Acatistul Cuviosului Părinte Justin Pârvu

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le

plineşti, vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi
ne curăţeşte pe noi de toată spurcăciunea şi mîntuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de 3 ori)

Slavă Tatălui, şi Fiului şi Sfîntului Duh. Şi acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea-sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne,

iartă-ne nouă fărădelegile. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru
numele Tău.

Doamne, miluieşte. (de 3 ori) Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se
voia Ta, precum în Cer, şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă
astăzi. Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri. Şi nu
ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Preotul, vozglas: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a

Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi: Doamne, miluieşte. (de 12 ori) Slavă… Şi acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să

cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Veniţi să ne închinăm şi să cădem către
Dînsul, Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. (3 închinăciuni)

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău,
auzi-mă întru dreptatea Ta. Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta
înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul meu, împilat-a la pămînt viaţa
mea, aşezatu-m-a întru întuneric ca pe morţii veacului. Şi s-a mîhnit întru mine duhul
meu, întru mine s-a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din
început, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gîndit. Tins-am
către Tine mîinile mele, sufletul meu ca nişte pământ fără de apă Ţie. Degrab auzi-mă,
Doamne, slăbit-a duhul meu; să nu întorci faţa Ta de la mine, şi mă voi asemăna celor
ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit;
arată-mi mie, Doamne, calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la vrăjmaşii mei; Doamne, la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.
Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz
sufletul meu, şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei, şi vei pierde pe toţi cei ce
necăjesc sufletul meu, că eu sînt robul Tău. Apoi:

1
Condacul, glas 8:

Veniţi să lăudăm pe voievodul ortodoxiei româneşti, cel cu toate Darurile

Duhului blagoslovit, şi să cântăm cu dragoste celui cu Dumnezeu unit:
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Icos 1

Vas al iubirii dumnezeieşti te-a lucrat, părinte, calea milostivirii, din

pruncie arătându-te înţelept cu dorirea către viaţa cea îngerească,
iubitorule de feciorie. Pentru aceea voind a-ţi urma precum tu însuţi Celui
înviat, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfinţit;
Bucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai preţuit;
Bucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvit;
Bucură-te, că lumină lumii harul te-a aprins;
Bucură-te, că întunericul nu te-a cuprins;
Bucură-te, minunea Maicii Domnului;
Bucură-te, mireasma Mântuitorului;
Bucură-te, pârga cea miloasă a fecioriei;
Bucură-te, cântarea cântărilor călugăriei;
Bucură-te, că în frica de Domnul gândul ţi-ai sădit;
Bucură-te, căci pe Cuvântul Însuşi ai odihnit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 2

Păstrându-ţi tinereţea în sfinţenie, zborul minţii l-ai stăpânit lucrând Darul

Botezului cu armele Filocaliei, şi păşind pe calea jertfelniciei ai mărturisit
curat Ortodoxia, cuvioase părinte, învăţând pe toţi să cânte, înălţaţi de
har: Aliluia!

Icos 2

Neîncetat cu lucrarea duhovnicească a minţii şi a inimii îndeletnicindu-te,

părinte, ai spus că „rugăciunea este a privi cu seninul dureros al inimii
tâlcul umbrit în Psaltire şi desluşit în Evanghelie”. Nădăjduind a primi şi
noi harul rugăciunii tale, te lăudăm zicând:
Bucură-te, căci cu Hristos faţă către faţă voiai a grăi;
Bucură-te, că pe cele ale Bisericii le-ai cinstit ca pe nişte puternice a
mântui;
Bucură-te, că scrierile Sfinţilor toată viaţa cu sete le-ai citit;
Bucură-te, că artele Bisericii ca pe apostoleşti podoabe le-ai ocrotit;
Bucură-te, că spre sfintele icoane bizantine şi spre duhul străvechii
psaltichii ai sârguit;
Bucură-te, a inimii rugăciune cu neîncetată însoţire;
Bucură-te, că pentru aceasta ai alungat a răului pomenire;
Bucură-te, că spre sfânta înţelepciune începătura gândului ai plivit;
Bucură-te, că spre roada Duhului totdeauna ai sârguit;
Bucură-te, căci cu gândul şi cu graiul pe Sfânta Treime ai slavoslovit;
Bucură-te, că pentru vederea ta „duhovnicul neamului” ai fost numit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 3

Acoperământul Maicii Domnului ai purtat în cuget hramul ţării tale, prea-

cuvioase, şi cu evlavie spuneai: „în Biserica slavei stând, în cer a sta ni se
pare”, ca un arhanghel pe credincioşi trezvindu-i ca „să stăm bine, să
stăm cu frică”, să cântăm pururea: Aliluia!

Icos 3

Cu sabia Duhului despicând învelişul gândurilor ai pătruns miezul

lucrurilor, părinte, şi vitejeşte ai biruit pe cel viclean cu smerenia inimii
tale sfinte, căci din adâncul temniţelor de la Suceava, Gherla, Baia Sprie,
Aiud şi Periprava, tămâia jertfei tale cerurile a străbătut cu slavă, pentru
care Biserica şi ţara îţi mulţumeşte azi:
Bucură-te, Mintea lui Hristos în dulcele glas moldovenesc;
Bucură-te, sobornicesc Părinte întru crez strămoşesc;
Bucură-te, preoţie cu fierbinte dragoste şi fără de prihană;
Bucură-te, cel ce eşti necredinţei grea dojană;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului în tinereţe ai fost închis şi prigonit;
Bucură-te, că răbdând 17 ani frig, foame, bătăi, chinuri şi umilinţe,
sfinţenia ţi-aţi dovedit;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului cu râvnă ai mărturisit neîncetat;
Bucură-te, că după temniţele comuniste, de lagărul neocomunist mai mult
ai fost vânat;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului cel hulit de actele cu cip, mult te-
ai îndurerat;
Bucură-te, că în chilia ta până la sfârşitul vieţii tot întemniţat ai stat;
Bucură-te, că şi suferinţele sfârşitului le-ai răbdat desăvârşit;
Bucură-te, că împreună cu Noii Mucenici frumuseţea creştinismului ai
rodit;
Bucură-te, că viaţa Mântuitorului în inimi aţi scris şi s-a pecetluit;
Bucură-te, că moştenirea Învierii neamului cu preţul vieţii voastre ne-aţi
agonisit;
Bucură-te, râu de lacrimi care-n adâncul temniţei raiul României ai

3
doinit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 4

În lanţuri mai liber fiind decât călăii tăi, toate nevoinţele călugăreşti le-ai
purtat mai presus de fire, iar în tainiţa inimii intrând şi toată gândirea
trupească aruncând-o, s-a aprins întru tine Învierea prin lumina pocăinţei.
Şi înălţând ca pe un steag flacăra dumnezeiescului dor împreună cu fraţii
tăi mucenici ai cântat dincolo de timp lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

La înălţimea Crucii nu pot privi urâtorii de Dumnezeu, căci lumină

revarsă din răni Mântuitorul, iar precum Acela în veci e proslăvit, cel ce
biruieşte printr-Însul asemenea Lui primeşte cântările slavei:
Bucură-te, că ucigaşii voştri n-au priceput că Împărăţia cerurilor le-o
vesteaţi;
Bucură-te, că necunoscând pe Adevăratul Împărat nu pricepeau de ce
până la moarte Îl iubeaţi;
Bucură-te, că în mulţime de chinuri pentru Credinţă îndelung pătimeaţi;
Bucură-te, că din rădăcinile voastre cereşti mai luminoşi aţi înviat;
Bucură-te, că v-a fost milă de vrăjmaşi şi cu dragoste i-aţi iertat;
Bucură-te, că numele voastre strălucesc în Cartea Vieţii pe fila neamului
străbun;
Bucură-te, că pomenirea voastră s-o stingă din conştiinţa omenirii vor şi
acum;
Bucură-te, sfinte, că cinstirea Noilor Mucenici ţi-a fost ascultarea;
Bucură-te, că ctitorindu-le locaşuri ţi-ai împlinit chemarea;
Bucură-te, că în iadul bolşevic pătimind, din iubirea de oameni n-ai
slăbit;
Bucură-te, că prin smerita-cugetare, şi din prigoana nihilistă de acum mai
puternic ai ieşit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 5

În Duhul Sfânt străvezind cugetele tale, cu Dânsul ai nuntit inima ta,

prea-cuvioase, iar împreunând bună-voirea cu dreapta-cugetare te-ai făcut
„icoană a toată filosofia”, precum zice Marele Grigorie. Pentru aceasta şi
faptele tale ţi-au mărturisit înalta-cuviinţă, iar puterile cereşti s-au bucurat
de tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5
Temelie punând vieţii tale Dragostea creştină, toate chipurile de iubire le-
ai unit ca într-un curcubeu al Luminii lui Hristos, şi dintr-însa mijlocind
ca peste toată făptura să pogoare Duhul Sfânt, primeşte şi de la noi cu
recunoştinţă cântări ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai îmbrăţişat cu rugăciunea ta-ntreaga zidire;
Bucură-te, că şi păcătoşilor le-ai arătat bună cinstire;
Bucură-te, cel ce în duh şi adevăr pe toţi i-ai cunoscut;
Bucură-te, că adevărul lucrurilor şi lăuntrul sufletelor limpede le-ai ştiut;
Bucură-te, că al lor din afară chip nu te-a smintit, chiar dacă te-a durut;
Bucură-te, că şi slăvit, şi-n umilinţe, pe tine însuţi te-ai smerit;
Bucură-te, că de slava cerească fiind plin, ţărână te-ai socotit;
Bucură-te, că plânsul pentru neam ca pe-un vultur te-a-ntinerit;
Bucură-te, gingaşă porumbiţă a slavosloviei;
Bucură-te, izvorâtorule de mir şi sânul evlaviei;
Bucură-te, că măsura tuturor lucrurilor în Duh ai cântărit;
Bucură-te, că scara raiului cu pasul tainei ai suit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 6

Ca într-o rodie cerească dulceaţa Mântuitorului o ai cuprins, şi cu hrana

potrivită pe fiecare spre El l-ai tins, şi ai adiat asupra tuturor bucuria
harului, ca toţi să cânte: Aliluia!

Icos 6

Suiş ai pus prea-plinului inimii tale, şi îmbrăţişarea Veşnicului

Mângâietor primind, de mari daruri te-ai învrednicit, sfinte, înviind pe cei
morţi duhovniceşte, iar cu darul dumnezeieştii vederi împodobit, prin
iubirea de oameni ai trecut hotarul cunoaşterii, ca să auzi cântări ca
acestea:
Bucură-te, cu Duhul Sfânt pentru omenire suspinătorule;
Bucură-te, cu Mântuitorul în Ghetsimani pentru toţi tânguitorule;
Bucură-te, cu Tatăl despre Fiul tuturor mărturisitorule;
Bucură-te, cu Maica Domnului pentru noi chezăşuitorule;
Bucură-te, cu Înainte-mergătorul de puterea pocăinţei şi despre sfârşit
vestitorule;
Bucură-te, că pe tineri de lenea minţii şi de moliciunea voinţei îi fereşti;
Bucură-te, că pe femei spre cuvioşie le povăţuieşti;
Bucură-te, că pe bărbaţi să fie treji şi temători de Dumnezeu îi întăreşti;
Bucură-te, că pe tot sufletul năpăstuit îl ocroteşti;
Bucură-te, că pe îndrăciţi şi pe greu pătimaşi îi izbăveşti;
Bucură-te, că şi pe nebuni îi înţelegi şi-i linişteşti;

5
Bucură-te, că pe mândrie ca pe cea mai rea necurăţie o numeai;
Bucură-te, că pe smerenie a nu o da pe laşitate mereu aminteai;
Bucură-te, că fiecăruia, cu timp şi fără timp, mereu te-ai dăruit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 7

A sihaştrilor taină arătată şi oglindă a patriarhilor de altădată, în sfinţenie

prin aspră şi necurmată nevoinţă ai stăruit, iar Maica Domnului pururea în
tine a binevoit, din temniţă te-a scos şi binecuvântarea ei tot lucrul tău a
adumbrit. Iar noi întru uimire văzându-te mai mult decât piatra cea
scumpă strălucit, cântăm cu cetele cereşti: Aliluia!

Icos 7

Mireasă ne-ntinată ai fost Treimii Sfinte, şi mult ai desfătat pe Iisus,

părinte! Curat cu inima, cu trupul şi în faptă, te-ai arătat şi de neam
născător cu nevoinţa şi cu vorba înţeleaptă. De frumuseţea fecioriei tale
minunându-se tot cinul îngeresc o cântă cu dulce sfială aşa:
Bucură-te, scutul întregii-curăţii;
Bucură-te, crinul desăvârşitei bărbăţii;
Bucură-te, cel logodit cu fapta cuviinţei;
Bucură-te, întinerit de suspinul pocăinţei;
Bucură-te, fagurele tăcerii;
Bucură-te, fiul mângâierii;
Bucură-te, piscul poeziei româneşti;
Bucură-te, desfătarea Armoniei creştineşti;
Bucură-te, sălaşul lui Hristos;
Bucură-te, cântec bizantin duios;
Bucură-te, voievodul milostivirii;
Bucură-te, veselia îndumnezeirii;
Bucură-te, toiagul nădejdii înfrunzit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 8

În rai cu Domnul împreună fiind şi de El nedespărţindu-te, în rana

sufletelor cu milă pogorând tămăduindu-le, inima ta liturghisea grăind:
Ridicaţi, voi puteri ale firii, porţile voastre, şi va intra Împăratul slavei,
Aliluia!

Icos 8
Braţ puternic şi înfricoşător eşti duhurilor celor viclene, părinte prea-
strălucite, iar către credincioşi braţ de binecuvântare, dăruind „Ajutorul
de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul”. Şi învăţându-ne ca fără
osebire pe oameni a-i iubi, pe duhuri a le cerceta şi a le osebi, iar
dreptatea şi milostivirea sfânt a le uni, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, de suflet grabnic chezăşuitor;
Bucură-te, celor de har însetaţi izvor;
Bucură-te, căci cu tine însuţi în nevoinţe ai fost necruţător;
Bucură-te, că-n osteneli duhovniceşti dai bună odihnă;
Bucură-te, că mântuind prin graiuri vii dai tihnă;
Bucură-te, că înţelesurilor peste fire dai tâlc cu înlesnire;
Bucură-te, făcătorule de mari minuni, care dai orbilor vedere şi muţilor
grăire;
Bucură-te, că inimi împietrite le aprinzi întru Hristos nebune;
Bucură-te, că viaţa ta este a Evangheliei minune;
Bucură-te, că de nerodirea minţii eşti grabnic vindecător;
Bucură-te, că de sterpiciunea pântecelui eşti minunat dezlegător;
Bucură-te, că spre rodirea duhului eşti măiastru povăţuitor;
Bucură-te, că de cei mândri întru simplitate te-ai tăinuit;
Bucură-te, că pe smerit – cugetători întru putere i-ai învăluit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 9

Ce limbă poate grăi iubirea ta de sfinţi, şi mai cu covârşire cea către

Pururea-fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea? Toate icoanele ei din
biserica mănăstirii tale de la Petru Vodă au lăcrimat cînd ai liturghisit, iar
noi, umplându-ne de duhovnicească veselie, cântăm Domnului
Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult grăitori şi de argint iubitori ca nişte peşti fără de glas
înaintea teologiei tale, părinte, căci spre adeverirea cuvintelor
Mântuitorului tu şi cu vorba, şi cu viaţa întreagă stai mărturie, pentru care
îţi cântăm acum:
Bucură-te, că întru Iisus eşti mirarea îngerilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti izbăvirea strămoşilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti toiagul arhiereilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti înţelepţirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti lauda proorocilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti întărirea mucenicilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti bucuria călugărilor;

7
Bucură-te, că întru Iisus eşti dulceaţa preoţilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti povaţa pustnicilor;
Bucură-te, că întru Iisus eşti bucuria prea-cuvioşilor;
Bucură-te, că întru Iisus cu inima la ceruri ai suit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 10

Pentru omenire tânguindu-te ca o maică iubitoare, părinte, ai luat asupră-

ţi o întreită mucenicie, în trup, în suflet şi în duh, ca să se împlinească şi
prin tine cuvântul care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile
noastre a purtat”. De chinurile tale neputând noi, nevrednicii, a face
grăire, doar inima ne cântă în uimire: Aliluia!

Icos 10

Cu borangicul rugăciunii ai ţesut mahrama clipelor tale în filigranul

veşniciei, şi sporind frumuseţea lumii cu trăirile tale îndumnezeite, o,
prea-minunate părinte, ai zugrăvit cer nou şi pământ nou pe pietrele
inimilor celor ce-ţi cântă:
Bucură-te, mir de prea-bună înmiresmare;
Bucură-te, a izvoarelor Duhului revărsare;
Bucură-te, cheie către lumina neînserată;
Bucură-te, poartă de duh către Mireasa Neîntinată;
Bucură-te, cleştar dac şi zaua României fericite;
Bucură-te, sipet dârz al inimii zdrobite;
Bucură-te, dulce însorire în acest veac de jale;
Bucură-te, că testament ne laşi iubirea ta cea mare;
Bucură-te, că de mulţi înconjurat, sufletul tău era neştiut;
Bucură-te, că numai lui Hristos Îi erai cunoscut;
Bucură-te, că Mântuitorului te-ai asemuit;
Bucură-te, că busuiocul în clipa morţii tale a-nflorit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 11

Tâlcuind cuvântul: „precum în cer, aşa şi pre pământ”, ai propovăduit că

puterea lui Dumnezeu se împlineşte doar cu Duhul întru gând şi fapte, şi
în mănăstire, şi în cetate. Iar pe visătorii nefăptuitori şi pe făptuitorii
necugetători numindu-i necreştini, pildă a Minţii lui Hristos ai luminat
celor ce vor să cânte: Aliluia!

Icos 11
Amintind de ceea ce e scris: „Iar El văzând noroadele, I S-a făcut milă de
dânşii, că erau supăraţi şi lepădaţi ca oile ce n-au păstor”, ca un nou
Avraam ne-ai păstorit, iar în suferinţa ultimului ceas tot la popor te-ai
gândit şi l-ai binecuvântat, zicând: „Harul lui Dumnezeu peste toţi
românii şi peste toată România!” Pentru aceasta într-un glas te lăudăm
aşa:
Bucură-te, întru Pacea lui Hristos sabie a creştinătăţii;
Bucură-te, al Maicii Domnului sfânt voievod al cetăţii;
Bucură-te, serafimul vitejiei;
Bucură-te, râvna muceniciei;
Bucură-te, de Duhul Sfânt părinte purtător;
Bucură-te, stâlpare întru dumnezeiescul dor;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura desăvârşitului bărbat;
Bucură-te, măsura îngerului şi chip de Iisus-Împărat;
Bucură-te, prăznuitorule al Dumnezeirii;
Bucură-te, şoim român în slava nemuririi;
Bucură-te, steagul Predaniei, care pentru Libertatea în duh ai pătimit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 12

Ca o Scriptură vie ai păşit prin negura acestui veac şi ca un apropiat al

Treimii cu iscusinţa vederii duhovniceşti ai scris întru fiinţa ta slovele
cele mai presus de fire prin care firea cîntă: Aliluia!

Icos 12

Adânc pe adânc cheamă glasul lacrimilor tale, căci ai adunat întru sine-ţi
lacrima Domnului cu lacrima poporului tău, mult-pătimitorule părinte, şi
al românimii dor de mântuire s-a împlinit prin tine. Icoana adevăratei
Românii tu strălucind o lumii, cerul şi pământul acum te laudă şi-ţi cîntă:
Bucură-te, că Tatălui slavă aduci prin cuget şi cuvânt şi minte;
Bucură-te, că Fiului dai slavă, prin duh şi adevăr iubind pe toţi fierbinte;
Bucură-te, că Duhul Îl cinsteşti deopotrivă prin trup, prin suflet şi prin
duh, părinte;
Bucură-te, cunoscătorule al dumnezeieştii simplităţi;
Bucură-te, propovăduitorule al duhovniceştii libertăţi;
Bucură-te, al lui Dumnezeu iubit şi casnic;
Bucură-te, de draci temut amarnic;
Bucură-te, al harului măiastru chivernisitorule;
Bucură-te, al necreatei slave văzătorule;
Bucură-te, rândunea în aurora rugăciunii;

9
Bucură-te, diamant al chivotului minunii;
Bucură-te, cel ce în soborul sfinţilor pururea ai horit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condac 13

O, Prea-cuvioase Părinte Justin, mângâietorul românilor, farul Ortodoxiei,

cere de la Domnul precum Elisei cândva de la Ilie ca şi noi să primim o
fărâmă din harul cel dat ţie, ca în Duhul Sfânt toată suflarea să cânte:
Aliluia! (de trei ori)

Apoi din nou:

Icos 1

Vas al iubirii dumnezeieşti te-a lucrat, părinte, calea milostivirii, din

pruncie arătându-te înţelept cu dorirea către viaţa cea îngerească,
iubitorule de feciorie. Pentru aceea voind a-ţi urma precum tu însuţi Celui
înviat, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfinţit;
Bucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai preţuit;
Bucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvit;
Bucură-te, că lumină lumii harul te-a aprins;
Bucură-te, că întunericul nu te-a cuprins;
Bucură-te, minunea Maicii Domnului;
Bucură-te, mireasma Mântuitorului;
Bucură-te, pârga cea miloasă a fecioriei;
Bucură-te, cântarea cântărilor călugăriei;
Bucură-te, că în frica de Domnul gândul ţi-ai sădit;
Bucură-te, căci pe Cuvântul Însuşi ai odihnit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Rugăciune

Părinte prea-cuvioase, cel ce te ai sălăşluit în slava cea nepieritoare,

mângâie sufletele împovărate de împuţinarea dragostei dintre oameni, de
pizma diavolilor şi de prigoana ridicată de cei supuşi lor, odihneşte şi
acum, cu harul lui Hristos, inimile ostenite. Apără-ne, părinte, de greaua
asuprire a acestui veac împovărat de neştiinţa Adevărului şi de hulirea
Lui. Nu ne lipsi de povăţuirea ta întru adevărul de credinţă cel păstrător al
darului Iubirii, cel mai presus decât viaţa trecătoare şi decât orice bogăţie
a acestei lumi. Mijloceşte la Mântuitorul să pogoare spre noi lumina
cunoştinţei şi chipul neprefăcut al evlaviei ca în Pacea lui Hristos să
aşteptăm venirea cea prea-slăvită a Lui ce se apropie. Stăruie pentru noi,
părinte milostive, deşi suntem nevrednici, ca prin rugăciunile tale pline de
îndrăzneală mucenicească împreună cu tine să dobândim Domnului a
vieţui, Domnului a muri şi Domnului a ne uni, căci Lui se cuvine toată
cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu De-Viaţă-Făcătorului Lui
Duh, AMIN.

Apoi cîntăm din nou Condacul 1, glas 8:

Veniţi să lăudăm pe voievodul ortodoxiei româneşti, cel cu toate Darurile

Duhului blagoslovit, şi să cântăm cu dragoste celui cu Dumnezeu unit:
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

11