Matematici speciale

Lect. univ. dr. Olivia Florea

2
Cuprins

1 Numere şi funcţii complexe 5

1.1 Integrala ı̂n complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.1 Teoremele şi formulele lui Caucy . . . . . . . . . . 10
1.1.2 Serii Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.1.3 Teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

3
4 CUPRINS
Capitolul 1

Numere şi funcţii

complexe

1.1 Integrala ı̂n complex

Fie planul complex (z) ı̂n care coniderăm curba (C) exprimată sub formă
parametrică:
x = x(t), y = y(t), z = z(t), t ∈ [a, b].
Această curbă poate fi scrisă sub forma parametrică complexă:
z = z(t), t ∈ [a, b] ⇔ z(t) = x(t) + iy(t), t ∈ [a, b]
Definiţia 1.1. Curba (C) se numeşte curbă Jordan dacă reprezentarea
t ∈ [a, b] → z(t) ∈ C este continuă şi bijectivă.
Definiţia 1.2. Curba (C) este netedă dacă z ∈ C 1 [a, b] cu:
z 0 (t) = x0 (t) + iy 0 (t), (∀)t ∈ [a, b]
Definiţia 1.3. Curba (C) se numeşte netedă pe porţiuni dacă z ∈ C 0 [a, b]
şi z 0 (t) are un număr finit de puncte de discontinuitate de speţa ı̂ntâi.
Definiţia 1.4. Curba (C) se numeşte simplă (adică nu se autointersectează)
dacă pentru oricare t1 , t2 ∈ [a, b] cu t1 6= t2 avem z(t1 ) 6= z(t2 ).
Definiţia 1.5. Spunem că funcţia f este integrabilă pe curba (C) dacă
există un număr I cu proprietatea că pentru orice ε > 0 există un număr
η(ε) astfel ı̂ncât oricare ar fi diviziunea d : a = t0 < t1 < . . . < tn = b a
intervalului [a,b] cu:
v(d) = max (tk − tk−1 < η(ε)
1≤k≤n

5
6 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

şi oricare ar fi alegerea punctelor intermediare τk ∈ [tk−1 , tk ] să avem:

|σd − I| < ε

unde
n
X
σd = f (ξk )(zk − zk−1 ), unde ξk = z(τk ).
k=1

Atunci I se numeşte integrala curbilinie de-a lungul curbei (C):

Z
I= f (z)dz.
(C)

Propoziţia 1.1. Dacă f este continuă pe curba (C) de clasă C 1 [a, b],
f (z) = u(x, y) + iv(x, y) atunci integrala funcţiei f pe curba (C) există şi
este dată de:
Z Z Z
f (z)dz = u(x, y)dx − v(x, y)dy + i v(x, y)dx + u(x, y)dy (1.1)
(C) (C) (C)

Demonstraţie.
Folosim forma algebrică a unui număr complex: z = x + iy. Diferenţiala
de ordinul ı̂ntâi a acestuia este: dz = dx+idy. ı̂n aceste condiţii integrala
poate fi scrisă:
Z Z
f (z)dz = [u(x, y) + iv(x, y)] (dx + idy) =
(C) (C)
Z Z
= u(x, y)dx − v(x, y)dy + i v(x, y)dx + u(x, y)dy
(C) (C)

Exemplul 1.1. Să se calculeze

Z
z
I= dz
z
(C)

unde (C) este cercul centrat ı̂n origine de rază 1.

Metoda I z = x + iy ⇒ z = x − iy şi dz = dx + idy
Z 2
x − y 2 + 2ixy
Z
x + iy
I= (dx + idy) = (dx + idy) =
x − iy x2 + y 2
(C) (C)
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 7

x2 − y 2 x2 − y 2
Z Z
2xy 2xy
= dx − 2 dy + i dx + 2 dy
x2 + y 2 x + y2 x2+y 2 x + y2
(C) (C)

Deoarece curba (C) este cercul centrat ı̂n orogine putem avea reprezentarea
parametrică:
 
x = cos t dx = − sin tdt
t ∈ [0, 2π] ⇔
y = sin t dy = cos tdt

Atunci integrala poate fi scrisă:

Z2π
(cos2 t − sin2 t)(− sin t) − 2 cos t sin t cos t dt+
 
I=
0

Z2π
2 cos t sin t(− sin t) + (1 − 7 cos2 t − sin2 t) cos t dt ⇔
 
+i
0

Z2π
I = (−2 cos2 t sin t + sin t − 2 cos2 t sin t)dt+
0

Z2π
+i (−2 sin2 t cos t + cos t − 2 sin2 t cos t)dt ⇔
0

2π 2π !
cos3 t  2π sin3 t  2π
I=4 − cos t|0 + i −4 + sin t|0 =0
3 0 t 0

Metoda II: Vom folosi forma exponenţială a numerelor complexe: z =

reiθ ceea ce ı̂n cazul nostru pentru r = 1 avem z = eiθ . De aici deducem
că dz = ieiθ dθ, şi z = e−iθ , pentru θ ∈ [0, 2π]. Atunci integrala se poate
scrie:
Z2π Z2π 2π
eiθ e3iθ  1 6iπ
· ieiθ dθ = i 3iθ


I= e dθ = i = e −1 =
e−iθ 3i 0  3
0 0

1
= (cos 6π + i sin 6π − 1) = 0
3
Propoziţia 1.2. Proprietăţile integralei ı̂n complex
8 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

1. Liniaritatea:
Z Z Z
(αf (z)+βg(z))dz = α f (z)dz+β g(z)dz, (∀)f, g ∈ C 0 , α, β ∈ C
C C C

2. Aditivitatea: Z Z Z
= f (z)dz + f (z)dz
C1 ∪C2 C1 C2

3. Orientarea: notăm sensul direct cu C + ı̂n sensul trigonometric şi

sensul opus cu C − ı̂n sensul acelor de ceasornic.
Z Z
f (z)dz = − f (z)dz
C− C+

4. Modulul:
 
Z 
  X
 f (z)dz  ≤ M L, unde M = |f (z)|
 

C
 z∈C

şi L este lungimea arcului de curbă C.

Exemplul 1.2. Să se calculeze (z − a)n dz, unde (C) : |z − a| = r.
R
C

Scriem ecuaţia cercului centrat ı̂n punctul z0 = a şi de rază r sub

forma exponenţială:
z − a = reiθ , θ ∈ [0, 2π] → z = a + reiθ → dz = rieiθ dθ
Atunci integrala curbilinie poate fi scrisă ca o integrală definită, astfel:
Z2π Z2π i(n+1)θ 2π

iθ n iθ n+1 i(n+1)θ n+1 e  ⇔
I = (re ) rie dθ = r ie = ir
n + 1 0
0 0

ei(n+1)2π cos(n + 1)2π + i sin(n + 1)2π − 1

I = irn+1 = irn+1 ⇒
n+1 n+1
1−1
I = irn+1 = 0, pentru n 6= −1
n+1
Dacă n = −1 integrala iniţială se poate scrie:
Z Z2π
1 1 2π
dz = rieiθ dθ = iθ|0 = 2πi
z−a reiθ
C 0
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 9

Propoziţia 1.3. Integrala unei funcţii olomorfe este independentă de

drum.
Vom demonstra această proprietate practic cu ajutorul a două exerciţii.
R
Exemplul 1.3. Să se calculeze I = zdz, unde:
C

1. (C1 ) este arcul de curbă y = x2 parcursă ı̂ntre punctele O(0, 0) şi

A(1, 1)
2. (C2 ) este dreapta y = x parcursă ı̂ntre punctele O(0, 0) şi A(1, 1)
1. Parametriză m curba (C1 ) : x = t, y = t2 , t ∈ [0, 1]. Atunci curba
complexă poate fi scrisă:

z(t) = x(t) + iy(t) ⇒ z(t) = t + it2 ⇒ dz = (1 + 2it)dt

Astfel integrala curbilinie poate fi scrisă ca o integrală definită:

Z Z2π Z2π
I= zdz = (t + it )(1 + 2it)dt = (t + 3it2 − 2t3 )dt = i
2

C1 0 0

2. ı̂n mod analog procedăm şi pentru curba C2 care este de fapt ecuaţia
primei bisecoare: x = t, y = t, t ∈ [0, 1] ⇒: z = t + it ⇒ dz = (1 + i)dt.
Atunci integrala curbilinie poate fi scrisă ca o integrală definită:
Z2π
t2 2π
Z
I= zdz = (t + it)(1 + i)dt = (1 + i)2 |0 = i
2
C2 0

Observaţia 1.1. Funţia f (z) = z este o funcţie elementară olomorfă,

astfel: Z Z
zdz = zdz
(C1 ) (C2 )

Propoziţia 1.4. Dacă funcţia nu este olomorfă atunci integrala este

dependentă de drum.
R
Exemplul 1.4. Să se calculeze I = zdz, unde:
C

1. (C1 ) este arcul de curbă y = x2 parcursă ı̂ntre punctele O(0, 0) şi

A(1, 1)
2. (C2 ) este dreapta y = x parcursă ı̂ntre punctele O(0, 0) şi A(1, 1)
10 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

Conform celor prezentate la exerciţiul anterior cele două integrale vor

fi:
1.
Z1
i
I= (t − it2 )(1 + 2it)dt = 1 +
3
0
2.
Z1
I2 = (t − it)(1 + i)dt = 1
0

Observaţia 1.2. Deoarece funcţia f (z) = z nu este olomorfă avem:

Z Z
zdz 6= zdz
(C1 ) (C2 )

1.1.1 Teoremele şi formulele lui Caucy

Teorema 1.1.
Teorema lui Cauchy pentru un domeniul simplu conex.
Fie F o funcţie olomorfă pe domeniul D simplu conex şi (C) o curbă
simplă ı̂nchisă, netedă aproape peste tot, conţinută ı̂n D. Atunci:
Z
f (z)dz = 0 (1.2)
(C)

Demonstraţie.
Deoarece f (z) este olomorfă ı̂nseamnă că sunt verificate condiţiile Cauchy
Riemann. Astfel integrala curbilinie de prima speţă poate fi scrisă sub
forma (1.1):
Z Z Z
f (z)dz = u(x, y)dx − v(x, y)dy + i v(x, y)dx + u(x, y)dy
(C) (C) (C)

Aplicăm formula lui Green:

Z ZZ  
∂Q ∂P
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = − dxdy
∂x ∂y
(C) D

şi obţinem:
Z ZZ   ZZ  
∂v ∂u ∂u ∂v
f (z)dz = − − dxdy + i − dxdy
∂x ∂y ∂x ∂y
(C) D D
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 11

Dar ţinând cont de relaţiile Cauchy Riemann:

∂u ∂v ∂u ∂v
= ⇒ − =0
∂x ∂y ∂x ∂y
∂u ∂v ∂u ∂v
=− ⇒− − =0
∂y ∂x ∂y ∂x
ceea ce conduce că Z
f (z)dz = 0.
(C)

Teorema 1.2.
Teorema lui Cauchy pentru domenii dublu conexe
Dacă funcţia f este olomorfă ı̂n domeniul dublu conex delimitat de curbele
(C1 ) şi (C2 ) netede şi ı̂nchise, atunci:
Z Z
f (z)dz = f (z)dz (1.3)
C1 C2

Demonstraţie.

Legătura dintre cele două curbe se realizează cu ajutorul unei tăieturi

AB. Curba (Γ) care delimitează ı̂ntreg domeniul este formată din:

(Γ) = (C1+ ) ∪ (AB) ∪ (C2− ) ∪ (BA)

Deoarece funcţia f este olomorfă pe domeniul simplu conex elimitat de

Γ atunci conform teoremei lui Cauchy avem:
Z
f (z)dz = 0
(Γ)

Dar, Z Z
f (z)dz = f (z)dz =
(Γ) (C1+ )∪(AB)∪(C2− )∪(BA)
Z Z Z Z
= f (z)dz + f (z)dz + f (z)dz + f (z)dz
(C1+ ) (AB) (C2− ) (BA)

Ţinem cont de proprietăţile integralei ı̂n complex, astfel ı̂ncât:

Z Z
f (z)dz = − f (z)dz
(AB) (BA)
12 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

Atunci,
Z Z Z Z
f (z)dz + f (z)dz = 0 ⇒ f (z)dz = f (z)dz
(C1+ ) (C2− ) (C1+ ) (C2+ )

Teorema 1.3.
Teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe
Dacă funcţia f este olomorfă ı̂n domeniul multiplu conex D, delimitat de
curbele (c1 ), (C2 ), . . . , (Cn ), unde curbele netede şi ı̂nchise (C2 ), . . . , (Cn )
sunt exterioare ı̂ntre ele şi interioare curbei (C1 ), avem:
Z n Z
X
f (z)dz = f (z)dz (1.4)
k=2
(C1 ) (Ck )

Demonstraţie.
Între fiecare curbă interioară şi (C1 ) se realizează o tăietură conform
desenului alăturat. Demonstraţia este analoagă celei pentru domenii
dublu conexe.
Teorema 1.4.
Formula integrală a lui Cauchy
Fie D un domeniu simplu conex şi (C) o curbă simplă, ı̂nchisă, continuă
ı̂n D, curbă ce delimitează un domeniu ∆ ⊂ D. Funcţia f este olomorfă
ı̂n D, atunci:
Z
1 f (z)
f (a) = dz, (∀)a ∈ D (1.5)
2πi z−a
(C)

Demonstraţie.
Pentru funcţia g(z) = fz−a
(z)
, punctul z = a este un punct singular. Acesta
trebuie izolat. Considerăm discul: U = {z||z − a| < r} şi frontiera lui:
γ : |z −a| = r. Funcţia g este o funcţie olomorfă pe domeniul dublu conex
∆−U ceea ce conduce conform teoremei lui Cauchy pentru domenii dublu
conexe la: Z Z
g(z)dz = g(z)dz
C γ

Dar,
f (z) − f (a)
Z Z Z Z
f (z) f (a)
g(z)dz = dz = dz + dz =
z−a z−a z−a
γ γ γ γ
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 13

f (z) − f (a)
Z Z
1
= f (a) dz + dz
z−a z−a
γ γ

Dar prima integrală din relaţia de mai sus, am demosntrat ı̂n exerciţiul
(1.2) că are valoarea 2πi:
Z
1
dz = 2πi
z−a
γ

Aplicând proprietatea modulului pentru integrala funcţiilor complexe şi

ţinând cont de faptul că funţia f este continuă ı̂n orice punct a, (∀)ε >
0, (∃)δ(ε) > 0, astfel ı̂ncât |z − a| = r < δ(ε), atunci |f (z) − f (a)| < ε,
avem:
 
Z  Z
 f (z) − f (a)  |f (z) − f (a)|
Z
≤ ε ε ε→0
 dz dz < ds = 2πr = 2πε → 0

 z − a 
 |z − a| r r
γ γ γ

ı̂n condiţiile prezentate mai sus, deducem formula:

Z
f (z)
dz = 2πif (a)
z−a
C

Teorema 1.5.
Formulele derivate ale lui Cauchy
O funcţie olomorfă ı̂ntr-un domeniu simplu conex D admite ı̂n acest
domeniu derivate de orice ordin care sunt date de relaţia:

(n − 1)!
Z
f (z)
f (n−1) (a) = dz (1.6)
2πi (z − a)n
C

unde (C) este o curbă simplă ı̂nchisă conţinută ı̂n D.

Exemplul 1.5. Utilizând teoremele şi formulele lui Cauchy să se calculeze
următoarele integrale:
2
(e2z −5z + sin(3z + 4) + 107z 2 − 1)dz
R
1. I =
|z−1−i|=2

1
R
2. I = z−2 dz
|z+2i|=1

2z
R
3. I = z−1 dz
|z+1+2i|=3
14 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

2z
R
4. I = (z−1)(z 2 +z−2) dz
|z+1+2i|=3

1. Domeniul D : |z − 1 − i| = 2 este un cerc cu centrul ı̂n punctul

C(1, 1) şi de rază r = 2.
2
Funcţia f1 (z) = e2z −5z este o compunere de funcţii elementare olomorfe,
deci este olomorfă ı̂n domeniul DRşi conform teoremei lui Cauchy pentru
domenii simplu conexe, I1 = f1 (z)dz = 0.
|z−1−i|=2
Funcţia f2 (z) = sin(3z + 4) este o compunere de funcţii elementare
olomorfe, deci este olomorfă ı̂n domeniul D c Rsi conform teoremei lui
Cauchy pentru domenii simplu conexe, I2 = f2 (z)dz = 0.
|z−1−i|=2
Funcţia f3 (z) = 107z 2 − 1 este o funcţie elementară olomorfă, deci este
olomorfă ı̂n domeniul D Rc si conform teoremei lui Cauchy pentru domenii
simplu conexe, I3 = f3 (z)dz = 0.
|z−1−i|=2
Pe baza proprietăţilor integralei complexe, putem descompune integrala
I ı̂n suma de integrale: I = I1 + I2 + I3 = 0.

2. Domeniul D : |z +2i| = 1 este un cerc cu centrul ı̂n C(0, −2) şi rază
1
r = 1. Determinăm singularităţile funcţiei z−2 şi pentru aceasta egalăm
numitorul cu zero. Obţinem z = 2 adică punctul A(2, 0). Deoarece
1
punctul A nu se regăseşte ı̂n domeniul D, vom spune că funcţia z−2 este
olomorfă ı̂n domeniul D şi conform teoremei lui Cauchy integrala este
1
R
zero: I = z−2 dz = 0 .
|z+2i|=1
3. Domeniul D : |z + 1 + 2i| = 3 este un cerc cu centrul ı̂n C(−1, −2)
şi de rază r = 3. Determinăm singularităţile integrandului prin egalarea
numitorului cu zero: z = 1 adică se obţine punctul A(1, 0). Observăm că
acest punc se regăseşte ı̂n domeniul D. Punctul A va trebui izolat cu un
disc centrat ı̂n A şi de rază foarte mică ε:

U (A, ε) = {z||z − 1| < ε}

a cărui frontieră este:

C2 : |z − 1| = ε

În acest moment s-a format un domeniu dublu conex. Astfel, conform
teoremei lui Cauchy pentru domenii dublu conexe vom avea:
Z Z
2z 2z
I= dz = dz
z−1 z−1
C1 C2
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 15

Dar, integrala pe curba C2 va fi calculată cu formula integrală a lui

Cauchy: Z
1 f (z)
f (1) = dz
2πi z−1
C2

Egalăm cantităţile din integralele pe curba C2 , astfel:

f (z) 2z
= ⇒ f (z) = 2z
z−1 z−1
Cum pe noi ne interesează valoarea funcţiei ı̂n punctul z = 1, obţinem
f (1) = 2. Revenind la formula integrală a lui Cauchy, vom scrie:
Z Z
1 2z 2z
2= dz ⇒ dz = 4πi
2πi z−1 z−1
C2 C2

Revenind la formula lui Cauchy pentru domenii dublu conexe vom avea
că:
I = 4πi.
4. Domeniul D : |z + 1 + 2i| = 3 este un cerc cu centrul ı̂n C(−1, −2) şi
de rază r = 3. Determinăm singularităţile integrandului prin egalarea
numitorului cu zero: z1 , z2 = 1, z3 = −2 , adică se obţin punctele:
A(1, 0), B(−2, 0). Observăm că ambele puncte se regăsesc ı̂n domeniul
D, astfel că ambele puncte trebuiesc izolate cu discurile:
U (A, 1) = {z||z − 1| < ε}, C2 : |z − 1| = ε
U (B, −2) = {z||z + 2| < ε}, C3 : |z + 2| = ε
Deaorece ambele puncte se regăsesc ı̂n domeniu, observăm că s-a format
un domeniu triplu conex. Vom aplica teorema lui Cauchy pentru domenii
multiplu conexe, ı̂n cazul nostru domenii triplu conexe:
Z Z Z
2z 2z 2z
I= dz = dz+ dz
(z − 1)(z 2 + z − 2) (z − 1)(z 2 + z − 2) (z − 1)(z 2 + z − 2)
C1 C2 C3

Curba C2 izolează un punct z1,2 = 1 care este pol de ordinul doi. Pentru
calcularea integralei pe C2 vom folosi formulele derivate ale lui Cauchy:
Z
0 1! f1 (z)
f1 (1) = dz
2πi (z − 1)2
C2

Prin egalarea integranzilor avem:

f1 (z) 2z 2z
= ⇒ f1 (z) =
(z − 1)2 (z − 1)(z 2 + z − 2) z+2
16 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

Dar ne interesează derivata de ordinul ı̂ntâi a funcţiei f1 (z) ı̂n punctul

z = 1. Pentru aceasta avem:
0 4 0 4
f1 (z) = 2
⇒ f1 (1) =
(z + 2) 9
Revenind la formula derivată a lui Cauchy avem:
Z Z
4 1 f1 (z) f1 (z) 8πi
= dz ⇒ dz =
9 2πi (z − 1)2 (z − 1)2 9
C2 C2

Curba C3 izolează un punct z3 = −2 care este pol simplu. Pentru calculul

integralei pe curba C3 vom folosi formula integrală a lui Cauchy:
Z
1 f2 (z)
f2 (−2) =
2πi z+2
C3

Prin egalarea integranzilor avem:

f2 (z) 2z 2z
= ⇒ f2 (z) =
z+2 (z − 1)(z 2 + z − 2) (z − 1)2

Dar pe noi ne interesează valoarea lui f2 (z) ı̂n punctul z = −2, ceea ce
conduce la: f2 (−2) = −49 . Revenind la formula integrală a lui Cauchy
avem:
−4 −8πi
Z Z
1 2z 2z
= 2
⇒ 2
=
9 2πi (z − 1)(z + z − 2) (z − 1)(z + z − 2) 9
C3 C3

Revenind la teorema lui Cauchy pentru domenii triplu conexe avem:

8πi −8πi
I= + = 0.
9 9

1.1.2 Serii Laurent

Dezvoltarea ı̂n serie Taylor a unei funcţii f ı̂n jurul unui punct x = a
este:
x−a 0 (x − a)2 00 (x − a)n (n)
f (x) = f (a) + f (a) + f (a) + . . . + f (a)
1! 2! n!
Dezvoltarea ı̂n serie Taylor ale unei funcţii f ı̂n jurul punctului x = 0
este:
x x2 xn (n)
f (x) = f (0) + f 0 (0) + f 00 (0) + . . . + f (0)
1! 2! n!
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 17

Dezvoltările ı̂n serie Taylor a funcţiilor uzuale sunt:

x x2 xn
ex = 1 + + + ... +
1! 2! n!

x2 x4 x2n
cos x = 1 − + − . . . + (−1)n
2! 4! (2n)!
x x3 x5 x2n+1
sin x − + − . . . + (−1)n
1! 3! 5! (2n + 1)!
1
= 1 + x + x2 + x3 + . . . + xn
1−x
1
= 1 − x + x2 − x3 + . . . + (−1)n xn
1+x
Teorema 1.6.
Orice funcţie olomorfă ı̂ntr-un domeniu poate fi dezvoltată ı̂n serie Taylor
ı̂n jurul oricărui punct de olomorfie.

Demonstraţie.
Fie f (z) o funcţie olomorfă ı̂n D ⊂ C şi z = a un punct interior din D.
Izolăm punctul z = a cu un cerc 9γ) de rază r concinut ı̂n D. Notăm cu
∆ domeniul delimitat de γ. Fie z un punct interior lui (γ) astfel ı̂ncât
|z − a| = ρ < r. Fie u un punct situat pe (γ) astfel ı̂ncât |u − a| = r.
Atunci funcţiei olomorfe ı̂n domeniul ∆ i se poate aplica formula integrală
a lui Cauchy: Z
1 f (u)
f (z) = du
2πi u−z
γ

Numitorul integrandului se poate descompune dupa punctul a:

1 1 1
= =  =
u−z u − a − (z − a) (u − a) 1 − z−a
u−a

"  2  n #
1 z−a z−a z−a
= 1+ + + ... + + ...
u−a u−a u−a u−a

Introducem această descompunere ı̂n formula integrală a lui Cauchy:

"  2  n #
z−a z−a z−a
Z
1 f (u)
f (z) = 1+ + + ... + + ...
2πi u−a u−a u−a u−a
γ
18 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

Folosim proprietatea de aditivitate a integralei ı̂n complex:

z−a
Z Z
1 f (u) f (u)
f (z) = du + du + . . . +
2πi u−a 2πi (u − a)2
γ γ

(z − a)n
Z
f (u)
+ du + Rn
2πi (u − a)n+1
γ

unde
(z − a)n+1
Z
f (u)
Rn = du
2πi (u − a)n+1 [u − a − (z − a)]
γ

Fie M = sup |f (ζ)|, atunci restul Rn poate fi exprimat:

ζ∈γ

|z − a|n+1 ρn+1
Z Z
f (u) f (u)
|Rn | = du = ≤
|2πi| |u − a|n+1 |u − a − (z − a)| 2π rn+1 |r − ρ|
γ γ

ρn+1
Z
≤ =M du
2πrn+1 |r − ρ|
γ

Tinzând către zero, deoarece ρr , 1 obţinem că Rn → 0 ceea ce arată că

seria integralelor din expresia lui f (z) este convergentă. Dacă ţinem cont
de formulele derivate ale lui Cauchy:
Z Z
n! f (u) 1 f (u) 1
f (n) (a) = du ⇒ du = f (u)
2πi (u − a)n+1 2πi (u − a)n+1 n!
γ γ

În această situaţie funcţia f poate fi scrisă sub forma seriei:

f 0 (a) f 00 (a) f (n) (a)

f (z) = f (a) + (z − a) + (z − a)2 + . . . + (z − a)n + . . . =
1! 2! n!
∞
X (z − a)n (n)
= f (a)
n=0
n!

Dezvoltarea ı̂n serie a unei funcţii olomorfe ı̂ntr-o coroană circulară

Fie f olomorfă ı̂n corioana circulară:

D = {z|r1 < |z − a| < r2 } (1.7)

CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 19

Domeniul D este delimitat de curba (C1 ) : |z − a| = r2 m iar punctul a

este izolat de curba (C2 ) : |z − a| = r1 .
Conform teoremei lui Cauchy pentru domenii dublu conexe avem:
Z Z
1 f (u) 1 f (u)
f (z) = du − du
2πi u−z 2πi u−z
C1 (C2 )

Dar, pentru prima integrală am arătat că poate fi scrisă sub forma unei
serii Taylor:
∞
X f (n)
f (z) = (z − a)n = c0 + c1 (z − a) + c2 (z − a)2 + . . . + cn (z − a)n
n=0
n!

unde Z
1 f (u)
cn = du
2πi (u − a)n+1
C1

astfel că putem scrie:

Z ∞
1 f (u) X
du = cn (z − a)n
2πi u−z n=0
C1

Pentru cea de-a doua integrală avem:

Z Z Z
1 f (u) 1 f (u) 1 f (u)
− du = − du = du =
2πi u−z 2πi u − a − (z − a) 2πi z − a − (u − a)
C2 C2 C2
Z
1 f (u)
= h i du =
2πi (z − a) 1 − u−a
C2 z−a
"  2  n #
u−a u−a u−a
Z
1 f (u)
= 1+ + + ... + + . . . du
2πi z−a z−a z−a z−a
C2

Dacă u este un punct arbitrar care aparţine cercului C2 , atunci pentru

|z − a| = ρ avem
|u − a| r1
= <1
|z − a| ρ
ceea ce conduce la faptul că seria
∞  n
X u−a
n=0
z−a
20 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

este convergentă. Astfel:

Z n+1
X 1 Z f (u)(u − a)k−1
1 f (u)
− = du + Rn
2πi u−z 2πi (z − a)k
C2 k=1 C2

unde  n+1
u−a
Z
1 1
Rn = f (u) · du
2πi z−a z−a
C2

care tinde către zero, astfel că:

Z ∞ Z
1 f (u) X 1
− = (z − a)−n f (u)(u − a)n−1 du
2πi u − z n=1 2πi
C2 C2

Notăm Z
1
c−n = f (u)(u − a)n−1 du
2πi
C2

atunci vom putea scrie seria:

Z ∞ −1
1 f (u) X X
− c−n (z − a)−n = cn (z − a)n
2πi u − z n=1 n=−∞
C2

Acum funcţia f (z) poate fi dezvoltată:

∞
X −1
X
f (z) = cn (z − a)n + cn (z − a)n
n=0 n=−∞

care reprezintă seria Laurent a lui f ı̂n coroana circulară D. Partea:

∞
X
cn (z − a)n se numeşte partea tayloriană
n=0

−1
X
cn (z − a)n se numeşte partea principală
n=−∞

a seriei Laurent.
1
Exemplul 1.6. Să se dezvolte ı̂n serie Laurent funcţia f (z) = z−1 ı̂n
jurul punctelor: a) z0 = 0, b) z0 = 1, c) z = i, d) z0 = 2.
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 21

a) z0 = 0 atunci dezvoltarea ı̂n serie Laurent se poate face atât ı̂n

interiorul cât şi ı̂n exteriorul cercului |z| = 1 astfel:
∞  n  
1 1X 1 1
f (z) = 1 = z

,   < 1 ⇔ |z| > 1
z 1− z n=0
z z
∞
1 X
f (z) = − =− z n , |z| < 1
1−z n=0

b) z0 = 1 trebuie scăzută din z valoarea 1. Dar observăm că funcştiei

f (z) nu mai avem ce să ı̂n scădem deoarece este deja scăzut 1. Deci putem
afirma că dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f (z) ı̂n jurul punctului
z = 1 este chiar funcţia:
1
f (z) =
z−1
c) z0 = i aici va trebui să scădem din z valoarea i, astfel:
∞  n
1 1 1 X i−1
f (z) = =  = (−1)n ,
(z − i) + i − 1 i−1
(z − i) 1 + z−i z − i n=0 z−i

√
 
i − 1
 z − i  < 1 ⇔ |z − i| > 2
 

∞  n
1 1 1 X z−i
f (z) = =  = (−1)n ,
(z − i) + i − 1 (i − 1) 1 + z−i i − 1 n=0 i−1
i−1

√
 
z − i
  < 1 ⇔ |z − i| < 2
i − 1

d) z0 = 2 aici va trebui să scd̆em din z valoarea 2. Apoi vom da factor

comun forţat ı̂ntâi funcţia z − 2 şi apoi scalarul, astfel:
1 1 1
f (z) = = =  =
z−2+2−1 (z − 2) + 1 (z − 2) 1 + 1
z−2

∞  n  
1 X n 1  1 
 < 1 ⇔ |z − 2| > 1
= (−1) ,

z − 2 n=0 z−2 z − 2
1 1 1
f (z) = = = =
z−2+2−1 (z − 2) + 1 1 + (z − 2)
∞
X n
= (−1)n (z − 2) , |z − 2| < 1
n=0
22 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

z
Exemplul 1.7. Să se dezvolte ı̂n serie Laurent funţia f (z) = z 2 +7z+10
ı̂n jurul punctului z = −3

Vom descompune numitorul fucţiei după rădăcinile z1 = −2 şi z2 =

−5 astfel ı̂ncât să putem efectua descompunerea funcţiei ı̂n fracţii simple:

z A B
f (z) = = + ⇔
(z + 2)(z + 5) z+2 z+5

z = A(z + 5) + B(z + 2)

Vom determina constantele A, B dând valori lui z rădăcinile numitorilor:

pentru z = −2 ⇒ −2 = 3A ⇒ A = − 32
pentru z = −5 ⇒ −5 = −3B ⇒ A = 53
Astfel funcţia f poate fi descompusă:

2 5
f (z) = − g(z) + h(z)
3 3
1 1
unde g(z) = z+2 şi h(z) = z+5 Vom dezvolta funcţiile g, h ı̂n serie Laurent
ı̂n jurul punctului z = −3:
1 1
I. g(z) = z+3−3+2 = (z+3)−1
∞  n  
1 1 X 1  1 
 < 1 ⇔ |z+3| > 1
1.g(z) =  = ,

(z + 3) 1 − 1 z + 3 n=0 z + 3 z + 3
z+3

∞
1
(z + 3)n , |z + 3| < 1
P
2.g(z) = − 1−(z+3) =
n=0
1 1
II. h(z) = z+3−3+5 = (z+3)+2

∞  n  
1 1 X n 2  2 
 < 1 ⇔ |z+3| >
1.h(z) =  = (−1) ,

(z + 3) 1 + 2 z + 3 n=0 z+3 z + 3
z+3

∞  n
1 1 1X n z+3
2.h(z) = =
= (−1) ,
2 + (z + 3) 2 1 + z+3
2
2 n=0 2
 
z + 3
 2  < 1 ⇔ |z + 3| < 2
 

Dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f depinde de domeniile funţiilor

g, h astfel:
I.1. ∩ II.1. → {|z + 3| > 1} ∩ {|z + 3|} > 2 = {|z + 3|} > 2. Deci
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 23

dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f ı̂n exteriorul discului centrat ı̂n
−3 şi de rază 2 va fi:
∞  n ∞  n
2X 1 5X 2
f (z) = − + (−1)n
3 n=0 z + 3 3 n=0 z+3

I.1. ∩ II.2. → {|z + 3| > 1} ∩ {|z + 3|} < 2 = 1 < {|z + 3|} < 2. Deci
dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f ı̂n coroana circulară va fi:
∞  n ∞  n
2X 1 5X z+3
f (z) = − + (−1)n
3 n=0 z + 3 3 n=0 2

I.2. ∩ II.1. → {|z + 3| < 1} ∩ {|z + 3|} > 2 = ∅

I.2. ∩ II.2. → {|z + 3| < 1} ∩ {|z + 3|} < 2 = {|z + 3|} < 1. Deci
dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f ı̂n exteriorul discului centrat ı̂n
−3 şi de rază 1 va fi:
∞ ∞  n
2X 5X z+3
f (z) = − (z + 3)n + (−1)n
3 n=0 3 n=0 2

1.1.3 Teorema reziduurilor

Definiţia 1.6.
Se numeşte reziduu al funcţiei f (z) relativ la punctul singular izolat z = a,
coeficientul c−1 din dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f (z) ı̂n jurul
punctului z = a.
Deoarece din dezvoltarea ı̂n serie Laurent avem:
Z
1
c−1 = f (z)dz
2πi
C

astfel ı̂ncât: Z
1
Rez[f (a)] = f (z)dz
2πi
C

Dacă z = a este un pol de ordin n al funcţiei f (z), conform definiţiei

polului, funcţia
g(z) = (z − a)n f (z)
are ı̂n z = a un punct ordinar şi g(a) 6= 0. Astfel vom obţine:
Z
1 g(z)
Rez[f (a)] = dz (1.8)
2πi (z − a)n
C
24 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

Ţinând cont de formula derivată a lui Cauchy avem:

(n − 1)!
Z
g(z)
g (n−1) = dz (1.9)
2πi (z − a)n
C

ceea ce conduce la faptul că:

1
Rez[f (a)] = g (n−1) (a), n > 1 (1.10)
(n − 1)!

Dacă n = 1, atunci conform formulei integrale a alui Cauchy avem:

Z
1 g(z)
Rez[f (a)] = dz = g(a) (1.11)
2πi z−a
C

Înlocuind expresia lui g(z) ı̂n formulele deduse ale reziduurilor vom obţine:

1 (n−1)
Rez[f (a)] = lim [(z − a)n f (z)] (1.12)
(n − 1)! z→a

Această reprezintă formula pentru reziduul unei funcţii f n̂ polul z = a

multiplu de ordinul n.
P (z)
Dacă z = a este un pol de ordinul ı̂ntâi, iar funcţia f (z) = Q(z) , astfel
ı̂ncât Q(a) = 0 avem:

P (z) + (z − a)P 0 (z) P (a)

Rez[f (a)] = lim [(z − a)f (z)] = lim = 0
z→a z→a Q0 (z) Q (a)
(1.13)

În această limită a fost aplicată regula lui L’Hospital pentru eliminarea
nedeterminării 00 .

Teorema 1.7.
Teorema reziduurilor: Dacă ı̂n interiorul domeniului mărginit de curba
(C) simplă, ı̂nchisă şi netedă pe porţiuni, funcţia f (z) are un număr finit
de singularităţi polare sau esenţiale, atunci
Z n
X
f (z)dz = 2πi Rez[f (ak )] (1.14)
C k=1

Demonstraţie.
Folosim formula lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe:
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 25

Z n Z
X
f (z)dz = f (z)dz
C k=1 c
k

unde (Ck ) : |z − ak | = rk .
Deoarece punctul ak este un punct singular pentru funcţia f , atunci
avem dezvoltarea ı̂n serie Laurent ı̂n jurul lui ak :
∞
X
f (z) = cn (z − ak )n
n=−∞

Integrând această relaţie pe curba corespunzătoare (Ck ) avem:

Z ∞
X Z
f (z)dz = cn (z − ak )n dz
n=−∞
Ck Ck

Dar am demonstrat că:

Z 
n 0, pentru n 6= −1
(z − ak ) dz =
2πi, pentru n = −1
Ck

Atunci obţinem:
Z
f (z)dz = c−1 · 2πi = Rez[f (ak )]2πi
Ck

Revenind la teorema lui Cauchy pentru domenii multiplu conexe avem:

Z n
X
f (z)dz = 2πi Rez[f (ak )]
C k=1

Teorema 1.8.
Teorema semireziduurilor: Fie (C) o curbă ı̂nchisă netedă pe porţiuni
ce cuprinde ı̂n interior un număr finit de puncte singulare izolate a1 ,
a2 ,. . ., an ale funcţiei f (z). Dacă pe curba C se află punctul a0 , singularitate
a funcţiei f (z) atunci:
Z n
X
f (z)dz = 2πi Rez[f (ak )] + πiRez[f (a0 )] (1.15)
C k=1
26 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

Demonstraţie.
Fie (Γ) un cerc cu centrul ı̂n a0 şi de rază R. Conform teoremei
reziduurilor putem scrie:
Z Z n
X
f (z)dz + f (z)dz = 2πi Rez[f (ak )]
k=1
(C)\(P Q) (P AQ)

şi
Z Z n
X
f (z)dz + f (z)dz = 2πi Rez[f (ak )] + 2πiRez[f (a0 )]
k=1
(C)\(P Q) (P BQ)

Dar, Adunăm relaţiile de mai sus:

Z Z Z n
X
f (z)dz+ f (z)dz+ f (z)dz = 4πi Rez[f (ak )]+2πiRez[f (a0 )
k=1
(C)\(P Q) (P AQ) (P BQ)

Dacă tindem la limită |z − a0 | = R → 0 ı̂n relaţia de mai sus şi ţinem

cont de faptul că
 
Z Z
lim  f (z)dz + f (z)dz  = 0
 
R→0
(P AQ) (P BQ)

Obţinem că:
Z n
X
f (z)dz = 2πi Rez[f (ak )] + πiRez[f (a0 )]
C k=1

Exemplul 1.8. Să se rezolve integralele folosind teorema reziduurilor

1. Z
z+3
dz
(z 2 − 4)(z 2 − 2z + 1)
|z−1|=2

Domeniul este un cerc centrat ı̂n C(1, 0) şi de rază r = 2. Determinăm

singularităţile prin egalarea numitorului cu zero:

z1 = 2 ⇒ A(2, 0) ∈ D pol de ordinul ı̂ntâi

z2 = −2 ⇒ B(−2, 0) ∈
/D
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 27

z3,4 = 1 ⇒ E(2, 0) ∈ D pol de ordinul doi

Integrala poate fi scrisă astfel:
Z
z+3
I= dz
(z − 2)(z + 2)(z − 1)2
|z−1|=2

Vom calcula reziduurile ı̂n punctele A, E:

z+3 5
A : Rez[f (A)] = lim (z − 2) 2
=
z→2 (z − 2)(z + 2)(z − 1) 4
 0  
2 z+3 z+3
E : Rez[f (E)] = lim (z − 1) = lim =
z→1 (z − 2)(z + 2)(z − 1)2 z→1 z 2 − 4

11
= lim z 2 − 4 − (z + 3)(2z)(z 2 − 4)2 = −
z→1 9
Atunci, conform teoremei reziduurilor:
 
5 11 πi
I = 2πi − =
4 9 18

2. Z 1
ez
dz
1−z
|z|= 21

Domeniul este un cerc cu centrul ı̂n O(0, 0) şi de rază 12 . Determinăm

singularităţile:
prin anularea numitorului avem: z1 = 0 ⇒ A(1, 0) ∈
/D
observăm că funţia exponenţială are o singularitate esenţială ı̂n z2 =
0 ⇒ O(0, 0) ∈ D
1
O : Rez[f (O)] = coeficientul lui din dezvoltarea ı̂n serie Laurent
z
ı̂n jurului lui 0.
Dezvoltăm integrandul ı̂n interiorul domeniului. Pentru aceasta
este necesara scrierea funcţiei ca un produs de două funcţii:
 
1 1 1 1 1
1 + z + z2 + z3 + . . .


f (z) = e z · = 1+ + 2
+ 3
+ . . .
1−z 1!z 2!z 3!z
 
1 1 1 1 1 1 1
f (z) = . . . + + + ... = ... + + + ...
1!z 2!z 3!z z 1! 2! 3!
28 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX

Atunci,
1 1 1
Rez[f (O)] = + + ... = e − 1
1! 2! 3!
I = 2πi(e − 1)
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 29
30 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 31
32 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX
CAPITOLUL 1. NUMERE ŞI FUNCŢII COMPLEXE 33
34 1.1. INTEGRALA ÎN COMPLEX