Material Analiza

Material seminar analiză economico-financiară
CUPRINS
1. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE.................................................2

1.1. Analiza structurii financiar - patrimoniale........................................................2
1.2. Analiza bonităţii financiare a întreprinderii....................................................14
1.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII............18
1.4. Analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii...............................28
2. ANALIZA PERFORMANŢELOR ECONOMICO-FINANCIARE
ALE ÎNTREPRINDERII.........................................................................33
2.1. Analiza cifrei de afaceri......................................................................................33
2.2. Analiza valorii adăugate....................................................................................41
2.3. Analiza profitului................................................................................................44
2.4. Analiza costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri...................................49
2.5. Analiza costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri...........................................55
2.6. Analiza rentabilităţii...........................................................................................60
2.7. Analiza riscurilor................................................................................................64
Daniel Brîndescu
contact@levier.ro
www.levier.ro 1
1. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE

1.1. Analiza structurii financiar - patrimoniale
Tabel nr. 8 Structura financiară pe termene
La nivelul anului 1, rata stabilitatăţii financiare a întreprinderii este de

53,53%. Sursele de finanţare permanente reprezintă peste jumătate din totalul
pasivului, ceea ce asigură o stabilitate superioară minimului considerat a fi
acceptabil (50%). În corespondenţă, se înregistrează o rată a surselor curente de
46,47% (cele 2 rate sunt complementare).
Capitalul permanent a fost format în proporţie de 83,12% din capital
propriu, respectiv 16,88% din datorii pe termen mediu şi lung (exclusiv datorii
financiare).
fig. nr. 3 Evoluţia stabilităţii financiare
www.levier.ro 2
În dinamică, are loc o sporire a ratei stabilităţii financiare (şi implicit o
reducere a ratei surselor curente), în contextul în care indicele de creştere al
capitalului permanent de la un an la altul este superior indicelui de creştere al
pasivului total (creşterea mai lentă a pasivului fiind determinată de diminuarea
celeilalte componente – sursele curente).
Aprecierea situaţiei întreprinderii din punctul de vedere al stabilităţii
financiare vizează evaluarea siguranţei disponibilităţii surselor de finanţare.
Cum sursele de finanţare permanente rămân la dispoziţia întreprinderii o
perioadă mai mare de 1 an, siguranţa existenţei în viitor a surselor de finanţare
necesare este cu atât mai mare cu cât rata stabilităţii financiare este mai
apropiată de 100%. Finanţarea din surse curente generează în crespondenţă
riscuri (instabilitate), în contextul în care aceste surse sunt disponibile pentru o
perioadă scurtă de timp (mai puţin de 1 an).
Deţinerea de surse de finanţare nu reprezintă un scop în sine pentru
întreprindere. Ea reprezintă însă o condiţie obligatorie pentru asigurarea
activelor necesare desfăşurării activităţii. Imposibilitatea mobilizării surselor de
finanţare în volumul necesar duce inevitabil la incapacitatea asigurării activelor,
cu consecinţe directe asupra activităţii întreprinderii, respectiv asupra nivelului
de realizare a obiectivelor asumate de aceasta.
Cele 46,47% din pasive, scadente în cursul anului 2 (sursele curente
existente în bilanţul aferent sfârşitului anului 1) reprezintă pentru întreprindere
o sursă de risc: odată cu materializarea termenului lor de scadenţă, ele devin
indisponibile – ceea ce se traduce printr-o diminuare a posibilităţilor de
finanţare ale întreprinderii. Riscul nu este legat de materializarea termenului de
scadenţă (care în esenţă reprezintă o certitudine), ci de flexibilitatea
întreprinderii în raport cu această diminuare inevitabilă a surselor de finanţare.
La scadenţa surselor curente, întreprinderea va fi supusă unui test. Ea va
trebui să-şi arate capabilitatea fie de a-şi continua activitatea cu un volum mai
scăzut de pasive (şi implicit de active), fie de a-şi asigura noi surse de finanţare.
În contextul în care în permanenţă ar exista surse care devin scadente,
testul se permanentizează în mod implicit.
Analiza structurii financiare pe termene vizează evaluarea măsurii în
care întreprinderea este dependentă de surse de finanţare ce antrenează pe
termen scurt astfel de riscuri. În plus, o analiză în amănunt permite aprecierea
riscurilor ca o anumită sursă să nu poată fi înlocuită.
Pasivele curente în valoare de 302.013 RON înregistrate în bilanţul
financiar aferent anului 1 sunt constituite cu preponderenţă din datorii de
exploatare.
Dintre acestea, 103.368 RON repezintă datorii faţă de furnizori, care au
asociat în general un nivel superior de risc. Astfel, datoriile faţă de furnizori pot
fi reconstituite (în vederea asigurării continuităţii finanţării) de comun acord, pe
seama relaţiilor contractuale cu aceştia. Riscurile asociate reconstituirii
datoriilor faţă de furnizori includ:
- diminuarea unilaterală a duratei creditului comercial acordat de furnizori;
www.levier.ro 3
- necesitatea înlocuirii furnizorilor (cu furnizori noi, care acordă credite
comerciale de durate inferioare);
- imposibilitatea firmei de a suporta un cost sporit al creditului – furnizor, etc.
Sursele curente din categoria „altor datorii de exploatare” (datorii faţă
de stat, personal, ş.a.) se apreciază a avea asociat un nivel mai scăzut de risc, pe
considerentul că acestea prezintă o corelaţie strânsă cu nevoile de finanţare
(similar cu datoriile faţă de furnizori), în acelaşi timp formându-se însă pe
seama unor condiţii de termen şi cost stabile în timp.
Datoriile financiare pe termen scurt (26.706 RON) aferente anului 1
reprezintă exclusiv rate scadente la creditele şi leasing-urile financiare pe
termen lung. Ele se refac implicit la nivelul perioadei de rambursare (cu
condiţia respectării de către întreprindere a clauzelor contractelor de creditare),
prin transformarea datoriilor pe termen lung în datorii pe termen scurt (odată cu
apropierea scadenţei).
Din totalul surselor de finanţare disponibile la sfârşitul anului 1,
347.876 RON nu au asociate pe termen scurt riscuri din categoria celor
menţionate (ele devin scadente începând cu anul 3). În aceste condiţii,
întreprinderea are asigurată finanţarea pentru active în valoare de 347.876 RON
pentru anul 2. Majoritatea acestor surse (83,12%) sunt de natura capitalurilor
proprii. Capitalurile proprii prezintă o stabilitate ridicată (mai ridicată decât cea
a datoriilor pe termen mediu şi lung), în condiţiile în care fie sunt lăsate de către
proprietari pe termen nedefinit la dispoziţia întreprinderii (capital social,
rezerve, rezerve din reevaluare, prime de capital), fie au asociată o presiune mai
redusă de rambursare (profitul care va fi în viitor repartizat sub formă de
dividende).
Capitalul permanent conţine datorii sub formă de credite bancare şi
leasing-uri financiare în valoare de 58.706 RON. Acestea urnează a fi
rambursate în decursul perioadelor 3 şi 4. Se observă că scadenţa datoriilor
financiare care intră în componenţa capitalului permanent nu este una foarte
îndepărtată (creditele pe termen lung acordate de către bănci persoanelor
juridice pot avea durate de rambursare de până la 15 - 25 de ani), ceea ce se
repercutează negativ asupra stabilităţii financiare.
În dinamică, are loc o reducere a ponderii surselor de finanţare cu un

nivel ridicat de instabilitate, respectiv creşterea ponderii surselor stabile. Acest
fenomen are la bază acţiunea următorilor factori:
1) Diminuarea capitalului propriu la 278.160 RON, cu impact de reducere a
capitalului permanent şi implicit a stabilităţii financiare;
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, cu impact de
majorare a capitalului permanent şi implicit a stabilităţii financiare;
3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt (cu impact de reducere a
stabilităţii financiare);
4) Diminuarea datoriilor faţă de furnizori (cu impact de sporire a stabilităţii
financiare);
www.levier.ro 4
5) Creşterea surselor curente din categoria „alte datorii de exploatare” (cu
impact de reducere a stabilităţii financiare).
În concluzie, în dinamică are loc o modificare a structurii pasivului cu
implicaţii pozitive asupra nivelului de risc asociat asigurării surselor de
finanţare: scade ponderea surselor de finanţare care implică pe termen scurt
riscuri.
Se subliniază că această concluzie se referă exclusiv la modul de structurare
a surselor de finanţare pe termene, fără a ţine cont de modul în care aceste surse
au fost alocate (materializate în activ). Fără a recurge la realizarea unei
comparaţii cu nevoile de finanţare, nu se poate stabili în ce măsură valoarea
absolută a surselor a fost asigurătorie. În plus, analiza structurii pe termene se
impune a fi corelată cu analiza rentabilităţii, în condiţiile în care modificarea sa
este de aşteptat să genereze o modificare a costurilor finanţării.
Cauze ale manifestării factorilor

1) Diminuarea capitalului propriu are loc pe seama înregistrării de pierderi.
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung
- apropierea scadenţei unor noi componente de principal din cadrul
datoriilor financiare pe termen lung, cu efect de reducere a datoriilor
financiare pe termen lung;
- Contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta
scadentă ulterior sfărşitului anului 3 se constituie în bilanţul aferent
anului 2 ca sursă pe termen lung (susţinând sporirea Dftml).
3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt este generată de:
- rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt (constituite din rate scadente
la Dftml) în conformitate cu graficul de rambursare(cu efect de reducere a
Dfts);
- apropierea scadenţei unor noi componente de principal din cadrul datoriilor
financiare pe termen lung, care impune încadrarea acestora în categoria surselor
curente (cu efect de creştere a Dfts);
- contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta scadentă în
cursul anului 3 se constituie în bilanţul de la sfârşitul anului 2 ca sursă pe
termen scurt (cu efect de creştere a Dfts).
4) Diminuarea datoriilor faţă de furnizori: datoriile faţă de furnizori se
rambursează şi se refac în permanenţă; totuşi, volumul acestui tip de surse de
finanţare se diminuează considerabil de la o perioadă la alta, în condiţiile
materializării unuia dintre factorii de risc amintiţi anterior: reducerea de către
furnizori a duratei creditului comercial acordat.
5) Creşterea surselor curente din categoria „alte datorii de exploatare”: creşterea
fondului de salarii (ceea ce duce la creşterea datoriilor faţă de salariaţi).
Măsuri de ameliorare a structurii pe termene de exigibilitate a pasivului

Privit strict din punctul de vedere al stabilităţii financiare, riscurile asociate
procesului de finanţare ar fi minimizate prin eliminarea din pasiv a surselor de
www.levier.ro 5
finanţare curente. Pe termen lung, aceasta ar însemna formarea pasivului
bilanţier exclusiv pe seama capitalului social şi a rezervelor. Pe de altă parte, în
mod logic, această formulă de finanţare va fi probabil cea mai costisitoare
(sursele permanente sunt în principiu mai costisitoare comparativ cu sursele
curente, iar în cadrul surselor permanente, capitalul propriu are de obicei costul
cel mai ridicat).
În aceste condiţii, la acelaşi volum de active necesare desfăşurării
activităţii, sporirea ratei stabilităţii financiare (şi implicit reducerea ratei
surselor curente) duce la o reducere a riscurilor asociate procesului de finanţare,
dar şi la o creştere a costurilor de finanţare. Dimpotrivă, scăderea ratei
stabilităţii financiare şi creşterea ratei surselor curente duce la o sporire a
riscurilor asociate procesului de finanţare, respectiv la o scădere a costurilor
finanţării.
În funcţie de nivelul riscurilor, dar şi de nivelul costului diferitelor
categorii de surse de finanţare, structura optimă a pasivului pe termene de
exigibilitate poate fi diferită de la o întreprindere la alta şi de la o perioadă la
alta.
Considerând că o rată a stabilităţii financiare de 66% reprezintă nivelul
optim pentru întreprinderea analizată, măsurile de corecţie pentru anul 3 vor
viza sporirea ponderii capitalului permanent în totalul pasivului:
1) creşterea volumului surselor permanente, prin:

a) sporirea capitalului propriu:
- sporirea captalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere sub formă de rezerve
sau de rezultat reportat;
b) sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung:
- sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung prin contractarea de
credite bancare sau leasing-uri financiare sau obţinerea de credite pe durate mai
mari de 1 an din partea asociaţilor sau acţionarilor;
- obţinerea de surse de finanţare pe termen lung de natura exploatării.
2) diminuarea volumului de surse curente, prin:
- reducerea datoriilor financiare pe termen scurt, ceea ce va permite şi o
reducere a cheltuielilor cu dobânzile şi comisioanele;
- reducerea datoriilor de exploatare pe termen scurt prin plata mai rapidă, în
măsura în care plata mai rapidă duce la evitarea costurilor acestora.
Obs.: În cazul datoriilor pe termen scurt, înlocuirea lor cu surse permanente

permite în principiu rambursarea lor. Atunci când costul este exprimat explicit
(dobânzile şi comisioanele pentru creditele bancare, sau discount-urile pentru
datoriile faţă de furnizori), rambursarea datoriilor curente permite evitarea
acestui cost. Atunci când costul nu este exprimat explicit şi va trebui suportat
chiar dacă plata se face mai rapid (deci nu se utilizează sursa de finanţare), va fi
probabil preferabilă păstrarea surselor de finanţare în pasivul bilanţier
www.levier.ro 6
(materializate în activ sub forma unor mijloace foarte lichide, pentru a minimiza
riscurile).
www.levier.ro 7
Tabel nr. 9 Structura financiară după provenienţă
Aferent anului 1, din totalul surselor de finanţare disponibile, 44,50%

reprezintă capitaluri proprii. Astfel, 44,50% din activul întreprinderii este
finanţat din surse proprii, restul de 55,50% fiind asigurat pe seama datoriilor
(surse împrumutate sau atrase).
fig. nr. 4 Evoluţia autonomiei financiare
Considerând optim un nivel al ratei autonomiei financiare de 66%,

contribuţia acţionarilor la finanţarea activului este apreciată ca fiind
insuficientă. Întreprinderea dispune la nivelul anului 1 de un levier financiar
pozitiv (ceea ce face oportună îndatorarea din punctul de vedere al rentabilităţii
aşteptate), însă se apreciază că nivelul de risc reflectat de un grad de îndatorare
de 55,50% este prea ridicat.
Din punctul de vedere al acţionarilor, datoriile utilizate de către
întreprindere la nivelul anului 1 ca surse de finanţare (în valoare de 360.718
RON) asigură o bază pentru obţinerea unei rentabilităţii ridicate, însă antrenează
în acelaşi timp un spor al riscurilor.
www.levier.ro 8
Astfel, în contextul în care costul surselor împrumutate şi atrase s-a
menţinut la un nivel inferior randamentului generat de activele finanţate prin
aceste surse, îndatorarea s-a constituit ca o pârghie pentru creşterea profitului
net. Se apreciază însă că riscurile la care întreprinderea s-a expus prin îndatorare
au fost prea ridicate.
În consecinţă, dependenţa prea ridicată de sursele de finanţare
împrumutate şi atrase duce în anul 2 (ca efect al materializării riscurilor) la
diminuarea rentabilităţii financiare, obţinerea de pierderi şi intrarea într-un
blocaj financiar.
Tabel nr. 10 Rata îndatorării
Din punctul de vedere al băncilor creditoare, ponderea redusă a surselor

proprii în pasivul bilanţier atrage atenţia asupra unui risc ridicat ca
întreprinderea să devină incapabilă de a suporta serviciul datoriei.
Astfel, deşi plata datoriilor nu este garantată de obţinerea de profit net,
o rată de rentabilitate financiară ridicată poate reduce riscurile de incapacitate
de plată. Totuşi, chiar dacă întreprinderea nu ar dispune de levier financiar
pozitiv (adică rentabilitatea economică ar fi depăşită de costul îndatorării), ea ar
putea obţine profit pe seama capitalurilor proprii (deficitul format ca diferenţă
între costul datoriilor şi randamentul activelor finanţate de acestea ar putea fi
compensat de randamentul activelor finanţate prin capitalurile proprii).
În condiţiile în care costurile capitalurilor proprii nu afectează profitul,
respectiv stabilitatea acestor surse de finanţare este una foarte ridicată, un nivel
ridicat al ratei autonomiei financiare globale permite reducerea riscului de
incapacitate de plată.
În dinamică, are loc o diminuare a ratei autonomiei financiare globale
de la 44,50% la 41,89%, respectiv o creştere a ratei îndatorării de la 55,50% la
58,11%. Se manifestă prin urmare o amplificare a riscurilor:
- pentru acţionari – riscul de diminuare a rentabilităţii financiare, sau
chiar de pierdere a capitalului investit;
- pentru creditori: riscul apariţiei de dificultăţi în recuperarea creanţelor
faţă de întreprindere.
Modificarea structurii financiare în sensul menţionat s-a produs pe
fondul creşterii datoriilor în paralel că diminuarea capitalurilor proprii.
www.levier.ro 9
La nivelul perioadei analizate, pasivul total a sporit de la 649.889 RON
la 664.097 RON, înregistrând un indice de creştere de 102,19%. Majorarea
pasivului s-a realizat exclusiv pe seama creşterii datoriilor (cu un indice de
creştere de 106, 99%), creştere care a compensat în valori absolute diminuarea
capitalului propriu.
Cauza principală a diminuării capitalului propriu a fost reprezentată de
înregistrarea de pierderi la nivelul anului 2. În ceea ce priveşte datoriile,
dinamica acestora de la un an la altul a fost marcată de:
a) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung – cu efect de sporire a
datoriilor totale;
b) diminuarea datoriilor pe termen scurt, cu efect de reducere a datoriilor
totale.
Datoriile pe termen mediu şi lung au sporit pe seama datoriilor
financiare, datoriile de exploatare pe termen mediu şi lung fiind inexistente la
nivelul perioadei de analiză.
Dinamica datoriilor financiare pe termen mediu şi lung a fost marcată
de 2 fenomene:
- contractarea la începutul anului 2 a unui nou credit bancar pe termen
lung, cu impact de creştere a datoriilor financiare pe termen mediu şi
lung;
- apropierea scadenţei datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, care
a impus reflectarea lor ca datorii pe termen scurt.
Obs.:
Din datoriile pe termen mediu şi lung existente la sfârşitulanului 1
(58.706 RON) nu se fac rambursări în cursul anului 2 (în bilanţul financiar
aferent sfârşitului anului 1 toate datoriile ce urmează a fi achitate în cursul
anului 2 sunt reflectate drept datorii pe termen scurt). Ele nu se regăsesc însă
integral în datoriile pe termen mediu şi lung cuprinse în bilanţul financiar de la
31 decembrie anul 2, întrucât partea scadentă în cursul anului 3 s-a impus a fi
reflectată la 31 decembrie anul 2 ca datorie pe termen scurt.
În cadrul datoriilor pe termen scurt, are loc o creştere a datoriilor
financiare, compensată însă de diminuarea datoriilor de exploatare. Creşterea
datoriilor financiare pe termen scurt îşi are originea în contractarea creditului
bancar pe termen lung de la începutul anului 2 (ratele scadente în cursul anului
3 ale acestui credit se adaugă la 31 decembrie anul 2 datoriilor financiare pe
termen scurt).
Se precizează că la nivelul întregii perioade analizate, datoriile
financiare pe termen scurt au fost constituite exclusiv din rate scadente în
termen de maxim un an ale creditelor bancare pentru investiţii şi ale leasingului
financiar existent.
Datoriile de exploatare pe termen scurt s-au diminuat de la un an la altul
pe seama unei reduceri semnificative a creditului – furnizor de care
întreprinderea beneficiază. Această reducere are drept cauze atât diminuarea
duratei creditului comercial primit de întreprindere, cât şi diminuarea în ultima
www.levier.ro 10
parte a anului 2 a volumului de activitate (şi implicit a volumului
aprovizionărilor).
După cum s-a precizat, dinamica ratei autonomiei financiare globale (şi
implicit dinamica ratei îndatorării globale) este apreciată ca fiind negativă din
punct de vedere economic, ea generând o sporire a riscurilor peste limitele
acceptabile (chiar pe fondul creării unui potenţial de mărire a rentabilităţii, prin
exploatarea efectului de levier financiar). De fapt, la nivelul anului 2, riscurile
se materializează, ceea ce duce la înregistrarea de pierderi semnificative şi
blocarea activităţii de exploatare din motive legate de asigurarea finanţării.
În mod evident, atât nivelul de risc, cât şi rentabilitatea potenţială diferă
de la o întreprindere la alta (şi de la o perioadă la alta, în cadrul aceleiaşi
întreprinderi). În aceste condiţii, nivelul optim al ponderii finanţării din surse
proprii va fi şi el diferit – fiind implicit imposibilă identificarea unui nivel optim
valabil pentru orice întreprindere, în orice moment.
Considerând că pentru întreprinderea analizată optimizarea structurii pasivului
se realizează la o rată a autonomiei financiare de 66%, se impune adoptarea în
viitor (adică la nivelul anului 3) a unor măsuri de corecţie:
- sporirea capitalului social;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere pentru
autofinanţare;
- rambursarea de datorii.
În măsura în care diminuarea activului nu este considerată oportună,
rambursarea de datorii va putea fi realizată exclusiv prin înlocuirea lor cu surse
proprii. Având în vedere situaţia întreprinderii de la sfârşitul anului 2 (de blocaj
al activităţii de exploatare), sporirea capitalului social reprezintă o alternativă
recomandabilă.
fig. nr. 5 Măsuri de sporire a autonomiei financiare
Rambursarea datoriilor poate fi realizată pe seama autofinanţării, prin

infuzia de capital social, sau prin reducerea nevoii de finanţare (vânzări de
active imobilizate, eficientizarea gestiunii stocurilor şi creanţelor şi chiar
reducerea temporară a volumului de activitate).
www.levier.ro 11
Tabel nr. 11 Structura patrimonială
La nivelul anului 1 activul bilanţului financiar este împărţit relativ

echilibrat între activele imobilizate şi cele circulante. Astfel, 53,33% din sursele
de finanţare disponibile sunt investite în imobilizări, restul de 46,67% finanţând
stocuri, creanţe sau fiind păstrate sub formă de disponibilităţi.
În absenţa imobilizărilor financiare, activele imobilizate au fost
constituite exclusiv pe seama imobilizărilor necorporale şi corporale. Acestea au
o durată de viaţă economică lungă, participând la mai multe cicluri de
exploatare şi (cu excepţia terenurilor) consumându-se treptat.
În aceste condiţii, sursele de finanţare investite în activele imobilizate
(346.556 RON) sunt „blocate” pentru o perioadă lungă de timp. Ele vor fi
eliberate pe măsură ce activele imobilizate se vor transforma în disponibilităţi.
În momentul eliberării, sursele urmează a fi rambursate sau reinvestite.
Eliberarea acestor surse se realizează însă treptat, fiind în acelaşi timp nesigură.
Astfel, prin consum (reflectat valoric prin cheltuielile cu amortizarea),
imobilizările necorporale şi mijloacele fixe urmează a fi încorporate în valoarea
produselor finite realizate (cu condiţia existenţei unei finalităţi a consumului).
În măsura în care consumul imobilizărilor nu va fi de natură productivă, ele nu
se vor transforma în disponibilităţi, neeliberând astfel sursele de finanţare.
Implicit, se apreciază că riscurile de lichidare asociate activelor
imobilizate sunt superioare riscurilor de lichidare a activelor circulante.
În ceea ce priveşte activele circulante, ponderea majoritară în cadrul
acestora este deţinută de creanţe. Activele circulante au asociate riscuri de
nelichidare mult mai reduse, respectiv o viteză de rotaţie mult mai ridicată.
Cei 303.333 RON (activele circulante aferente anului 1) reprezintă o
sursă de flexibilitate la nivelul întreprinderii, ele urmând în dinamică cu o
relativă uşurinţă trendul volumului de activitate.
www.levier.ro 12
Dimpotrivă, activele imobilizate induc rigiditate activităţii de
exploatare. Durata lor de viaţă economică fiind ridicată, este mult mai probabil
ca în timpul acesteia să survină modificări importante în strategia întreprinderii.
Astfel, natura activelor imobilizate, dar şi a stocurilor, este în mod
inevitabil marcată de caracteristicile activităţii desfăşurate. O decizie de
modificare a obiectului de activitate al întreprinderii ar impune lichidarea
activelor şi reinvestirea surselor de finanţare conform noilor nevoi.
Stocurile, în valoare de 111.111 RON, vor putea fi transformate în
disponibilităţi în aprox. o lună, în logica procesului de exploatare. Activele
imobilizate implică un termen de transformare în lichidităţi mult mai
îndelungat, astfel încât modificarea obiectului de activitate ar putea impune
lichidarea lor prin vânzare (care ar fi dificilă în cazul unor active foarte
specializate şi probabil nu ar permite recuperarea integrală a valorii).
Flexibilitatea activului este pusă însă la încercare mult mai des prin
fluctuaţiile volumului de activitate. În timp ce mărimea activelor circulante
poate fi uşor ajustată volumului de activitate, rigiditatea activelor imobilizate stă
la baza materializării unor potenţiale riscuri de exploatare.
fig. nr. 6 Dinamica structurii activului
În dinamică, are loc o modificare a structurii patrimoniale în favoarea activelor

imobilizate. Rata activelor imobilizate sporeşte în contextul în care indicele de
creştere al activelor imobilizate devansează indicele de creştere al activelor
circulante şi implicit al activului total. În consecinţă, scade lichiditatea
activului, respectiv creşte gradul de rigiditate al întreprinderii.
Creşterea activelor imobilizate s-a realizat exclusiv pe seama
imobilizărilor corporale, întreprinderea direcţionând un volum important de
surse de finanţare (din pasiv) în vederea creşterii capacităţii de producţie.
Indicele de creştere al cifrei de afaceri (97,83%) este devansat însă de indicele
de creştere al activelor imobilizate (135,68%), ceea ce reflectă o scădere a
eficienţei utilizării acestora. Astfel, deşi la nivelul anului 2 capacităţile de
www.levier.ro 13
producţie sporesc considerabil, volumul de activitate se diminuează. În mod
inevitabil, gradul de utilizare a capacităţilor de producţie se reduce. În condiţiile
în care capacităţile de producţie generează cheltuieli cu comportament fix
raportat la volumul de activitate, un volum important de cheltuieli neproductive
de acest tip este suportat de către întreprindere. Pe aceste considerente, la
nivelul anului 2 surplusul de active imobilizate nu asigură un surplus de
venituri, generează însă în schimb un surplus de cheltuieli (ceea ce duce la
reducerea profitului).
La nivelul întregii perioade, imobilizările financiare au fost inexistente.
Imobilizările necorporale în valoare de 1.000 RON existente la sfârşitul anului 1
erau constituite exclusiv din programe informatice. Ele s-au amortizat complet
pe parcursul anului 2.
Activele circulante s-au diminuat semnificativ, înregistrând o abatere
absolută de -109.444 RON (de la 303.333 la 193.889 RON), respectiv un indice
de creştere de numai 63,92%.
În contextul în care scăderea activelor circulante (care reflectă o
eliberare de surse de finanţare) nu este însoţită de o scădere în aceeaşi măsură a
cifrei de afaceri, se prefigurează o sporire a eficienţei gestiunii lor.
Diminuarea activelor circulante se realizează pe fondul scăderii
accentuate a stocurilor şi a disponibilităţilor, care nu este compensată de
creşterea creanţelor.
Nivelul stocurilor este însă prea scăzut, inferior nevoilor întreprinderii,
care are dificultăţi la sfârşitul anului 2 în a-şi asigura continuitatea ciclului de
exploatare. De asemenea, se impune sporirea nivelului disponibilităţilor băneşti,
care nu asigură o lichiditate imediată corespunzătoare.
Se recomandă în consecinţă reducerea ratei activelor imobilizate,
respectiv creşterea ratei activelor circulante (pe seama unei creşteri a ratei
stocurilor şi a ratei dispobibilităţilor). O astfel de măsură ar permite asigurarea
continuităţii activităţii de exploatare, dar şi sporirea flexibilităţii activului şi
reducerea riscurilor asociate eliberării surselor de finanţare.
www.levier.ro 14
1.2. Analiza bonităţii financiare a întreprinderii
Tabel nr. 12 Lichiditatea
Nivelul lichidităţii curente din anul 1 arată că întreprinderea este

capabilă să acopere datoriile curente pe seama activelor circulante. Cu toate
acestea, nu se poate vorbi despre certitudinea onorării obligaţiilor scadente pe
termen scurt.
În analiza lichidităţii curente, valoarea activelor circulante de 303.333
RON, respectiv valoarea datoriilor curente de 302.013 RON sunt considerate
reprezentative pentru volumul de activitate al întreprinderii aferent anului 1,
respectiv pentru politica întreprinderii cu privire la gestiunea resurselor. În acest
context, analiza lichidităţii curente vizează evaluarea capacităţii întreprinderii
de a onora în dinamică datorii curente păstrate la un nivel mediu de 302.013
RON, pe seama unui nivel mediu al activelor circulante de 303.333 RON.
Datoriile curente se impun a fi rambursate într-un termen de maxim 1
an. Onorarea lor se realizează în general prin plăţi (cu toate că nu întotdeauna),
impunând existenţa unor disponibilităţi băneşti corespunzătoare.
Activele circulante se transformă în disponibilităţi băneşti (deşi nu
întotdeauna integral) într-un termen de maxim un an. Disponibilităţile rezultate
astfel ar urma să constituie baza onorării datoriilor curente.
În logica continuităţii activităţii întreprinderii, zilnic o parte din
datoriile curente devine scadentă; pe măsură ce este onorată, ea este
reconstituită (alte datorii curente se formează). Concomitent, activele circulante
se transformă în disponibilităţi; ele se diminuează prin efectuarea de plăţi, în
paralel reconstituindu-se.
Într-o astfel de logică, întreprinderea ar putea fi capabilă să-şi onoreze
datoriile curente chiar pe fondul dispunerii de un volum mult mai redus de
active circulante (înregistrând deci o rată a lichidităţii curente subunitară).
Condiţia ar fi aceea de asigura o rotaţie a activelor circulante mai ridicată decât
www.levier.ro 15
cea a datoriilor curente. În acest context, volumul de active circulante care se
transformă zilnic în disponibilităţi ar putea fi suficient de ridicat pentru a
acoperi volumul de datorii care devin zilnic scadente (deşi ar fi mai reduse în
volum, activele circulante s-ar lichida mai repede, astfel încât volumul zilnic de
disponibilităţi eliberate ar putea fi suficient).
Pornind de la cele menţionate, nivelul lichidităţii curente din anul 1 nu
poate reprezenta o garanţie a capacităţii de plată pe termen scurt a întreprinderii.
Sunt necesare informaţii cu privire la volumul mediu de datorii care devine
scadent zilnic, respectiv la volumul mediu de active circulante care va fi
disponibil zilnic sub formă de numerar sau echivalente de numerar.
Ceea ce se poate spune este că un nivel subunitar al lichidităţii curente
are asociate riscuri mai ridicate de incapacitate de plată a datoriilor curente. Cu
cât nivelul indicatorului creşte, riscurile de incapacitate de plată scad. Un nivel
foarte ridicat al lichidităţii curente are asociate riscuri reduse în ceea ce priveşte
capacitatea de plată pe termen scurt, dar implică o utilizare mai puţin eficientă a
activelor circulante şi / sau a datoriilor pe termen scurt (şi, în consecinţă, o
pierdere de rentabilitate).
Considerând că raportul optim risc / rentabilitate pentru firma analizată
este atins din acest punct de vedere la o rată a lichidităţii curente cuprinsă în
intervalul [1;2], situaţia întreprinderii din punctul de vedere al capacităţii de
plată pe termen scurt este considerată a fi corespunzătoare la nivelul anului 1.
Nu acelaşi lucru poate fi afirmat cu privire la situaţia din anul 2, când
rata lichidităţii curente înregistrează o valoare de 0,66. Cu toate că activele
circulante nu acoperă integral datoriile curente, nu există certitudinea că
întreprinderea nu va fi capabilă să susţină plata obligaţiilor pe termen scurt.
Riscurile de incapacitate de plată sunt însă ridicate. Continuitatea plăţilor va
putea fi menţinută atâta timp cât nu vor exista distorsiuni la nivelul ciclului de
exploatare (în fazele de aprovizionare – stocare – producţie – desfacere –
încasare). Cu toate că potenţialul întreprinderii în materie de rentabilitate este
mai ridicat, raportul risc / rentabilitate este înclinat în favoarea riscului
(apreciere făcută pe seama premisei că raportul optim risc / rentabilitate este cel
asociat unei rate a lichidităţii curente cuprinse în intervalul [1;2]).
Dinamica lichidităţii curente este marcată de o scădere mult mai
accentuată a activelor circulante, comparativ cu scăderea datoriilor curente.
La nivelul întregii perioade, lichiditatea rapidă şi cea imediată
înregistrează valori inferioare nivelelor minime admise. În dinamică, aceste rate
prezintă de asemenea trenduri descendente, ceea ce poate fi tradus printr-o
creştere a riscurilor, o creştere a potenţialului în materie de rentabilitate, dar o
deteriorare a raportului risc / rentabilitate potenţială.
Se impun astfel măsuri de corecţie capabile să restaureze valorile ratelor
de lichiditate în limitele acceptabile. Aceste măsuri vor viza asigurarea în
dinamică a unor indici de creştere ai elementelor de natura activelor circulante
superiori indicelui de creştere al datoriilor curente (deziderat realizabil prin
sporirea capitalului permanent sau reducerea activelor imobilizate).
www.levier.ro 16
Tabel nr. 13 Solvabilitatea
La nivelul întregii perioade, activul total al întreprinderii este superior

datoriilor totale. Rata solvabilităţii generale este în aceste condiţii supraunitară.
Atât în anul 1, cât şi în anul 2, nivelul de 133% considerat ca minim acceptabil
este depăşit.
Indicatorul vizează aprecierea capacităţii întreprinderii de a-şi onora
datoriile totale nu în ipoteza continuităţii activităţii, ci în ipoteza lichidării. În
condiţiile în care valoarea de piaţă a activelor nu coboară sub nivelul de 170%
din datoriile totale, se apreciază că valoarea de lichidare (obţinută în
eventualitatea sistării activităţii) va fi suficientă pentru acoperirea cheltuielilor
de lichidare şi onorarea datoriilor.
Surplusul valorii de piaţă a activelor peste nivelul datoriilor este
fundamentat pe finanţarea din surse proprii. În dinamică, scăderea ratei
solvabilităţii generale se realizează pe fondul unei scăderi a capitalurilor proprii
(şi implicit a activului net contabil), concomitente cu creşterea datoriilor totale.
fig. nr. 7 Dinamica ratei solvabilităţii generale
Indicele de creştere al activului total a fost devansat de indicele de

creştere al datoriilor totale, ceea ce a determinat scăderea nivelului ratei.
www.levier.ro 17
Nivelul ratei solvabilităţii generale înregistrat la sfârşitul anului 2 este
considerat asigurătoriu,astfel încât nu se impun măsuri deosebite de corecţie.
Dealtfel, o creştere accentuată a ratei ar implica o sporire a ratei autonomiei
financiare globale, respectiv o scădere a ratei îndatorării globale. Aceasta ar
permite o reducere a riscurilor de insolvabilitate, dar ar avea un impact negativ
asupra potenţialului întreprinderii în materie de rentabilitate, prin reducerea
braţului levierului financiar şi limitarea pe această cale a exploatării levierului.
În perspectivă, ar putea fi avută în vedere păstrarea unei părţi a
profiturilor viitoare în întreprindere, ca sursă de autofinanţare, ceea ce ar susţine
creşterea activului net contabil şi ar putea asigura menţinerea nivelului ratei
solvabilităţii generale, pe fondul unor eventuale sporuri ale datoriilor.
Solvabilitatea patrimonială se menţine la un nivel superior valorii
minim admisibile de 40%, ceea ce reflectă o contribuţie corespunzătoare a
acţionarilor la riscurile afacerii. În dinamică, are loc o scădere a ratei, în
condiţiile în care ritmul de creştere a capitalului social este devansat de ritmul
de creştere a datoriilor financiare pe tremen mediu şi lung.
În ceea ce priveşte gradul de acoperire a serviciului datoriei, nivelul
acestuia este apreciat ca fiind asigurătoriu aferent anului 1. În dinamică, are loc
însă o diminuare a capacităţii întreprinderii de a suporta serviciul datoriei pe
seama autofinanţării.
Diminuarea gradului de acoperire a serviciului datoriei este datorată pe
de-o parte scăderii autofinanţării nete, pe de altă parte sporirii serviciului
datoriei.
Autofinanţarea s-a diminuat de la o perioadă la alta pe seama
rezultatului exerciţiului. Întreprinderea a înregistrat pierderi la nivelul anului 2,
însă abaterea rezultatului exerciţiului nu s-a datorat exclusiv sporirii
cheltuielilor cu amortizarea (astfel încât sporul cheltuielilor cu amortizarea nu
compensează reducerea rezultatului exerciţiului).
Valoarea indicatorului înregistrată la nivelul anului 2 atrage atenţia
asupra incapacităţii întreprinderii de a suporta plata principalului şi a dobânzilor
la creditele pe termen mediu şi lung din autofinanţare.
Ca o măsură pe termen scurt, se impue infuzia de capital social în
întreprindere, de natură să permită asigurarea continuităţii plăţilor. În
perspectivă, întreprindearea va trebui să obţină profit, respectiv să păstreze o
parte suficientă din acesta ca sursă de autofinanţare. Incapacitatea întreprinderii
de a utiliza eficient datoriile financiare pe termen mediu şi lung (inexistenţa
levierului financiar) impune restrângerea utilizării acestora. Pe termen lung,
aceasta nu poate constitui o soluţie satisfăcătoare, întrucât întreprinderea nu va
implicit capabilă să remunereze la un nivel satisfăcător capitalurile proprii (care
au un cost mai ridicat).
www.levier.ro 18
1.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL
ÎNTREPRINDERII
Tabel nr. 14 Echilibrul financiar pe termen lung
La nivelul anului 1, sursele de finanţare permanente (capitalul

permanent = 347.876 RON) acoperă integral nevoile permanente de finanţare
(activele imobilizate = 346.556 RON), rămânând chiar un excedent de surse de
finanţare pe termen mediu şi lung în valoare de 1.320 RON, sub formă de fond
de rulment.
Acest fond de rulment, deşi de mărime relativ redusă, apare ca un
excedent de surse permanente (peste nevoile permanente de finanţare) care
poate fi folosit pentru finanţarea stocurilor sau creanţelor sau poate fi păstrat
sub formă de disponibilităţi băneşti, ca o marjă de siguranţă.
Raportându-ne la situaţia în care fondul de rulment ar fi nul (situaţia în
care întreprinderea s-ar afla în echilibru financiar pe termen lung, adică situaţia
în care activele imobilizate ar fi finanţate integral din capital permanent,
respectiv activele circulante ar fi finanţate integral din datorii pe termen scurt),
se observă că surse curente în valoare de 1.320 RON au fost substituite în
procesul de finanţare cu surse permanente. Această substituţie atrage după sine
un spor de siguranţă în finanţarea activelor circulante, pe seama stabilităţii mai
ridicate a surselor permanente. Sporul de siguranţă menţionat nu este generat de
natura diferită a surselor de finanţare permanente, ci de exigibilitatea lor mai
redusă. Atâta timp cât sursele de finanţare permanente ce constituie fondul de
www.levier.ro 19
rulment rămân la dispoziţia întreprinderii, finanţarea celor 1.320 RON active
circulante este asigurată. În contrapartidă, cele 1.320 RON surse permanente
care constituie fondul de rulment generează costuri de finanţare superioare
surselor de finanţare pe termen scurt pe care le substituie, ceea ce reduce
potenţialul întreprinderii în materie de rentabilitate.
Cu toate că fondul de rulment este diferit de zero, în contextul în care
valoarea sa este pozitivă şi apropiată de zero, se apreciază că întreprinderea se
află în echilibru financiar pe termen lung.
La nivelul anului 2, sursele permanente de finanţare (capitalul
permanent = 370.160 RON) nu acoperă integral nevoile permanente de
finanţare (activele imobilizate = 470.208 RON). Se crează în consecinţă un
deficit la nivelul surselor de finanţare permanente, exprimat printr-un fond de
rulment negativ (FR2 = -100.049 RON).
Cu alte cuvinte, 100.049 RON din activele imobilizate nu sunt finanţate
din surse permanente, ci din datorii pe termen scurt. Situaţia este una de
dezechilibru financiar, caracterizată prin riscuri ridicate asociate procesului de
finanţare, dar şi printr-un potenţial ridicat în termeni de rentabilitate.
Riscurile provin din gradul redus de stabilitate al celor 100.049 RON
surse pe termen scurt care finanţează active imobilizate. Practic, cele 100.049
RON active imobilizate reflectă nevoi de finanţare care se vor menţine pentru
un termen îndelungat (mai mare de un an). Ele sunt finanţate din surse de care
întreprinderea va dispune pentru o perioadă relativ scurtă (mai mică de un an).
Diferenţele dintre gradul de lichiditate al activelor imobilizate (mai mic)
şi gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt (mai mare) fac ca
păstrarea activelor imobilizate să fie posibilă numai în condiţiile reînnoirii
(înlocuirii) surselor de finanţare, la scadenţa acestora.
Substituirea surselor de finanţare pe termen mediu sau lung cu surse pe
termen scurt implică astfel instabilitate în finanţarea activelor imobilizate, în
condiţiile în care în decursul perioadei pentru care acestea se vor constitui ca o
nevoie de finanţare, sursele lor de finanţare urmează a fi reînnoite de mai multe
ori. Fiecare înlocuire antrenează riscuri, care odată materializate ar putea duce
la eşecuri ale procesului de finanţare, cu consecinţe importante asupra stării de
sănătate a întreprinderii.
După cum s-a subliniat, fondul de rulment negativ reflectă în acelaşi
timp un potenţial ridicat în termeni de rentabilitate. Sporul de potenţial în
materie de rentabilitate (evaluat prin raportarea la situaţia de echilibru financiar
pe termen lung) este bazat pe costurile de finanţare mai reduse asociate surselor
de finanţare pe termen scurt. Acest spor va putea fi valorificat numai în măsura
în care riscurile asociate instabilităţii finanţării din surse pe termen scurt nu se
materializează.
În dinamică, are loc o reducere a fondului de rulment cu 101.369 RON.
FR  FR2  FR1  100.049  1.320  101.369 RON
www.levier.ro 20
Această reducere a fondului de rulment reflectă o creştere de la un an la altul a
riscurilor asociate procesului de fnanţare, dar şi o reducere a costurilor finanţării
(respectiv o creştere a potenţialului în materie de rentabilitate).
fig. nr. 8 Dinamica fondului de rulment
Dinamica fondului de rulment a fost marcată de dinamica surselor de

finanţare permanente, respectiv de dinamica activelor imobilizate.
În ceea ce priveşte capitalul permanent, acesta a sporit de la un an la altul cu
22.284 RON (de la 347.876 RON la 370.160 RON). Creşterea capitalului
permanent susţine o creştere a fondului de rulment.
La nivelul capitalului permanent are loc o diminuare a capitalurilor
proprii, concomitent cu o creştere a datoriilor pe termen mediu şi lung.
Diminuarea capitalului propriu are la bază înregistrarea de pierderi. Aceasta
susţine o reducere a fondului de rulment propriu. Creşterea datoriilor pe termen
mediu şi lung se realizează exclusiv pe seama datoriilor financiare pe termen
mediu şi lung (datoriile de exploatare pe termen mediu şi lung sunt inexistente
la nivelul întregii perioade). Ea susţine o creştere a fondului de rulment străin.
Se precizează că datoriile financiare pe termen mediu şi lung au sporit pe seama
contractării unui nou credit bancar pentru investiţii (în acelaşi timp, a avut loc o
diminuare a datoriilor financiare pe termen mediu şi lung pe seama apropierii
scadenţei).
În final, diminuarea capitalului propriu este compensată în cadrul
capitalului permanent de sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung, ceea ce
duce la sporirea surselor permanente.
Cât despre activele imobilizate, acestea sporesc cu 123.653 RON. La
începutul anului 2, au loc investiţii noi în active imobilizate, care compensează
diminuarea generată în mod inevitabil de înregistrarea periodică a amortizării
(ca măsură a uzurii imobilizărilor). Creşterea activelor imobilizate susţine
diminuarea fondului de rulment.
www.levier.ro 21
În consecinţă, efectele pozitive induse asupra mărimii fondului de
rulment de creşterea capitalului permanent sunt contracarate de efectele
negative generate de creşterea activelor imobilizate. Astfel, fondul de rulment se
reduce considerabil, fiind consumat complet în realizarea noilor investiţii. Mai
mult, realizarea investiţiilor utilizează inclusiv surse de finanţare pe termen
scurt (care ajung astfel să fie imobilizate în activ sub formă de active
imobilizate).
Pentru a restaura în viitor echilibrul financiar pe termen lung, se propun
următoarele măsuri (se subliniază că restaurarea echilibrului va viza obţinerea
unui fond de rulment nul sau cu o valoare pozitivă şi apropiată de zero):
a) creşterea capitalului permanent
a1) creşterea capitalului propriu
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere, ca sursă de
autofinanţare.
- aducerea de noi aporturi la capitalul social.
a2) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung
- obţinerea de credite pe termen lung din partea asociaţilor / acţionarilor.
- contractarea de credite bancare pe termen mediu sau lung. Această
măsură are aplicabilitate limitată, în condiţiile în care accesul la un
credit bancar pe termen mediu sau lung este în mod clasic legat de
realizarea unei investiţii. Măsura poate susţine sporirea fondului de
rulment atunci când o parte din valoarea creditului poate fi folosită
pentru finanţarea de active circulante, sau atunci când vorbim despre o
refinanţare din credit pe termen lung a unor credite pe termen scurt.
- mobilizarea de surse de finanţare pe termen mediu sau lung de natura
exploatării (cu toate că utilizarea unor astfel de surse este în esenţă
atipică).
b) diminuarea nevoilor de finanţare pe termen lung
- vânzarea de mijloace fixe şi terenuri inactive, care ar permite eliberarea
surselor de finanţare corespondente sub formă de disponibilităţi, fără a induce
distorsiuni la nivelul ciclului de exploatare;
- vânzarea de mijloace fixe şi terenuri active, care ar permite eliberarea surselor
de finanţare corespondente sub formă de disponibilităţi, dar ar genera
discontinuităţi la nivelul ciclului de exploatare. Pentru evitarea acestor
discontinuităţi, poate fi avută în vedere externalizarea operaţiilor corespondente
(operaţiile anterior executate cu contribuţia activelor imobilizate vândute ar
urma a fi executate de terţi).
Ca variante alternative, pot fi avute în vedere vânzarea activelor imobilizate şi
închirierea acestora, sau reintroducerea în ciclul de exploatare în regim de
leasing operaţional sau financiar.
www.levier.ro 22
Tabel nr. 15 Echilibrul financiar curent
La nivelul anului 1, datoriile de exploatare pe termen scurt acoperă

integral nevoile de finanţare curente generate de activitatea de exploatare,
rămânând chiar un surplus de surse de finanţare în valoare de 21.974 RON, sub
forma unui necesar de fond de rulment negativ. Acest surplus poate fi folosit
pentru a finanţa active imobilizate sau poate fi păstrat ca o marjă de siguranţă
sub formă de disponibilităţi.
Excedentul de surse curente de natura exploatării se formează pe seama
unei rotaţii mai rapide a activelor circulante non-financiare comparativ cu
rotaţia datoriilor non-financiare pe termen scurt.
La nivelul anului 2 se observă un excedent de surse de finanţare ciclice
(peste nevoile ciclice) superior celui existent în anul 1, în valoare de 69.049
RON.
Se apreciază că întreprinderea se află în situaţii de dezechilibru financiar curent
la nivelul ambelor perioade analizate. Raportându-ne la situaţia clasică de
echilibru financiar curent (în care NFR = 0), se poate remarca formarea
excedentului menţionat anterior de surse ciclice de finanţare peste nevoile
ciclice. Indiferent de destinaţia care va fi atribuită acestui excedent la nivel de
activ, el generează costuri. În ipoteza folosirii sale ca substitut al unor surse
permanente în finanţarea de active imobilizate, întreprinderea va realiza o
economie de costuri (sursele ciclice au costuri inferioare surselor permanente),
însă se va expune unor riscuri importante (generate de instabilitatea asociată
surselor ciclice). Dimpotrivă, în situaţia păstrării excedentului de surse ciclice
sub formă de disponibilităţi, acesta va permite atenuarea riscurilor asociate
ciclului de plăţi, însă nu va contribui în mod direct la performanţele
întreprinderii în materie de rentabilitate (costurile surselor vor fi suportate, fără
însă ca sursele să fie valorificate în mod activ).
www.levier.ro 23
Valorile negative ale necesarului de fond de rulment înregistrate ar
putea fi datorate şi unui deficit de active ciclice (stocuri şi creanţe). Acest deficit
s-ar fi putut forma pe seama eforturilor întreprinderii de a menţine o viteză de
rotaţie ridicată a stocurilor şi creanţelor.
Scopurile unei astfel de politici ar putea fi:
- reducerea nevoilor ciclice de exploatare, în contextul lipsei surselor de
finanţare, sau al unor costuri de finanţare ridicate;
- diminuarea riscurilor asociate perisabilităţii stocurilor;
- diminuarea costurilor de stocare;
- diminuarea riscurilor de neîncasare a creanţelor;
- eliberarea rapidă a surselor în vederea finanţării de active imobilizate.
Funcţionarea cu un nivel redus de stocuri (materii prime, semifabricate, produse
finite) face întreprinderea rigidă, implicând riscuri. Pe termen scurt, orice
nevoie suplimentară de stocuri în diferite faze nu ar putea fi satisfăcută.
Un nivel redus al creanţelor, pe seama unei rotaţii rapide, poate atrage atenţia
asupra unei rezerve de potenţial în materie de vânzări. O creştere a duratei
creditului client acordat ar putea susţine un spor al vânzărilor.
În dinamică, necesarul de fond de rulment se diminuează cu 47.075
RON. Excedentul de surse ciclice se măreşte. Investirea sa sub formă de active
imobilizate duce la o creştere a potenţialului întreprinderii în termeni de
rentabilitate, dar şi la o creştere a riscurilor. Păstrarea sa sub formă de
disponibilităţi băneşti ar permite îmbunătăţirea lichidităţii întreprinderii.
Scăderea excedentului prin diminuarea surselor ciclice mobilizate ar permite
reducerea costurilor finanţării.
fig.nr. 9 Dinamica necesarului de fond de rulment
Dinamica necesarului de fond de rulment este marcată de dinamica

stocurilor, a creanţelor şi a datoriilor de exploatare pe termen scurt. Plecând de
www.levier.ro 24
la premisa că valorile acestor posturi bilanţiere caracterizează fidel
întreprinderea pentru întregul exerciţiu financiar căruia îi sunt aferente,
dinamica lor ar putea fi explicată pe seama modificării volumului de activitate,
sau a modificării eficienţei gestiunii resurselor.
În ceea ce priveşte stocurile, se observă o diminuare acestora de la un
an la altul cu 84.722 RON (de la 111.111 RON la 26.389 RON). Volumul de
stocuri existent la un moment dat depinde de viteza de rotaţie a acestora şi de
volumul de activitate. Pentru a determina care dintre cei doi factori a fost
responsabil pentru diminuarea volumului stocurilor, se impune compararea
dinamicii stocurilor cu dinamica volumului de activitate.
Astfel, se poate constata că indicele de creştere al stocurilor a fost de
numai 23,75% (stocurile au scăzut de aprox. 4 ori). Dacă s-ar concluziona că
volumul de activitate a scăzut de o manieră similară, ar rezulta că nivelul de
eficienţă a gestiunii stocurilor s-a păstrat, iar acestea au scăzut exclusiv pe
seama scăderii volumului de activitate (care a dus la scăderea nevoii de stocuri).
Indicatorul care reflectă cel mai fidel volumul de activitate este cifra de
afaceri. O evaluare a dinamicii acesteia duce la concluzia că volumul de
activitate a înregistrat o scădere sensibilă (indicele cifrei de afaceri este de
97,83%).
Cum indicele de creştere al stocurilor este mult mai redus decât indicele
cifrei de afaceri, se prefigurează concluzia că stocurile au scăzut doar în mică
măsură datorită scăderii volumului de activitate, cauza principală fiind
reprezentată de sporirea vitezei de rotaţie a acestora.
Creanţele au sporit de la o perioadă la alta cu un indice de 114,26%.
După cum se observă pe seama comparaţiei cu dinamica volumului de
activitate, creşterea lor s-a datorat diminuării vitezei de rotaţie. Fenomenul a
fost determinat de acordarea de către firmă a unor credite comerciale de durate
mai lungi clienţilor ei.
Datoriile de exploatare pe termen scurt s-au diminuat pe seama scăderii
datoriilor faţă de furnizori. Această scădere a fost generată de reducerea de către
furnizori a creditului comercial acordat întreprinderii.
Reducerea nivelului stocurilor a susţinut o scădere a necesarului de fond
de rulment. În contrapartidă, sporirea creanţelor şi diminuarea surselor ciclice
au susţinut o creştere a necesarului de fond de rulment. Impactul diminuării
stocurilor a compensat impactul sporirii creanţelor şi impactul scăderii nivelului
surselor ciclice.
Excedentul de surse ciclice peste nevoile ciclice format la nivelul anului
2 (reflectat prin valoarea negativă a necesarului de fond de rulment) induce un
dezechilibru în finanţarea ciclului de exploatare. Dacă existenţa sa este datorată
unui volum prea ridicat de surse ciclice, pentru evitarea costurilor acestui
excedent de surse de finanţare, dar şi pentru evitarea riscurilor asociate lor (cum
ar fi riscuri generate de variaţia cursului valutar, pentru finanţările în devize), se
impune reducerea lor.
www.levier.ro 25
În esenţă, măsurile de corecţie ar trebui să vizeze restrângerea apelării
la astfel de surse la finanţare, prin creşterea vitezei lor de rotaţie (onorarea într-
un interval mai scurt).
Aplicarea unei astfel de măsuri nu poate fi realizată fără a ţine cont de
condiţiile specifice. Astfel, sursele ciclice obţinute din relaţia cu furnizorii ar
putea fi rambursate la finele ciclului de exploatare (în momentul încasării
contravalorii produselor finite). Păstrarea lor pentru o perioadă suplimentară ar
genera costuri suplimentare, dar şi riscuri. Prin investire însă, sursele ar putea
deveni generatoare de profit (cu observaţia că investirea lor atrage riscuri
suplimentare).
Dacă necesarul de fond de rulment negativ ar fi datorat unui volum de
active ciclice prea mic, se impun măsuri care să ducă la sporirea acestora. Este
cazul întreprinderii analizate, care funcţionează cu un volum foarte redus de
stocuri. Acesta limitează volumul de activitate. Dealtfel, nivelul stocurilor
înregistrat în bilanţul financiar corespunzător anului 2 nu caracterizează nivelul
de activitate aferent întregului an. Dimpotrivă, întreprinderea funcţionează la
data bilanţului la un grad de utilizare a capacităţilor de producţie foarte redus,
tocmai din lipsa stocurilor.
În aceste condiţii, se impune o sporire consistentă a stocurilor de materii
prime, reluarea producţiei la un grad ridicat de utilizare a capacităţilor şi
creşterea vânzărilor. O astfel de măsură va duce la o creştere a nevoilor ciclice
de finanţare (stocurilor şi creanţelor), ceea ce va restabili echilibrul curent.
Creşterea volumului de activitate nu va duce la o sporire similară a
surselor ciclice. Volumul ridicat de surse ciclice existent la sfârşitul anului 2 era
bazat pe surse de natura datoriilor faţă de personal şi faţă de stat, care au un
comportament relativ rigid raportat la dinamica volumului de activitate (salariile
personalului sunt plătite cu preponderenţă în regie).
Datoriile faţă de furnizori vor spori odată cu creşterea volumului de
activitate, dar nu în aceeaşi măsură ca şi stocurile şi creanţele, întrucât ele au în
realitate termene de exigibilitate ridicate.
www.levier.ro 26
Tabel nr. 16 Echilibrul financiar global
Fondul de rulment pozitiv (în valoare de 1.320 RON) existent la nivelul

anului 1 reprezintă un excedent de surse permanente peste nevoile permanente
de finanţare. Necesarul de fond de rulment negativ (în valoare de – 21.974
RON) reflectă un excedent de surse ciclice peste nevoile ciclice. Cele 2
excedente sunt păstrate ca o marjă de siguranţă sub formă de disponibilităţi
băneşti.
Nivelul disponibilităţilor (al trezoreriei de activ) este completat prin
contribuţia trezoreriei de pasiv (datoriilor financiare pe termen scurt).
Cele două excedente anterior menţionate permit constituirea unei
trezorerii de activ superioare trezoreriei de pasiv, respectiv obţinerea unei
trezorerii nete pozitive.
Excedentul de surse de finanţare peste nevoile de finanţare ale firmei
(adică peste posibilităţile firmei de a le valorifica) crează imaginea unui
dezechilibru global. Întreprinderea a mobilizat surse de finanţare care au
asociate costuri, dar nu este capabilă să le investească eficient. Realizarea unor
investiţii pe termen scurt (la nivelul trezoreriei de activ) atenuează parţial
această deficienţă.
Situaţia poate fi caracterizată printr-un nivel relativ scăzut al riscurilor
asociate procesului de finanţare, dar şi printr-o rezervă în materie de
rentabilitate (care ar putea fi exploatată mai bine).
Pornind de la acest context, întreprinderea îşi asumă riscuri
suplimentare în anul 2 în încercarea de a-şi spori rentabilitatea. Ea investeşte în
active imobilizate fondul de rulment existent la sfârşitul anului 1, dar şi sporul
de capital permanent asigurat la nivelul anului 2.
www.levier.ro 27
fig. nr. 10 Dinamica trezoreriei nete

Pentru a exploata întreaga cerere provenită din partea pieţei, capacităţile
de producţie necesare (de natura activelor imobilizate) depăşesc însă
posibilităţile de finanţare asigurate de capitalul permanent mobilizat.
Bazându-se pe o creştere a excedentului de surse ciclice existent în anul
1, întreprinderea acceptă situaţia de dezechilibru pe termen lung, încercând să
finanţeze fondul de rulment negativ pe seama unui necesar de fond de rulment
negativ.
În aceste condiţii, ea îşi asumă riscul de a investi surse ciclice în active
imobilizate. În prima parte a anului 2, activitatea se desfăşoară conform
programării, continuitatea ciclului de exploatare fiind susţinută pe seama unor
scadenţe relativ relaxate a surselor ciclice. Excedentele de surse permanente
păstrate sub formă de disponibilităţi ca marjă de siguranţă nu mai există în
acest caz. Excedentul de surse de ciclice peste nevoile ciclice este imobilizat în
finanţarea nevoilor permanente. În consecinţă, investiţiile pe termen scurt sunt
lichidate, iar nivelul lichidităţilor din casierie şi conturile bancare este redus la
un nivel minim, inferior trezoreriei de pasiv.
În ultima parte a anului, riscurile asociate instabilităţii surselor de
finanţare pe termen scurt se materializează. Astfel, furnizorii refuză reînnoirea
creditelor comerciale în aceleaşi condiţii, ceea ce pune întreprinderea în faţa
unei insuficienţe a surselor de finanţare.
Pe fondul lipsei surselor de finanţare corespunzătoare, întreprinderea nu
este capabilă să-şi reconstituie stocurile şi creanţele, ceea ce duce la un blocaj al
ciclului de exploatare.
Întreprinderea se regăseşte într-o situaţie de dezechilibru financiar
global, constituit pe seama unui dezechilibru pe termen lung şi a unui
dezechilibru curent. Ieşirea din această situaţie va impune infuzia de capital
permanent sau vânzarea de active imobilizate (respectiv reconstituirea
trezoreriei nete pozitive pe seama fondului de rulment).
www.levier.ro 28
1.4. Analiza gestiunii resurselor financiare ale
întreprinderii
Tabel nr. 17 Gestiunea resurselor financiare
La nivelul anului 1, întreprinderea asigură 1,77 rotaţii ale activului prin

cifra de afaceri, respectiv o durată medie a unei rotaţii de 203,4 zile. Se
apreciază că gestiunea activului este în aceste condiţii relativ satisfăcătoare.
Practic, la fiecare leu active imobilizate s-au obţinut 3,318 lei cifră de
afaceri. Durata de rotaţie a activelor circulante prin cifra de afaceri a fost de 95
de zile.
În dinamică, are loc o deteriorare a eficienţei gestiunii activului. Astfel,
durata în zile a unei rotaţii a activului total sporeşte la 212,5 zile, în condiţiile în
care numărul de rotaţii scade la 1,694.
Scăderea eficienţei gestiunii activului afectează în sens negativ
lichiditatea acestuia. În consecinţă, eliberarea surselor de finanţare se face mai
lent.
De asemenea, scăderea numărului de rotaţii ale activului induce o
influenţă negativă asupra rentabilităţii. Astfel, în condiţiile în care fiecare leu
www.levier.ro 29
cifră de afaceri conţinea un anumit profit, reducerea cifrei de afaceri obţinută
prin utilizarea activului total duce la scăderea profitului obţinut pe seama
activului total. Mai mult, întreprinderea nu exploatează oportunitatea de a
obţine economii de scară prin creşterea cifrei de afaceri, ceea ce ar fi permis
creşterea ratei profitabilităţii.
fig. nr. 11 Dinamica numărului de rotaţii ale activului
Dinamica numărului de rotaţii ale activului este marcată de dinamica

activului total şi dinamica cifrei de afaceri. Astfel, activul total sporeşte de la un
an la altul cu 14.208 RON, înregistrând un indice de creştere de 102,19%.
Creşterea activului a fost susţinută de o creştere consistentă a activelor
imobilizate, determinată la rândul ei de investiţiile realizate de întreprindere în
vederea sporirii capacităţii de producţie.
Cu toate că întreprinderea a dispus de cerere din partea pieţei, cifra de
afaceri nu a urmat trendul ascendent al activului. Indicele de creştere al acesteia
a fost de numai 97,83%, reflectând o scădere a volumului vânzărilor de la un an
la altul.
În consecinţă, cu un volum mai mare de resurse (active), respectiv cu un
volum mai mare de surse de finanţare (pasive), întreprinderea obţine un volum
mai mic de vânzări. Situaţia ar putea fi considerată acceptabilă din punctul de
vedere al nivelului de rentabilitate, dacă ar fi fost înregistrată în paralel o
creştere a profitabilităţii asociate vânzărilor (a profitului obţinut la fiecare 100
lei vânzări) – ceea ce nu s-a întâmplat însă.
La nivelul anului 1, stocurile înregistrează un număr de 10,35 rotaţii
prin cifra de afaceri, la o durată a unei rotaţii de aprox. 35 de zile. Durata unei
rotaţii a stocurilor aferente producţiei proprii (perioada în care acestea se
„consumă”, respectiv se reconstituie) a cuprins:
www.levier.ro 30
- perioada medie de stocare a materiei prime (lemn brut), înainte de a fi
dată în consum;
- durata ciclului de producţie (la nivelul căreia stocurile se prezintă sub
formă de cherestea în diferite faze de prelucrare);
- durata medie de stocare a produsului finit (mobilier), de la terminarea
producţiei până la vânzare.
Durata unei rotaţii a stocurilor de mărfuri (mobilier metalic achiziţionat de la
terţi şi vândut în aceeaşi formă) reprezintă perioada medie de păstrare pe stoc a
mărfurilor până la vânzare.
Se apreciază că gestiunea stocurilor este corespunzătoare, asigurându-se
eliberarea suficient de rapidă a surselor de finanţare, respectiv creându-se
premisele obţinerii unui nivel acceptabil de rentabilitate.
În dinamică, are loc o scădere a duratei unei rotaţii a stocurilor, de la 35
zile în anul 1 la 8 zile în anul 2. Fenomenul se produce pe fondul unei diminuări
mult mai accentuate a volumului stocurilor comparativ cu scăderea volumului
de activitate (reflectat prin cifra de afaceri). Practic, dacă în anul 1 pentru a
obţine o cifră de afaceri medie zilnică de 3.195 RON era necesar un nivel mediu
al stocurilor de 111.111 RON, în anul 2, pentru a obţine o cifră de afaceri medie
zilnică relativ similară (3.125 RON) a fost suficient un nivel mediu al stocurilor
de 26.389 RON.
Pe aceste considerente, s-ar părea că întreprinderea îşi îmbunătăţeşte
considerabil gestiunea stocurilor. Se crează astfel o eliberare de surse de
finanţare (este necesar un volum mult mai mic de surse pentru a finanţa
necesarul de stocuri).
În realitate însă, nivelul de 26.386 RON al stocurilor nu a caracterizat
întreprinderea pe parcursul întregului an 2. De asemenea, cifra de afaceri
(respectiv volumul de activitate) nu a evoluat liniar. În prima parte a anului,
vânzările zilnice au avut un nivel mediu mai ridicat, iar necesarul de stocuri a
fost semnificativ superior.
În ultima parte a anului, are loc un blocaj al ciclului de exploatare.
Valoarea stocurilor înregistrată în bilanţul financiar caracterizează situaţia
întreprinderii de la sfârşit de an, în care vânzările zilnice nu erau de 3.125 RON
(ci erau inexistente).
În aceste condiţii, concluziile cu privire la eficienţa gestiunii stocurilor
la nivelul anului 2 sunt denaturate. Valoarea stocurilor înregistrată în bilanţul
financiar nu este caracteristică volumului de activitate susţinut de-a lungul
întregului exerciţiu financiar, ceea ce face nivelul ratelor de gestiune calculate
să devină irelevant.
Se poate menţiona însă că blocajul activităţii de exploatare s-a datorat
tocmai incapacităţii întreprinderii de a asigura finanţarea stocurilor la nivelul
necesarului impus de nivelul de activitate vizat.
Pentru depăşirea blocajului, întreprinderea va fi pusă în postura de a
finanţa formarea de stocuri la nivelul necesarului. Găsirea de surse de finanţare
a reprezentat o problemă analizată în cadrul secţiunii destinate echilibrului
www.levier.ro 31
financiar. Din punctul de vedere al eficienţei gestiunii financiare, se poate pune
problema sporirii vitezei de rotaţie a stocurilor, ceea ce ar permite reducerea
necesarului de stocuri la acelaşi volum de activitate (şi implicit necesarului de
surse de finanţare).
Sporirea vitezei de rotaţie a stocurilor poate fi realizată prin:
- reducerea duratei de stocare a materiei prime;
- reducerea duratei ciclului de producţie;
- reducerea duratei de stocare a produselor finite;
- reducerea duratei de stocare a mărfurilor.
Deşi o cifră de afaceri ridicată asigură pentru întreprindere beneficii evidente,
pe termen scurt ar putea fi avută în vedere inclusiv o reducere a volumului de
activitate, de natură să permită o reducerea a necesarului de stocuri (şi implicit a
nevoilor ciclice de finanţare). Pe măsura formării de surse proprii de finanţare
(pe seama autofinanţării nete), volumul de activitate ar putea fi sporit.
La un volum al vânzărilor medii zilnice de 3.195 RON, întreprinderea
activa la nivelul anului 1 cu creanţe medii faţă de clienţi în valoare de 83.000
RON. Ipoteza conform căreia valoarea de 83.000 RON a creanţelor faţă de
clienţi caracterizează întregul exerciţiu financiar implică acceptarea ideii unei
echivalenţe între durata de lichidare a creanţelor (prin încasare) şi durata medie
de reconstituire (prin vânzări de produse finite şi mărfuri). Cum în fiecare zi s-
au constituit creanţe medii de 3.195 RON, durata de reconstituire / încasare a
unui volum de creanţe de 83.000 RON este de aprox. 26 de zile.
Această durată reflectă durata medie a creditelor comerciale acordate de
întreprindere clienţilor ei (durata creditului – client), respectiv perioada pentru
care sursele de finanţare ale întreprinderii sunt blocate sub formă de drepturi de
încasare.
Se apreciază că gestiunea creditului – client este corespunzătoare, prin
raportare la un nivel de referinţă de 30 de zile.
În dinamică, are loc o înrăutăţire a eficienţei gestiunii creditului – client,
durata medie de încasare sporind la 33,6 zile. Această modificare în gestiunea
relaţiei cu clienţii implică o creştere a duratei de imobilizare a surselor de
finanţare sub formă de creanţe, respectiv o creştere a volumului creanţelor (şi
implicit a nevoilor de finanţare ciclice) la acelaşi volum de activitate. Sporesc
astfel costurile finanţării, dar şi riscurile de neîncasare.
Creşterea duratei creditului – client s-a realizat cu precădere prin
acordarea contractuală de către întreprindere a unor termene mai relaxate de
plată. Se impune însă precizarea că durata medie a fost uşor ajustată de unele
întârzieri ale clienţilor în efectuarea plăţilor. Apariţia acestor întârzieri a fost
favorizată de reducerea preocupării firmei pentru selecţia clienţilor eligibili
pentru acordarea de credite comerciale (pe fondul unei politici agresive de
sporire a cotei de piaţă).
Pe viitor ar fi oportună reducerea duratei contractuale a creditului –
client acordat, dar şi o selecţie mai bună a clienţilor eligibili pentru acordarea de
credite comerciale, respectiv o înăsprire a clauzelor contractuale cu privire la
www.levier.ro 32
decontare. În mod probabil, astfel de măsuri ar afecta negativ dinamica
vânzărilor.
Reducerea duratei creditului –client, dar şi efectele negative anticipate
asupra volumului vânzărilor ar putea induce o influenţă favorabilă asupra
echilibrului financiar, prin reducerea nevoilor ciclice de finanţare.
În plus, încasarea mai rapidă a creanţelor ar ajuta la îmbunătăţirea
lichidităţii imediate (prin creşterea nivelului mediu al disponibilităţilor).
În ceea ce priveşte durata creditului – furnizor, aceasta se diminuează de
la 32,4 zile în anul 1 la 10,9 zile în anul 2. Se înrăutăţeşte în concluzie gestiunea
relaţiei cu firnizorii.
Scăderea duratei medii de plată a datoriilor faţă de furnizori duce la
scăderea volumului total de surse de finanţare asigurate pe seama furnizorilor la
acelaşi volum de activitate şi implicit susţine creşterea necesarului de fond de
rulment.
Se poate observa ca la nivelul ambilor ani durata creditului furnizor nu
a permis acoperirea duratei întregului ciclu de exploatare (egală cu suma dintre
durata de rotaţie a stocurilor şi durata de încasare a creanţelor). Mai mult, în
anul 2 durata creditului – furnizor este chiar inferioară duratei creditului –
client. Se crează din acest punct de vedere un deficit de surse de finanţare la
nivelul întreprinderii.
www.levier.ro 33
2. ANALIZA PERFORMANŢELOR ECONOMICO-
FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII
2.1. Analiza cifrei de afaceri

Tabel nr.18 Cifra de afaceri – model 1
1) Calculul cifrei de afaceri
Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 1200

RON.
Cifra de afaceri efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 910 RON.
2) Stabilirea abaterii indicatorului

CA  CA  CA
CA = 910 RON – 1.200 RON = - 290 RON 1 0
Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a

nivelului efectiv realizat al cifrei de afaceri faţă de nivelul programat de 290
RON.
Cifra de afaceri este un indicator care se optimizează prin maximizare,
astfel încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaţie
negativă din punct de vedere economic.
Valoarea programată a cifrei de afaceri a fost stabilită pornind de la
anumite ipoteze cu privire la nivelul la care se vor realiza anumiţi factori de
influenţă. Nivelul realizat al acestor factori are la bază anumite cauze.
In aceste condiţii, se pune problema identificării factorilor de influenţă
care au marcat abaterea cifrei de afaceri, precum şi cuantificarea contribuţiei
fiecăruia în abaterea totală.
De asemenea, se impune stabilirea mecanismului matematic de
transmitere a influenţei fiecarui factor asupra CA, în vederea descoperirii unor
rezerve de ameliorare a nivelului indicatorului în viitor.
www.levier.ro 34
3) Stabilirea factorilor de influenţă care au marcat dinamica indicatorului
Tabel nr. 19 Abaterea nivelului factorilor de influenţă identificaţi
Abaterea de -290 RON se datorează abaterii nivelului la care factorii s-au

realizat, faţă de nivelul programat.
4) Cuantificarea influenţei factorilor

4.1) Influenţa modificării producţiei fizice
CA(Q )   Q1  gs0  p0   Q0  gs0  p0
www.levier.ro 35
CA(Q )  1.133 RON - 1.167 RON  - 67 RON

4.2) Influenţa modificării structurii producţiei fizice
CA( s )   Q1  gs1  p0   Q1  gs0  p0
CA( s )  1.100 RON - 1.133 RON  - 33 RON
4.3) Influenţa modificării preţului de vânzare
CA( p )   Q1  gs1  p1   Q1  gs1  p0
CA( p )  910 RON - 1.100 RON = - 190 RON
5) Explicarea influenţei factorilor
a) Diminuarea producţiei fizice totale cu 5 buc. duce la diminuarea cifrei de

afaceri cu 66,7 RON.
b) Modificarea structurii producţiei fizice duce la diminuarea cifrei de afaceri cu
33,3 RON.
CA0
p0   13,3 RON
Q0
www.levier.ro 36
Produsul A are un preţ programat inferior preţului mediu programat. Creşterea

ponderii acestui produs în totalul producţiei fizice duce la scăderea cifrei de
afaceri.
Produsul B are un preţ programat superior preţului mediu programat. Scăderea
ponderii acestui produs în totalul producţiei fizice duce la scăderea cifrei de
afaceri.
Produsul C are un preţ programat superior preţului mediu programat. Scăderea
ponderii acestui produs în totalul producţiei fizice duce la scaderea cifrei de
afaceri.
c) Modificarea preţurilor duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 190 RON.

Scaderea preţului produsului A de la nivelul programat de 10 RON la 8 RON
duce la reducerea cifrei de afaceri.
Scaderea preţului produsului B de la nivelul programat de 15 RON la 12 RON
Scaderea preţului produsului C de la nivelul programat de 15 RON la 13 RON
6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenţei factorilor
a) Modificarea producţiei fizice totale induce asupra cifrei de afaceri o influenţă

în acelaşi sens, proporţional cu greutatea specifică programată a fiecarui produs
şi cu preţul programat al fiecărui produs.
b) Creşterea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat inferior
preţului mediu programat duce la scăderea cifrei de afaceri.
Creşterea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat superior preţului
mediu programat duce la creşterea cifrei de afaceri.
Diminuarea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat superior
preţului mediu programat duce la scăderea cifrei de afaceri.
Diminuarea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat inferior
preţului mediu programat duce la creşterea cifrei de afaceri.
www.levier.ro 37
c) Abaterea preţului individual al unui produs duce la modificarea în acelaşi
sens a cifrei de afaceri, proporţional cu volumul efectiv realizat al producţiei
totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului.
7) Cauze posibile ale acţiunii factorilor
a) cauze ale abaterii producţiei fizice totale

- modificarea capacităţii tehnice de productie, sub impactul modificării gradului
de înzestrare tehnică a întreprinderii sau a randamentului maxim al mijloacelor
fixe;
- modificarea capacităţii umane, sub impactul modificării numărului de salariaţi
sau a productivităţii muncii;
- modificarea condiţiilor de aprovizionare cu materii prime, sub impactul
modificării caracteristicilor pieţei de aprovizionare, a relaţiilor directe cu
furnizorii sau a surselor de finanţare de care dispune întreprinderea;
- modificarea eficienţei procesului de management, care are rolul de a organiza
activitatea de producţie şi comercializare;
- modificarea nivelului cererii adresate de către piaţă întreprinderii, sub
impactul modificării cererii generale pentru produsele comercializate, al
intrării / ieşirii unor concurenţi, al modificării politicii de marketing a
întreprinderii.
b) cauze ale abaterii structurii producţiei fizice totale

- modificarea structurii capacităţii tehnice;
- modificarea structurii capacităţii umane;
- modificarea condiţiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii
prime, servicii, etc.;
- modificarea structurii cererii adresate de către piaţă întreprinderii.
c) cauze ale modificării preţului

- modificarea calităţii produsului;
- modificarea pachetului de servicii asociate vânzării;
- modificarea pachetului de servicii post – vânzare;
- modificarea segmentului ţintă vizat;
- modificarea imaginii produsului pe piaţă;
- modificarea politicii în materie de credit comercial;
- modificarea costurilor de producţie;
- modificarea preţurilor practicate de concurenţă.
8) Măsuri de corecţie
a) creşterea producţiei fizice totale;
b) modificarea structurii producţiei fizice totale în favoarea produselor cu un
preţ individual mai ridicat;
c) creşterea preţurilor individuale ale produselor.
www.levier.ro 38
www.levier.ro 39
Tabel nr. 20 Cifra de afaceri – model 2
1) Calculul cifrei de afaceri

AC CA
CA0  AT 0  ( )0  ( ) 0  100.000 RON
AT AC
AC CA
CA1  AT1  ( )1  ( )1  90.000RON
AT AC
Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 100.000

RON.
Cifra de afaceri efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 90.000
RON.

CA  CA1  CA0
CA = 90.000 RON – 100.000 RON = - 10.000 RON
nivelului efectiv realizat al cifrei de afaceri faţă de nivelul programat de 10.000
RON.
Abaterea de -10.000 RON a cifrei de afaceri se datorează abaterii nivelului la

care factorii s-au realizat, faţă de nivelul programat.
www.levier.ro 40
4.1) Influenţa modificării valorii activului total

AC CA AC CA
CA( AT )  AT1  ( )0  ( ) 0  AT 0  ( )0  ( )0
AT AC AT AC
CA( AT )  90.000 RON - 10.000 RON  - 10.000 RON
4.2) Influenţa modificării ratei activelor circulante

AC CA AC CA
CA( AC / AT )  AT1  ( )1  ( ) 0  AT1  ( )0  ( )0
AT AC AT AC
CA( AC / AT )  150.000 RON - 90.000 RON  60.000 RON
4.3) Influenţa modificării numărului de rotaţii ale activelor circulante

AC CA AC CA
CA(CA / AC )  AT1  ( )1  ( )1  AT1  ( )1  ( )0
AT AC AT AC
CA(CA / AC )  90.000 RON - 150.000 RON = - 60.000 RON
a) Diminuarea activului total cu 5.000 RON duce la diminuarea cifrei de afaceri

cu 10.000 RON.
b) Sporirea ratei activelor circulante cu 26,7 % duce la sporirea cifrei de afaceri

cu 60.000 RON.
c) Diminuarea numărului de rotaţii al activelor circulante cu 2 duce la

diminuarea cifrei de afaceri cu 60.000 RON
6. Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenţei factorilor
www.levier.ro 41
a) Modificarea activului total induce asupra cifrei de afaceri o influenţă directă,
în acelaşi sens, proporţional cu rata activelor circulante programată şi cu
numărul de rotaţii al activelor circulante programat.
b) Modificarea ratei activelor circulante induce asupra cifrei de afaceri o

influenţă directă, în acelaşi sens, proporţional cu valoarea realizată a activului
total şi cu numărul de rotaţii al activelor circulante programat.
c) Modificarea numărul de rotaţii al activelor circulante induce asupra cifrei de

afaceri o influenţă directă, în acelaşi sens, proporţional cu valoarea realizată a
activului total şi cu rata activelor circulante realizată.
7. Cauze posibile ale acţiunii factorilor
a) cauze ale abaterii valorii activului total

Deţinerea de active nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc în
vederea desfăşurării de activităţi economice. În timp ce volumul activelor
condiţionează volumul de activitate desfăşurat (şi implicit mărimea cifrei de
afaceri), el este limitat de volumul de surse de finanţare disponibile.
În aceste condiţii, neasigurarea volumului programat de active (50.000
RON) poate avea drept cauză imposibilitatea mobilizării unui volum de surse de
finanţare de 50.000 RON.
b) cauze ale abaterii ratei activelor circulante

După cum se poate observa, creşterea ratei a fost determinată de creşterea
volumului activelor circulante, dar şi de scăderea volumului activelor
imobilizate. La un nivel dat al activului total (45.000 RON), respectiv al
eficienţei gestiunii activelor circulante (5 rotaţii / an), sporirea ratei activelor
circulante duce la o sporire a cifrei de afaceri. Pe seama acestei ipoteze,
creşterea ratei activelor circulante este explicabilă prin dorinţa întreprinderii de
a maximiza nivelul cifrei de afaceri. Creşterea ratei pe baza creşterii nivelului
activelor circulante a fost posibilă prin asigurarea unor surse de finanţare
suplimentare.
c) cauze ale modificării numărului de rotaţii ale activelor circulante

Scăderea numărului de rotaţii ale activelor circulante are la bază o
deteriorare a eficienţei gestiunii stocurilor, creanţelor şi/sau a disponibilităţilor.
8. Măsuri de corecţie
a) creşterea activului total;
b) creşterea ratei activelor circulante;
c) creşterea numărului de rotaţii ale activelor circulante.
www.levier.ro 42
2.2. Analiza valorii adăugate
Tabel nr. 22 Valoarea adăugată
1) Calculul valorii adăugate
C int
VA 0  Qex0  [1  ( ) 0 ]  75.000 RON
Qex
C int
VA1  Qex1  [1  ( )1 ]  60.000 RON
Qex
Valoarea adăugată programată pentru perioada supusă analizei a fost de 75.000

RON.
Valoarea adăugată efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 60.000
RON.

VA  VA1  VA 0
VA = 75.000 RON – 60.000 RON = - 15.000 RON
nivelului efectiv realizat al valorii adăugate faţă de nivelul programat de 15.000
RON.
Valoarea adaugată este un indicator care se optimizează prin maximizare, astfel
încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaţie negativă
din punct de vedere economic.
Abaterea de -15.000 RON a valorii adăugate se datorează abaterii nivelului la

care factorii s-au realizat, faţă de nivelul programat.
www.levier.ro 43
4.1) Influenţa modificării producţiei exerciţiului

C int
VA (Qex )  Qex  [1  ( )0 ]
Qex
VA (Qex )  67.500 RON - 75.000 RON  - 7.500 RON
4.2) Influenţa modificării ratei consumurilor intermediare

C int C int
VA ( )  Qex1  [   ( )]
Qex Qex
C int
VA ( )  60.000 RON - 67.500 RON  - 7.500 RON
Qex
5)
Explicarea influenţei factorilor
a) Diminuarea producţiei exerciţiului cu -10.000 RON duce la diminuarea

valorii adăugate cu 7.500 RON.
b) Sporirea ratei consumurilor intermediare cu 0,08 duce la scăderea valorii

adăugate cu 7.500 RON.
6. Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenţei factorilor
a) Modificarea producţiei exerciţiului induce asupra valorii adaugăte o influenţă

directă, în acelaşi sens, proporţional cu rata valorii adaugate programate.
b) Modificarea ratei consumurilor intermediare induce asupra valorii adăugate o

influenţă directă, în sens opus, proporţional cu producţia exerciţiului realizată.
www.levier.ro 44
7. Cauze posibile ale acţiunii factorilor
a) cauze ale abaterii producţiei exerciţiului

- scăderea capacităţii tehnice de producţie, pe seama unei abateri faţă de nivelul
programat a volumului de active imobilizate sau a randamentului acestora;
- scăderea capacităţii umane de producţie prin modificarea faţă de nivelul
programat a volumului de personal sau a productivităţii muncii;
- apariţia de discontinuităţi în aprovizionarea cu resurse materiale;
- utilizarea de resurse materiale de calitate inferioară celei programate;
- sporirea necesarului de fond de rulment;
- diminuarea cererii adresate întreprinderii din partea pieţei;
- diminuarea preţului de vânzare (aferent producţiei vândute);
b) cauze ale abaterii ratei consumurilor intermediare

- sporirea consumurilor specifice aferente resurselor materiale;
- sporirea preţurilor de aprovizionare ale resurselor materiale;
- externalizarea unor operaţiuni care în planificare au fost programate a fi
realizate în regie proprie;
- modificarea structurii producţiei în favoarea unor sortimente cu rate ale
consumurilor intermediare ridicate (respectiv rate scăzute ale valorii adăugate).
8. Măsuri de corecţie
a) creşterea producţiei exerciţiului
- sporirea capacităţii tehnico – umane de producţie prin creşterea volumului de
mijloace fixe şi personal, respectiv sporirea randamentului mijloacelor fixe şi a
productivităţii muncii (prin calificarea şi motivarea în condiţii superioare a
personalului);
- reducerea riscurilor apariţiei de discontinuităţi în aprovizionare prin evitarea
dependenţei de un singur furnizor;
- reducerea consumurilor specifice de resurse materiale pe seama
retehnologizării şi sporirii calificării şi motivării personalului;
- reducerea duratei ciclului de exploatare (aprovizionare – producţie – vânzare –
încasare);
- ameliorarea capacităţii de finanţare a ciclului de exploatare prin renegocierea
termenelor de plată a datoriilor faţă de furnizori, sporirea fondului de rulment,
accesarea de credite de trezorerie;
- intensificarea eforturilor de marketing;
- sporirea preţurilor pe seama sporirii calităţii produselor, intrării pe noi nişe de
piaţă, îmbunătăţirii serviciilor asociate produselor.
b) reducerea ratei consumurilor intermediare
- integrarea în amonte şi / sau în aval;
- reducerea cosnumurilor specifice;
- modificarea structurii producţiei în favoarea unor sortimente cu rate ale valorii
adăugate ridicate.
www.levier.ro 45
2.3. Analiza profitului
Tabel nr. 24 Profitul
1) Calculul profitului
P0   q 0  ( p 0  c 0 )  1.160 RON
P1   q1  ( p1  c1 )  855 RON
Profitul programat pentru perioada supusă analizei a fost de 1.160 RON.
Profitul efectiv realizat la nivelul perioadei analizate este de 855 RON.
P  P1  P0
P = 855 RON – 1.160 RON = - 305 RON
nivelului efectiv realizat al profitului faţă de nivelul programat de 305 RON.
Profitul este un indicator care se optimizează prin maximizare, astfel
încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaţie negativă
din punct de vedere economic.
Valoarea programată a profitului a fost stabilită pornind de la o serie de
ipoteze cu privire la nivelul la care se vor realiza anumiţi factori de influenţă.
Nivelul efectiv realizat al acestor factori are la bază anumite cauze.
www.levier.ro 46
P (Q )   q1  s 0   ( p 0  c 0 )   q 0  ( p 0  c 0 ) 
 1.096 RON  1.160 RON  64 RON
4.2) Influenţa modificării structurii

P( s )   Q1  gs1  ( p0  c0 )   Q1  gs0  ( p 0  c 0 ) 
 1.090 RON  1.096 RON  6 RON
www.levier.ro 47
4.3) Influenţa modificării costurilor individuale
P(c)   Q1  gs1  ( p 0  c1 )   Q1  gs1  ( p 0  c 0 ) 
1.110 RON  1.090 RON  20 RON
4.4) Influenţa modificării preţurilor individuale

P ( p )   Q1  gs1  ( p1  c1 )   Q1  gs1  ( p 0  c1 ) 
 855 RON  1.110 RON  255 RON
a) Diminuarea producţiei fizice totale cu 15 buc. duce la diminuarea profitului

aferent cifrei de afaceri cu 64 RON.
b) Modificarea structurii productiei fizice duce la diminuarea profitului aferent
cifrei de afaceri cu 6 RON.
P0
pr0   4,3RON
Q0
Produsul A are un profit unitar programat inferior profitului mediu programat.
Scăderea ponderii acestui produs în totalul producţiei fizice duce la creşterea
profitului aferent cifrei de afaceri.
www.levier.ro 48
Produsul B are un profit unitar programat inferior profitului mediu programat.
Creşterea ponderii acestui produs în totalul producţiei fizice duce la scăderea
Produsul C are un profit unitar programat superior profitului mediu programat.
Scăderea ponderii acestui produs în totalul producţiei fizice duce la scăderea
c) Modificarea costurilor unitare duce la creşterea profitului aferent cifrei de

afaceri cu 20 RON.
Scăderea costului unitar al produsului A de la nivelul programat de 6 RON la 5
RON duce la sporirea profitului aferent cifrei de afaceri.
Costul unitar al produsului B se realizeaza la nivelul programat, neputând fi
vorba despre un efect al modificării sale asupra profitului aferent cifrei de
afaceri.
Creşterea costului unitar al produsului C de la nivelul programat de 9 RON la
10 RON duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri.
d) Modificarea preţurilor duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri

cu 255 RON.
Scăderea preţului produsului A de la nivelul programat de 10 RON la 9 RON
duce la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri.
Scăderea preţului produsului B de la nivelul programat de 12 RON la 11 RON
Scăderea preţului produsului C de la nivelul programat de 14 RON la 13 RON
a) Modificarea producţiei fizice totale induce asupra profitului aferent cifrei de

afaceri o influenţă în acelaşi sens, proporţional cu greutatea specifică a fiecărui
produs şi cu profitul unitar programat al fiecărui produs.
b) Creşterea greutăţii specifice a unui produs cu profitul unitar programat
inferior profitului mediu programat duce la scăderea profitului aferent cifrei de
afaceri.
Creşterea greutăţii specifice a unui produs cu profitul unitar programat superior
profitului mediu programat duce la creşterea profitului aferent cifrei de afaceri.
Diminuarea greutăţii specifice a unui produs cu profitul unitar programat
inferior profitului mediu programat duce la creşterea profitului aferent cifrei de
afaceri.
Diminuarea greutăţii specifice a unui produs cu profitul unitar programat
superior profitului mediu programat duce la scăderea profitului aferent cifrei de
afaceri.
www.levier.ro 49
c) Abaterea costului unitar al unui produs duce la modificarea în sens opus a
profitului aferent cifrei de afaceri, proporţional cu volumul efectiv realizat al
producţiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului.
d) Abaterea preţului individual al unui produs duce la modificarea în acelaşi

sens a profitului aferent cifrei de afaceri, proporţional cu volumul efectiv
realizat al producţiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a
produsului.

- modificarea capacităţii de producţie tehnico – umane;
- modificarea condiţiilor de aprovizionare cu materii prime;
- modificarea nivelului cererii adresate de către piaţă întreprinderii.

c) cauze ale modificării costului unitar

- modificarea consumurilor specifice;
- modificarea preţurilor de aprovizionare, etc.
d) cauze ale modificării preţului individual

- modificarea costurilor de producţie, etc.
profit individual mai ridicat;
c) diminuarea costurilor unitare;
d) creşterea preţurilor individuale ale produselor.
www.levier.ro 50
2.4. Analiza costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri
Tabel nr. 26 Costurile variabile la 1000 lei cifră de afaceri
1) Calculul costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri
CV0 cv
CV0 / 1000CA   1000   gsv0  0  1000  423 RON
CA0 p0
CV1 cv
CV1 / 1000CA   1000   gsv1  1  1000  461RON
CA1 p1
Nivelul programat al costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri pentru

perioada supusă analizei a fost de 423 RON.
Nivelul efectiv realizat al costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri este de
461 RON.

CV / 1000CA  CV / 1000CA1  CV / 1000CA0
CV / 1000CA = 461 RON – 423 RON = 38 RON
Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens pozitiv a
nivelului efectiv realizat al costurilor variabile la 1000 lei cifrei de afaceri faţă
de nivelul programat de 38 RON.
CV/1000CA este un indicator care se optimizează prin minimizare,
astfel încat realizarea unui nivel superior celui programat reflectă o situaţie
În aceste condiţii, se pune problema identificării unor rezerve de
reducere a indicatorului în perspectivă.
www.levier.ro 51
Abaterea de 38 RON / 1000 RON CA se datorează abaterii nivelului la care

factorii s-au realizat, faţă de nivelul programat.

4.1) Influenţa modificării structurii valorice a cifrei de afaceri
cv0 cv
CV / 1000CA( sv)   gsv1  1000   gsv0  0 1000
p0 p0
www.levier.ro 52
CV / 1000CA( sv)  427  423  4 RON
4.2) Influenţa modificării preţurilor individuale
cv0 cv
CV / 1000CA( p )   gsv1   1000   gsv1  0  1000
p1 p0
CV / 1000CA( p )  421  427  6 RON
4.3) Influenţa modificării costurilor variabile unitare

cv1 cv
CV / 1000CA(cv)   gsv1  1000   gsv1  0 1000
p1 p1
CV / 1000CA(cv)  461  421  40 RON
www.levier.ro 53
CV  CV / 1000CA( gsv )  CV / 1000CA( p)  CV / 1000CA(cv )  38 RON

a) Modificarea structurii valorice a cifrei de afaceri duce la sporirea cheltuielilor
variabile la 1000 lei cifră de afaceri cu 4 RON.
Calcularea raportului mediu programat cv/p:
 cv  CV0
    0,423
 p  0 CA0
Produsul A are un raport cv/p individual programat (0,500) superior nivelului

mediu programat (0,423). Creşterea ponderii acestui produs în totalul cifrei de
afaceri (de la 22,9% la 26,9%) duce la creşterea CV/1000CA.
Produsul B are un raport cv/p individual programat inferior nivelului mediu
programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul cifrei de afaceri duce la
creşterea CV/1000CA.
Produsul C are un raport cv/p individual programat inferior nivelului mediu
programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul cifrei de afaceri duce la
creşterea CV/1000CA.
b) Modificarea preţurilor duce la diminuarea CV/1000CA cu 6 RON.
Creşterea preţului produsului A de la nivelul programat de 30 RON la 35 RON

duce la diminuarea CV/1000CA (influenţă pozitivă din punct de vedere
economic).
Scăderea preţului produsului B de la nivelul programat de 45 RON la 43 RON
duce la sporirea CV/1000CA (influenţă negativă din punct de vedere economic).
duce la creşterea CV/1000CA (influenţă negativă din punct de vedere
economic).
www.levier.ro 54
Influenţa pozitivă generată de modificarea preţului sortimentului A
compensează influenţa negativă generată de diminuarea pruţurilor sortimentelor
B şi C.
c) Modificarea costurilor variabile unitare duce la creşterea CV/1000CA cu 40

RON.
Creşterea costului variabil unitar al produsului A de la nivelul programat de 15

RON la 16 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenţă negativă din punct de
vedere economic).
Creşterea costului variabil unitar al produsului B de la nivelul programat de 18
vedere economic).
Creşterea costului variabil unitar al produsului C de la nivelul programat de 20
vedere economic).
a) Creşterea greutăţii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p

programat inferior cv/p mediu programat duce la scăderea CV/1000CA.
Creşterea greutăţii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar
programat superior cv/p mediu programat duce la creşterea CV/1000CA.
Diminuarea greutăţii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar
programat inferior cv/p mediu programat duce la creşterea CV/1000CA.
Diminuarea greutăţii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar
programat superior cv/p mediu programat duce la scăderea CV/1000CA.
b) Abaterea preţului individual al unui produs duce la modificarea în sens invers

a CV/1000CA, proporţional cu greutatea specifică valorică efectiv realizată a
produsului şi cu costul unitar programat.
c) Abaterea costului variabil unitar al unui produs duce la modificarea în acelaşi

sens a CV/1000CA, proporţional cu greutatea specifică valorică efectiv realizată
a produsului şi cu inversul preţului realizat.
Toti factorii işi transmit influenţa asupra indicatorului analizat în mod direct.
a) cauze ale modificării structurii valorice a cifrei de afaceri

www.levier.ro 55
- modificarea structurii cererii adresate de catre piaţă întreprinderii.
b) Cauze ale modificarii preţului

c) Cauze ale modificării costului variabil unitar

- sporirea consumurilor specifice de resurse materiale pe fondul accentuării
uzurii fizice a utilajelor, reducerii nivelului de calificare al personalului sau a
gradului de motivare a acestuia, reducerii calităţii materialelor, etc.
- modificarea preţurilor de aprovizionare cu resurse materiale;
- abaterea timpului de lucru consumat pentru execuţia unui produs sau a
tarifelor salariale orare, cu impact asupra costurilor salariale variabile unitare.
- modificarea costurilor variabile unitare cu serviciile;
- externalizarea unor operaţiuni aferente exploatării, care ar putea avea ca efect
înlocuirea unor costuri fixe cu costuri variabile.
a) modificarea structurii valorice a cifrei de afaceri în favoarea produselor cu un
raport c/v redus;
b) sporirea preţului de vânzare;
c) reducerea costurilor variabile unitare.
www.levier.ro 56
2.5. Analiza costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri
Tabel nr. 28 Costurile fixe la 1000 lei cifră de afaceri
1) Calculul costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

CF0
CF / 1000 CA0   1000  384,6 RON
 q 0  p0
CF1
CF / 1000 CA1   1000  553,4 RON
 q1  p1
Nivelul programat al costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri pentru perioada
supusă analizei a fost de 384,6 RON.
Nivelul efectiv realizat al costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri este de
553,4 RON.
CF / 1000CA = 553,4 RON – 384,6 RON = 168,7 RON

Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens pozitiv a
nivelului efectiv realizat al costurilor fixe la 1000 lei cifrei de afaceri faţă de
nivelul programat de 168,7 RON.
CF/1000CA este un indicator care se optimizează prin minimizare,
astfel încat realizarea unui nivel superior celui programat reflectă o situaţie
În aceste condiţii, se pune problema identificării unor rezerve de
reducere a indicatorului în perspectivă.
www.levier.ro 57
CF0 CF0
CF/1000CA(Q)  1000  1000
 Q1  gs0  p 0  Q0  gs0  p 0
CF / 1000CA(Q)  414,2 RON - 384,6 RON  29,6 RON
4.2) Influenţa modificării structurii producţiei fizice

CF0 CF0
CF/1000CA(s)  1000   1000
 Q1  gs1  p0  Q1  gs0  p0
CF / 1000CA( s )  434,8 RON - 414,2 RON  20,6 RON
4.3) Influenţa modificării preţului de vânzare

CF0 CF0
CF/1000CA(p)   1000   1000
 Q1  gs1  p1  Q1  gs1  p 0
CF / 1000CA( p )  474,3 RON - 434,8 RON = 39,5 RON
4.4) Influenţa modificării costurilor fixe

CF1 CF0
CF/1000CA(CF)  1000  1000
 Q1 www.levier.ro
gs1  p1  Q1  gs1  p1 58
CF / 1000CA(CF )  553,4 RON - 474,3 RON = 79,1 RON
a) Diminuarea producţiei fizice totale cu 10 buc. duce la creşterea costurilor fixe

la 1000 lei cifră de afaceri cu 29,6 RON.
b) Modificarea structurii producţiei fizice duce la creşterea costurilor fixe la
1000 lei cifră de afaceri cu 39,5 RON.
CA0
p0   55,7 RON
Q0
Produsul A are un preţ programat inferior preţului mediu programat. Creşterea

ponderii acestui produs în totalul producţiei fizice duce la creşterea costurilor
fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
Produsul B are un preţ programat superior preţului mediu programat. Scăderea
Produsul C are un preţ programat superior preţului mediu programat. Scăderea
www.levier.ro 59
c) Modificarea preţurilor duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de
afaceri cu 40 RON.
Scăderea preţului produsului A de la nivelul programat de 40 RON la 35 RON
duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
Preţul produsului B se realizează la nivelul programat, neputând fi vorba despre
un efect al modificării sale asupra CF/1000CA.
duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
d) Creşterea costurilor fixe de la 3.000 RON la 3.500 RON duce la creşterea

costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
a) Modificarea producţiei fizice totale induce asupra CF/1000CA o influenţă

directă, în sens invers, invers proporţional cu greutatea specifică programată a
fiecărui produs şi cu preţul programat al fiecărui produs şi direct proporţional cu
CF0.
b) Creşterea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat inferior

preţului mediu programat duce la creşterea CF/1000CA.
Creşterea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat superior preţului
mediu programat duce la scăderea CF/1000CA.
Diminuarea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat superior
preţului mediu programat duce la creşterea CF/1000CA.
Diminuarea greutăţii specifice a unui produs cu preţul programat inferior
preţului mediu programat duce la scăderea CF/1000CA.
c) Abaterea preţului individual al unui produs duce la modificarea în sens invers

a CF/1000CA, invers proportional cu volumul efectiv realizat al producţiei
totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului şi direct
proporţional cu CF0.
d) Abaterea CF duce la modificarea în acelaşi sens a CF/1000CA, invers

proporţional cu volumul efectiv realizat al producţiei totale, cu greutatea
specifică efectiv realizata a fircărui produs şi cu preţul efectiv realizat al fiecărui
produs.

- modificarea capacităţii tehnice de productie, sub impactul modificării gradului
de înzestrare tehnică a întreprinderii sau a randamentului maxim al mijloacelor
fixe;
www.levier.ro 60
- modificarea capacităţii umane, sub impactul modificării numărului de salariaţi
sau a productivităţii muncii;
- modificarea condiţiilor de aprovizionare cu materii prime, sub impactul
modificării caracteristicilor pieţei de aprovizionare, a relaţiilor directe cu
furnizorii sau a surselor de finanţare de care dispune întreprinderea;
- modificarea nivelului cererii adresate de către piaţă întreprinderii, sub
impactul modificării cererii generale pentru produsele comercializate, al
intrării / ieşirii unor concurenţi, al modificării politicii de marketing a
întreprinderii.

c) cauze ale modificării preţului

d) cauze ale modificării costurilor fixe

- creşterea cheltuielilor cu amortizarea (pe seama sporirii volumului de active
imobilizate sau a unei reevaluări a imobilizărilor existente);
- creşterea cheltuielilor fixe de personal, pe fondul creşterii volumului de
personal sau a tarifelor salariale;
- creşterea nivelului impozitelor si taxelor de exploatare, pe seama creşterii
bazei de impozitare sau a cotelor de impozitare;
- modificarea regimului de salarizare (trecerea de la acord la regie);
- integrarea pe verticală, ceea ce crează premisele transformării unor costuri
variabile în costuri fixe.
www.levier.ro 61
preţ individual mai ridicat;
c) creşterea preţurilor individuale ale produselor;
d) reducerea costurilor fixe totale.
2.6. Analiza rentabilităţii
Tabel nr. 30 Rentabilitatea economică a activelor
La nivelul anului 1, pe seama unui activ în valoare de 649.889 RON,

întreprinderea obţine un profit din activitatea de exploatare de 176.500 RON.
Rentabilitatea economică nominală a fost de 27,16%, ceea ce înseamnă că
aferent fiecărei 100 RON surse de finanţare (investite în active) întreprinderea a
obţinut un profit de exploatare de 27,16 RON.
Nivelul rentabilităţii este superior ratei inflaţiei, ceea ce permite
păstrarea substanţei economice a activului. Astfel, pierderea de valoare (de 7%)
generată de procesul inflaţionist este recuperată prin rezultatul exploatării (rata
rentabilităţii economice în valori reale este pozitivă).
Rata de rentabilitate pe care întreprinderea ar fi putut să o obţină prin
plasarea surselor de finanţare sub formă de depozite bancare la termen a fost de
8% (rata medie a dobânzii la depozite). Plasarea unei părţi din sursele de
finanţare sub formă de depozite bancare (ca alternativă a utilizării lor efective –
în activitatea de exploatare) ar fi permis păstrarea substanţei economie a
acestora şi obţinerea unui surplus în termeni reali de 1%.
O astfel de abordare ar fi fost însă lipsită de logică, în condiţiile în care
veniturile din dobânzi (inevitabil diminuate în urma suportării unor regii la nivel
de întreprindere) ar fi puse în postura de a asigura remunerarea capitalului (de a
suporta costul surselor de finanţare).
www.levier.ro 62
În condiţiile în care activitatea de exploatare a întreprinderii are asociate
riscuri superioare celor asociate plasamentelor sub formă de depozite bancare,
rentabilitatea economică generată de activitatea de exploatare ar trebui să fie
superioară ratei dobânzii la depozite (condiţie îndeplinită).
Mai exact, rata rentabilităţii economice ar trebui să poată acoperi sporul de risc
asociat activităţii de exploatare. Nivelul considerat corespunzător pentru
îndeplinirea acestei condiţii a fost de 20%.
În concluzie, rentabilitatea economică aferentă anului 1:
- este superioară ratei inflaţiei, asigurând astfel păstrarea substanţei
economice a activului;
- este superioară ratei aşteptate (20% - rata considerată corespunzătoare
pentru remunerarea riscurilor afacerii);
- este superioară ratei medii a dobânzii aferente creditelor bancare, ceea
ce permite întreprinderii exploataera efectului de levier.
fig. nr. 12 Dinamica rentabilităţii economice
În dinamică, are loc o diminuare accentuată a rentabilităţii activului, pe

fondul unei diferenţe consistente între indicele de creştere al activului şi indicele
de creştere al rezultatului exploatării.
În timp ce activul total sporeşte cu un indice de creştere de 102,19%,
rezultatul exploatării se diminuează considerabil, coborând sub limita aferentă
pragului de rentabilitate.
Valoarea de -1,29% are relevanţă redusă în logica rentabilităţii (la
fiecare 100 RON active se obţine 1,29 RON pierdere din exploatare). Nu numai
că în anul 2 nu este asigurat nivelul aşteptat de rentabilitate (20%), nu numai că
nu se asigură păstrarea substanţei economice a activului (5%), dar în activitatea
de exploatare se pierde 1,29% din valoarea surselor de finanţare investite.
www.levier.ro 63
În vederea înţelegerii dinamicii ratei rentabilităţii economice s-a
procedat la identificarea factorilor de influenţă ai acesteia. Au fost avute în
vedere marja netă din exploatare şi eficienţa gestiunii activului.
RE CA
Rre  100x x
CA AT
Tabel nr. 31 Analiza factorială a dinamicii rentabilităţii economice
Marja netă din exploatare are în cadrul modelului factorial ales o

influenţă directă asupra ratei rentabilităţii economice. Modificarea ei duce la o
modificare în acelaşi sens a ratei rentabilităţii economice, proporţională cu
nivelul din anul 1 al numărului de rotaţii prin cifra de afaceri ale activului total.
Marja netă din exploatare scade de la o perioadă la alta cu 16,11%. În
condiţiile menţinerii eficienţei gestiunii activului la nivelul aferent anului 1, rata
rentabilităţii economice se diminuează cu 28,50%.
Marja netă din exploatare s-a diminuat în contextul în care atât cifra de
afaceri, cât şi rezultatul exploatării au scăzut (însă scăderea rezultatului
exploatării a fost mult mai accentuată).
Cauza principală a diminuării rezultatului exploatării a fost dată de
sporirea cheltuielilor fixe de exploatare (cheltuielile de personal şi cheltuielile
cu amortizarea imobilizărilor). Drept consecinţă, pragul de rentabilitate
sporeşte, atingerea acestuia impunând un nivel al veniturilor din exploatare
semnificativ sporit.
Problemele întâlnite de întreprindere în finanţarea ciclului de exploatare
fac imposibilă sporirea cifrei de afaceri în vederea depăşirii noului nivel al
pragului de rentabilitate. În plus, întârzierile în efectuarea plăţilor către furnizori
atrag cheltuieli cu penalităţile (cu impact negativ asupra rezultatului
exploatării). Scăderea rezultatului exploatării este parţial atenuată de veniturile
obţinute pe seama vânzării de imobilizări.
www.levier.ro 64
La rândul său, numărul de rotaţii ale activului prin cifra de afaceri scade
cu 0,076 rotaţii. Această scădere duce la diminuarea ratei rentabilităţii
economice cu 0,06%.
Influenţa modificării numărului de rotaţii ale activului se transmite în
mod direct, proporţional cu nivelul efectiv realizat al marjei nete din exploatare.
Tabel nr. 32 Rentabilitatea financiară
La nivelul anului 1, rata rentabilităţii financiare înregistrează un nivel de

49,31% (pentru fiecare 100 RON capitaluri proprii investite se obţin 49,31
RON profit net).
fig. nr. 13 Dinamica ratei rentabilităţii financiare

Situaţia se apreciază a fi satisfăcătoare la nivelul anului 1, în condiţiile în
care:
www.levier.ro 65
- rentabilitatea financiară este superioară ratei inflaţiei, asigurând astfel
păstrarea substanţei economice a capitalurilor investite de către acţionari;
- rentabilitatea financiară este superioară ratei dobânzii la depozite -
alternativă de plasament a acţionarilor;
- este superioară ratei de rentabilitate aşteptate (20% - rata considerată
corespunzătoare pentru remunerarea riscurilor asumate de acţionari);
- este superioară ratei rentabilităţii economice, ceea ce confirmă existenţa

unui levier financiar pozitiv, respectiv exploatarea de către întreprindere a
efectului de levier.
În dinamică, are loc o diminuare accentuată a ratei rentabilităţii
financiare. Astfel, de la o perioadă la alta, indicele de creştere al
capitalurilor proprii devansează considerabil indicele de creştere al
rezultatului net al exerciţiului.
Nivelul negativ al ratei din anul 2 reflectă o materializare a riscurilor
asociate activităţii întreprinderii. Rezultatului negativ înregistrat la nivel de
exploatare i se adaugă pierderea aferentă activităţii financiare
(fundamentată pe un volum sporit de cheltuieli cu dobânzile). Întreprinderea
nu a fost capabilă să asigure un levier financiar pozitiv pe seama
rentabilităţii economice, ceea ce a făcut ca îndatorarea să sporească
pierderea înregistrată.
2.7. Analiza riscurilor
Tabel nr. 33 Riscul de exploatare
Analiza riscului de exploatare a fost realizată pornind de la volumul

total al veniturilor din exploatare. La nivelul anului 1, pragul de rentabilitate al
exploatării înregistra un nivel de 850.401 RON. Depăşirea acestuia a permis
înregistrarea unui profit din exploatare în valoare de 176.500 RON (Ipoz x (1-
Rmcv)).
www.levier.ro 66
Marja de siguranţă relativă (indicatorul de poziţie relativ) atinge un
nivel de aprox. 50%, ceea ce reflectă un risc de exploatare scăzut, respectiv o
situaţie confortabilă din punctul de vedere al riscului de exploatare.
În ipoteza unei evoluţii relativ liniare a volumului de activitate la
nivelul exerciţiului financiar, pragul de rentabilitate al exploatării este atins în
ziua 241.
Întreprinderea rămâne în concluzie la dispoziţie cu 119 zile (considerând durata
anului de 360 zile) pentru a obţine venituri şi a înregistra profit. Mai exact, la un
nivel de 353.500 RON, veniturile din exploatare acopereau exclusiv cheltuielile
fixe. Sporirea peste acest nivel a veniturilor a permis acoperirea parţială a
cheltuielilor variabile.
În ziua 241, veniturile din exploatare au atins nivelul pragului de
rentabilitate de 850.401 RON. În acest punct, cheltuielile de exploatare (atât
cele fixe, cât şi cele variabile) au fost complet acoperite. În continuare, orice
venituri suplimentare realizate au asociat un spor de cheltuieli variabile. În
contextul în care preţurile de vânzare depăşesc cheltuielile variabile medii
unitare, fiecare RON venit acoperă cheltuielile variabile aferente şi asigură o
marjă de profit. Practic, indicatorul de poziţie absolut (în valoare de 424.599
RON) are rolul de a acoperi cheltuielile variabile aferente şi de a asigura
obţinerea de profit.
Mărimea profitului din exploatare obţinut depinde astfel de mărimea
absolută a indicatorului de poziţie (marja de siguranţă) şi de rata marjei
cheltuielilor variabile (1 – rata cheltuielilor variabile).
Coeficientul de elasticitate are un nivel scăzut (4,386), ceea ce susţine
concluzia unui nivel redus al riscului de exploatare. La o modificare a
veniturilor din exploatare cu 1%, rezultatul exploatării variază în acelaşi sens cu
4,386%. În aceste condiţii, întreprinderea prezintă o expunere relativ redusă în
cazul materializării unor riscuri cu impact de reducere a veniturilor din
exploatare.
fig. nr. 14 Dinamica pragului de rentabilitate
www.levier.ro 67
În dinamică, are loc o sporire considerabilă a pragului de rentabilitate. Aceasta
se datorează atât sporirii cheltuielilor fixe, cât şi reducerii ratei marjei
cheltuielilor variabile.
Se impune ca veniturile din exploatare să atingă nivelul de 1.258.412 RON
pentru ca întreprinderea să fie capabilă să acopere integral cheltuielile de
exploatare.
Nivelul veniturilor de exploatare stabilit ca obiectiv de către
întreprindere pentru anul 2 a fost de 2.100.000 RON. Acesta urma să fie
fundamentat cu preponderenţă pe seama cifrei de afaceri.
Riscurile principale asociate acestui obiectiv ţineau de capacitatea de
producţie a întreprinderii, cererea din partea pieţei şi sursele de finanţare posibil
de mobilizat.
Materializarea unor astfel de riscuri a dus la nerealizarea nivelului
programat al veniturilor (cu toate că veniturile de exploatare au fost completate
de variaţia stocurilor şi de veniturile din cedarea de active).
În condiţiile în care nu a putut fi atins nici măcar pragul de rentabilitate,
întreprinderea a obţinut pierderi din activitatea de exploatare.
Coeficientul de elasticitate ridicat (comparativ cu anul 1) reflecta un
potenţial sporit în materie de rentabilitate economică, dar şi un grad ridicat de
risc de exploatare. Materializarea riscului a dus la deteriorarea accentuată a ratei
rentabilităţii economice.
Tabel nr. 34 Riscul financiar
La nivelul anului 1, pragul de rentabilitate financiar a fost atins în ziua

245. Rămâne o marjă de siguranţă de 115 zile în care întreprinderea poate
obţine profit.
Indicatorul de poziţie reflectă un risc global redus (riscul financiar indus
de necesitatea acoperirii cheltuielilor cu dobânzile este redus, el neavând un
impact semnificativ asupra nivelului riscului global).
La nivelul anului 2, pragul de rentabilitate financiar nu este atins (fiind
necesar un surplus de 65.449 RON venituri, respectiv 19,1 zile).
www.levier.ro 68
În condiţiile înregistrării unei rate a rentabilităţii economice de 27,16%,
pe fondul unui cost mediu al datoriilor financiare de numai 11%, întreprinderea
dispune de un levier financiar considerabil.
Astfel, cele 85.411 RON datorii financiare generează costuri (cheltuieli
cu dobânzile, la o rată a dobânzii de 11%). În acelaşi timp însă, activele în care
ele au fost investite generează o rentabilitate economică de 27,16%. În
concluzie, după suportarea cheltuielilor cu dobânzile din profitul de exploatare
generat prin întrebuinţarea activelor finanţate pe seama datoriilor financiare,
rămâne un surplus de 16,16 RON pentru fiecare 100 RON datorii financiare
contractate.
În consecinţă, cele 85.411 RON datorii financiare generează la nivelul
anului 1 un surplus de aprox. 13.800 RON sub formă de profit brut. Ignorând
impozitul pe profit, acest surplus se adaugă profitului generat de activele
finanţate din capitaluri proprii, sporind rentabilitatea financiară.
Obs.: Trebuie precizat că ipoteza conform căreia întreprinderea a
beneficiat pentru întregul an de datorii financiare în valoare de 85.411 RON nu
este una realistă (valoare avută în vedere în calcule reprezintă soldul datoriilor
financiare înregistrat la sfârşitulanului). În plus, întreprinderea mobilizează şi
alte surse de finanţare în afară de capital propriu şi datorii financiare, care,
investite în active, generează la rândul lor efecte de natura rentabilităţii.
Tabel nr. 35 Efectul de levier
www.levier.ro 69
fig. nr. 15 Dinamica efectului de levier

Se apreciază că nivelul levierului financiar din anul 1 este unul ridicat,
ceea ce (mai ales în contextul unui braţ scăzut al levierului) implică un risc
financiar redus. Există astfel o marjă suficient de mare pentru a amortiza orice
scădere a rentabilităţii economice sau creştere a ratei dobânzii (fenomene care
ar duce la diminuarea levierului financiar).
Astfel, cât timp levierul financiar se menţine la un nivel pozitiv,
existenţa datoriilor financiare generează efecte pozitive asupra rentabilităţii
financiare.
Riscul financiar sporeşte în anul 2, odată cu sporirea braţului levierului,
dar şi cu creşterea ratei dobânzii (care reduce levierul financiar).
Reducerea rentabilităţii economice sub nivelul ratei dobânzii duce la
materializarea riscurilor.
În general, o astfel de situaţie se caracterizează prin faptul că
rentabilitatea economică a activelor finanţate prin datorii financiare este
inferioară costului datoriilor financiare.
În aceste condiţii, cheltuielile cu dobânzile neacoperite de rentabilitatea
activelor finanţate din datorii financiare s-ar impune a fi suportate pe seama
rentabilităţii activelor finanţate din surse proprii (motiv pentru care un braţ
redus al levierului ar atenua riscurile).
În cazul întreprinderii analizate, nu se poate vorbi despre o rentabilitate
economică propriu-zisă, în condiţiile în care rata rentabilităţii economice este
negativă.
Cheltuielile cu dobânzile nu sunt acoperite nici măcar parţial de un
eventual profit de exploatare generat de activele finanţate din datorii financiare.
Ele se transpun integral în pierderi, care vor diminua rentabilitatea asociată
capitalului propriu.
www.levier.ro 70
Anexa 1 – Bilanţ contabil
RON
www.levier.ro 71
Anexa 2 – Contul de profit şi pierdere RON
www.levier.ro 72
www.levier.ro 73
Anexa 3 – Bilanţ financiar RON
www.levier.ro 74
Anexa 4 – Tabloul soldurilor intermediare de gestiune RON
www.levier.ro 75

Material Analiza

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Material Analiza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Material seminar analiză economico-financiară

1. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE.................................................2

1. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE

La nivelul anului 1, rata stabilitatăţii financiare a întreprinderii este de

fig. nr. 3 Evoluţia stabilităţii financiare

În dinamică, are loc o reducere a ponderii surselor de finanţare cu un

Cauze ale manifestării factorilor

Măsuri de ameliorare a structurii pe termene de exigibilitate a pasivului

1) creşterea volumului surselor permanente, prin:

Obs.: În cazul datoriilor pe termen scurt, înlocuirea lor cu surse permanente

Aferent anului 1, din totalul surselor de finanţare disponibile, 44,50%

fig. nr. 4 Evoluţia autonomiei financiare

Considerând optim un nivel al ratei autonomiei financiare de 66%,

Din punctul de vedere al băncilor creditoare, ponderea redusă a surselor

fig. nr. 5 Măsuri de sporire a autonomiei financiare

Rambursarea datoriilor poate fi realizată pe seama autofinanţării, prin

La nivelul anului 1 activul bilanţului financiar este împărţit relativ

fig. nr. 6 Dinamica structurii activului

În dinamică, are loc o modificare a structurii patrimoniale în favoarea activelor

Tabel nr. 12 Lichiditatea

Nivelul lichidităţii curente din anul 1 arată că întreprinderea este

La nivelul întregii perioade, activul total al întreprinderii este superior

fig. nr. 7 Dinamica ratei solvabilităţii generale

Indicele de creştere al activului total a fost devansat de indicele de

La nivelul anului 1, sursele de finanţare permanente (capitalul

fig. nr. 8 Dinamica fondului de rulment

Dinamica fondului de rulment a fost marcată de dinamica surselor de

La nivelul anului 1, datoriile de exploatare pe termen scurt acoperă

fig.nr. 9 Dinamica necesarului de fond de rulment

Dinamica necesarului de fond de rulment este marcată de dinamica

Fondul de rulment pozitiv (în valoare de 1.320 RON) existent la nivelul

fig. nr. 10 Dinamica trezoreriei nete

La nivelul anului 1, întreprinderea asigură 1,77 rotaţii ale activului prin

fig. nr. 11 Dinamica numărului de rotaţii ale activului

Dinamica numărului de rotaţii ale activului este marcată de dinamica

2.1. Analiza cifrei de afaceri

1) Calculul cifrei de afaceri

Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 1200

2) Stabilirea abaterii indicatorului

Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a

Tabel nr. 19 Abaterea nivelului factorilor de influenţă identificaţi

Abaterea de -290 RON se datorează abaterii nivelului la care factorii s-au

4) Cuantificarea influenţei factorilor

CA(Q )  1.133 RON - 1.167 RON  - 67 RON

CA( s )  1.100 RON - 1.133 RON  - 33 RON

4.3) Influenţa modificării preţului de vânzare

CA( p )   Q1  gs1  p1   Q1  gs1  p0

CA( p )  910 RON - 1.100 RON = - 190 RON

5) Explicarea influenţei factorilor

a) Diminuarea producţiei fizice totale cu 5 buc. duce la diminuarea cifrei de

Produsul A are un preţ programat inferior preţului mediu programat. Creşterea

c) Modificarea preţurilor duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 190 RON.

6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenţei factorilor

a) Modificarea producţiei fizice totale induce asupra cifrei de afaceri o influenţă

7) Cauze posibile ale acţiunii factorilor

a) cauze ale abaterii producţiei fizice totale

b) cauze ale abaterii structurii producţiei fizice totale

c) cauze ale modificării preţului

1) Calculul cifrei de afaceri

Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 100.000

2) Stabilirea abaterii indicatorului

3) Stabilirea factorilor de influenţă care au marcat dinamica indicatorului

Tabel nr. 21 Abaterea nivelului factorilor de influenţă identificaţi