Cuvintele tale, ca într-o mare pregătita de furtuna

Se bat cu valurile gândurilor mele

Și toate florile de dor îți pun cunună

Că-ci ne-am pierdut într-o ploaie de stele.

Azi simt cum pașii mei sunt grei

Cum ochii mei vor să te vadă

Mă uit la nori și merg cu ei

Sperând că n-o să te mai creadă

Dar chiar de cerul se va rupe-n două

Și fulgere de dor se vor izbi de mine

Și chiar de tună și-n sufletul meu plouă

Eu nu voi înceta să cred în tine

Azi simt cum fluturii se zbat în mine

Vor să-și ia zborul… dar la cine?

Aș vrea să știu de ce nu-i bine

Of, suflet drag, cred că mi-e dor de tine.