Platfusul

Platfusul (numit și piciorul plat) descrie o deformaţie a piciorului, caracterizată prin

prăbuşirea bolţii plantare, determinată de malpoziţia mai multor articulaţii adiacente ale
piciorului şi de insuficientă musculară. Cea mai importantă diformitate se situează la nivelul
articulaţiei subtalare. Până la 2 ani, aspectul de platfus este considerat fiziologic.
Înălţimea arcului longitudinal medial este determinată de forma oaselor şi de rezistenţa
structurilor ligamentare, musculatura intervenind numai pentru echilibru.
Piciorul plat este adesea cauzat de o hipotonie generalizată care la copilul mic, se caracterizează
prin abdomen proeminent şi genu valgum iar la copilul mare şi adolescent, prin cifoza.

Cauzele apariţiei piciorului plat sunt multiple şi variază în funcţie de condiţiile fiziologice
și patologice. De asemeni, cauzele pot fi diferenţiate şi clasificate în funcţie de vârstă:
- În prima copilărie apar factorii familiali, congenilitatea şi primii paşi realizaţi precoce
sau în poziţie supinatorie.
- În a doua copilărie apar tulburările de creştere, rahitismul, toxiinfecţii.
- În adolescenţă apar pubertatea, slăbiciunea musculară legată de creştere și
supraîncărcarea.
- La adult apar obezitatea, sedentarismul şi profesiile ce presupun ortostatism prelungit.
Piciorul plat congenital se dezvoltă în viaţa intrauterină şi multe dintre aceste cazuri au
caracter familial. Aceasta stă sub influenţa unui factor endogen şi apare de cele mai multe ori
înainte de naştere, însă este mai vizibil când sunt realizaţi primii paşi. De obicei, platfusul care
apare la copii dispare odată cu înaintarea în vârstă, dar el poate fi definitiv în contextul unor
factori favorizanţi.

Evoluţia platfusului este constituită din 3 etape:

1. Piciorul plat flasc: apare frecvent la copii şi se poate remite până la 12 ani. Bolta este
prăbuşită doar când piciorul se sprijină pe sol, fară încărcare, arcul longitudinal este
normal sau chiar poate fi mărit. În ortostatism, calcaneul (calcâiul) este deviat în valg,
antepiciorul este abdus. Este forma cea mai uşoară.
2. Piciorul plat contractat: bolta plantara este prăbuşită, piciorul este foarte dureros, mai
ales la încercarea de inversie, gamba este dureroasă prin crampa muşchilor care încercă
să refacă bolta.
 3. Piciorul plat rigid - deformaţia este accentuată, amprenta plantară arată o margine internă
convexă şi nu concavă. Apare prăbuşirea bolţii anterioare. Durerea este permanentă iar
mersul dificil.

Tratamentul platfusului
Tratamentul profilactic este deosebit de important, deoarece la vârsta primilor paşi, există
principii de igienă ce trebuiesc respectate de părinţi. Din dorinţa de a-şi vedea copii mergând
cât mai repede, aceştia au tendinţa de a grăbi ortostatismul (ridicarea în picioare). Precocitatea
poate aduce mari neplăceri, întrucât punctele articulare de sprijin se osifică în al doilea an de
viaţă. Când copilul începe să meargă este indicat să fie lăsat să se joace cu picioarele goale atât
în casă cât si afară. Este recomandat mersul și alergatul desculț prin iarbă, nisip și pietriș.
Neregularităţile acestor terenuri contribuie la formarea bolţii plantare.
Tratamentul fiziokinetoterapeutic este primordial pentru o evoluţie favorabilă a
platfusului. Acesta este constituit din kinetoterapie, hidrokinetoterapia, electroterapie şi masaj.
Tratamentul ortopedic constă în gipsarea piciorului ce prezintă platfus. Acesta va fi sub
forma unei cizme ce va mobiliza articulaţia tibio-tarsiana, ajungând până sub genunghi. Gipsul
va fi purtat 20-30 de zile în vederea corectării valgusului. După scoaterea din aparatul gipsat
urmează aplicarea de susţinători plantari..

Susținătorii plantari sunt indicați din faza tratamentului fiziokinetoterapeutic, având rolul
de a susține arhitectonica piciorului.
Aceștia trebuie să respecte următoarele condiții:
- Să ridice bolta plantară
- Să aibă forma piciorului corectat
- Să fie elastic
- Să nu strângă piciorul
- Să nu stânjenească forţa musculară și circulația sangvină
- Să nu fie greu (60 de grame).