COOPERAREA DINTRE ORGANIZAŢIILE CRIMINALE ŞI

TERORISTE
Cooperarea dintre organizaţiile criminale şi cele teroriste se realizează în ambele
sensuri. De obicei, cele teroriste folosesc crima organizată pentru obţinerea resurselor
financiare. Pe de altă parte, actele de tip terorist pot fi folosite şi de crima organizată.

1. Sprijinul financiar acordat de crima organizată

organizaţiilor teroriste
Analiza cooperării dintre organizaţiile criminale şi cele teroriste pleacă de la premisa
că, atât criminalitatea organizată cât şi teorismul, sunt destul de bine cunoscute în mod
separat, dar legătura dintre ele nu a fost suficient studiată. Esenţa acestei legături o
constituie, de fapt, potenţialul financiar al crimei organizate, care poate fi valorificat
pentru susţinerea terorismului. In această privinţă ideologia este factorul dominant, crima
organizată fiind doar o resursă pentru a da posibilitate grupurilor teroriste să-şi
îndeplinească acţiunile
Cooperarea — în sensul ei consacrat — dintre două organizaţii separate, criminale şi
teroriste, este cel puţin neobişnuită. De fapt, după unele opinii la care nu subscriem, ea
este limitată la continentul sud-american, unde teroriştii cumpără arme cu bani proveniţi
din comerţul cu narcotice.
In Europa, o distincţie clară între organizaţiile criminale şi cele teroriste este dificil
de formulat, pentru că aceiaşi indivizi sunt implicaţi în ambele activităţi şi sunt legaţi de o
anumită organizaţie.
Importanţa investigării şi a prezentării legăturilor dintre crima organizată şi terorism
nu trebuie în nici un caz să fie subestimată. Pentru a combate terorismul este necesară nu
numai identificarea indivizilor implicaţi, ci, de asemenea, anihilarea resurselor acestor
organizaţii. De aceea, este esenţială depistarea structurilor financiare ale grupurilor
teroriste.
Problema principală rezidă în caracterul internaţional al mecanismului financiar ce
sprijină terorismul.
Organizaţiile internaţionale au mari dificultăţi în găsirea unei definiţii legale comune
a noţiunii de crimă organizată. Anumite acţiuni sunt considerate a fi criminale într-o ţară,
şi legale în alta. De aceea, instituirea unui cadru legal comun între ţările care doresc să
coopereze în domeniu are o prioritate absolută.
Puţine ţări din Uniunea Europeană, dispun de o definiţie juridică a terorismului, a
organizaţiilor teroriste şi a finanţării terorismului. Belgia, de exemplu, nu avea o
legislaţie specifică nici în privinţa terorismului, nici a incriminării finanţării lui.
Fiecare acţiune pentru combaterea finanţării terorismului trebuie să fie bazată pe
dreptul penal.

1
 . Teoretic, putem spune că organizaţiile criminale şi cele teroriste au numeroase
trăsături caracteristice comune, care permit cooperarea apropiată a acestora.
Mai întâi de toate, organizaţiile criminale şi teroriste au un scop comun şi anume,
influenţarea sferei politice. Deşi mijloacele pot fi foarte diferite, scopul este de a influenţa
prin corupţie şi violenţă anumite decizii.
Alte similitudini:
-O structură înalt ierarhizată.
• Folosirea acoperirilor oficiale pentru activităţile ilicite de amploare.
• Apartenenţa organizaţiei la anumite grupuri etnice.
• Folosirea violenţei ca regulă de acţiune.

2. Terorismul în scopul crimei organizate

Crima organizată foloseşte adesea metodele terorismului.
Scopul crimei organizate este de a crea o atmosferă de teamă, pentru a oferi formă de
„protecţie" acolo unde instituţiile politice obişnuite au eşuat. In acest context oricine se
poate gândi la corupţie, deoarece membrii organizaţiilor criminale penetrează instituţiile
statului, chiar la cele mai înalte nivele, şi folosesc frica şi intimidarea, combinate cu
folosirea violenţei pentru apărarea intereselor lor criminale financiare.

3. Sursele financiare ale organizaţiilor teroriste

TKPL
In Belgia, TKPL este una dintre cele mai mari şi mai bine organizate grupări teroriste. Şi
alte organizaţii, ca Dev Sol, încearcă să copieze metodele şi structura acestei grupări.
Până acum, ele nu au avut succesori, pentru că sunt prea mici, prea divizate şi nu dispun
de o imigraţie suficientă. De aceea, este interesant de studiat structura şi organizaţiile
TKPL, cât şi sursele sale de finanţare.
In domeniul creării unei structuri criminale ce sprijină activităţile teroriste, TKPL
reprezintă un exemplu. Dacă analizăm mecanismul TKPL va fi mult mai uşor să
înţelegem alte organizaţii teroriste.

1. Metodele de câştigare a banilor

Unele grupări teroriste dispun de o emigraţie mare în ţările din Europa de Vest, care
le-a permis să creeze un sistem de taxare (numit „taxă revoluţionară") care le
subvenţionează.
Acest sistem de taxare lucrează pe nivele, de exemplu, un om de afaceri trebuie să
plătească mai mult decât un muncitor. In Belgia, sistemul s-a dezvoltat la un asemenea
grad de perfecţiune, încât cei care colectează dau chiar o chitanţă codificată; în acest fel,
nimeni nu poate dovedi că această contribuţie a fost făcută. Nu numai militanţii şi

2
simpatizanţii sunt implicaţi în contribuţii, ci, de asemenea, alţi cetăţeni de alte
naţionalităţi. Dacă aceste persoane refuză să plătească, sunt ameninţate şi uneori chiar
vizitate de elemente violente. „Comitetul grupării teroriste" stabileşte taxele colectorilor,
care, de obicei, exercită aceste activităţi în alte comunităţi decât în cele proprii, şi
frecvent în alte ţări, astfel încât identificarea acestor colectori devine dificilă, uneori chiar
imposibilă.
Din când în când serviciile de securitate primesc informaţii că aceste grupări ar putea fi,
de asemenea, implicate în comerţul cu narcotice, dar aceste informaţii nu au fost
întotdeauna confirmate. Ceea ce se poate confirma este faptul că grupările au o reţea de
imigrare ilegală. In cazul Belgiei, imigrantul, care plăteşte organizaţiei pentru excursie,
documente etc, primeşte adresa „Comitetului grupării teroriste", unde poate sta
provizoriu când soseşte. Ca recunoştinţă, aceşti imigranţi devin de obicei militanţi sau
membri ai grupării respective. Aceasta implică contribuţiile lor, contribuţii care înseamnă
mai mulţi bani pentru organizaţie.
Banii sunt „spălaţi" de membrii grupărilor prin vânzarea subscripţiilor în magazinele
lor.
Suma estimată a banilor colectaţi într-un an este de 30 milioane franci belgieni, aceşti
bani şi, în general, toţi banii colectaţi în Europa, nu sunt folosiţi pentru a plăti grupul
respectiv şi organizaţiile sale aliate din Europa, ci merg la liderul lor, care foloseşte
fondurile pentru a plăti guerilla în ţările interesate.
Şeful decide în mod unipersonal ce cantitate de bani se aşteaptă de la fiecare ţară. In
ultimii ani, s-a observat că sumele cerute sunt tot mai mari, iar colectorii devin tot mai
violenţi. Motivul este că cererile făcute de şef sunt întotdeauna mai mari decât sumele
care pot fi adunate în mod practic. Din cauza faptului că guerillele au nevoie de tot mai
mulţi bani şi deseori şefii nu au idee despre situaţia reală din Europa, ei exercită presiuni
enorme asupra colectorilor. Ca rezultat, frecvent, oamenii nu pot plăti sumele aşteptate
„cash", aşa încât îşi dau anumite bunuri personale (de exemplu, bijuteriile).
In ultimul timp, aceste grupări încearcă să spele banii prin întreprinderi mici de
afaceri, de exemplu, magazine. Această metodă a fost întâi folosită în Franţa, dar este
posibil să apară şi în alte ţări europene şi, îndeosebi, în ţările din fostul bloc comunst,
inclusiv în România.
In Belgia, ele au înfiinţat un post TV cu bani a căror origine nu este foarte clară. Mai
întâi, emisarii au sosit la bancă cu o sumă considerabilă de bani „cash" (aprox.
18.000.000 $) într-o cutie de carton. Reprezentanţii băncii n-au vrut să accepte banii
pentru că ei nu au crezut că o sumă atât de mare ar fi putut rezulta din contribuţiile
simpatizanţilor. Mai târziu, au început să lucreze cu cecuri, care le-au permis să fondeze
propriul lor post TV.
Este necesar de subliniat că filierele urmate de „banii terorii" sunt deseori acoperite
de bancheri sau autorităţi astfel că anchetele asupra surselor de finanţare teroriste ajung
cel mai adesea într-un punct mort, iar transferurile financiare „pe cuvânt", „hwala" sau
„hundi" fac imposibilă urmărirea traseului fondurilor folosite de terorişti.

3
 .2. Măsuri de urmărire

Este foarte dificil să demontezi activităţile financiare ale acestor grupări teroriste,
pentru că:
• strângerea taxelor se realizează într-un sistem internaţional;
• contabilitatea nu a fost niciodată găsită;
• într-o cauză penală, martorii sunt întotdeauna influenţaţi în mărturiile lor, datorită
faptului că sunt ameninţaţi şi sunt foarte greu de protejat, chiar în afara comunităţilor.

Aceasta face ca, în general, penetrarea să fie aproape imposibilă, iar abordarea de la caz
la caz probează acest rezultat. Belgia are până acum numai un caz în care o victimă a
ajuns în faţa instanţelor judecătoreşti. In 1993, un individ care a fost implicat în traficul
de narcotice a fost răpit de 3 oameni înarmaţi. Ei l-au transportat cu maşina câteva ore şi,
în final, i-au cerut 1.200.000 franci belgieni (exact valoarea droguril pe care le-a
revândut). O întâlnire a fost stabilită ulterior într-o cafenea din Bruxelles unde poliţia a
intervenit şi a arestat 5 indivizi de aceeaşi naţionalitate. Trei dintre ei au sfârşit în
închisoare, dar importanţa acestui proces nu s-a rezumat la faptul că organizaţia teroristă
a pierdut câţiva militanţi, fiindcă ei ar fi fost oricum eliminaţi din organizaţie, pentru că
au acţionat stupid şi metodele lor au fost prea dure. Mult mai important este că
autorităţile poliţiei belgiene şi Departamentul Afacerilor Interne au documentat problema
şi au luat iniţiativa de a începe o campanie comună cu autorităţile poliţiei locale. Ele au
atras atenţia spre anumite semnale ce indică practicile de şantaj, gangsterismul etc. Faptul
că aceste practici au avut legătură cu un anumit grup terorist a ajutat poliţia în crearea
unei imagini globale asupra organizaţiei respective şi a activităţilor sale criminale din
Belgia.

3. Prezentarea succintă a altor organizaţii teroriste

Organizaţia „Armata Republicană Irlandeză"

Deşi IRA se bizuie pe bunăvoinţa şi pe sprijinul voluntar al populaţiei catolice
irlandeze şi încearcă să proiecteze o imagine „onorabilă", totuşi, aceasta este, de
asemenea, vinovată de practicile specifice crimei organizate şi terorismului.
Oficial, IRA se sprijină în Irlanda pe o reţea de restaurante, cazinouri şi companii de
taxiuri. Un sprijin important vine şi din partea emigraţiei irlandeze din S.U.A. 0 anume
organizaţie, numită NORAED, trimite bani în Irlanda pentru a sprijini IRA. In cadrul
negocierilor recente de pace din Irlanda, preşedintelui S.U.A., Bill Clinton, i s-a cerut să
blocheze sprijinul NORAID pentru IRA.
Activităţile criminale ale IRA constau, în principal, în afaceri cu droguri, iar
organizaţia oferă o aşa-numită „protecţie" a populaţiei irlandeze faţă de narcotice.
Se încearcă prezentarea acestor activităţi ca o formă legală de afaceri, dar, în
realitate, sunt orientate pentru obţinerea ilegală a profitului.

4
 Guvernul britanic a instalat recent un număr de telefon unde populaţia poate
comunica anonim plângerile ei privind IRA. Aceasta nu este, desigur, soluţia problemei,
dar poate contribui la o perspectivă mai bună asupra supravegherii activităţilor IRA şi, în
ceea ce priveşte proiectarea unor activităţi operative, împotriva ei.

ETA
Metodele folosite de ETA şi PKK pentru a câştiga bani sunt similare, ETA
dispunând de acelaşi sistem de taxare „revoluţionar", ca şi în cazul TKPL din Belgia.
Victimele acestui sistem de taxare sunt, în principal, oameni de afaceri, care, în caz că nu
plătesc, se pot aştepta la represalii, de exemplu, să fie răpiţi sau împuşcaţi.
Inainte de ultimele alegeri ale Consiliului Europei, Hem Batasuna, reprezentantul
oficial al aripii politice a ETA, a avut un loc în Parlamentul European. Veniturile acestui
parlamentar au fost, de asemenea, folosite pentru finanţarea ETA.
Terorismul, că vrem, sau nu, este o componentă dură, frecvent sângeroasă, a lumii
contemporane.
Cu rădăcini adânci în istoria secolelor, având scopuri care ajung de la acapararea
unor teritorii naţionale, până la protecţia de tip mafiot a unor ramuri ale economiei, a
reţelelor de traficanţi sau de prostituţie subterane, deseori în complicitate sau înţelegere
tacită cu guvernul ţării unde se află capii reţelei, cu moduri de operare şi domenii de
activitate diferite, dar întotdeauna foarte bine structurate, terorismul de tip mafiot
internaţional face permanent victime nevinovate, dar aduce miliarde de dolari în conturile
fiecărei organizaţii.
După o vărsare de sânge care a durat peste 30 de ani, ETA, principalul duşman al
Spaniei, a anunţat recent, oficial, că reia lupta armată cu populaţia civilă. Tocmai de
aceea, în această paralelă între scopurile şi sistemele de operare ale organizaţiilor teroriste
ale Extremului Orient şi cele ale Occidentului European, „eliberatorii" Ţării Băştilor vor
ocupa un loc însemnat, şi fiindcă aşa cum spunea un luptător antitero spaniol, orice
informaţie poate salva vieţi omeneşti, mai ales dacă este adusă la cunoştinţa publicului,
pentru a se putea feri la nevoie.
Pentru că teroristul internaţional, mai ales cel oriental, a prins rădăcini şi în
România, dezvăluirile făcute pot conduce măcar la identificarea unor membri ai acestui
flagel al mileniului, care tinde să devină tot mai puternic şi feroce
„ETA ucide sub pretextul independenţei. Oricine vizitează Spania remarcă
frumuseţea acestei ţări, peisajele de vis, soarele care străluceşte tot timpul, temperamentul
fierbinte şi prietenos al spaniolilor şi ridicatul nivel de trai şi civilizaţie. Un ochi versat
descoperă însă şi teama omului de pe stradă, a funcţionarului public de la orice ghişeu,
care te priveşte din spatele unui geam gros, blindat, dar şi un imens şi discret aparat de
supraveghere. Disimulat sub cele mai neaşteptate acoperiri, acesta, nu este cunoscut nici
măcar de poliţişti sau vameşi, tocmai pentru a putea lupta eficient cu terorismul iberic.
Motivul pentru care Spania cheltuieşte anual miliarde de dolari ca să funcţioneze acest
aparat este sângeroasa activitate teroristă, antinaţională, desfăşurată de ETA.
5
 Periculosul braţ paramilitar este extrem de agresiv şi de zeci de ani luptă mârşav cu
poporul spaniol. Independenţa Ţării Bascilor este doar pretextul care să scuze crimele,
dacă acestea pot fi scuzabile.
Ofensiva din Peninsula Iberică are uneori şi caracter cultural-lingvistic. Astfel, la
Barcelona, cu ocazia deschiderii olimpiadei, regele Juan Carlos a fost obligat să-şi ţină
discursul în catalană şi apoi în spaniolă. Următorul pas, susţin unii analişti politici,
urmează a fi universitatea în limba minorităţii teritoriului ce se doreşte a fi scos de sub
jurisdicţia Spaniei şi, în fine, proclamarea independenţei Cataloniei, alternativa fiind noi
valuri de sânge pe străzi. Metoda agresiunii lingvistice a unei minorităţi nu este
necunoscută cetăţenilor din România...
Destul de rar, însă, sunt capturaţi şi terorişti ETA în viaţă, dar de cele mai multe ori, în
urma unor „negocieri" secrete, Guvernul este „convins" să îi elibereze în tăcere. După
puternica lovitură dată teroriştilor în 1987, timp de 11 ani, aproape nimic nu i
deranjat pe separatişti, lupta lor ucigând zeci de mii de oameni nevinovaţi. In anul
2000, însă, după o acţiune antiteroristă organizată la Madrid, poliţia a descoperit în
căptuşeala hainei unui agent „Sarea" - serviciul ultrasecret de informaţii al ETA -
un document extrem de important: lista următoarelor 300 posibile victime ale
atentatorilor, pentru anul în curs, precum şi fişele de supraveghere a activităţii
acestora şi numărul autoturismelor cu care circulă. S-a ajuns astfel la „Arhiva
Generală" şi au fost neutralizate sau dejucate unele acţiuni importante, dar mai ales
s-a aflat în amănunt modul de acţiune, de organizare şi protecţie al separatiştilor.
Printre actele descoperite asupra agentului abandonat viu - probabil din raţiuni
de necesitate - în Caile Fleming, s-au descoperit nume şi adrese ale unor
politicieni, reprezentanţi ai puterii, judecători, ziarişti, militari ai Forţelor de
Securitate a Statului ai Gărzii Civile, ale prietenilor şi membrilor de familie ai
acestora, dar şi o adresă suspectă din apropriere: Caile doctor Fleming, nr. 51, etaj
7, apt. H. Acolo, locuia de la 1 octombrie 1995 un tânăr identificat cu DNI
6.534.776, sub numele Felipe Gibaja Perez. Până când tânărul a fost reclamat la
Poliţie pentru că nu şi-a plătit întreţinerea apartamentului, nimic nu a atras atenţia
asupra sa. Atunci, s-a descoperit că identitatea acestuia era falsă şi o echipă
operativă a descins la locuinţă. Prevăzător, teroristul dispăruse, lăsând în grabă
numeroase dischete cu informaţii despre „EL COMANDO DE MADRID", creierul
organizaţiei teroriste, condus de ígancio Juana Chaos. Poliţia, Garda Civilă şi
Serviciul Antitero au reuşit astfel să obţină informaţii, documente de identitate
false, agende cu persoane şi date precise despre viitoarele acţiuni teroriste ale
separatiştilor. Toate informaţiile erau listate organizat, pe un formular special, iar
în urma analizării acestora de către un computer, era stabilită următoarea victimă
sau locul următorului atentat public. Membri ai ETA care au fost eliberaţi din
închisoare în urma presiunilor şi ameninţărilor au recunoscut, probabil în urma
presiunilor, că aceste date sunt culese şi prelucrate de Serviciul Secret de
Informaţii al ETA şi sunt destinate doar comandanţilor formaţiunii separatiste.

6
 Discreţia cu care a fost menţinută informaţia despre această captură este de
neînţeles, mai ales că teroriştii ştiau că forţele de securitate le cunosc planurile. Un
prim efect al acestei reuşite a fost contracararea acţiunii „Jueces" prin care teroriştii
voiau să-1 ucidă pe magistratul Baitazar Garzón Bueren. In zilele următoare
capturii informaţionale, urmau să cadă victime ale atentatelor şi doi membri ai
Tribunalului Constituţional: preşedintele Miguel Rodríguez Pineiro şi judecătorul
Bravo Ferrer, chiar la reşedinţa lor. Urma apoi vicepreşedintele Tribunalului
Suprem, Rubio Llórente, împreună cu membrii familiei.
Lista teroriştilor cuprinde date exacte despre 300 de înalţi funcţionari care s-au
împotrivit acţiunilor separatiste ale ETA şi care-şi aşteptau, fără să ştie, rândul la o
moarte groaznică. Informaţia respectivă a fost valorificată, măsurile de protecţie
dejucând atunci planurile teroriştilor. Aceştia însă s-au reorganizat, iar acum
ameninţă din nou că sânge nevinovat va curge pe străzile Spaniei. Toate lumea se
întreabă la Madrid când şi cum se va termina acest război?
Complicitatea guvernanţilor cu ETA a fost demonstrată. In 1973, Spania a fost
zguduită la aflarea veştii că amiralul Louis Carrero Blanco a fost asasinat într-un
atentat terorist. Oficialităţile spaniole - serviciile de informaţii, unităţile de
contraspionaj, poliţia şi SECED, unitatea de elită creată de amiralul Carrero – după
scurte anchete au clasat cazul, care şi acum este o enigmă istorică. După 25 de ani,
Echipo de Investigación" a televiziunii Antena 3 a reuşit să obţină probe şi documente
care demonstrează că guvernul spaniol ştia că amiralul urmează să fíe ucis, dar nu a făcut
nimic pentru a se evita crima. Singura explicaţie care nu a fost investigată oficial era că
atentatul a fost tratat sau pus la cale chiar de guvern, împreună cu teroriştii ETA.
In materialul difuzat de Antena 3, Carlos Esteves a afirmat că reprezentanţii puterii şi
ai Direcţiei generale de securitate aveau indicii pe baza cărora puteau evita atentatul şi
puteau fi capturaţi teroriştii ETA, dar forţele de intervenţie nu au fost mobilizate rapid, în
mod cu totul intenţionat.
Amiralul se afla în momentul atentatului chiar în faţa sediului Securităţii şi urma să
plece la Preşedinţia Guvernului.
Reporterii spanioli au solicitat declaraţii de la martori oculari, de la oficialii de
atunci, analişti politici, scriitori etc. Toate punctele de vedere incriminau statul spaniol,
cel puţin de pasivitate şi de faptul că atentatul a fost considerat ca o primă acţiune
comună autorităţile spaniole-ETA, care apoi a pus bazele unei colaborări de un sfert de
secol. Cea mai interesantă a fost declaraţia diplomatului José Alvarez de Sotomayor, care
a spus că atentatul a fost planificat de Inaki Perez Beotegu şi că în ziua imediat următoare
„am primit un mesaj de la Ambasada Spaniei din Paris, de la directorul general al
Securităţii franceze cu rugămintea de a face forme extraoficiale de intrare în ţară pentru
trei membri ai comandoului ETA, care au comis atentatul asupra amiralului Carrero şi că
deţine alţi agenţi spanioli pentru a face un schimb de prizonieri". Ambasadorul de atunci
al Spaniei la Paris, Pedro Cortina Mauri, a acceptat propunerea şi a plecat netulburat în
vacanţă. După două săptămâni, acesta a fost numit ministru de Externe al Guvernului

7
Arias Navarro. Concluzia ziariştilor spanioli a fost că, în spatele acestui asasinat, se
ascunde o conspiraţie politică, care a luat fiinţă după numirea de către generalul Franco a
regelui Juan Carlos de Bourbon ca şef la statului şi s-a perpetuat până în prezent.
Amiralul Carrero Blanco era scutul protector al regelui şi s-a opus înlocuirii acestuia la
cârma statului cu fratele său, Alfonso de Bourbon, în schimbul cedării acelei zone,
cunoscută ca Ţara Bascilor. Preţul a fost moartea amiralului şi un şir neîntrerupt de crime,
aproape zilnice, timp de 30 de ani, cărora nici unul din guverne nu a putut să le pună
capăt. Noua generaţie a terorismului a început să funcţioneze, recenta reluare a luptei
armate fiind-i atribuită acesteia. Rămâne de văzut dacă va fi tot cu implicaţii politice şi la
fel de sângeroasă.

Yakuza japoneză
Yakuza japoneză are peste un milion de membri. Căutând să lase o impresie de
oameni nevinovaţi, imaginea publică a celei mai temute organizaţii japoneze provine de
la YA-KU-ZA şi înseamnă „mâna care pierde", denumire a unui cunoscut joc de cărţi din
Ţara Soarelui-Răsare.
Primele apariţii ale acestei organizaţii mafiot-teroriste sunt plasate în secolul al XVll-
lea, când samuraii care şi-au pierdut privilegiile s-au organizat în bande criminale
oponente regimului, iar pe parcursul secolelor au evoluat şi s-au specializat în utilizarea
de mijloace extrem de violente pentru a-şi asigura zone de influenţă şi profituri
substanţiale. In prezent, Yakuza funcţionează sub acoperirea unor corporaţii publice, care
derulează şi activităţi legale, având chiar înţelegeri cu. partidele de guvernământ, ceea ce
permite libertate de mişcare doar sub promisiunea câ organizaţiile se vor abţine, pe cât
posibil, să comită atentate, omoruri, şantaje.
Unul dintre mijloacele prin care Yakuza nu a putut fi eradicată în secolul XX, ba
chiar a prosperat ajungând la circa un milion de membri, este disciplina deosebit de
severă şi automutilarea la care sunt supuşi permanent membri bandelor.
In această lume a criminalităţii, ierarhia verticală este absolută, executarea fără
comentariu a ordinelor şefilor depăşind raţiunea umană. O simplă atentare la autoritatea
şefului îl expulzează pe indisciplinat, îl supune la pedepse corporale severe şi îl obligă să-
şi taie singur un deget pentru a fi ulterior recunoscut. Se înţelege câ răspunderea pentru
orice crimă sau ilegalitate descoperită de autorităţi este una dintre obligaţiile pe care în
nici un caz nu trebuie să şi le asume şefii. Un alt factor care asigură dezvoltare bandelor
criminale japoneze este numărul mare de bande afiliate care plătesc taxe de protecţie şi se
bucură de independenţă de acţiune. Cu cartierul general în Kobe, Yamaguchi este cea mai
importantă organizaţie criminală şi numără, conform unei statistici recente, circa 950 de
bande afiliate.
Activităţile sale ilegale sunt reflectate în profituri.
Principalele surse de atragere a veniturilor ilicite ale Yakuzei sunt: traficul de
narcotice şi amfetamine, jocuri de noroc şi pariuri clandestine, taxe de protecţie, acţiuni
teroriste la comandă, coordonarea reţelelor de prostituţie, intervenţii în afaceri civile etc.

8
 Şefii bandelor controlează industria naţională a filmului şi a publicaţiilor, în special
cele porno, sunt implicaţi în operaţiuni de spălare a banilor şi în traficul internaţional de
arme. Conform estimărilor poliţiei nipone, venitul anual al organizaţiei este de circa 9,5
miliarde de dolari, din care veniturile ilicite reprezintă 8 miliarde de dolari. La acest nivel
de putere, Yakuza continuă să joace un rol important pe scena politică, economică şi
socială a Japoniei, dar se extinde permanent în lumea interlopă de pe tot mapamondul,
centre puternice fiind operaţionale acum în SUA, America de Sud, Europa, Taiwan,
Tailanda şi Filipine. De remarcat că doar ecranizarea violenţelor Yakuzei, după romanul
„Călăul" a lui Kenji Ino, 1-a costat pe regizorul Junzo Itami desfigurarea pe viaţă,
motivul invocat fiind pătarea imaginii bandei criminale japoneze.

Triadele chinezeşti
Permanent comparate cu mai cunoscuta Mafie italiană, Triadele chinezeşti au atât
asemănări cât şi deosebiri fundamentale cu principala organizaţie criminală din Europa.
Ambele încearcă să controleze un anumit sector al activităţii infracţionale, să-şi impună
taxe de protecţie şi să fie acceptate de autorităţi sau să se afle în relaţii cât mai bune. Una
dintre diferenţe ar fi că în structura Triadelor sunt admişi numai bărbaţi, iar până în
prezent nu s-a descoperit vreo alianţă sau vreun pact încheiat cu alte organizaţii.In timp
ce alte grupări criminale sunt dezavuate oficial, în Hong Kong, implicarea Triadelor în
controlul schimbului de mărfuri pe piaţă este chiar agreată de guvern.
Triadele, în actuala organizare, sunt descendente ale unui grup de călugări budişti din
secolul al Xll-lea, care după ce au servit interesele Dinastiei Ching au refuzat
recompensele împăratului şi s-au retras la o mănăstire. Impăratul, ofensat, a dispus
asedierea acesteia, iar cei cinci călugări care au scăpat, buni cunoscători ai artelor
marţiale, au pus bazele Societăţii secrete „Frăţia", al cărei scop era să se răzbune pe
Dinastia Ching. Ulterior „Frăţia" a devenit nucleul unei imense armate secrete ce se
întindea pe tot teritoriul Chinei. Cum răsturnarea dinastiei, noua lor cauză politică, şi
întreţinerea armatei trebuiau susţinute cu bani, acolo- unde nu se puteau obţine legal,
nudiştii apelau la forţă şi metode neortodoxe.
De-a lungul secolelor, Triadele şi-au tot schimbat ţelurile, ajungând în prezent să fie
o forţă terorist-mafiotă ce este imposibil de lichidat şi care acţionează în mod special prin
teroare, atât în China cât şi pe toate cele cinci continente.
In Franţa, situat în apropriere de celebrul Cartier Latin din Paris, cartierul chinezesc a
atras atenţia serviciilor secrete franceze tocmai prin discreţia pe care o păstra. Timp de 15
ani, numărul oficial al chinezilor a rămas constant, fără să se declare un deces, cu toate că
au fost destule cadavre în geamantane abandonate pe malul Senei. La o analiză mai atentă
s-a descoperit că fiecare chinez mort era înlocuit rapid cu altul, adus clandestin din ţara
mamă, chiar de către şefii Triadelor, iar cadavrele erau incinerate. Prin această metodă,
toată Europa s-a umplut cu chinezi care au acte de identitate ale unor persoane curate,
imposibil sau foarte greu de verificat mai ales că toţi seamănă între ei, iar scrisul din
paşaport este imposibil de descifrat.

9
 Membrii Triadelor actuale sunt permanent gata să identifice şi să profite de o anumită
situaţie, dar, în general, se implică în jocuri ilegale de noroc, prostituţie şi pornografie,
trafic de stupefiante, camătă, şantaj, estorcare de fonduri, taxă de protecţie a patronilor de
localuri şi a oamenilor de afaceri.
O dată ce şi-a crestat degetul, aşa cum impune ritualul de iniţiere strămoşesc, noul
membru al Triadelor poate apela la aşa zisa fraternitate criminală. Orice încălcare a
faimoasei Omerta - legea tăcerii - atrage moartea membrului respectiv şi înlocuirea sa cu
altul. China are o populaţie de 1,2 miliarde de locuitori, aşa că nu este nici o problemă,
substituirea persoanelor cu acte de identitate ale celor decedaţi având chiar un macabru
parfum oriental, foarte greu mirosit de către autorităţile străine.
Cele mai puternice Triade nu sunt însă în China, prospera Coastă de Vest a SUA
fiind paradisul acestei puternice organizaţii.
Structura ierarhică, respectată strict, diferă de cea siciliana. Fiecare familie este
condusă de un „shan chu", în traducere capul dragonului, acesta având un locţiitor - fu
shan chu - situaţi la acelaşi nivel ierarhic. Staff-ul mai cuprinde o mare avangardă -sin
fung - un mare preot - heung chu, aceştia fiind însă în categoria a Il-a, putând înlocui
şeful doar în situaţii speciale. Pe următorul nivel, având misiunea de a asigura secretul
operaţiunilor, disciplina şi eventual eliminarea rivalilor, se situează prăjina roşie - huang
kw an - şi pat k. consilierul financiar al Triadelor, în traducere, evantaiul de hârtie. Tot
din rândul şefilor face parte şi sandaua de piele - choi hai - care are rolul de a asigura
transmiterea mesajelor secrete către membrii de rând ai bandei. Nu există nici măcar
aproximări ale cifrei de afaceri a Triadelor, aceasta fiiind plasată în ordinul miliardelor de
dolari, iar în ceea ce priveşte numărul de membri dacă timp de 15 ani nici măcar
Serviciul Secret francez nu a aflat nimic ) înlocuirea persoanelor, este clar că orice
evaluare este pur fantezistă. Un singur lucru este evident: chiar dacă ucid din interese
naţionaliste, din pură obişnuinţă sau pentru obţinerea unor substanţiale profituri, odată
intrat în atenţia organizaţiilor terorist mafiote internaţionale, nu mai ai nevoie să ştii
nimic despre ele. Este prea târziu, aşa că ai toate şansele să devii un amănunt statistic la
capitolul victime nevinovate."
De aceea, la nivelul societăţii româneşti, importul unor asemenea comportamente
criminale trebuie combătut cu toate fermitatea, mai mult, riposta energică a instituţiilor
statului poate să constituie elementul-cheie al combaterii înrădăcinării şi pe teritoriul
României a unor organizaţii teroriste.
Yakuza Japoneză şi Triadele chinezeşti pot oricând să găsească adepţi şi la noi, mai
ales având în vedere că foarte mulţi cetăţeni orientali, îndeosebi chinezi, şi-au deschis
afaceri în România şi nu o dată am asistat la reglări de conturi prin folosirea armelor de
foc sau prin comiterea unor asasinate cu o cruzime greu de înţeles.

BABBAR KHALSA INTERNATIONAL

10
 Recent s-a stabilit că în structura organizaţiei Sikh „Babbar Khalsa International —
care luptă pentru un stat Sikh independent în Khalistan (India) — crima organizata şi
terorismul sunt interdependente.
BKI a realizat acţiuni teroriste împotriva unor obiective şi are cartierul său general în
Pakistan. Organizaţia este reprezentantă, de asemenea, în Marea Britanie, Germania,
Canada, Statele Unite şi Belgia. Activităţile BKI în Europa de Vest şi America constau în
principal din strângerea resurselor financiare şi logistice pentru bătălia teroristă din India.
In timpul unei operaţiuni a autorităţilor poliţiei belgiene în iunie 1995, a reieşit că 2
militanţi ai BKI au fondat o reţea de imigrare clandestină a Sikh şi pakistanezilor în
această ţară. în această reţea, Belgia a fost folosită ca o punte de tranzit pentru imigranţii
veniţi din Germania şi Franţa către Marea Britanie. Această reţea nu numai că i-a permis
organizaţiei BKI să facă bani, ci, de asemenea, să infiltreze militanţi BKI şi alţi extremişti
Sikh în ţările din Vest. Aceste persoane au primit identităţi false şi s-au prezentat ca
refugiaţi politic în Vest.

GIA
In cursul anului 2001, îndeosebi după evenimentele teroriste din America, din 11
septembrie, pentru toată lumea a devenit clar că există o multitudine de reţele în Europa
care sunt finanţate, parţial, de gangsteri din comunităţile Africii de Nord, în special
comercianţi. Până acum, se pare că grupurile teroriste din afara ţării lor — spre deosebire
de PKK — nu acţionează violent împotriva propriilor populaţii pentru a strânge resurse
financiare. O explicaţie posibilă pentru aceasta este că ele au simpatizanţi bogaţi, de
exemplu în Arabia Saudită, care, din când în când, fac contribuţii generoase.
Reţelele islamice sunt organizate de obicei în moschei şi furnizează organizaţiilor
teroriste algeriene arme, bani, documente false etc. De asemenea, ele adăpostesc terorişti
care vin sau merg spre Algeria.
Transporturile ilegale algeriene lucrează, preferabil, cu cantităţi mici, cu grijă şi
folosind rute pe continent: Europa de Est, Germania, Franţa, Spania, Maroc şi, în final,
Algeria. Grupurile teroriste islamice folosesc aparent aceeaşi infrastructură, şi anume aşa-
numita trabendo (contrabanda pentru piaţa neagră) pentru traficul de arme, explozivi şi
paşapoarte.
In martie 1995, după elucidarea faptului că GIA a fost implicată în traficul de arme în
Belgia, organele de siguranţă ale statului belgian şi autorităţile poliţiei au organizat o
operaţiune în timpul căreia douăsprezece persoane au fost arestate. Una dintre acestea era
Zaoui Ahmed, liderul GIA în Belgia şi considerat a fi una din principalele figuri ale GIA
în Europa. In timpul unor acţiuni operative au fost descoperite arme, muniţie, explozivi,
paşapoarte şi materiale pentru fabricat paşapoarte, echipamente militare pentru observare
şi înregistrare şi au fost găsite sume considerabile de bani. Deşi aceasta arată că GIA a
fost bine organizată în Belgia, totuşi, aspectul nu presupune că activităţile criminale ale
acestei grupări au fost foarte bine organizate şi la fel de profesionalizate ca în Franţa. Din
cercetări a reieşit că în Belgia, GIA a lucrat în principal cu infractori mărunţi, care din
11
cauza trecutului lor dubios aveau antecedente penale. Procesul militanţilor GIA ar fi putut
furniza detalii noi în această problemă, dar specialiştii din domeniul grupurilor teroriste
arabe consideră că teroriştii algerieni — la fel ca libanezii — nu sunt implicaţi în crima
organizată la scară mare.

Mafia siciliana
Originile organizaţiei secrete cunoscută sub numele de Mafia datează din secolul 9,
când Sicilia era ocupată de arabi. Locuitorii insulei se refugiau din calea forţelor arabe -
de unde şi cuvântul „mafia" = „refugiat", în limba arabă. încă de atunci, Mafia a avut o
puternică influenţă în rândul oamenilor şi s-a extins, mai târziu controlând chiar viaţa
politică şi cea sindicală.
Mafia ultimului deceniu este o organizaţie vastă, a cărei putere sporeşte, în profida
încercărilor guvernelor de a o elimina. Trecută în America, Mafia siciliana a început să
controleze crima organizată din marile oraşe. Sunt de notorietate relaţiile dintre mafia
siciliana şi cartelurile columbiene ale drogurilor, începute în anii '70, cât şi cu noile
organizaţii apărute în Estul Europei după căderea comunismului.

CAMORRA
Această organizaţie şi-a făcut apariţia în Napoli, o dată cu ocuparea oraşului de către
armata spaniolă, în secolul 16.
De la început, influenţa Camorrei s-a axat numai asupra oraşului Napoli sub
acoperirea Bisericii Catolice.
Camorra se ocupa mai mult cu contrabanda şi traficul de heroină. Recent, Camorra a
început să colaboreze cu mafia din Rusia în traficul de arme şi materiale nucleare.

4. Cadrul legislativ existent în România

-
Ca şi în alte domenii, România, în ultimii ani şi-a aliniat legislaţia la cerinţele
Uniunii Europene, fapt care a făcut ca, într-o multitudine de situaţii, problema elaborării
unor acte normative care să prevină şi să descopere un anumit fel de comportament ce
vizează încălcarea legii penale să fíe un fapt împlinit. Aşa de exemplu, prin adoptarea
Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, România a dat o
definiţie oficială acestui flagel, stabilind sancţiuni severe împotriva celor implicaţi, cât şi
modalităţile prin care terorismul să poată fi prevenit şi combătut. Astfel, la nivel naţional,
activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se organizează şi se desfăşoară în
mod unitar prin intermediul Sistemului naţional de prevenire şi combaterea terorismului
(SNPCT), la care participă mai multe autorităţi şi instituţii publice, fiecare cu atribuţii
specifice. în capitolul III al legii, se tratează în mod distinct, prevenirea finanţării actelor

12
de terorism cât şi operaţiunile financiar-bancare supuse atenţiei în asemenea cazuri. De
altfel, activităţi de prevenire în acest domeniu sunt prevăzute şi în Legea nr. 656/2002
pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri
de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, modificată prin Legea nr.
230/2005.
Ca un semn al importanţei pe care statul român o acordă prevenirii unor asemenea
acte legiuitorul a stabilit că procedura de urmărire penală şi de judecată este cea
prevăzută de lege pentru infracţiunile flagrante iar competenţa în cauză pentru a judeca în
primă instanţă infracţiunile de terorism aparţine curţii de apel.
Impotriva cetăţenilor străini sau apatrizilor despre care există date sau indicii
temeinice că intenţionează să desfăşoară acte de terorism ori de favorizare a terorismului
se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România sau de
întrerupere a dreptului de şedere în ţară.

GLOBAILIZAREA TERORISMULUI

Pe zi ce trece, terorismul se concentrează tot mai mult în jurul unor organizaţii

criminale sau aşa cum era cazul lui bin Laden în mâinile unor indivizi, care folosesc
această armă ca pe propriul lor bun, folosind-o unde vor şi când vor.
Globalizarea terorismului era concentrată în jurul milionarului Osama bin Laden,
numit şi emirul mujahedinului arab. In trecut, bin Laden a colaborat activ cu CIA în
Afganistan, dar şi-a schimbat opţiunea după sosirea în Arabia Saudită a trupelor
americane, percepută de el ca pe un sacrilegiu. După aceasta şi-a investit averea de 300
milioane $ în cauza pe care a susţinut o. Numai în Sudan se pare că a înfiinţat 23 de
tabere pentru terorişti egipteni, algerieni, palestinieni, saudiţi, filipinezi şi tunisieni sub
dirijarea unor instructori cu o înaltă pregătire în domeniu.
Ulterior, Osama Bin Laden a devenit şeful unei organizaţii teroriste cu ramificaţii în
întreaga lume şi a cerut tuturor musulmanilor să înceapă războiul sfânt (Jihadul)
împotriva „diavolului american". Drept urmare, atacuri sângeroase s-au declanşat la
Nairobi, în Kenya şi în Tanzania, unde au fost atacate ambasadele S.U.A. Similar avea să
procedeze şi la Aden, unde a fost sabotat un distrugător american, în urma exploziei
murind 17 militari.
Potrivit serviciilor secrete britanice, circa 25000 de militanţi islami au participat la
pregătirile organizate şi finanţate de bin Laden, majoritatea fiind saudiţi, yemeniţi,
algerieni, egipteni şi numeroşi talibani din Afganistan.

13
 Alte tabere au fost înfiinţate în Afganistan, Pakistan, Yemen şi Somalia. Mâna
dreaptă era algerianul Eddin Kerban, care a condus aceste tabere de instrucţie
unde mujahedinii erau trimişi în Europa. Se bănuieşte că el a fost creierul atentatului
cu bombă de la Dahran (25-26/6/1996). '
Mai puţin spectaculoasă, dar nu mai puţin importantă este reţeaua de instituţii de
binefacere, fie private, fie religioase, care sunt capabile să sprijine reţele de terorişti la
preţuri joase, şi care pot accepta sprijinul statului, dar nu depind de el.
Legăturile dintre terorism şi grupările criminale nu sunt, istoriceşte vorbind, recente, dar
felul în care sunt întreţinute este diferit, aşa cum de altfel s-a şi demonstrat. Deşi la
început terorismul a fost inspirat din acţiunile executate în spatele frontului-inamic şi din
tactica pământului pârjolit, apărută o dată cu războaiele din antichitate, astăzi el a devenit
un fenomen care pune în pericol liniştea omenirii. Asasinatele vizând pesonalităţi
marcante ale vieţii publice, motivate cu argumente politice şi religioase, sunt doar câteva
exemple sumbre ale terorismului, chiar dacă în istoria recentă a omenirii ele sunt
nenumărate. Aşa de exemplu, la 10 iunie 1903, Alexandru, regele Serbiei, a fost asasinat
de ofiţeri ai propriei armate; la 20 octombrie 1909, Ito, prinţul moştenitor al Japoniei, a
fost ucis de un terorist de origine coreeană; la 18 martie 1913, regele Greciei a fost
asasinat de un grup terorist la Salonic; la 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, Arhiduce al
Austriei, a fost asasinat la Sarajevo de un tânăr fanatic şi a avut ca o consecinţă directă
declanşarea primului război mondial; la 16 iulie 1918. Nicolae al II-lea, ţarul Rusiei, a
fost asasinat de bolşevici; la 30 ianuarie 1948, Mahatma Ghandi, liderul luptei pentru
independenţa Indiei, a fost ucis de un extremist hindus; la 22 noiembrie 1963, John F.
Kennedy, preşedintele S.U.A., a fost asasinat la Dallas; la 20 decembrie 1973, Carrero
Blanco, premierul guvernului Spaniei, a fost ucis de un comando ETA; la 9 mai 1978,
Aldo Moro, premierul Italiei, a fost găsit mort în portbagajul unei maşini, după ce a fost
răpit de gruparea teroristă „Brigăzile Roşii"; la 6 octombrie 1981, Anwar El Sadat,
preşedintele Egiptului, a fost ucis de un grup de militari fundamentalişti islamici, în
timpul unei parade militare; la 31 octombrie 1984, Indira Ghandi, premierul guvernului
Indiei, a fost asasinată de garda personală în care se infiltraseră extremişti Sikh; la 28
februarie 1986, Olof Palme, premierul guvernului Suediei, a fost asasinat la Stockholm în
condiţii încă neelucidate, iar la 4 noiembrie 1995, Yitzak Rabin, primul ministru
israelian, a fost ucis de un extremist evreu la Tel Aviv. Desigur, lista este mult mai mare,
dar datele prezentate sunt sufici pentru a da o imagine a ariei de răspândire şi a
ente

interesului care este acordat terorismului de persoane, organizaţii sau chiar guverne ale

unor state.
Valul de acte teroriste declanşate în cursul lunilor noiembrie şi decembrie 2001 în
teritoriile statului israel şi în cele aflate sub controlul Autorităţii Naţionale Palestiniene au
determinat pentru prima dată miniştrii de Externe din Uniunea Europeană să adopte o

14
declaraţie pe data de 10 decembrie 2001 prin care au cerut autorităţii palestiniene
desfiinţarea grupărilor teroriste Hamas şi Jihadul islamic, două mişcări responsabile de
nenumărate atentate antiisraeliene. Pentru a da un caracter echilibrat Declaraţiei, „cei 15"
au solicitat şi Israelului retragerea forţelor sale militare din teritoriile ocupate. Aspectul
deosebit nu constă atât în subiectul apelului făcut de UE, ci în fermitatea cu care i s-a
cerut lui Yasser Arafat să-şi lichideze reţelele teroriste. In haosul din Orientul Mijlociu,
acolo unde la atentate sinucigaşe se răspunde prin raiduri aeriene şi bombardamente
urmate parcă la nesfârşit de alte atentate sinucigaşe, soluţia reprezintă demontarea
reţelelor teroriste. Probabil că, după Al-Qaeda, a venit rândul Jihadului şi Hamasului de a
fi anihilate, la început prin metode paşnice şi, dacă situaţia o va impune, poate chiar prin
folosirea forţei.
Din 1994, delimitarea dintre militanţii islamişti şi criminali a devenit neclară, datorită
întrepătrunderii crescânde a ambelor medii. Una dintre reţelele demolate în 1994
(gruparea Shalabi) era un strâns amestec de crimă organizată, trafic de droguri şi isla-
mism extremism. Experţii francezi în antiterorism au subliniat că noile grupări apărute
sunt legate de un membru mai „intelectual" sau de un veteran afgan sau bosniac. Deşi
excluse social, aceste grupări tind să creeze un fel de contracultura internaţionalistă,
folosind islamismul ca un instrument ideologic îndreptat împotriva sistemului de viaţă
occidental, pe care în discursurile lor, în anumite moschei, asociaţii culturale sau în-
chisori îl reneagă. In ideologia acestor grupări, se apreciază că, în final, opoziţia lor
socială conectată la terorismul intern şi internaţional va creşte de la o perioadă la al-ta
Difuzarea metodelor teroriste la grupările crimei organizate este deja binecunoscută,
mai ales în Columbia, unde cele două carteluri ale drogurilor, Caii şi Mede!lin. au angajat
frecvent maşini-capcană în atacurile întreprinse.
In Europa, fenomenul este încă limitat la câteva atentate comise, ca de exemplu: de
Cosa Nostra în 1994; şi atentatul crimei organizate ruseşti de la Moscova din 11
noiembrie 1996, lăsând la o parte cazul particular al Corsicii. Aici, în schimb, avem
transformarea gradată a mişcării naţionaliste teroriste într-un ansamblu de grupări ale
crimei organizate, aşa cum le definea preşedintele Franţei, Jacques Chirac. întrepă-
trunderea intereselor grupurilor crimei organizate cu cele ale teroriştilor pare a fi preo-
cuparea principală a membrilor lor, însă, este necesar ca acest pericol să fie sesizat,
fiindcă, unite, cele două grupări pot deveni mai eficiente în acţiunile lor criminale.
Până la finele lui 1996, atentatele cu bombă erau astfel dirijate încât să minimali-
zeze rănirile.
Un semn ameninţător al potenţialului real, pe care manipularea tehnicilor crimei
organizate şi terorismului îl poate dezvolta prin răspândirea lor în cadrul terorismului
endemic, avea să vină din India. Multiplele atentate cu bombă din 13 martie 1993 fo-
losind maşini-capcană, motociclete şi serviete au cauzat în Bombay decesul a 320 de
persoane şi rănirea a peste 1200 în cartierul oamenilor de afaceri. In următoarele patru
săptămâni, poliţia a descoperit diverse depozite în zona Bombay ce adăposteau: patru

15
tone de exploziv C-4 plastic, mii de detonatoare electronice, 500 grenade, 32 bombe
puternice, sute de arme automate Kalashnikov, 25 lansatoare de rachete etc.
Autorii nu erau terorişti, ci criminali locali ce au urmat directivele unui „naş" indian
ce locuia în Dubai; acesta, după câte se pare, a fost recrutat de serviciile secrete
pakistaneze, ca represalii în urma asasinării musulmanilor din Kashmir de către indieni
Este posibil ca în spatele acestor acte teroriste să fi fost implicată o agenţie criminală
ce presta diverse servicii şi făcea bani din acţiuni criminale organizate după modelul
„mafiei" şi care, de asemenea, obţinea bani şi protecţie politică din atentate teroriste
comandate
Globalizarea terorismului este consecinţa deregularizării sale şi a adaptării la
efectele economiei internaţionale. Este destul de dificil în asemenea condiţii pentru un
criminolog, care acţionează pe un câmp aproape în totalitate minat, să efectueze o cer-
cetare criminologică şi să emită teorii care să vizeze reducerea acestui fenomen. Aceasta,
mai ales în condiţiile în care teroriştii transnaţionali benficiază de mijloace de
comunicaţie şi transport modeme, au surse globale de finanţare, sunt instruiţi în folosirea
şi manipularea explozibililor şi a armamentelor moderne (lesne de procurat pe piaţa
neagră), şi sunt mult mai greu de descoperit şi de arestat decât membrii vechilor grupări
sau a celor sponsorizate de unele guverne. Există totuşi anumite grupări stabile, iar din ce
în ce mai frecvent s-au văzut atentate comise de grupări teroriste multinaţionale,
organizate ad-hoc.
Dezvoltarea fără precedent a reţelei informatice, a oferit teroriştilor un mijloc foarte
modern de comunicare, cu ajutorul noilor tehnologii putând fi comandate şi executate
acte teroriste în mai toate colţurile lumii, în aer, pe apă sau pe uscat. De aportul acestor
noi descoperiri ştiinţifice beneficiază şi grupările teroriste, care îşi angajează specialişti
cu ajutorul cărora comit sau pot comite adevărate dezastre, la nivel local, regional sau —
dacă nu vom fi vigilenţi — chiar la nivel planetar.
Efectul economiei, al comunicaţiilor şi al transporturilor globale este atât de puternic
încât ar putea fi o cauză importantă a lipsei de coordonare centrală a grupărilor islamice,
aflate de aceeaşi parte a baricadei. Practic, într-o asemenea situaţie, criminologul se află
într-un mare impas: să aştepte rezolvarea problemelor prin simpla trecere a timpului, sau
să accepte faptul că şi în criminologie riscul este unul din plămânii progresului.
Totuşi, nu trebuie omis faptul că globalizarea asigură terorismului internaţional
mijloacele de a opera separat sau de a da lovitura mai multe grupări împreună şi de a
rămâne anonime. Cei interesaţi în comiterea actelor teroriste pot organiza o echipă, unde
fondurile vin de pretutindeni, materialele explozive vin din sursa A, artizanul bombei din
ţara B, nimeni nu reclamă atentatul, sau apare într-un buletin din ţara C, departe de scena
atentatului. Nu trebuie exclus nici faptul că un scenariu familiar şi deprimant este posibil
şi cu ajutorul Internet-ului, pentru propagandă şi operaţiuni financiare.

16
 Un alt aspect este aceia că, într-un sistem global, reacţiile locale în crize sociale şi
tulburări politice pot fi transmise la mari distanţe, uneori cu un impact la nivel mondial.1
Emigrarea este un răspuns tradiţional la crizele care apar într-o zonă sau alta a lumii şi
este intens exploatată de grupările teroriste pentru recrutări de noi membri sau pentru a
găsi acoperire şi ajutor (ex. grupările teroriste egiptene din SUA, grupările algeriene GIA
din Spania şi Franţa, grupările croate din SUA, Canada, Australia, Germania).

Terorismul internaţional şi armele

de distrugere în masă

Pe 20 martie 1997, în cursul dimineţii şi la o oră de vârf, membrii cultului japonez

Aiim Shinrikyo (10000 membri doar în Japonia) au plasat containere cu gaz sarin, cu
efect chimic letal asupra sistemului nervos, în cinci trenuri din reţeaua de metrouri din
Tokyo. Membrii cultului au perforat apoi containerele, gazul otrăvitor degajându-se în
trenuri şi în staţiile metroului. Atacul a fost primul în care teroriştii au făcut uz ae arme
chimice pe scară largă.
Ceea ce multă vreme a fost prefigurat în ficţiune, s-a întâmplat în final şi în reali-
tate, dând consistenţă fricii că un alt simbol al suveranităţii, armele de distrugere în masă,
a putut să cadă în mâna unor actori mult mai inacceptabili decât statele răufăcătoare: o
sectă locală parareligioasă, nepoiitică şi iraţională.
în ciuda temerilor, exagerat de mult mediatizate, referitoare la terorismul nuclear,
surpriza a venit de la un nivel de tehnologie inferioară, deoarece armele chimice pot fi
realizate mult mai uşor. Armele biologice solicită instalaţii mult mai puţin vizibile şi,
dacă sunt mai greu de folosit de către forţa armată (dificultate în stabilirea dispersiei
adecvate, efectul neprevăzut), ele nu sunt la fel văzute şi de către terorişti. Vânzarea
necontrolată de avioane mici, fără pilot, poate oferi o rampă periculoasă de lansare a
atacurilor teroriste.
De pe poziţiile lor, specialiştii americani avertizează că:
— cei mai mare pericol este ca aceste grupări să obţină bombe nucleare, biotoxine şi
arme chimice de nivel tehnologic inferior;
— atacurile teroriste îndreptate asupra obiectivelor unor state se vor intensifica şi
vor fi mai ucigătoare la începutul noului mileniu;
— chiar dacă numărul atentatelor, ca total general, în prezent nu creşte, ele sunt şi
vor fi tot mai des încununate de succes .
Referitor la terorismul nuclear, comunitatea internaţională a urmărit cu deosebită atenţie
evenimentele din Rusia, legate de înmagazinarea şi demontarea focoaselor nucleare în

17
exces. Deşi contrabanda nucleară s-a dovedit până în prezent mai puţin înspăimântătoare,
ideea în sine de terorism nuclear nu este exclusă.
Fără a dispune de o armă nucleară, Shamil Basaev, unul din capii rebelilor care a
ameninţat cu terorismul nuclear susţinând fie că are şapte containere cu izotopi
radioactivi, fie că va cauza avaria gravă a unei centrale nucleare. Cam în aceeaşi zonâ
geografică, un alt fanatic religios de origine musulmană, Osama bin Laden, ameninţa
lumea după atacarea Afganistanului de forţele militare internaţionale, în frunte cu S.U.A.,
că, la nevoie, va folosi arma nucleară împotriva Statelor Unite şi a aliaţilor lor.
S-ar putea emite ipoteze diferite de ce în trecut terorismul internaţional s-a abtinut in
general, să folosească arme de distrugere în masă şi care sunt motivele ca să continue
această tradiţie. Probabil că folosirea acestor mijloace este încă considerată o prea mare
aprindere politică, ce ar putea conduce la o susţinută şi violentă campanie antiteroristă.

18