Sunteți pe pagina 1din 8

Laborator 4 și 5

Transmisii Voce prin Protocol IP – Voice over Internet Protocol

1. Introducere

În ziua de astăzi nu ne putem imagina viața fără internet: fie că navigăm pe web,
comunicăm cu cineva fie prin voce, fie video, sau apelăm la soluțiile de divertisment (jocuri
video, operatori de content video, precum Netflix sau Amazon), cu toții folosim aceste
aplicații în timp real ce utilizează tehnologia rețelelor de tip IP. Este important ca mediul prin
care comunicăm să nu ofere întârzieri, astfel că ceea ce avem la emisie ar trebui să primim
la recepție aproape instantaneu.
Protocolul IP moşteneşte însă o mare parte din deficienţele sistemului dezvoltat în
anii șaptezeci. Astfel, calitatea serviciului variază foarte mult. Sunt momente în care este
rezonabilă dar şi momente când devine intolerabilă din punct de vedere al unei aplicaţii în
timp real. Se întâmplă uneori să apară pierderi de pachete de 30-40%, făcând imposibilă o
comunicaţie de voce sau o video-conferinţă.
Comunicaţiile VoIP oferă câteva avantaje foarte importante, motive pentru care
dezvoltarea lor a cunoscut o asemenea amploare:
- Preţ foarte scăzut – utilizarea de circuite comutate pentru transmisia de voce este
foarte ineficientă şi costisitoare. Se rezervă un canal de comunicaţie care nu este folosit la
întreaga sa capacitate. Transmiterea vocii sub formă de pachete foloseşte mult mai eficient
lărgimea de bandă.
- Multitudinea de servicii suplimentare care se pot oferi – integrarea a două servicii
considerate până nu de mult total diferite – transmisia de date şi transmisia de voce –
permite oferirea mult mai multor opţiuni. Beneficiari sunt atât utilizatorii cât şi operatorii,
care îşi cresc portofoliul şi, implicit, veniturile.
- Convergenţa reţelelor – tendinţa actuală în proiectarea de reţele este de unificare
şi înglobare a tuturor reţelelor într-o singură soluţie tehnologică. Este chiar ideea care stă la
baza dezvoltării Internet-ului. Deşi există şi alţi concurenţi foarte serioşi (cum ar fi ATM),
protocolul IP tinde să unifice la nivel reţea marea majoritate a reţelelor publice.
- Dezvoltare graduală – tehnologia VoIP şi reţelele care o folosesc se dezvoltă în
paralel cu reţelele existente, folosind structura acestora. Trecerea la VoIP se realizează
gradual iar aceasta face să scadă costul de punere în funcţiune a infrastructurii pentru VoIP.
Foarte multe companii au dezvoltat reţele de date capabile să preia o mare parte din
lăţimea de bandă a comunicaţilor de voce, ne-fiind necesare investiţii suplimentare foarte
mari.
2. Transportul fluxurilor multimedia
2.1. Parametri ce influențează calitatea convorbirilor:

- Claritatea: se referă la fidelitatea, inteligibilitatea şi lipsa de distorsiuni a


semnalului vocal. În sistemele clasice de telefonie claritatea este afectată direct
de atenuarea semnalului şi de zgomotul care se suprapune peste semnalul vocal.
În comunicaţiile de voce prin reţele de date nu mai apar atenuarea şi zgomotul,
deoarece vocea este digitizată înainte de transmisie, cel mai important factor
fiind pierderea de pachete.
- Întârzierea: în reţelele clasice de telefonie, întârzierea este dată de timpul de
propagare a semnalului. Recomandarea G.114 a ITU-T specifică o întârziere
maxim acceptabilă de 150ms pentru convorbirile terestre (deşi în ultimul timp
această limită a fost scăzută la 100ms). Pentru convorbirile prin satelit se acceptă
şi întârzieri de 500-600ms. Pentru convorbirile locale limita este de 30ms.
Factori:
o codarea vocii (vocoding) se realizează pe principiul codării-bloc, ceea ce
impune stocarea eşantioanelor de voce în memorii-tampon (buffer) în
vederea formării unui bloc de intrare;
o împachetarea biţilor rezultaţi din codarea vocii în pachete de anumite
dimensiuni cu scopul reducerii ponderii antetelor şi a încărcării reţelei;
o fenomenul de propagare pe linie (end-to-end delay);
o procesul de refacere a mesajului prin reordonarea fragmentelor
transmise în cadre şi/sau pachete multiple;
o procesul de sincronizare pentru eliminarea erorilor de stabilire a
momentelor optime de eşantionare a semnalului recepţionat (jitter).
- Ecoul: este reprezentat de sunetul de la transmiţător care se întoarce. Atunci
când nivelul acestui ecou este foarte scăzut sau întârzierea semnalului este foarte
mică, efectul nu este deranjant. Devine însă foarte supărător pentru niveluri mai
mari de -25dBm şi întârzieri de peste 20-30ms. Ecoul este cauzat de neadaptarea
impedanţelor liniilor de transmisiune sau de interferenţele între microfon şi
receptor.

2.2 Problemele transportului semnalului vocal prin reţele de pachete

Pierderea pachetelor
Metode de înlăturare a problemei:
- Îmbunătățirea rețelei
- Înlocuirea cu pauze
- Înlocuirea cu zgomot
- Repetarea pachetelor
- Interpolarea pachetelor
- Intrețesarea eșantioanelor audio pe mai multe pachete
- Transmisie redundantă
Întârzierea pachetelor
Cauze:
- Întârzierea produsă de codec-uri
- Întârzierea datorată mediului de transmisie
- Întârzierea produsă de cozile de așteptare
- Întârzierea cauzată de propagare
Jitter-ul
Jitterul reprezintă variaţia duratei de timp între pachetele primite la recepţie. Mai
poate fi definit ca variaţia întârzierilor la care sunt supuse pachetelor. Acest fenomen este o
problemă importantă ce trebuie depăşită în comunicaţiile prin voce.

3. Arhitectura sistemului VoIP


Conectarea aparatelor şi centralelor telefonice la o reţea de calculatoare impune
transferul semnalelor de voce şi al celor de semnalizare precum şi adaptarea formatului
acestora la reţeaua de transmisie a vocii. Sistemul VoIP include patru module software:

Semnalizări TSM NMM

VPM NPM
VOCE
Pachete

1. Modulul de procesare a vocii şi pachetelor vocale (VPM - Voice Packet Module)


converteşte eşantioanele de voce în pachete generice şi invers. Suplimentar, acest modul,
implementat cu un procesor digital de semnal (DSP - Digital Signal Processing), cu interfaţă
PCM, efectuează operaţii de suprimare ecourilor (G.165) pentru transmisii duplex,
compresie a vocii prin detecţia perioadelor de activitate vocală şi suprimarea perioadelor de
"linişte", generare a tonului (DTMF - Dual Tone MultiFrequency), diferenţierea pachetelor de
voce şi fax, eliminarea jitterului, sincronizarea de bit şi de cadru, reordonarea fragmentelor
din pachetele recepţionate, redarea vocii în mod continuu din eşantioanele stocate în
buffere de tip FIFO (First In, First Out).
2. Modulul de semnalizări telefonice (TSM - Telephony Signaling Module) interpretează
semnalizările de pe linia telefonică (de exemplu, semnalizări SS7 – Signaling System 7)
relativ la schimbările stării sistemului.
3. Modulul protocolului de reţea (NPM - Network Protocol Module) configurează
conexiunile în reţea pe baza comenzilor date de TSM, formează pachetele de voce şi de
semnalizare cu antete specifice dependente de protocol. Semnalizarea în reţeaua de
calculatoare se realizează pe baza diferitelor standarde, de exemplu Q.933 pentru
semnalizări în sisteme VoFR.
4. Modulul de management a reţelei (NMM - Network Management Module) gestionează
resursele sistemului VoIP, conform standardului (ANSI).1 compatibil cu (SNMP).V1 sau
conform unor standarde de firmă.

4. Modul de lucru:

-Lucrarea nr 1

1. Se porneşte programul VoIP Analytical Simulator


2. Se deschide exemplul predefinit

3. Se notează topologia reţelei


Topologia rețelei = Rețea de dip STEA (extended Star): fiecare din nodurile de rețea
este conectat la un nod central, numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise
între nodurile din rețea sunt întâi transmise în acest nod central și abia apoi sunt
retransmise la unele sau la toate celelalte noduri în rețea. Această conexiune centralizată
permite o conexiune permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din funcție. Singurul
pericol este ieșirea din funcție a nodului central, care ar duce la pierderea legăturii cu toată
rețeaua.
4. Se notează proprietăţile elementelor şi fluxurile definite
Pentru fiecare element sunt afișate dimensiunile figurii ce reprezintă elementul
respectiv și fluxul de date dintre terminalele rețelei.
5. Se notează setările VoIP

6. Se generează rapoartele de analiză de transfer de analiză de întârziere


7. Se observă elementele care generează restricţiile din reţea
Pentru sistemele VoIP, întârzierea este dată în principal de timpii de prelucrare a semnalului: timpii
de eşantionare, acumulare şi codare de la transmisie, apoi timpii de aşteptare în cozile ruterelor de
pe traseu şi timpii de procesare la recepţie.
5. Modul de lucru:

-Lucrarea nr 2

1. Se imaginează o topologie pentru VoIP în Facultatea de Transporturi


2. Se implementează topologia în programul VoIP Analytical Simulator
3. Se configurează proprietăţile elementelor
4. Se definesc fluxurile VoIP
5. Dacă este cazul, se modifică setările VoIP în funcţie de cerinţe
6. Se generează rapoartele de analiză de transfer de analiză de întârziere
7. Se observă elementele care generează restricţiile din reţea.

S-ar putea să vă placă și