CAPITOLUL 1

1.1 Stadiul cunosterii.

1.1.1 Scurt istoric.

Kenucky Fried Chicken (KFC) este un lant de restaurante de tip fast food care se
ocupa cu comercializarea produselor din pui gatite dupa reteta Colonelului Harland
Sanders.
In anul 1964, in peste 600 de restaurante situate atat in SUA cat si in Canada, se
vindea pui pregatit dupa reteta Colonelui. In acelasi an, el si-a cedat drepturile de pregatire
a puiului unui grup de investitori care il includea si pe John Y. Brown Junior, cel care mai
tarziu a fost guvernator al statului Kentucky, din 1980 pana in 1984. Colonelul Sanders a
ramas purtatorul de cuvant al companiei.
In anul 1976, in urma unui sondaj, Colonelul Sanders ocupa locul 2 in randul
personalitatilor cele mai populare in SUA.
Administrata de noii proprietari, societatea pe actiuni Kentucky Fried Chicken s-a
dezvoltat rapid; in ianuarie 1969 a fost listata la bursa din New York. Peste 3500 de
restaurante din intreaga lume au inceput sa opereze sub licenta in momentul in care
Heublein Inc. a achizitionat KFC Corporation pentru 285 milioane dolari.
KFC a devenit filiala a R.J. Reynolds Industries cand Heublein a fost achizitionata de
aceasta in 1982. In 1986, KFC a fost achizitionata de catre PepsiCo Inc. pentru 840
milioane dolari. In prezent, impreuna cu alte patru marci de lanturi de restaurante, formeaza
compania Yum!Brands International, cea mai mare companie de restaurante din lume ca
numar de unitati.

1.1.2. Obiectul de activitate

KFC(Kenucky Fried Chicken) este restaurant de tip fast food, se ocupa cu

comercializarea produselor din pui proaspat, preparate dupa reteta originala care este
formata din 11 plante si condimenete secrete si are ca domeniu de activitate alimentatia
publica.

1.1.3. KFC in Romania

1
 In parilie 1997 se deschide primul restaurant pe Bulevardul Magheru din Bucuresti,
cu un numar de 50 de angajati. Dupa 10 ani CA a companiei ajunge la aproximativ
16.000.000 euro, cu un numar de peste 1000 de angajati in cele 25 de restaurante (10
restaurante in Bucuresti si 15 in tara).
In Romania, KFC(Kenucky Fried Chicken) functioneaza sub contract de franciza
prin licenta acortadata companiei S.C. US FOOD NEWTORK S.A. cu sediul social Blvd.
Gheorghe Magheru, nr. 28-30, sct. 1, Bucuresti.Cod fiscal: R6645790, Registrul
Comertului: J40/24660/1994
Captal social S/V: 92500 RON

1.1.4. Standarde unitare

Si in Romania, conceptul promovat este similar celui din peste 100 de tari in care
este prezent astazi brandul: restaurant cu servire rapida, cu produsul de baza din carne de
pui, preparat dupa o reteta proprie.
Franciza acordata partenerului roman Dl Lucin Vlad este una clasica, ce prevede
respectarea standardelor complexe ale grupului, incepand cu stilul de amenajare al
locatiilor, continuand cu standardele de servicre si terminand cu cele privind calitatea
produselor ori politica de resurse umane.

1.1.5. Cresterea cifrei de afaceri

Cu sase locatii noi numai in 2006, afacerea KFC a ajuns la finalul anului trecut la
20 milioane de euro. In perioadele premergatoare sarbatorilor religioase se inregistreaza
usoare scaderi ale cifrei de afaceri din cauza consumului redus al produselor.
Vanzarile restaurantelor KFC au inregistrat o crestere de 15- 20% anual. In ceea ce
priveste rezultatele obtinute in 2006, acestea se datoreaza atat unei cresteri a cifrei de
afaceri a unitatilor existente, cat si aportului celor sase restaurante nou deschise.

1.1.6 Concurenta KFC-ului

Principalul concurent al KFC-ului este McDonald’s deoarece si acesta este

restaurant de tip fast food cu servire rapida si exista o mare asemanare intre meniuri.

2
 1.1.7. Organigrama personalui in cadrul SC US FOOD NEWTORK SA

DIRECTOR GENERAL

DEZVOLTARE
JURITIC CALIT.PROD SECRETARIAT
HR SI PROTOCOL
BRAND MANAGER
INSP.
PSI FINANCIAR-
ARIA MANAGER MARKETING
PM CONTABIL

EXPERT
TEHNIC DIR. DIR. CONTABIL
APROVIZIONARE HR
MARKETING
SI DESFACERE
SEF ASIST SEF
TEHNIC MARKETING ASIST HR CONTABIL
TRAINING
TEHNICIENI CONTABIL

MNG
TRAINING
CTB. CASIER
JUNIOR
ASIST
TRAINING F.M.

DIR. REST.
AJ. OSPATAR

CASIERI
MANAGERI CSW(FOH) SPV

FSW(BOH) SPV BUCATARI

3
 1.2. Contabilitatea si legislatia ce vizeaza salariile

1.2.1. Modificari si noutati valabile incepand cu data de 01.01.2008

1.3.1.Sistemul datoriilor si creantelor privind personalul
Prezentarea factorului muncă în contabilitate trebuie să reflecte rolul personalului în
activitatea economică a întreprinderii ca principal creator de valori şi ca beneficiar al unei
remuneraţii pentru munca prestată sub formă de salariu. Sistemul de salarizare din ţara
noastră aprobat prin Legea 53 / 24.01.2003 (Noul Cod al Muncii), are în vedere ca
principală componentă drepturile salariale care reprezintă elementele prevăzute în
contractul de muncă asupra cărora s-a căzut de comun acord .Fie că este vorba de unităţi
unde salariile se stabilesc prin negociere, odată cu încheierea contractului colectiv de
muncă sau de unităţi bugetare pentru care sistemul de salarizare se aprobă prin hotărâri ale
Guvernului, elementele componente ale salariului trebuie să răspundă la următoarele
cerinţe:
- să reprezinte echivalentul forţei de muncă;
- să asigure prin sporuri de salariu, recompense pentru condiţiile în care se
desfăşoară munca (vătămătoare, grele, periculoase sau viciate de anumite noxe);
- să constituie un stimulent pentru un nivel mai ridicat de calificare profesională;
Datoriile privind personalul cuprind:
Salariul este un venit care recompensează munca depusă,adică preţul muncii
închiriate şi utilizate de un întreprinzător pe baza de contract.Ţinând seama de faptul că
orice activitate se concretizează în final în bunuri economice,care se transformă în bani,în
venit,prin intermediul preţului la piaţă ,iar acest venit se distribuie tuturor celor ce au
contribuit la obţinerea lui,rezultă că salariul reprezintă venitul care se încasează de cei ce
şi-au adus aportul la crearea bunurilor economice respective.
Salariul de bază,numit si salariu de încadrare,ca principal element al sistemului de
salarizare trebuie să reprezinte cea mai importantă componentă în câştigul
personalului.Nivelul acestuia se stabileşte prin negocieri individuale între patronat şi
salariaţi,în funcţie de salariul minim brut pe ţară şi este regăsit în contractul individual de
muncă. Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu
salariul de bază minim brut pe ţară,stabilit in cadrul Contractului colectiv de muncă unic la
nivel naţional.
Începând cu 01.01.2008 salariul de bază minim brut pe ţară este, de 500 lei,
conform Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010,încheiat
conform art.10 şi 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii,
Solidaritaţii Sociale şi Familiei cu nr. 2.895 din 21 din 29 decembrie 2006. Acest cuantum
al salariului minim este obligatoriu pentru toate categoriile de salariaţi din România, cu
excepţia celor pentru care salariul este reglementat prin lege şi pentru care se aplică salariul
minim stabilit prin HG, adică 500 lei.
Factorii in funcţie de care se stabileşte salariul de bază pentru fiecare salariat sunt
calificarea,importanţa,complexitatea atribuţiilor de serviciu,pregătirea si competenţa
profesională. Orice persoană juridică poate stabili propria sa grila internă privind limitele

4
de încadrare ale salariului,pentru fiecare departament,şi în cadrul acestuia,pentru fiecare
post,ajutând astfel la o mai buna bugetare a cheltuielilor.
Sporurile reprezintă elemente accesorii la salariul de bază,mentionat in art.155 din
Codul muncii.în legislaţie şi în contractele colective se regăsesc,drept cele mai importante
sporuri la salariul de bază urmatoarele:
 sporul de vechime în muncă
 sporul pentru condiţii deosebite de muncă,grele,periculoase ori penibile(ultima
categorie rezultând din contractul colectiv de muncă la nivel naţional)
 sporuri pentru orele suplimentare(în condiţiile art.120, alin.1 din Codul Muncii,
respectiv dacă nu s-a acordat, în compensare, timp liber corespunzător)
 sporul pentru muncă de noapte
 sporul pentru condiţii de izolare
 sporul pentru fidelitate si confidenţialitate
 sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihică
 sporuri pentru exercitarea unor funcţii suplimentare
In sistemul legal actual,conceptual,sporurile nu sunt bonusuri (recompense,
gratificaţii).Ele constituie,în principal,un factor compensatoriu pentru anumite condiţii de
munca sau pentru întrunirea de către angajat a unor cerinţe speciale.
Adaosurile la salariul de bază,menţionate în art.155 din Codul Muncii se regăseşte
în legislaţie si în contractele colective de muncă sub urmatoarele forme:
 adaos pentru rezultatele muncii în acord
 premiile acordate din fondul de premiere calculat,într-o anumita proporţie,din
fondul de salarii realizat lunar şi cumulat
 alte sporuri convenite colectiv sau/şi individual cu angajatorii
 premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună a anului(pentru care se
face premierea)
Premiile nu au,de regula,un regim prestabilit,constant şi obligatoriu(dacă nu sunt
stabilite ca atare prin contractele colective sau/şi individuale de muncă).Ele au caracter de
bonus-uri şi sunt facultative.
Indexările de salarii reprezintă sume rezultate din aplicarea unui procent stabilit de
lege la salariul de bază ca urmare a cresterii preţurilor.
Indexarea legală constă în utilizarea unui sistem de indexare procentuală a salariilor
de bază,stabilit periodic prin hotărârea guvernului,în vederea protecţiei sociale a
salariaţiilor în condiţiile creşterii preţurilor şi tarifelor şi ale existenţei inflaţiei.Aceasta
acoperă doar o parte din rata inflaţiei(maxim 70%) şi are caracter obligatoriu doar pentru
autorităţile şi instituţiile publice(unităţile bugetare) ,pentru restul societăţilor acordându-se
în funcţie de resursele financiare.
Indexarea conventională constă în adăugarea unei clauze de indexare în cuprinsul
contractului colectiv/individual de muncă prin care:
 salariul variză direct,fără o altă negociere ,în funcţie de evolutia factorilor
economici
 fie,în anumite situaţii,salariul se revizuieşte pe cale amiabilă.
Clauza de indexare poate fi inclusa de la bun început în contractul individual de
muncă sau să se convină ulterior,prin act adiţional la contractul respectiv.
Compensările sunt sume fixe care se acordă indiferent de mărimea salariilor pentru
acoperirea periodică creşterii preţurilor.
Avantajele în natură sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terţi
sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă sau a unei relaţii

5
contractuale între parţi,după caz. Plata în natură, stabilita prin negocieri colective în unităţi,
nu poate depăsi 30% din salariu. Plata în natură a unei părţi din salariu, în condiţiile
stabilite la art. 160 din Codul muncii, este posibilă numai dacă este prevazută expres în
contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă .Acestea pot
include,dar nu sunt limitate la:
 utilizarea oricărui bun,inclusiv a unui vehicul de orice tip,de patrimoniul afacerii,în
scop personal,cu excepţia deplasării pe distanţa dus-întors de la domiciliu la locul
de muncă
 cazare,hrană,îmbracaminte,personal pentru munci casnice,precum şi alte bunuri şi
servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decat preţul pieţei
 anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului
 abonamentele şi costul convorbirilor telefonice,inclusiv cartele telefonice,în scop
personal
 permise de călătorie pe orice mijloc de transport,folosite în scop personal
 prime de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii proprii sau alt
beneficiar de venituri din salarii,la momentul plăţii primei respective,altele decât cele
obligatorii
 contravaloarea folosinţei unei locuinţe în scop personal şi a cheltuielilor conexe de
întreţinere,cum sunt cele privind consumul de apă,consumul de energie elctrică şi termică şi
altele asemenea,cu excepţia celor prevăzute in mod expres la art.55 alin.(4) lit.c) din Codul
fiscal
Avantajele în bani pot fi:
 sumele primite pentru procurarea de bunuri şi servicii
 sumele acordate pentru distracţii sau recreere
Indemnizaţia pentru concediul de odihnă in conformitate cu prevederile Legii 53 /
2007 salariaţii încadraţi în baza unui contract de muncă, au dreptul, în fiecare an
calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 20 zile lucrătoare,
pentru munca prestată, indiferent de domeniul de activitate.Salariaţii încadraţi în gradele de
invaliditate şi cei care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, precum şi cei
care lucrează în locuri de muncă unde există astfel de condiţii, potrivit Legii 53 / 2007 au
dreptul în fiecare an la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată minimă de 3 zile
lucrătoare.
Pe durata concediului de odihnă, salariaţii au dreptul la o indemnizaţie stabilită în
raport cu numărul zilelor de concediu înmulţite cu media zilnică a salariului de bază,
sporurile de vechime, şi după caz indemnizaţia de conducere, indemnizaţia de merit luate
împreună, din luna în care se efectuează concediul.Indemnizaţia se plăteşte salariaţilor cu
cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu.Compensarea în bani a concediului de odihnă
neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Ajutoarele şi protecţia socială cuprind:
 ajutorul în caz de deces al angajaţilor se stabileşte anual prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu pe
econimie prognozat, şi se acordă asiguratului ori membrilor de familie sau persoanelor din
afara familiei care au suportat cheltuieli ocazionale de deces,in baza certificatului de deces
 ajutorul în caz de maternitate constă în concediu plătit pentru sarcină şi
lăuzie;potrivit actelor normative în vigoare, angajatele beneficiază de un concediu plătit
pentru maternitate de 126 zile din care 63 de zile înainte de naştere şi 63 de zile după
naştere;aceste două concedii se compensează între ele în cadrul celor 126 zile

6
 -ajutorul pentru incapacitate temporară de muncă se acordă angajaţilor cu
contracte de muncă pe durată nedeterminată, pentru incapacitate provocată de boală sau de
accident; baza de calcul a indemnizatiilor de asigurări sociale se determină ca medie a
veniturilor lunare la care s-a calculat contribuţia individuala de asigurări sociale in lunile
respective
Potrivit Legii nr.142/1998,salariaţii din cadrul societăţilor comerciale,regiilor
autonome şi din sectorul bugetar ,precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte
persoane juridice sau fizice care se încadrează personal prin încheierea unui contract
individual de muncă pot primi o alocaţie individuală de hrană,acodrdată sub forma
tichetelor de masă,suportată integral,pe costuri,de către angajator.
Contribuţia pentru asigurările sociale(CAS)
Legislaţia aplicabilă vigoare este Legea nr.19/2000 privind pensiile şi alte drepturi
de asigurări sociale,cu modificările şi completările ulterioare,publicată în Monitorul Oficial
nr.140 din 1 aprilie 2000
Contribuţia pentru asigurările sociale(CAS) generează datorii si creanţe atât pentru
unitaţile care utilizează forţa de muncă în baza unui contract individual de muncă,cât şi
pentru angajaţii acestora şi se determină prin aplicarea cotei de impozitare asupra bazei de
calcul.
a)Contribuţia unităţii la asigurările sociale se stabileşte anual în baza Legii
nr.19/2000 şi este diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă.Pentru anul 2007 sunt
stabilite în baza Art. 22 din Legea nr. 487 din 27 decembrie 2006 a bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul 2007 următoarele cote de taxare:
 pentru condiţii normale de muncă 29%
 pentru condiţii deosebite de muncă 34%
 pentru condiţii speciale de muncă 39%
b)Contribuţia personalului la pensia suplimentară se plăteşte de către toţi salariaţii
cuprinşi în sistemul asigurărilor sociale şi reprezintă 9.5% din salariul brut de
încadrare.Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul
asiguratilor nu poate depăsi plafonul a de cinci ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Contribuţia personalului pentru asigurările sociale nu se reţine de la salariaţi pentru
perioadele nelucrate şi consemnate ca atare în carnetul de muncă,pe perioade care,prin
urmare,nu constituie vechime utilă la pensie.
Contribuţia individuală de asigurări sociale de stat datorată de asiguraţi se reţine din
salariu şi se virează lunar de către angajator la Casa teritorială de pensii în raza căreia se
află sediul acestuia. De asemenea, plătitorii de contribuţii de asigurări sociale au obligaţia
de a depune lunar, pana la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se depun
declaraţiile, Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor si a obligaţiilor de plată
către bugetul asigurărilor sociale de stat. Această declaraţie se depune la Casa Judeţeana
de Pensii, respectiv Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Contribuţia la asigurările sociale de sănătate(CASS)
Legislaţia aplicabilă se regaseste in Legea nr.327 din 10 noiembrie 2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
Fondul asigurărilor sociale de sănătate este un fond special care este constituit din:
a)contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate este datorata lunar de către
toate persoanele juridice care utilizează forţa de muncă pe baza contractului individual de

7
muncă şi se stabileşte conform Legii nr.95/2006 prin aplicarea procentului de 6% asupra
fondului de salarii realizat.
b)contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate este datorată de către
toţi salariaţii angajati potrivit legii,cu contract de muncă sau contract civil şi se calculează
prin aplicarea unei cote de 6,5% asupra salariului lunar brut.
Contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se deduce din impozitul pe
salariu,obligativitatea virării contribuţiei pentru asigurările sociale revenind persoanei
juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă.
Plătitorii de contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate au obligaţia de a
declara lunar contribuţiile sociale la organul fiscal competent,până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.Angajatorii au obligaţia
să anunţe casa de asigurări de sănătate pentru orice schimbare care are loc in nivelul
veniturilor.
Plata contribuţiilor se efectuează de către angajatori,pe bază de ordine de plată
pentru Trezoreria statului,întocmite distinct,pentru fiecare contribuţie,către casele de
asigurări de sănătate.
Contribuţia la fondul de şomaj
Legislaţia aplicabilă se regaseste in Legea nr.76 din 16 ianuarie 2002,privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă,publicată în
Monitorul Oficial nr.106 din 6 februarie 2002).
Contribuţia la fondul de şomaj este datorată de toate întreprinderile care angajează
pe bază de contract de muncă,personal român.Aceasta este suportată atât de salariat,cat şi
de unitatea unde îşi desfăşoară activitatea .
a)Contribuţia unităţii la fondul de şomaj este datorată de toţi angajatorii,ce au
obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj,în cota de
2%,conform art.23 din Legii 487 din 27 decembrie 2006 privind bugetul asigurărilor
sociale pentru anul 2007.Această cotă se aplica fodului total de salarii brute lunare
realizate de angajaţii asiguraţi.
b)Contribuţia personalului la fondul de şomaj este suportată de salariat şi se
constituie prin aplicarea unei cote de 1% asupra salariului de bază lunar brut,pentru
persoanele care desfasoară activităţi în baza unui contract individual de muncă şi care
realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de bază minime brute pe
ţară.
Plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj se efectuează de către
angajatori pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria statului,întocmite distinct pentru
fiecare contribuţie. Până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
datorează drepturile salariale, aceştia mai au obligativitatea depunerii Declaraţiei privind
fondul de şomaj la Agenţia Municipală de Ocupare a forţei de muncă.Termenul de
declarare a contribuţiilor sociale constituie şi termen de plată.

8
 1.3 Metode de proiectare a sistemului informatic

1.3.1 Evolutia metodelor de proiectare

Evolutia metodelor de proiectare este cosecinta mutatiilor calitative si cantitative in

planul:
 Abordarii sistemelor informatice
 Dezvoltarii bazei conceptualespecifice proiectarii si realizarii sistemelor
informatice( mai ales odata cu promovarea zbordarii obiectuale)
 Aparitia si extinderea utilizarii tehnicilor rapide de proiectare
 Evolutia permanente a limbajelor de programare
 Sporirea considerabila a complexitatii aplicatiilor realizate in condiitiile
cresterii nivelului de integrare a acestora
 Extinderea ariei de utilizare a informaticii
 Utilizarii tehnicilor de gestiune in timp real
Putem spune ca in timp s-au conturat mai multe curente de gandire care au
promovat si dezvoltat anumite metode de proiectare. Este insa greu sa realizam o
clasificare a acestor metode tocmai datorita diversitatii punctelor de vedere asupra acestei
probleme.
O clasificare realizata plecand de la abordarile promovate de metodele de proiectare
ne conduce la urmatoarea gupa:
A) Metode timpurii, metode nestructurate specifice perioadei ’50-‘60
B) Metode orientate spre iesiri(sfarsitul anilor ’60) caracterizate prin faptul ca
proiectarea sistemului informatic avea ca punct de plecare iesirile pe care acesta trebuia sa
le asigure: rapoarte, grafice, etc. Pe baza iesirilor identificate se determinu apoi datele de
intrare si prelucrare.
C) Metode orientate spre procese, utilizate in deceniul sapte prezentand drept
caracteristica utilizarea diagramelor fluxurilor de date.
D) Metode orientate spre date, specifice anilor ’80, prezentand ca element
caracteristic utilizarea diagramelor entitate-relatiie;
E) Metode orientate obiect promovate in anii ’90 caracterizate prin promovarea
conceptului de obiect care incapsuleaza date si metode.
Ivar Jacobson, de numele caruia sunt legaterealizari deosebite in domeniul
metodelor de proiectare orienatet obiect, grupeaza in doua Mari categorii metodele actuale
de proiectare:
 Metode functie/date
 Metode orientate-pbiect
O alta posibila gupare a metodelor de proiecatre ar putea fi:
 Metode orientate spre functii(metode ale descompunerii functionale)
 Metode orientate spre procese(metode orintate spre fluxuri de date)
 Metode orienate spre informatii sau date(avand radacini in ingineria
informatiei elaborata de James Martin si in diagramele entitate-relatie
elaborate de Chen)
 Metode orientate obiect

9
 Curentul de gandire francez propune o clasificare a metodelor de proiectare
pecand de la modalitatile in care este perceput sistemul: functional, sistemic,
obiectual. S-a ajuns astfel la urmatoarea clasificare”
 Metode ierarhice(generatia I a metodelor de proiectare)
 Metode sistemice(generatia II-a)
 Metode obiectuale numite si metode orientate obiect (generatia a
III-a)

Metodele ierarhice

Metodele ierarhice au deschis drumul proiectarii si analizei structurate. Metodele

ierarhice au la baza analiza functionala a intreprinderii. Astfel sistemul informatic cuprinde
in arhitectura sa subsisteme definite la nuivel de functii ale intreprinderii. Cum fiecare
functie este subdivizata ierarhic in subfunctii, iar acestea la randul lor, se descompun
succesiv pana la definirea unor componente elementare usor de programat, srhitectura
sistemului informatic va urma aceasta ierarhie, fiecare componenta a sa acoperind o
subdiviziune functionala.
Modelul SADT( Structured Analyses and Design Technique), spre exemplu, este
compus dintr-un ansamblu de diagrame ordonate ierarhic. Fiecare dintre aceste diagrame
poate fi considerata fie ca o diagrama – parinte, sinteza a diagramelor sale fiu, fie ca o
diagrama –fiu, dezvoltare a unei parti a diagramei parinte. In cazul metodei SADT datele
si prelucrarile sunt examinate impreuna definindu-se doua tipuri de
diagrame:actigrame(diagrama activitatilor) si datagrame (diagrama datelor).
Avantajele metodelor ierarhice caonstau in simplitate si o buna adaptare la cerintele
formultate de utilizator.
Dezavantajele pornesc de la conceperea sitemului informatic conform cerintelor
analizei functionale, ceea ce determina concentrarea efortului de analiza si proiectare
asupra prelucrarilor in comditiile in care, tocmai acestea sunt cele mai susceptibile
modificarilor in timp, modelarea datelor cazand pe un plan secund.

Metodele orientate procese

Sunt cunoscute sub denumirea de metodele fluxurilor de date. Propun elaborarea

fluxurilor datelor, descrierea transformarilor datelor, modului de stocare a acestora ,
precizarea specificatiilor de proces si realizarea dictionarului datelor.
Aceste metode permit reprezentarea lumii reale prin descrierea fluxurilor de date.
Acestea indica care sunt purtatorii de informatii( documentele primare), unde se
intocmesc, unde este transmis fiecare ejemplar din documetul primar intocmit si ce
prelucrari se realizeaza pe baza aceptor documente. Grafic, marcarea proceselor in cadrul
diagramei se realizeaza prin utilizarea cerculetelor.
Metodele orientate proces prezinta asemanari cu metodele descompunerii
functionale, deaceea unele limite specifice acestora se regasesc si la metodele orientete
proces. Un pas mai important s-a realizat in versiunile mai noi ale metodelor orientate
proces prin reprezentarea evenimentelor, din domeniul supus modelarii, la care sistemul
trebuie sa raspunda. S-a deschis astfel calea spree ceea ce la nivelul metodelor obiectuale
numim metode.

10
 Metodele sistemice

Reprezinta cea de a doua generatie a metodelor de proiectare si sunt specifice

anilor ’80.Reprezentative sunt metodele: Information Engeneering, MERISE, AXIAL etc.
Ceea ce este specific acestor metode este utilizarea teoriei sistemelor in abordarea
intreprinderii. Sistemul informatic este abordat sub doua aspecte complementare – datele si
prelucrarile – analizate si modelate independent, reuniunea celor doua modele realizandu-
se cat mai tarziu cu putinta. Spre deosebire de metodele ierarhice, metodele sistemice
acorda prioritate datlor fata de prelucrari si respecta cele trei nivele de abstractizare
introduse de raporul ANSI/SPARC: conceptual, logis, fizic
Nivelul conceptual are drept obiectiv identificarea regulilor de gestiune si definirea
modelului conceptual al datelor si respectiv modelul conceptual al prelucrarilor.
Nivelul logic, numit in cazul prelucrarilor organizational, urmareste:
- validarea modelului conceptual al datelor prelucrand de la viziunile
particulare ale diversilor utilizatori;
- evidentierea particularitatilor organizatorice din cadrul firmei si realizarea
modelului prelucrarilor in conformitate cu acestea;
- elaborarea modelului logic si optimizarea acestuia.
Nivelul fizic fixeaza reguli de ordin tehnic privitoare la sistemul informatic,
definitiveaza solutia de implementare a modelului datelor si definirea procedurilor.

Metodele obiectuale

Reprezinta a treia generatie de metode de proiectare, primele concepte ale

tehnologieiorientate spre obiect (OO) fiind formulate la inceputul anilor ’80. Cele mai
cunoscute metode de proiectare OO sunt: Ood elaborata de Booch, OOA/OOD – Analiza
OO/Proiectare OO elaborata de Coad, OOM autor Rochfeld, OMT elaborata de Rumbaugh
aceasta fiind cea mai cunoscuta si utilizata. La ora acutala s-a realizatunificarea tuturor
metodelor de proiectare OO proiectul fiind reprezentat de UML – Unified Modeling
language ( limbajul unificat de modelare).
Caracteristic metodelor OO este faptul ca sistemul informatic este gandit ca un
ansamblu de obiecte autonome care se organizeaza si coopereaza intre ele. Pentru prima
data datele si prelucrarile(metodele) se gasesc implementate in cadrul aceasi structuri,
obiectul. Fiecarui obiectii este implementat un anumit comportament definit prin ansamblul
metodelor pe care le poate realiza. Datele si prelucrarile sunt incapsulate in cadrul
obiectului si sunt inaccesibile celorlalte obiecte.
Avantajele meotdelor obiectuale decurg din posibiliatea reutilizarii componentelor
de program si posibilitatea utilizarii obiectelor complexe( un obiect complex fiind definit
prin interemdiul altor obiecte).
Dezavantajele acestor metode decurg din faptul ca nu intodeauna realitatea poate
fi reprezentata numai prin obiecte.

11
 CAPITLUL 2

2.1 Proiectarea Sistemului Informatic privind salariile

Metoda Merise

2.1.1 Caracterizarea metodei Merise

Metoda MERISE asigura proiectarea de sisteme de gestiune permitand

dualitatea intre tratamentul evenimentelor trecute si furnizarea elementelor de
previziune aplicabile centrelor de responsabilitate. Ea dispune de toate
instrumentele care sa permită realizarea etapizata a unui sistem informatic cu grad
mare de integrabilitate, pornind de la localizarea unui subansamblu reprezentativ.

Utilizarea metodei MERISE trebuie sa faca posibila descompunerea problemelor de

organizare a muncii. Practica în acest domeniu a evoluat considerabil traversand un
curent de gandire numit sistemica sau, ceea ce alta data, se numea teoria sistemelor.
Din ratiuni didactice, pe parcursul insusirii metodelor sistemice se poate asocia
figurativ enunţul urmator: „a se ridica pentru a vedea mai bine...a intelege...pentru a
actiona mai bine”. Acest curent de gandire care a cuprins si alte discipline de
cercetare, a oferit garantia stabilitătii si evolutiei metodei, fiind baza filosofiei
MERISE* iar toate conceptele operatorilor sistemici pentru stiinta organizarii sunt
asimilati si in cadrul acestei metode. „A intelege nu este suficient pentru a actiona,
trebuie si sa decizi” constituie al doilea „suport” al filosofiei MERISE. Pot fi
consecinte importante legate de acest demers, pentru ca, de cele mai multe ori, in
ultima instanta solutia pentru informatizarea unui domeniu dat este in realitate o
problema de luare a unei decizii adecvate.
Fundamentul metodei consta in utilizarea mijloacelor de reprezentare cumulativa a
structurii organismelor economice corelata cu domeniile de activitate proprii.
Consider necesara corelatia fluxurilor de intrare-iesire cu sistemul de pilotaj al
agentilor economici fapt materializat prin actiunea in timp real a sistemului
informational. In figura 1 prezint implicarea sistemului de management si a
sistemului informational.

22 Merise Method Standard, http://nextojects.sourceforge.net

12
 SISTEM DE CONDUCERE
MANAGEMENT (Pilotaj)

Decizii Informatii de
prelucrare
Diverse SISTEM INFORMATIONAL
Memorare

Informatii Date corelate

Flux de
intrare
SISTEM OPERANT
Flux de iesire

ORGANISM socio-economic
Figura 1 Reprezentarea domeniilor unui organism economic

Apare evidenta activitatea de pilotaj cu sarcini de coordonare si decizie corelata cu

obiectivele fixate. Se va avea in vedere faptul ca vor fi necesare mutatii la nivelul
cerintelor ca reactii la fluxurile de intrare-iesire in si din sistem.
Elementul nodal - sistemul informational - permite alcatuirea unor magistrale de
circulatie prioritara cu scopuri de actualizare a deciziei si de dezagregare pe centre
de responsabilitate. Sistemul operant urmareste producerea rezultate pe baza
intrarilor din mediul extern adaptandu-si activitatea in functie de deciziile specifice
primite. In acest context apare evidenta implicarea metodei MERISE in fixarea
descrierii activitatii sistemului operant si a implicarii sistemului informatic. Este
evidenta descrierea activitatii sistemului operant orientata pe baza regulilor de
functionare, stabilite prin sistemul de management, aplicate asupra intrarilor pentru
a produce iesirile dorite. Ansamblul activitatilor sistemului operant formeaza
imaginea dinamica de nivel „actiune”.
Implicarea sistemului informational apare evidenta prin necesitatea de fuziune a
datelor exprimata de pilotaj si executia operatiunilor productive. In cadrul
proiectarii unui sistem informatic, datele si prelucrarile sunt studiate si modelate
impreuna.
Coreland elementele prezentate anterior constat invariatia functiilor sistemului
operant care determina activitati bine delimitate.

13
 Figura 2 Functii si activitati intr-un sistem operant

În figura 2 am disociat ansamblul activitatilor sistemului operant fata de multimea

functiilor sale. Subansamblu reprezentativ in cadrul unui sistem operant este format
din reuniunea de functii care pune in evidenta cel mai bine comportamentul
intregului sistem operant. Identificarea acestui ansamblu reprezentativ este unul
dintre pasii de baza pentru utilizarea metodei Merise.
Responsabilitatea conducerii, coordonarii unui proiect de informatizare intr-un
organism, ne situeaza in fata realitatii urmatoare:
• termenele cuprinse in studiul de proiect trebuie respectate;
• decelarea problemelor legate de organizare si informatizare necesita o
anumita „filozofie”;
• existenta mijloacelor care sa permita localizarea si rezolvarea
problemelor.
MERISE este o metoda cu ajutorul careia se poate defini, analiza, concepe si realiza
un proiect care acopera activitatea unui domeniu bine definit. Ea are la baza o
filosofie proprie a derularii intregului proiect, urmarind detalierea fiecarei etapa de
studiu si aplicarea unor instrumente specifice.
Proiectarea si realizarea unui sistem informatic sunt operatiuni dificile pentru ca
obliga la luarea in considerare a tuturor factorilor sistemului om–masina. Daca
acceptam ideile ca sunt mai multe modalitati de delimitare a domeniilor de studiu,
ca sunt nenumarate mijloace de documentare, ca exista multe metode de conceptie
si punere in exploatare curenta rezulta ca cele mai multe dintre ele se pot folosi in
mod combinat sau complementar.
MERISE este o metoda cu ajutorul careia se poate defini, analiza, concepe si realiza
un proiect care acopera activitatea unui domeniu bine definit. Ea are la baza o
filosofie proprie a derularii intregului proiect, urmărind detalierea fiecarei etapa de
studiu si aplicarea unor instrumente specifice.
Proiectarea si realizarea unui sistem informatic sunt operatiuni dificile pentru ca
obliga la luarea in considerare a tuturor factorilor sistemului om–masina. Daca
acceptam ideile ca sunt mai multe modalitati de delimitare a domeniilor de studiu,
ca sunt nenumarate mijloace de documentare, ca exista multe metode de conceptie
si punere in exploatare curenta rezulta ca cele mai multe dintre ele se pot folosi in
mod combinat sau complementar.

14
 Reamintesc în acest context doua mari viziuni de conceptie a sistemelor
informatice: abordarea ascendenta cunoscuta mai simplu sub numele de bottom-up
si abordarea descendenta sau top–down.
Abordarea ascendenta are ca punct de plecare nivelul operational (aflat la baza
piramidei ierarhice) si prin realizarea informatizarii la fiecare nivel in parte, se
ajunge la un sistem informatic care poate atinge nivelul punctul extrem al piramidei.
Este deci o consolidare a unui proiect care ne permite sa avem in faza finala,
informatizarea completa a unui sistem informational–organizational specific unui
organism economic supus analizei. Aparatorii acestei abordari avanseaza
argumentul ca este mai bine sa actionezi progresiv, decat sa mizezi pe ipoteza
nerealista ca un proiect global poate fi tinut permanent la zi.
Abordarea descendenta consta in a cobora, pe scara piramidei ierarhice, pana la
baza si realizand totodata si o analiza. Aceasta viziune considera ca un anumit domeniu
este compus din parti corelate intre ele si cu legaturi cu exteriorul, caracteristica
pentru toate sistemele informationale.
Este mai bine să se creeze si sa se realizeze din start un sistem informatic care sa
tina cont de obiectivele planificate, abordate intr-o maniere globala, decat sa se
incerce a se integra a posteriori, subsisteme informatice independente. MERISE este
o metoda de conceptie de sisteme informatice care se poate inscrie in aceasta
abordare descendenta.
In esenta, filosofia MERISE se poate constitui sub forma unui ghid de abordare a
unui sistem informatic pus in evidenta sub forma sintetica utilizand o semantica
bazata pe cuvinte cheie cat mai sugestive. MERISE poate realiza sisteme
informatice din mai multe perspective:
• MERISE perspectiva sistemica. In aceasta privinta intereseaza totalitatea
problemelor inainte de a da o solutia globala, astfel spus intregul este altceva
decat suma partilor.
• MERISE perspectiva paralela date–prelucrari. Fata de alte metode care trateaza
in mod privilegiat datele sau prelucrarile, MERISE tine cont in aceeasi masura de
date si de prelucrari. Datele sunt elementele stabile intr-o organizatie fiind luate
in calcul intr-o „optica statica” iar prelucrarile sunt intotdeauna dinamice si sunt
reprezentate in MERISE prin instrumentele de sincronizare.
• MERISE perspectiva orientata pe nivele. Exista in cadrul metodei nivele de
abstractie care corespund domeniilor de preocupare si care, la randul lor,
determina viziuni descriptive. Nivelele de abstractie sunt ierarhizate pornind de
la situatia conceptuala sau fizica pana la cea organizationala sau logica. Aceasta
viziune permite fixarea optiunii gestiunii la nivel conceptual, optiunii
organizationale la nivel logic si a celei tehnice la nivel fizic.
• MERISE viziune globala asupra unui subansamblu reprezentativ. In majoritatea
cazurilor vederea de ansamblu poate considera un domeniu ca fiind cel mai
important. Grija de a nu lungi prea mult studiul domeniul respectiv si pretentia
acestui studiu de fi exhaustiv, sunt deseori contradictorii. Subansamblu
reprezentativ (SREP) este solutia oferita de metoda MERISE pentru a concilia
aceste două nuante contradictorii. Subansamblu reprezentativ presupune cu
necesitate un studiu prealabil.
• MERISE din perspectiva externa. Abordare date–prelucrari se simte la moment
dat de la debutul proiectului evidentiind obligatia verificari coerentei dintre date
si prelucrari. Aceasta „reconciliere” dintre date si prelucrari se face prin

15
intermediul modelelor externe.
Demersul metodei este in concordanta cu definitia acestui cuvant din zona de
provenienta a metodei (Larousse–Franta) care semnifica: „O maniera de a conduce
un rationament, de a progresa spre un scop”. In cadrul metodei MERISE, exista o
descompunere in etape precum: studiul prealabil, studiu detaliat, realizarea si
punerea in lucru. O etapa poate fi la randul ei descompusa in subetape fiecare
terminandu-se cu luarea unei decizii aparand vizibila o selectie a posibilitatilor.
Demersul metodei se poate reprezenta sintetic astfel:
Ce trebuie facut? – Etape
Subetape
Cum se face? - (Legaturi, Reguli)
Cu cine se face? - (Participanti)
In figura 3 am reprezentat cerintele la care raspunde metoda MERISE constatand
interdependentele externe, interne si fundamentale.

Figura 3 MERISE – Ce-cum-cu cine se realizeaza?Specificatii functionale

24 Reix R. – Systemes d’information et management des organisations, Editura Vuilbert, Paris

25 Merise Method and knowledge, www.cmi.univ-mrs.fr

16
Sub forma tabelara prezint etapele acestei metodei sintetizand rezultatele fiecarui
stadiu.

STUDIU FUNCTIUNI REZULTAT DECIZIA dupa

studiu
Studiul prealabil Studiul situatiei Dosar de optiuni Decizia pentru o
actuale. continand mijloace solutie
Degajarea unui de punere in lucru.
subansamblu
reprezentativ.
Studio detaliat Studierea detaliata a Specificatii Acordul
diferitelor domenii functionale utilizatorilor.
pentru solutia “externe” generale
retinuta. si detaliate
Realizarea. Studiul tehnic. Sistem de criterii de Receptia provizorie.
Realizarea piata privind “jocul”
programelor. de proba al
utlizatorilor
Punerea in lucru. Studiul de Sistem implant in Receptia definitive.
ansamblu al ambientul real si
problemelor legate functionand in
de utilizarea noilor regim normal.
functiuni automate.

In momentul descompunerii subansamblul reprezentativ (SREP) pe subproiecte

apare evidentă soluţia chiar inainte de a se studia adecvarea „specificatiilor
functionale pentru nevoile utilizatorilor” cu compatibilitatea „intregului” alcatuit
din specificatii functionale, tehnice si restrictii financiare definite inainte de studiul
prealabil.
In figura 4 reprezint initierea si derularea pasilor care privesc studiul prealabil.

Studiul comparative al
Stiudiul situatiei actuale. Solutii Decizie
prealabil posibile. informati
ca

Examinare

Revenire la
studiul Finalizare
Aleger
prealabil studiu
e
solutie
Figura 4 Studiu prealabil în cadrul metodei Merise

17
 Metoda se utilizeaza pentru toate proiectele de organizare a unui domeniu de
activitate chiar daca nu contin elemente de informatizare, situatie in care nu apare
contextul informatic. Se poate constitui intr-un instrument al metodei orice mijloc
„care permite sa se execute un lucru: o munca, o operatie” (Larousse).
In metoda MERISE se regasesc instrumente generale (interviul, ancheta) cat si
proprii (formalizări individuale si ale prelucrarilor). Instrumentele specifice
MERISE sunt utilizate pentru reprezentarea sistemelor informationale si a
diferitelor nivele de modele de date si prelucrari dupa cum se deduce din sinteza
supusa atentiei in continuare:

Alegere Obiect Nivel de Exemplu de

descris abstractie modele
Ce se Date MODELUL
doreste Relatii CONCEPTUALAL
sa se Reguli de DATELOR(invariat
faca in GESTIUNE gestiune. static)
fond Inlantuiri CONCEPTUAL MODELUL
de CONCEPTUAL AL
prelucrari PRELUCRARILOR
(invariat dinamic)

Cine Oameni MODELUL LOGIC

face, Cu Masini DE DATE
ce si ORGANIZATIONAL Retele LOGIC SAU
MODELUL LOGIC
Cand. diferite ORGANIZATIONAL DE PRELUCRARE
Repartitie
geografica
Cum se Entitati FIZIC MODELUL FIZIC
face Programe SAU AL DATELOR
TEHNIC Proceduri OPERATONAL MODELUL FIZIC
AL
PRELUCRARILOR.

Pot concluziona că la intrebarea „cum se face?” din punct de vedere tehnic prin
modelul fizic al datelor, modelul fizic al prelucrarilor pot răspunde prin entitati
programe proceduri. La intrebarea „cine, cu ce si cand?“ din punct de vedere
organizational raspunde modelul logic al datelor si cel al prelucrarilor. La
interogarea „ce se doreste a se realiza?” datele, relatiile, regulile de gestiune,
inlantuirile de prelucrari apar ca raspuns dedus din modelul conceptual al datelor si
al prelucrarilor.
In continuare supun atentiei sintetiza nivelelor de abstractizare corelate cu
ansamblul date-prelucrari.

DATE PRELUCRARI

18
 Modelul conceptual al Modelul conceptual al
datelor prelucrarilor
CONCEPTUAL MCD MCP
-Concepte fundamentale -Descrierea
-Relatii semantice macroscopica(notiunea de
proces)
Modelul logic de date Modelul logic al
MLD prelucrarilor
Integrarea restrictiilor de MLP
LOGIC organizare -Integrarea alegerii optunii
-Traducerea in SGBD -Relatia om-masina
 Entitate -Timp real – timp diferit
 Relatie Desfacerea proceselor 
 instanta proceduri Faze Sarcini
Modelul fizic al datelor Modelul fizic al
MFD prelucrarilor
FIZIC Descrierea bazelor de date MFP
Notiuni de inregistrare Descrierea programelor
Descrierea procedurilor

Modelul conceptual al datelor este un ansamblu de concepte si reguli de combinare

care permit reprezentarea realitătii circumscrise domeniului supus informatizarii.
Pentru definirea modelului conceptual al datelor se apelează la modele intermediare
care sunt folosite ca suport al unei metodologii de proiectare. Modelul conceptual utilizeaza
o abstractizare prin relatie, recunoscuta de ISO fiind o apropiere de
modelul entitate-relatie. Mai multe concepte de baza caracterizeaza acest model:
- proprietatea este o modelare a informatiei elementare, de exemplu functia
exercitata de un salariat: vanzator, contabil, informatician etc.
- identificatorul permite modelarea unui ansamblu de obiecte concrete sau abstracte
percepute ca fiind pertinente pentru sistemul informatic studiat, de exemplu
identificatorul salariatului sau identificatorul produsului. Elementele din acest
ansamblu sunt ocurente, de exemplu in cazul salariatului ocurenta este exprimata
astfel: „Georgescu, 28 ani, manager”.
Regulile de pertinenta, de identificare, de evidentiere, de verificare si omogenitate
conduc la modelizarea termenilor identificarii.
- relatia intre mai multi indivizi este un ansamblu de produse carteziene de ocurenta
a acestora. De exemplu produsul cartezian vanzator * client reprezentat prin toate cuplurile
vanzator/client, va fi modelat prin ansamblul de legaturi care exprima
aceeasi natura intre mai multi indivizi. Bineanteles, aceste relatii trebuie sa fie
pertinente in raport de sistemul informatic studiat.
- cardinalitatea reprezinta cuplul entitate–relatie. In spatele cardinalitatilor se gasesc
reguli de gestiune reale.
Inspirat din retelele Petri, modelul conceptual al prelucrãrilor (MCP) are menirea
ca in functie de domeniul investigat sa raspunda la intrebarea: Ce prelucrari se realizeaza?
Fluxurile, receptorii (stimulii) si emitatorii (reactii) prin domeniu sunt modelari ale
evenimentelor şi rezultatelor. Evenimentele si rezultatele pot fi externe sau interne.
Cele externe provin sau sunt destinate unui actor extern, iar cele interne răman in

19
domeniu pentru a asigura continuitatea procesului, urmarind satisfacerea sistemului
de pilotaj.
Operaţia descrie comportamentul domeniului la declansarea produsa prin mai multe
evenimente. Ea este o secventa continua de actiuni elementare producatoare de
evenimente care se executa neintrerupt din momentul declansarii acesteia de catre
unul sau mai multe evenimente. Operatia constituie un bloc de prelucrare
cuprinzand actiuni elementare generatoare de evenimente interne, inlaturand
posibilitatea de generare a evenimentelor intermediare intre actiunile ce apartin
operatiei. Operatia emite, in retur rezultate in functie de conditiile traduse prin
expresii logice.
Prelucrarile reprezinta partea dinamica a sistemului informational. Ele descriu
actiunile exercitate asupra datelor cu scopul obtinerii informatiilor dorite,
reprezentand materializarea sub forma de actiuni a regulilor de gestiune specifice
activitătii intreprinderii. MCP urmăreste reprezentarea inlantuirii operatiilor cu
definirea conditiilor necesare pentru declansare dar si consecintele derularii
operatiilor respective. In reprezentarea acestei inlantuiri de operatii si evenimente
declansatoare in cadrul modelului, se impune respectarea unor cerinte determinate
de regulile de gestiune. Asocierea MCP . eveniment indică faptul ca ceva anume
s-a intamplat şi in consecinta sistemul trebuie să reactioneze.
- sincronizarea reprezinta o conditie prealabila a unui flux de operatii in care mai
multe evenimente participa la declansare. Sincronizarea se traduce prin expresii
logice. Regulile de sintaxa si de functionare permit verificarea coerentei MCP.
Modelul conceptual de comunicare (MCC) are drept scop reprezentarea fluxurilor
de informatii sau mesaje între diferitele subsisteme omogene ale intreprinderii,
numite domenii. Domeniile privesc marile functiuni sau procese majore din
intreprindere. Un mesaj este trecerea de informatii intre domenii sau intre un
partener (factorul extern) al intreprinderii si un domeniu. Mesajul este emis de o
parte (partener sau domeniu, emitator) şi receptionat de alt element structural
(receptorul).
Constructia modelelor organizationale reprezinta o etapa delicata şi deseori
complexa datorita varietatii si interactiunii parametrilor de luat in consideratie:
organizarea intrarilor, varietatea solutiilor organizationale posibile, criterii de
evaluare (economice, sociale, ergonomice, tehnice). Totodata poate fi considerata ca
o etapa accesibila, deoarece nu apar dificultati induse de abstractizare.

În figura 5 vă supun atentiei reprezentarea cumulată a MOP-MOD-MOC care

incearca sa evidentieze circuitul „sarcini-prelucrari”, „date” si „mesaje”.

20
 Figura 5 Traseul „sarcini-prelucrari”, „date”, mesaje”

2.1.2 Concluzii

Concluzionand ideile prezentate pe parcursul acestui subcapitol, afirm ca utilizarea

metodei MERISE în contextul cadrului metodologic al conducerii proiectelor
informatice este oportuna deoarece:
• determina limitele nivelelor de preocupare (conceptual, logic, fizic);
• permite exprimarea unor concepte complementare legate de conducerea
studiilor detaliate;
• propune un plan de lucru detaliat pentru derularea fiecarei etape pentru a
facilita conducerea proiectelor in conceptia sistemelor informatice;
• furnizeaza documentele tip ISO pentru constituirea documentatiei aferente
fiecarei etape.

Se poate afirma ca este o metoda „deschisa”, susceptibila să se integreze intr-un

cadru metodologic mai larg.

21
 2.2. Modelarea conceptuala a datelor (MCD)

2.2.1. Modelul Entitate - Asociere(EA)

Pentru definirea modelului conceptual al datelor se apeleaza la modele intermediare
care sunt folosite ca suport al unei metodologii de proiectare. Un model conceptual este un
ansamblu de concepte si reguli de combinare a acestor concepte permitand reprezentarea
realitati circumscrise domeniului domeniului supus informatizarii.
Modelele utilizate se se numesc modele semantice si au drept obiectiv ca prin
conceptele oferite sa permita reprezentarea lumii reale si furnizarea informatiilor necesare
in vederea scaderii gradului de risc al modelarii.
Modelele semantice folosesc abstractii reprezentand lumea reala ca pe o colectie de
entitati si de legaturi, stabilite intre acestea. Majoritatea modelelor permit definirea de
restrictii descriind aspecte statice, dinamica sau chiar temporale ale entitatilor.
Modelul entitate – asociere(EA) urmareste obtinerea unei reprezentari fidele,
utilizand concepte specifice, a realitatii. Aceasta reprezentare alumii reale se va realiza
facndeu-se abstractie de orice restrictie fie ea informatica sau organizatorica. Pornind de la
semantca obiectelor lumii reale si a legaturilor stabilite intre acestea modelul entitate –
asociere serveste in egala masura ca un mijloc de comunicare intre
modelator(informatician) si viitorul utilizator al sistemului(beneficiarul), care descrie
realitatea supusa modelarii in conformitate cu propria lui perceptie.

Entitatea reprezinta un obiect al realitatii modelate caracterizat printr-o existenta

proprie, cu identitate proprie(care-l face identificabil in raport cu celelalte obiecte de acelas
tip) si o multime de caracteristici care exprima proprietatile acestora.
In activitatea de modelare interesul se focalizeaza pe definirea tipurilor de entitati
apartinand problemei de rezolvat si nu pe entitati care reprezinta realizarile tipurilor de
entitati.

Tip de entitate reprezinta un concept generic desemnand multimea tuturor

entitatilor reprezentand aceleasi caracteristici constructive.
Exemple: Salariat, Retineri, Postschema, Departament, Pontaj etc.
Entitatea poate apartine mai multor tipuri de entitati diferite. Fiecare tip de entitate
se defineste prin multimea caracteristicilor comune descriind entitatile apartinand tipului.
Tipul de entitate SALARIAT desemneaza ansambul salariatilor aflati in cadrul
firmei, salariatii decrisi plecand de la aceleasi caracteristici comune: CodSal, Nume,
Prenume, DataNasterii, Sex, Profesie, DataincepVechime.

22
Ex:

1000 1001 1002

Stan Matea Neagu
Adina Elena Ionut
11.06.1981 06.11.1983 14.05.1988
F F M
Manager Casiera Bucatar
01.10.2003 15.04.2004 01.03.2007

Figura. 8 Entitati apartinand tipului de entitate STUDENT

Tipul de entitate DEPARTAMENT desemneaza ansamblul departamentelor

caracterizate prin acelesi trasaturi comune: CodDep, DenDep,TipSpr, %Spor.

23
 DEPARTAMENT
Tip de Entitate
CodDep
DenDep
TipSpor Atribute
%Spor

Realizari
Entitati ale
atributelor

3000 3001 3002

Training FSW CSW
0 SD SD
0 1% 1%

Figura. 9 Entitati apartinand aceluias tip

Atributul defineste o proprietate distincta a unei entitati. Fiecare atribut prezinta un

domeniu, adica o multime de valori admise. Intr-o entitate se regasesc realizari
corespunzatoare caracteristicilor definitorii pentru tipul de entitate.

Atributele pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

1) Dupa complexitate atributele sunt:
- elementare (simple) ale caror realizari nu pot fi descompuse(unitate:
unitate monetara, pret unitar)
- decompozabile(complexe) ale caror realizari sunt decompozabile( exemplu:
data calendaristica – se poate descompune in zi, luna, an)

2) Dupa realizarile pe care le pot prezenta atributele pot fi:

- obligatorii( trebuie sa prezinte obligatoriu o realizare ceea ce corespunde
sintagmei NOT NULL – orice realizare)
- optionale – sunt atribute care pot sa nu prezinte nici o valoare (realizare) in
cadrul unei entitati (de exemplu atributele: telefon, fax, e-mail – nu toate
persoanele au telefon, fax, adresa de e-mail)
- monovaloare: atributele care prezinta o singura valoare in cadrul unei
entitati( exemplu: nume salariat, data nasterii, cod numeric personal, etc)
- multivaloare: atribute care prezinta mai multe realizari in cadrul aceeasi
entitati.

24
 Exemplu de entitate cu atribute

CERTIFICAT
MEDICAL
Nrcertificat
ATRIBUTE DataCertificat

Figura. 10 Tipul de entitate CERTIFICATMEDICAL

In modelul entitate – asocierea obiectelor lumii reale le corespund entitati, iar

entitatile definite prin aceleasi caracteristici formeaza un tip de entitate.
Aceasta inseamna ca obiectelor simple le va corespunde in modelul conceptual al
datelor cate un tip de entitate.

Obiectele compozite se caracterizeaza prin faptul ca ele contin una sau mai multe
caracteristici multivaloare( carora in modelul entitate – asociere le vor corespunde
atributele multivaloare(carora in modelul entitate – asociere le vor corespunde atribute
multivaloare). Acesta va determina ca in modelul conceptual optimizat al datelor acestui
obiect compozit sa-i corespunda mai multe tipuri de entitati (atributele multivaloare se vor
regasi intr-un tip de entitate distinct)
Obiectele compozite sunt decompozabile ele regrupand in structura lor obiecte
simple intre care exista o anumita legatura. Chiar daca in modelul entitate – asociere initial
pentru un obiect compus s-a definit un singur tip de entitate, ulterior acesta se va
descompune in tipuri de entitati de sine statatoare corespunzatoare obiectelor elementare
care intra in structura obiectului compus.
Fiecare tip de entitate prezinta un IDENTIFICATOR reprezentat de un atribut sau
un grup minimal de atribute al carui rol este de a permite identificarea in mod unic, fara
echivoc, a entitatilor.
ASOCIEREA dintre entitati exprima legatura stabiladintre acestea si rolul pe care
il joaca fiecare entitate participanta la legatura. Exprimand o legatura dintre entitai, ea nu
are o existenta de sine statatoare.
O asociere poate prezenta unul sau mai multe atribute proprii cu rol de a caracteriza,
explicita, legatura stabila intre entitatile participante la asociere.

TPUL DE ASOCIERE se defineste ca ansamblul legaturilor, prezentand aceiasi

semnificatie, dintre entitatile apartinand la doua sau mai multe tipuri de entitati.
CARDINALITATEA cuplului entitate – asociere reprezinta cuplul de valori intregi
(x,y) astfel incat:
 x (cardinalitatea minima) exprima numarul minim de realizari ale
legaturii(asocierii) existand pentru o entitate.
 y (cardinalitatea maxima) reprezinta numarul maxim de aparitii ale
corespondetei putand exista pentru o entitate.

25
 Cardinalitatea minimala 0 indica faptul ca pot exista entitati care sa nu participe la
nici o asociere:

ANGAJAT RETINERI

CodSal 0,n
NrDocretinere
Nume TipDocRetinere
Prenume Retinerisalariat RetinereLunara
DataNasterii DataIncepretinere
Sex 1,1
DataSfRetinere
Profesie
DataIncepVechime

Figura.11 Cardinalitatea minima 0

Cardinalitatea minimala 1 indica faptul ca toate realizarile tipului de entitate trebuie

sa participe la o realizare a tipului de asociere.

DEPARTAMENT
POSTSCHEMA
CodDep 1,n,
n FormatDi NrPost
DenDep
n Functie
TipSpor 1,1
%Spor Calificare
VechimeMinima
SalBaza

Figura. 12 Cardinalitatea minimala 1

Cardinalitatea maximala 1 indica faptul ca numarul de roluri fata de o entitate nu

poate fi mai mare de 1.

26
 ANGAJAT
0,1
DEPARTAMENT
CodSal
Nume DenDep
Prenume TipSpor
Conduce
DataNasterii %Spor
IndemConducere
Sex
Profesie
DataIncepVechime
1,1

Figura. 13 Cardinalitatea maximala 1

Cardinalitate maximala n indica faptul ca mai multe entitati de un anumit tip paticipa
la o asociere.

ANGAJAT
0,n
DEDPERSONALE
CodSal
Nume NrDeducere
Prenume NrPersIntretinute
PersIntretinere
DataNasterii SumaDeducere
Sex CodPers,Nume,Prenume DataIncepdeducere
,CNPpersoana,Explicati
Profesie
e
DataIncepVechime
1,n

Figura. 14 Cardinalitatea maximala N

Valorile uzuale pentru exprimarea cardinalitatii sunt: 0,1; 1,1; 0,n; 1,n.

27
2.2.2 Restrictii de integritate

Restrictiile de integritate definesc cerintele pe care datele trebuie sa le respecte

pentru a fi corecte si coerente in rapot cu realitatea pe care o reflecta.
Restrictiile de integritate reprezinta o modalitate de integrare a semanticii datelor in
mod indirect in modelul de entitate asociere pe care astfel il inbogatesc.
Restrictiile de integritate privesc:
 Valorile pe care le pot lua atributele entitatilor si asocierilor;
 Valorile identificatorilor entitatilor;
 Rolurile jucate de entitati in asocierile la care participa;
 Asocierile stabilite intre entitati.

1) Restrictii de domeniu
Restrictiile de domeniu reprezinta conditii(reguli) care privesc ansamblul de valori
admise pentru un atribut in cadrul tipului sau domeniului sau. Restrictiile pot viza
realizarile uni/unor atribute apartinand unei aceleasi entitati sau asocieri, caz in care se
numesc restrictii intraentitate, sau a unui/unor atribute apartinand unor entitati si/ sau
asocieri diferite, caz in care se numesc restrictii interentitati.
Ex:

ANGAJAT
1,1 CERTIFICAT
CodSal MEDICAL
Nume CocediiMedeicale
Prenume TipCM NrCertificat
DataNasterii 0,n DataIncep,DataSf. DataCertificat
Sex
Profesie
DataIncepvec
hime

Figura 6. Restrictie de domeniu ( Vezi ANEXA 1)

2) Restrictii structurale
Fiecare entitate va trebui sa poata fi identificata fara echivoc. Acest lucru impune ca
identificatorul entitatii sa ia valori unice diferite de NULL (NULL inseamna ca nu s-a
atribuitnici o valoare, deci valoarea NULL este diferita de zero sau spatiu)

28
 Ex

3) Restrictii de integritate de roluri

 Restrictia de incluziune de roluri statueaza faptul ca, daca o entitate E1

care joaca rolul R1 in asocierea R1 va trebui sa joace si rolul R2 in asocierea A2. Rezulta
ca rolul R1 include (implica prin incluziune) rolul R2. Pentru reprezentarea restrictiei de
incluziune de roluri se va utiliza urmatoarea reprezentare grafica:

I
R1 R2

Figura 6 Incluziune de roluri.

Ex:

DEPARTAMENT
POSTSCHEMA
CodDep 1,n,
n FormatDi NrPost
DenDep
n Functie
TipSpor 1,1
%Spor Calificare
VechimeMinima
SalBaza

 Restrictia de egalitate de roluri . Egalitatea de roluri presupune ca

restrictia de incluziune intre roluri sa fie reciproca. Grafic restrictia de egalitate de roluri se
reprezinta conform figurii urmatoare:

R1 = R2

Figura 7 Egalitate de roluri.

29
  Restrictia de excluziune de roluri. Excluziunea de roluri specifica faptul
ca un rol R1 jucat de o entitate E1 in asocierea A1 exclude existenta rolului R2 jucat in
asocierea A2.

R1 # R2

Figura 8 Reprezentarea excluziunii de roluri.

4) Restrictii de integritate de asocieri.

 Restrictia de incluziune de asocieri exprima faptul ca asocierea A1

stabilita intre doua entitati va determina existenta unei alte asocieri A2 in cadrul modelului
entitate – asociere.
 Restrictia de excluziunea de asocieri exprima faptul ca asocierile
apartinand tipului de asociere A1 exclud asocierile apartinand tipului A2..
 Restrictia de egalitate de asocieri exprima faptul ca asocierile apartinand
tipului A2 si invers.

2.3. Modelarea Logica a Datelor(MLD)

2.3.1. Trecerea de la MCD la MLD (relational)

Fiecare tip de entitate (din modelul entitate-asociere stabilit din MCD ) ii va fi

asociat in MLD o relatie respectiv un tabel.Astfel spus in MLD vor aparea atatea tabele
cate tipuri de entitate existent in MCD.
Pentru aceasta, fiecare tabel in parte va avea in vedere urmatoarele:
a) numele tipului de entitate (din MCD ) devine numele relatiei respective a tabelului
din MLD.
b) Atributele tipului de entitate devin coloane ale tabelului (tabela va avea atatea
coloane cate atribute are entitatea)
c) Identificatorul entitatii_tipul entitatii devine cheie finala a tabelului.

Asocierile devin relatii in tabele daca :

a) ambele cardinalitati maxime ale fiecarui tip de entitate cu asocierea respectiva sunt
“n”

30
b) in aceste conditii numele asocierii devine numele unei noi tabele .
c) atributele proprii ale asocieri devin coloane ale acestui tabel .
d) identificatorii celor doua tipuri de entitati care au devenit chei primare in tabela
corespunzatoare celor doua tipuri de entitati devin chei primare ale tabelei aferente
si se marcheaza cu linii punctate . ( ele reprezinta chei externe care fac legatura cu
cheile primare ale celor doua tabele ) .
e) Aceste doua chei externe ale relatiei ( tabela ) se vor marca cu o linie continua .
Pentru a specifica cheia primara a tabelei respective .

Asocierile care nu au ambele cardinalitati maxime “n” indiferent daca au atribute

propri de regula nu devin relatii( sau tabele ).
Exceptii : totusi e posibil ca in situatiile in care una din cardinalitatile maxime
pentru asociere este “ n” ( 1,n ) si alta este unul ( 1,1 ) si asocierea are mai multe
atribute proprii e posibil in functie de conditiile concrete de justificare intrucat totul
este o conventie , este posibil ca o astefel de asocire sa devina tabel .
In aceste conditii :
a) numele tipului de asociere devine numele tabelei
b) atributele proprii devin coloane ale tabelei
c) cei doi identificatori ai tipurilor de entitati (respectiv cheia primara a
tabelului) devin chei externe a tabelului .
In situatia in care ambele cardinalitati maxime ale asocierii “1” adica :”1,1” “1,1”
sau “1,1” si “0,1” acesta asociere nu devine niciodata tabel chiar daca are atribute
proprii . In aceasta situatie ramane la latitudinea celui care realizeaza sistemul
informatic sa treaca intru-unul din tabele cu cheie primara in calitate de cheie externa a
tabelei respective .

Exemplu:
MCD

ANGAJAT
PONTAJ
CodSal
Nume 1,n
NrFCP
Prenume Luna
Prezenta Anul
DataNasterii
Sex DataPrezentei, ZileLucrate
Profesie OReLucrSalariat ZileCO
DataIncepvec 1,n ZileABS
hime ZileCFS

MLD

31
 1) SALARIAT (CodSal, NumeAngajator, Nume, Prenume, DataNasterii, Sex,

Profesie, DataIncep, NrPost, Salariu)

2) PONTAJ (NrFCP, Luna, Anul, ZileCO, ZilelucrLuna, ZileCFS, ZileABS)

3) PREZENTA (CodSal, NrFCP, OreLucrZi, DataPrezentei)

2.4. Modelarea Conceptuala a Prelucrarilor

Modelul conceptual al prelucrarilor permite reprezentarea inlantuiri operatiilor

cu precizarea conditiilor necesare pentru declansarea acestora si consecintele derularii
operatiilor respective.

Concepte de baza ale MCP .

a) Procesul constituie un ansamblu al unei activitati in care punctele de intrare si de
iesire sunt stabile si independente de particularitatile organizatorice [ Y G ] .

b) Operatia este o segventa continua de actiuni elementare producatoare de

evenimente care se executa neatrerupt din momentul declansarii ei de catre unul
sau maio multe evenimete.

c) Evanimentul reprezinta o circumstanta(un semnal) adusa la cunostinta

sistemului la care acesta trebuie sa raspunda[Axiome]. Pentru a fi considerat
eveniment semnalul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 Trebuie sa se produca CEVA in interiorul sau exteriorul sistemului
studiat.
 Acest CEVA produs trebuie sa fie perceput de catre sistem.
 Acest fapt produs intereseaza sistemul in masura in care el poate fi
declansatorul posibil al unei operatii.

Evenimete externe: provin din exeteriorul organismului studiat(firmei) sau a l domeniiului

investigat (in cadrul firmei) si sunt necontrolabile de catre sistem.
Evenimente interne: sunt generate de desfasurare a unei operatii si se clasifica in:
 Evenimentele rezultate de iesiri(rezultate) ale unei operatii destinate mediului
exerior sistemului.

32
  Evenimete interne intermediare sunt generatein urma executarii unor operatii si au
rolul de a declansa alte operatii in cadrul sistemului.

Tipuri de eveniment reprezinta un concept generic descriind ansamblul evenimentelor

prezentand aceeasi natura. Capacitatea sistemului de a percepe producerea realizarilor unui
tip de eveniment sew concredizeaza in doi parametrii:
- Capacitatea exprimand numarul maxim de realizari ale tipui de eveniment
ce pot fi pecepute de sistem.
- In mod implicit, valoarea capacitatii este infinita.
- Fregventa indica legea de aparitie a realizarilor tipului de eveniment.

d) Sincronizarea. O operatiie nu se poate declansa decat daca anumite cinditii se

realizeaza, cu alte cuvinte se produc anumite evenimente declansatoare. Expresia acestor
conditii se numeste sincronizare.
Sincronizarea unei operatii reprezinta un ansamblu de conditii, exprimate prin
evenimente contributive si care determina declansarea acestei operatii.
Sincronizarea se exprima printr-o propozitie logica care trebuie sa respecte
urmatoarele cerinte:
- conditiile exprimate trebuie sa priveasca evenimentele declansatoare ale
operatiei.
- Trebuie sa existe situatii care sa permita declansarea acestor evenimente.

2.4.1. Principiile funcationarii modelui.

Inlantuirea operatiilor. Modelul conceptual al prelucrarilor cuprinde o inlantuire de
blocuri elementare, fiecare opratiie fiind declansata ca urmare a unor evenimente externe
sau emise de alte operatii aflate in amonte si determinand la randul ei producerea altor
evenimente.
Dinamica. Derularea fluxurilor se materializeaza prin aparitia realizarilor de tipuri de
evenimente. Daca sincronizarea se produce(s-au inregistrat realizari ale tuturor tipurilor de
evenimente declansatoare) se produce o consumare a realizarilor de evenimente
declansatoare si se lanseaza in executie operatiia.

Concluzii:
 Toate realizarile de evenimente (din MCP) trebuie consumate. Daca
sincronizarile prevazute in model nu se realizeaza pentru declansarea
operatiilor vor trebui prevazute in model alte opratii consumatoare ale
realizarilor tipurilor de evenimente declansatoare.
 Toate operatiile trebuie sa genereze cel putin o realizare de eveniment;
 Numarul de realizarii de evenimente emise nu este determinat de numarul
realizarilor de evenimente declansatoare;
 Realizarile tipurilor de evenimente interne rezultat( destinate exteriorului
sistemului) sunt considerate consumate in momenul emiterii lor;
 Un MCP nu poate fi considerat incheiat daca ultimul tip de eveniment emis
este intern intermediar(deoarece aceasta in mod implicit determina
declansarea altei operatii) si doar daca ultimul tip de eveniment emis este
intern rezultat(destinat exteriorului).

33
 2.4.2. Reguli de constructie a MCP

Regila 1: O operatie este o succesiune nintrerupta de de prelucrari. Orice interventie a

unui actor extern care conduce la o intrerupere determina o decupare a operatiei.
Regula 2: In interiorul unei operatii nu se admite producerea unui rezultatintermediar
care sa conditioneze derularea operatiilor procesului studiat.

34