Capitolul 5 – Portrete

Cei mai multi dintre maghiarii care locuiau in Transilvania au reusit sa formeze relatii
solide la locul de munca sau la scoala cu colegii romani, insa, brusca politizare a etnicitatii de la
inceputul anilor `90, a pus la mare incercare relatiile sociale de lunga durata.
Dupa revolutia din `89, maghiarii din generatia veche au asistat la la transformarea
Clujului dintr-un oras provincial de dimensiuni medii si cu o ambianta maghiara intr-un oras
industial mai mare si cu un caracter romanesc din ce in ce mai pronuntat. Chiar familiile de
maghiari au contribuit la aceasta transformare: copiii au emigrat pentru studii sau au ales sa
lucreze intr-un mediu preponderent romanesc, iar casatoriile dintre maghiari si romani au dus la
o comunicare preponderenta in limba romana.
Atunci cand Ungaria a adoptat legislatia privitoare la crearea statului legal formal pentru
etnicii dincolo de granita, parerile maghiarilor au fost foarte diferite: pe de-o parte erau cei din
generatia veche care era foarte recunoscatoarea oficialitatilor unguresti, iar pe de cealalta parte se
aflau cei din generatia noua care reprobau vehement aceasta lege considerand ca este “un gest
nationalist gratuit”.
Taranii orasenizati care au venit cu zecile de mii la Cluj dupa anii `70 si care au deprins
obiceiurile vietii urbane, pierzand virtutile si valorile traditionale taranesti, erau dispretuiti de
catre alti clujeni. Autointitulatii “clujeni vechi” nu se puteau obisnui cu comportamentul
necivilizat, scuipatul, vorbitul tare si grosolan, lipsa de urbanitate a nou-venitilor si nici cu
nesfarsita exploatare a simbolurilor nationale romanesti de catre oficialitatile orasului.
Persoanele intervievate in carte, ca multi alti clujeni, sustin ca regreta schimbarile dramatice care
au avut loc la Cluj in anii `60 si `70.

Capitolul 6 – Preocuparile

In conditiile incerte si nelinistitoare ale transformarii economice prelungite, clujenii, ca si

altii din Europa Centrala si de Est, au pus in practica mai multe strategii specifice de a face fata
greutatilor traiului zilnic acestea gravitand in jurul pilelor, un termen pe care l-au utilizat si
maghiarii din Transilvania. Convingerea ca orice lucru are un pret si poate fi cumparat a fost
raspandita cu rapiditate. Mobilizarea relatiilor, darea de mita, stragerea curelei, cumparaturile
second-hand si munca informala au fost strategii puse in aplicare atat de romani, cat si de
maghiari, iar in cazul celor din urma, competenta lingvistica si relatiile cu Ungaria au dus la
suplimentarea oportunitatilor.
O alta strategie importanta de supravietuire a fost schimbul rural-urban: multi clujeni care
aveau rude in satele apropiate mergeau la tara pentru a da o mana de ajutor in gospodarie, acest
lucru fiind rasplatit cu carne, lapte, oua sau alte produse ale economiei satesti. Clujenii au
incercat sa-si mareasca veniturile in mai multe moduri: sa isi ia o a doua slujba sau sa fie un
furnizor independent de servicii (electrician, zugrav, frizer); o astfel de munca i-a ajutat pe unii
clujeni sa isi deschida propria afacere reusind sa aiba un trai mai bun.
Din acest capitol, concluziile ar fi ca nici politica nationalista si nici identitatea etnica nu
figuraza printre preocuparile cotidiene ale majoritatii clujenilor, interviurile realizate in carte
sugereaza ca maghiarii tind intr-o masura mai mare decat romanii sa perceapa lumea sociala
printr-o lentila etnica, iar etnicitate ar trebui inteleasa drept o modalitate a experientei.

Capitolul 7 – Asimetriile

In capitolul 7 cu privire la asimetrie este dificil sa eviti considerarea “maghiarilor” si

“romanilor” drept categorii paralele sau coordonate. Exista scoli si in limba maghiara si in limba
romana, biserici maghiare si romanesti, ziare maghiare si romanesti. Cei mai multi clujeni vad in
maghiari si romani doua tipuri esentiale de oameni si uneori fac acest paralelism explicit. Insa in
cateva privinte importante, categoriile de “maghiar” si “roman” nu sunt paralele, coordonate,
simetrice, iar aceasta asimetrie are evidente dimensiuni politice, institutionale si demografice.
Dupa cum sunt prezentate lucrurile in carte, in Transilvania, in cele mai multe contexte
cotidiene, categoria de cetatenie “maghiar” este considerata irelevanta, prin urmare “maghiar”
desemneaza in general etnia. Pe de alta parte, “roman” poate desemna fie cetatenia, fie etnia, fie
un amestec nediferentiat al ambelor, in functie de context. Autoidentificarea ca “roman” nu
contine o trimitere comparativa sistematica la categoria de “maghiar”, spre deosebire de
autoidentificarea drept maghiar in care este implicita referinta comparativa sistematica la
categoria de maghiar.
 Limba este foarte importanta deoarece este un indicator al etniei, dar si un criteriu de
clasificare etnica. Cateodata, indiciile lingvistice sunt in acelasi timp si vizuale. Ecusoanele pe
care le poarta vanzatorii din unele magazine mari, tablitele cu nume de pe usile apartamentelor
pot furniza astfel de indicii, dar si faptul ca vezi pe cineva care citeste o carte sau un ziar in limba
maghiara. Si limba poate fi utilizata pentru a afisa sau disimula etnia. A te adresa cuiva in
maghiara intr-un context in care este de asteptat sa vorbesti romaneste inseamna a semnala clar,
ba chiar provocator, apartenenta la o categorie etnica.
Numele ofera si el indici despre apartenenta la o categorie etnica. Dupa cum am
mentionat anterior, ecusoanele si tablitele cu nume servesc uneori drept indicii vizuale. De
exemplu, atunci cand operatorii de interviu sunt insarcinati sa gaseasca respondenti maghiari, ei
folosesc numele de pe usile apartamentelor drept indicator probabil al etniei.
Lumea sociala este plina de o multitudine de categorii, aranjate intr-o multitudine de
seturi categoriale din care face parte, printre altele, si etnicitatea. A studia doar categoriile etnice,
dar si cetatenia, religia sau regiunea inseamna a risca modificare etnicitatii care s-a incercat a fi
evitata.