.