FOCUS „ COVERSTORY „ HARDWARE „ SOFTWARE , COMUNICAŢII PRACTIC

Windows XP
Kit de instalare

în aşteptarea
lui SP2
Service Pack 2 este în faza de testare. După câte se pare, va mai dura până
Microsoft îl va distribui utilizatorilor. Pană atunci, să încercăm să personalizăm o
instalare de XP încă din faşă, de la instalarea de pe CD.
Cătălin Constantin H
O ricâtă grijă am avea şi
oricâte rweak-uri şi optimizări
ii aplicam iubitului nostru
sistem de operare, vine o vreme când ne
gândim tot mai intens la o reinstalare.
însă spectrul a câteva ore in care
instalezi, instalezi, up-date-ezi şi iar
instalezi ii face pe mulţi sâ amâne cât
mai mult posibil acest inevitabil
eveniment.
La un moment dat, dacă e musai... e
musai. Dar dacă tot e să facem acest pas,
de ce să nu fim pregătiţi înainte? Cum?
Având un CD de instalare a XP-ului per-
sonalizat pentru calculatorul pe care îl de-
ţinem şi, pe cât posibil, adus la zi in pri-
vinţa update-urilor sistemului de operare.
Ingrediente şi instrumente
Fiind vorba despre o instalare a sistemului
de operare, nu putea sâ lipsească CD-ul
original Windows XP. De asemenea, Ser-
vice Pack 1, versiunea completă, trebuie sâ
fie la îndemână. Un alt ingredient necesar
este setul de driver-e al diferitelor compo-
nente din sistemul nostru. Toate acestea
le vom „amesteca" cu ajutorul unor progra-
me ca WinRar, CDRWin, CDMage, Nero. Şi
ca in orice reţetă, avem nevoie de o „oală "
destul de mare - 1-1,5 GB spaţiu liber pe
harddisk.
Pentru testele noastre am avut la dis-
Dacă integrarea lui Service Pack 1 este
Încununată de succes, vom fi anunţaţi de
acest lucru.
poziţie şi un CD reinscriptibil, cu ajutorul
căruia am testat diferiţii paşi ai algorit-
mului nostru.
După cum se ştie, deşi lansat mai devre-
me, Windows XF face parte din familia
sistemului de operare Windows 2003
Server. Aşadar, este destinat şi mediului
de lucru in reţea. Iar administratorii de
reţele au la dispoziţie instrumente destul
de complexe pentru a efectua instalări şi
update-uri de la distanţă. De asemenea, şi
integratorii de sisteme au posibilitatea de
a folosi instrumente oferite de Microsoft
pentru a minimiza timpul de instalare şi
de configurare a sistemelor. Cum şi noi
suntem administratorii propriilor sisteme
şi, nu de puţine ori, creatorii lor, sâ încer-
căm sâ ne facem viaţa mai uşoară cu
ajutorul unui „Unattended install", care
include elemente de instalare OEM.
Pe lângă programele pe care le-am enu-
merat mai sus, trebuie să facem rost şi de
Windows XP SP1 a Corporate Deployment
Tools disponibile la adresa http://www.
microsoft.com/WindowsXP/pro/down-
loads/servicepacks/spl/deploytools.asp.
Adăugând şi această arhivă la colecţia de
mai înainte, să trecem la treabă prin crea-
rea un director pe harddisk (C:\XPTEST).
Copiem apoi conţinutul CD-ului de in-
CHIP|2004. FEBRUARIE
stalare (exact in aceeaşi formă) într-un subdirector pe harddisk - C:\XPTEST\XPCD. Cu ajutorul lui WinRAR extragem conţinutul lui Service Pack 1
într-un subdirector al proiectului nostru - C:\XPTEST\XPSP 1. Este momentul sâ integrăm SP1 in distribuţia originala a lui Windows XP prin in-
termediul comenzii C:\XPTEST\XPSP1\ UPDATE\UPDATE.EXE /S:C:\XPTEST\ XPCD. Atenţie mare la directoare şi la numele acestora! După
această operaţiune avem la dispoziţie versiunea brută a unui Windows XP SP1. Daca doriţi, puteţi include pe acest CD şi unealta proaspăt adusa
de la Microsoft suprascriind fişierul „Deploy.cab" din C:\XPTEST\XPCD\ SUPPORTVTOOLS.
Şi dacă tot am adus vorba despre acest pachet, să vedem şi la ce ne foloseşte. îl extragem într-un director - C:\XPTEST\ DEPLOYTOOLS.
Acest pachet conţine instrumentele şi documentaţia necesare distribuţiei şi instalării automate a lui Windows XP în cadrul unei reţele. Pe noi
ne interesează aplicaţia Setup Manager -setupmgr.exe şi fişierul de ajutor deploy. chm.

Setup Manager
Rulând Setup Manager pentru prima data, ne putem face o idee despre scopul acestui program. Cu ajutorul lui poate fi creat un fişier de răspuns la
diferitele întrebări pe care ni le pune programul de instalare a XP-ului de-a lungul întregii proceduri. Având în vedere că programul „ştie" mai
multe tipuri de instalări, pentru a ajunge la ceea ce dorim noi trebuie parcurse câteva dialoguri: în primul rând trebuie sâ creăm un fişier nou de
răspunsuri, iar apoi vom alege din opţiunile oferite Unattended setu/r, în următoarea fereastra vom alege sistemul de operare pentru care
efectuăm configurarea şi după aceea vom putea defini cât de interactiv sâ fie procesul de instalare. La final ii spunem programului că dorim o
instalare de pe CD şi că acceptăm anticipat condiţiile licenţei de utilizare a sistemului de operare.
Odată intraţi in interfaţa programului, putem observa ca există trei categorii de setări care pot fi modificate: Genera/, Net-work şi Advanced. Nu
vom insista asupra diferiţilor parametri care pot fi schimbaţi cu ajutorul acestui program (dacă bine va aduceţi aminte, sunt chiar diferitele dialo -
guri ale programului de instalare). Trebuie să vă recomandăm atenţie sporita! După ce aţi parcurs cele trei categorii, programul va va îndruma sâ
salvaţi fişierul de râs-
puns. De obicei, el propune „unattended.txt". Odată cu această salvare, este salvat şi un fişier batch care conţine comenzile necesare rulării programului
de instalare într-un mediu de reţea. Suntem pe la jumătatea „reţetei" noastre... Este timpul să aruncăm o privire şi în „cartea de bucate". înainte de
aceasta, putem deschide şi fişierul tocmai creat. Se poate observa ca acesta are structura tipica unui fişier .ini, cu diferite secţiuni. Insă, prin
intermediul programului Setup Manager, Microsoft nu foloseşte decât o mică parte din opţiunile care pot fi utilizate la crearea unui fişier de răspuns.
Pentru celelalte opţiuni nu ne rămâne decât sâ consultăm documentaţia care însoţeşte aceste instrumente, in speţă fişierul deploy.chm Pe lângă
sumedenia de lucruri interesante pe care le găsim acolo, la secţiunea Reference întâlnim în dreptul ramurii Unattend.txt explicaţia diferitelor secţiuni
ale fişierului nostru, precum şi parametrii care pot fi introduşi în aceste secţiuni şi valorile lor posibile. Veţi observa că după efectuarea tuturor
modificărilor, pentru a putea rula acest tip de instalare de pe CD, trebuie ca fişierul nostru să fie denumit „winnt.sif.

Personalizare
După cum se poate observa, tot ce avem de făcut pentru a personaliza instalarea
este sâ adăugăm pe rând diferite secţiuni (bineînţeles, in funcţie de necesităţi) şi parametrii lor. Nu uitaţi câ numele secţiunilor trebuie încadrate
intre paranteze pătrate- [nume_secţiune|. Acordaţi-vatimp pentru a studia această documentaţie. Opţiunile pe care le aveţi la dispoziţie sunt
multe: pot fi alese diferitele programe din Windows XP care sa fie instalate, poate fi stabilit orarul pentru System Restore, poate fi stabilit numele
directorului in care se va instala sistemul de operare şi incâ multe altele. Fiţi atenţi la parametrii care au legătură cu partiţionarea harddisk-ului.
După ce aţi adăugat secţiunile dorite, salvaţi fişierul sub numele winnt.sif şi ţineţi minte unde l-aţi pus. Vom mai avea nevoie de el.
Până acum am „aranjat" cât de cât instalarea Windows-ului. Deşi XP-ul recunoaşte o mulţime de componente hardware, de obicei preferăm ca
imediat dupâ instalare să aducem la zi şi driver-ele. Să încercam sâ includem în CD-ul nostru personalizat cât mai multe dintre acestea. Pentru acest
pas este necesara cunoaşterea detaliata a componentelor care fac parte din sistemul nostru. Să ne întoarcem la locaţia unde am copiat CD-ul de
instalare a XP-ului -in cazul nostru C:\XPTEST\XPCD. Aici creaţi un subdirector cu numele „SOEMS". Deschideţi directorul proaspăt creat şi adău-
gaţi în acesta încă un director - „$1".
Explicaţie: conţinutul directorului $OEM$ va fi copiat pe harddisk-ul pe care se instalează Windows XP, iar $1 corespunde partiţiei lui Windows XP
(de exemplu, C:\). în directorul $1 vom grupa driverele într-un nou director numit (cum altfel) „Drivers". O menţiune importantă: pe cât posibil, fo -
losiţi sistemul 8.3 de denumire a fişierelor. Aici intervine o problemă de organizare. Dacă doriţi sa daţi o oarecare structura, în acest director pot fi
create subdirectoare care sâ simuleze ordinea de instalare a

C H 1 P | 2 O O 4 . FEBRUARIE
FOCUS , COVERSTORY , HARDWARE B SOFTWARE n COMUNICAŢII PRACTIC

Windows XP

Cu CDmage puteţi afla informaţiile
necesare pentru inscripţionarea corectă a
CD-ului cu Windows XP.
driver-elor pe un XP proaspăt: placa de baza,
placa de reţea, placa video etc. Tot aici, în
funcţie de cât de generic doriţi să tăceţi
CD-ul, puteţi include drivere pentru cele
mai răspândite componente. Este momen-
tul să populam acest director cu fişiere,
dupâ regulile stabilite mai sus. Odată ter-
minată această operaţiune, trebuie sâ ne
întoarcem la fişierul de răspunsuri winnt.
sif, în care sâ specificăm noile căi de căutare
pentru programul de instalare. Cu ajutorul
Notepad-ului deschidem acest fişier şi, la
secţiunea [Unattended], adăugăm sau mo-
dificăm următorii parametri:
U n a tt e n d M o d e = P ro v i d e D e fau lt
O e m P r e i n s t a l l = Ye s
OemSkipEula=Yes
N o Wa i t A f t e r Te x t M o d e = l
NoWaitAfterGUIMode=l
TargetPath=\WINDOWS
DriverSigningPolicy=Ignore
OemPnPDriversPath=Drivers\
d r i v e r 1 ; D r i v e rs \ d r i v e r 2 ;
Drivers\driver3;...Drivers\drivern
unde driverl,2,n sunt directoare care con-
ţin driver-ele. Este foarte important ca pa-
rametrul DriverSigningPolicy să fie setat
pe Ignore-, deoarece nu toate driver-ele sunt
certificate WHQL De asemenea, numele
directoarelor trebuie sa fie pe aceeaşi linie
cu parametrul OemPnPDriversPath.
O problemă diferită se pune când in sis-
tem exista un controler SCSI/SATA/RAI1).
Pentru acest gen de componente progra-
mul de instalare al Windows-ui ui oferă
posibilitatea ca la începutul operaţiunii sa
încarce driver-ul pentru respectiva compo-
nenta (tasta F6). Având arhiva cu driverul
de controler, creăm şi pentru aceasta un
CHIP |2004. FEBHUARIE
director in $OEM$\$l\Drivers şi decom-
presăm fişierele. Fişierul SYS (driver-ul
propriu-zis) se copiază in directorul 1386.
Tot în acest director există fişierul
„txtsetup.sif'(căruia îi faceţi cu această
ocazie o copie de siguranţă). Cu ajutorul
Notepad-ului se adaugă la secţiunea
[SourceDisksFiles] înregistrarea „nume.sys
= l„„„_x,4,l" unde nume se înlocuieşte
cu numele fişierului SYS tocmai copiat.
Folosind fişierul INF al driver-ului, trebuie
găsit codul componentei pentru care facem
instalarea. Acesta are o forma asemănătoare
cu exemplele următoare: „PCI\VEN_105
A&DEV_3375" sau „PCI\VEN_1095&
DEV_3112&SUBSYS_61121095". Dacă
exista mai multe astfel de coduri in fişie-
rul INF, copiaţi-le într-un fişier tem-
porar. Reveniţi apoi în txtsetup.sif şi la
secţiunea |HardwareIdsDatabase] adău-
gaţi codurile şi numele fişierului SYS
dupâ regula «cod -"nume" ». Conti-
nuând, la secţiunea [SCSI.Load] se adaugă
linia „nume = nume.sys,4" şi, o ultima
modificare, la secţiunea [SCSI] se adaugă
linia «nume-"Descrierea lungă a contro-
lerului" ». Salvaţi fişierul sub acelaşi nume
şi, după încheierea operaţiunii, actualizaţi
şi linia OemPnPDriversPath din fişierul
winnt.sif.
Integrarea actualizărilor
Windows
în ultima perioadă, Microsoft ne-a obiş-
nuit cu un ritm lunar al update-urilor pen-
tru XP. însă o vizită la Windows Update
este un coşmar pentru un sistem proas-
păt instalat. Şi, de obicei, procesul de adu-
cere la zi şterge dupâ rulare kit-urile acestor
actualizări. Insa nu-i dracul atât de negru.
La windowsupdate.microsoft.com/cata-
log aveţi acces la toate update-urile pentru
sistemele de operare Microsoft şi la colecţia
de driver-e certificate. De acolo pot fi alese
actualizările de care are nevoie un sistem
proaspăt instalat şi asupra căruia a fost
aplicat Service Pack 1.
Iată cum ne spune Microsoft sâ inte-
grăm aceste hotfix-uri in pachetul nostru,
în directorul 1386 se creează un subdirector
„svcpack". Se deschide fişierul „dosnet.inf"
şi se adaugă următoarele linii:
[OptionalSrcDirs]
svcpack
Copiaţi update-urile folosind formatul
8.3 (redenumiţi-le Qxxxxxx unde xxxxxx
este numărul prezent in numele original
al fişierului). într-un director temporar
extrageţi conţinutul update-urilor (de pre-
ferat, fiecare intr-un director propriu). Co-
piaţi în I386\svcpack sub forma Qxxxxxx.cat
toate fişierele CAT pe care le găsiţi in di-
rectorul temporar. Dacă acelaşi fişier există
în mai multe update-uri, trebuie păstrat
cel cu versiunea cea mai nouă. Pentru fie-
care dintre fişierele din hotfix trebuie găsit
corespondentul din 1386 şi şters. Copiaţi
apoi fişierele şi eventualele subdirectoare
în 1386. Pentru fiecare dintre fişierele co-
piate trebuie verificată prezenţa numelui
lor în dosnet.inf sub secţiunea [Files] şi,
în caz că nu există, trebuie adăugata o line
de forma „dl,nume_fişier'\
Dupâ această verificare se poate şterge
fişierul „svcpack.in_" şi crea un document
text cu numele svcpack.inf. Acesta va avea
următoarea structură:
[ Ve r s i o n ]
 Am integrat Service Fack 1, driver-e şi hotfix-uri. Ar mai rămâne
de instalat odată cu Windows-ul şi câteva aplicaţii. Pentru aceasta
ne întoarcem la fişierul winnt.sif. Cu ajutorul script-urilor batch,
la prima rulare a Windows-ului pot fi rulate o serie întreaga de
programe de instalare. Nu vom aprofunda subiectul, dar vom
enunţa principiul de funcţionare. Setup-ul Windows-ului va caută
la un moment dat pe parcursul instalării un fişier cmdlines.txt
aflat in directorul SOEMS. în acesta, sub secţiunea [COMMANDS],
pot fi introduse numele a diferite fişiere batch. în cadrul acestor
fişiere pot fi incluse comenzi către aplicaţiile instalate de Windows
şi către programe aflate pe CD in directorul SOEMS.
Spre coacere
Pentru a putea testa instalarea pe care tocmai am „conceput-o", tre-
buie să reconstituim CD-ul Windows-ului. Pentru aceasta operaţiune
vom face mai întâi o imagine a CD-ului original al Windows-ului
cu ajutorul aplicaţiei CDRWin. Folosind această imagine in cadrul
aplicaţiei Cdmage, vom putea extrage informaţiile corecte necesare
creării CD-ului nostru. în primul rând extragem fişierul de boot din
imagine. Pentru aceasta, în CDmage alegem meniul Ed/t ->Data
Tnick Propertiesşi in dialogul care urmează vom alege Boot Record.
Apăsând butonul Save boot image, salvăm fişierul necesar. Din acelaşi
dialog extragem şi restul informaţiilor necesare pentru o ardere co-
rectă. Acestea pot fi găsite in tab-ul ISO 9660 Descriptor. Suntem
aproape gata. într-una din versiunile de Nero Buming Rom creăm un
nou proiect de CD boot-abil. Parcurgem paşii de definire a proprie -
tăţilor CD-ului: pentru tab-ul Boot vom folosi fişierul salvat cu CDmage,
activăm opţiunile avansate (Enable Expert Settings) şi pentru tipul
de emulare ( Type otEmulation) alegem No Emuhtion, pentru para-
metrul Load segment of sectors introducem valoarea hexa 07C0, iar
pentru numărul de sectoare care se încărca (Number ofhxided sectors)
valoarea 4. în tab-ul următor - ISO - vom bifa/alege opţiunile ISO
LEVEL I, Mode /, ISO 9660, Joliet şi toate checkbox-urile de la
Relax ISO restrictions. Dacă aţi notat valorile lui ISO 9660 Descriptor
din Cdmage, nu veţi avea probleme in a completa câmpurile din
tab-ul Labei. După completare, in tab-ul următor păstraţi datele
originale ale fişierelor şi, la final, închideţi sesiunea de pe CD. Nu vă
rămâne decât să adăugaţi fişierele şi directoarele din C:\XPTEST\
XPCD in cadrul proiectului şi să inscripţionaţi CD-ul. Baftă !
catahn_constantm@chţ) ro