STRUCTURA DE STAT

a) Definirea conceptului de structură de stat

Structura de stat reprezintă modul de organizare a puterii de stat în raport cu
teritoriul. Așa definește Constituția României conceptul de structură politică. În termeni
uzuali această noțiune se definește ca modul de elaborare a puterii în stat (legislativă,
executivă, judecătorească) în raport cu teritoriul în care se exercită această putere.
Teritoriul constituie acea parte a globului pământesc asupra căruia un stat își
exercită suveranitatea sa în mod exclusiv și deplin. (Boc, 2012, p. 31)
Teoria separării puterilor în stat a avut ca început în țara noastră Constituția din
1866, însă în lumea aceasta a apărut mult mai devreme începând cu anul 1776. Mulți critici au
afirmat despre separarea puterilor în stat că încalcă principiul unicității puterii în stat, că nu ar
trebui să mai fie valabilă odată ce există partide politice și că separarea puterilor în stat
contravine principiului indivizibilității suveranității întrucât dacă există mai multe autorități
politice exclusive trebuie admis că există și mai multe state (Boc, 2012, p. 37).
Puterea legislativă e formată din Parlament și are o structură bicamerală
constituind o tradiție în organizarea constituțională democratică din România. În cadrul
acestei puteri există 2 camere, una decizională -Camera Deputaților- iar una de reflexie
Camera Senatului- . Metoda de alegere a camerelor este cea de vot universal, egal, liber,
secret și de liberă exprimare potrivit Constituției din 1991. Instituția parlamentară a avut un
rol pozitiv în instituirea și consolidarea democrației jucând rol de control al conflictelor.
Puterea legislativă nu poate funcționa fără celelalte elemente având totuși un rol important în
formarea corpului puterii politice. Sarcinile Parlamentului sunt de a propune legi și de a le
discuta și votarea lor în plenul sesiunilor. Puterea legislativă este o putere independentă care
asigură dezbaterea și aprobarea legilor și în același timp controlează puterea executivă.
Prin delegarea legislativă înţelegem "transferul unor atribuţii legislative de la
parlament la guvern în anumite condiţii prevăzute de constituţie, de lege sau chiar o
acaparare a unor asemenea atribuţii de către puterea executivă în virtutea unor stări de
fapt."1
Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive care funcționează
în bază de vot de încredere acordat de Parlament și asigurarea realizării politice interne și
externe și exercitarea conducerii generale administrației publice. Guvernul este alcătuit din
primul-ministru și miniștri și au responsabilitatea de a adopta hotărâri și ordonanțe.
Puterea judecătorească este puterea statului care lucrează independent de celelalte
puteri ale statului. Termenul justiție are două sensuri: în primul rând se înțelege sistemul
organelor judecătorești, iar în al doilea rând activitatea de soluționare a proceselor civile,
administrative, comerciale, penale, de muncă etc. și de acordarea sancțiunilor celor ce au
încălcat cuvântul legii. Justiția s-a impus încă din cele mai vechi timpuri ca funcție de

1
Revista Transilvană de Științe Administrative; Varga Attila; 2000; pg.1
judecată a persoanelor care aduc pagube și totodată încalcă regulile sociale ale statului și care
sunt pedepsiți ca atare. Statul de drept este neconceput fără justiție iar lipsa justiției înseamnă
nedreptate. Această funcție a fost și este încredințată unei autorități distincte înzestrată cu
puterea sancționării nerespectării regulilor și legilor umane.
b. Formele structurii de stat
Forma de stat este un concept politico-juridic care exprimă modul de constituire şi
exercitare aputerii, de organizare şi conducere a societăţii prin stat. Forma statului este unul
dintre celemai vechi concepte rezultate din studierea fenomenului statal în general, a
organizării şiconducerii statale, în special. În doctrina constituţională, forma de stat este
analizată sub treiaspecte: forma structurii de stat; forma de guvernământ; regimul politic. Deşi
distincte, cele treiaspecte sunt strâns legate şi condiţionate unele de altele. Forma de stat
reprezintă modalitatea de organizare și exercitare a puterii statelor constituite pe un anumit
teritoriu.

Statul se împarte în două categorii:

• stat unitar
• stat federal
• asociații de state
Statul unitar are la bază uniunea în stat adică o singură Constituție, o singură
cetățenie și o singură formă de guvernământ. Spre exemplu un stat unitar ar fi România în
care există o singură Constitutie bazată pe legi pe care le respectă fiecare cetățean în parte, o
singură cetățenie -cetățenia română- și o singură formă de guvernământ –democrația-, dreptul
este aplicat uniform pe întreg teritoriul țării. Alte exemple de state unitare ar fi: Spania,
Franța, Grecia, Italia, etc.
Statele unitare se împart în:
• simple și complexe
• centralizate și descentralizate
Statele unitare simple sunt cele în cadrul cărora autoritatea statului se exercită în mod identic
pe întreg teritoriul țării (România și Franța). Statele unitare complexe se caracterizează printr-
un anumit grad de autonomie administrativ acordat unei regiuni (Spania, Italia).
Statele unitare centralizate au drept caracteristică fundamentală existența unui sistem
centralizat de control al puterii în teritoriu (instituțiile centrale ale statului care au servicii
deconcentrate în teritoriu). Statele unitare descentralizate se caracterizează prin existența unor
autorități locale ce pot avea unele competențe decizionale proprii, distincte de cele ale
autorităților centrale (Franța, Portugalia).
Statul federal este format din uniunea a două sau mai multe state care duc la nașterea unei
federații. Trăsăturile unui stat feudal sunt:
• o Constituție federală și o Constituție pentru fiecare stat federal în parte
 • o cetățenie federală și o cetățenie federală fiecărui stat federal în parte
• statul federal este bicameral
• puterea este executată de autorități centrale federale dar există și autorități
pentru fiecare stat federal în parte
Statul federal este situat între statul unitar şi confederaţia de state. Statele
federale păstrează o organizare constituţională completă: au parlament, guvern şi instanţe,
judecătorii proprii. Cetăţenii statului federat beneficiază şi de cetăţenia statului federal.
Statul federal se întemeiază pe o constituţie spre deosebire de confederaţia de state care se
fundamentează pe un tratat internaţional.2
În lume numărul statelor federale este redus iar modalitățile concentre de
amenajare a feudalismului sunt proprii fiecărui stat în parte. Exemple de state federale: SUA,
Rusia, Australia etc.
Asociațiile de state sunt forme ale pieței internaționale bazate pe tratate
internaționale, statele membre păstrându-și independența și intrând într-o comunitate. Ca
adaugăre, anumite asociații de state care datorită teritoriului lor mic și a lipsei lor de
dezvoltare au o relație strânsă cu alte state. De exemplu, este o strânsă legătură între Insulele
Cook și Noua Zeelanda, unde autoguvernarea internă este strâns legată de dependența externă.
Un alt exemplu, ar fi un grup de insule care au constituit Statele Asociate ale Indiilor de Vest.
Acestea au fost legate de Marea Britanie potrivit termenilor Actului Indiilor de Vest din 1967
care a arătat ca Marea Britanie exercita un control cu privire la străini și la problemele de
apărare. Totuși, asemenea state au fost capabile și au reușit să-și cucerească independența.
Uniunea Europeană este o asociație formată din 27 de state care au dat naștere la o
multitudine de instituții comune și pentru care orice decizie este literă de lege.
c. Dezvoltarea structurii de stat
Statul de drept, atât cel unitar cât și cel federal se caracterizează printr-o
multitudine de trăsături printre care și separarea puterii în stat -limitarea celor trei puteri-.
Filosofii greci au formulat o viziune normativă a lucrurilor. Despre dezvolatarea
structurii de stat a scris și savantul și filosoful grec, Aristotel, care în celebra sa lucrare,
„Politica”, constată existența unui stat și a unor organe diferite cu atribuții precise, precum:
Adunarea Generală, Corpul Magistraților(Funcționarilor) și Corpul Judecătoresc. Se observă
că Aristotel a realizat imaginea unui stat care nu are nici o legătură cu principiul separării
puterilor în stat. Structura de stat s-a dezvoltat foarte rapid, în principal după căderea
comunismului și intrarea pe un făgaș normal numit democrație. În cadrul Războiului Rece,
România a devenit stat mediator între Marile Puteri și asta a ajutat-o ca după trecerea la
democrație să aibă un avantaj pe plan internațional. Democrația a avut un demers greu și
complex de dezvoltare în teritoriul țării noastre, însă nu s-a renunțat nicio clipă la acest ideal.
Astfel România a aderat în anul 2005 la Uniunea Europeana din care făceau parte Marile
Puteri, iar în 2017 aceasta s-a integrat alături de țările vecine în NATO. Aceste alianțe i-au

2
STRUCTURA DE STAT. FORMELE DE GUVERNĂMÂNT. REGIMURILE POLITICE, autori Vasile – Sorin Curpăn
Cosmin-Ştefan Burleanu
adus atât beneficii cât și părți negative date de oamenii politici care nu au știut ce rol impotant
poartă în acest complex demers. România se dezvoltă și în prezent, însă cetățenii au
numeroase nemulțumiri și încearcă să le rezolve și să formeze România de altădată ca un
Ideal. Toate noile legi implementate încearcă să aducă România pe un făgaș normal, astfel
oamenii politici ar trebui să ia exemplu atât al strămoșilor nostri cât și al altor personalități
politice internaționale.
d. „Puterea” structurii de stat
Încă din Antichitate structura de stat a însemnat un obiectiv principal în formarea
statelor. Înainte de a se forma statele medievale românești, România era împărțită în
voievodate și cnezate, dar totodată avea și o structură administrativă, politică, militară. Astfel
prima Constituție a României din anul 1866 a avut ca reper Constituția belgiană care avea ca
primă caracteristică separarea puterilor în stat. Acest lucru a evoluat rapid și a reprezentat o
emblemă a statului, existând și momente în care nu s-a ținut cont de aceasta, instaurarea
regimului Comunist și demersul acestuia pe teritoriul țării. Odată cu Revoluția din 1989 și
instaurarea democrației a apărut o nouă Constituție, cea din anul 1991, care a adus după ea și
schimbarea regimului politic transformându-l din comunist în democratic și astfel revenind la
regula separării puterilor în stat. În prezent structura de stat reprezintă o piesă importantă în
dezvoltarea statelor, determinând formarea marilor puteri - SUA, Rusia-. Dacă luăm în
considerare cele două concepte, democratic și totalitarism, putem observa că regimul care și-a
pus amprenta în istoria țărilor a fost regimul democratic deoarece strcutura de stat a însemnat
foarte mult. Puterea structurii de stat poate dăuna atunci când este folosită în exces; de
exemplu după Revoluția de la 1989 când structura politică a făcut un salt uriaș și important și
a adus după sine schimbări majore care au influențat în mod pozitiv libertatea cetățeanului.
Deci nu vom putea compara niciodată anii 1994 când structura politică și libertatea tuturor era
la început, cu anii prezenți în care într-o oarecare măsură se abuzează excesiv de putere având
scopuri nu tocmai bine intenționate, ducând astfel libertatea într-o zonă de disconfort.
În prezent așa numita putere a statului se dezvoltă încet dar sigur, însă uneori are
tendința de a abuza de putere. Această putere a statului este dată oamenilor politici de către
cetățenii care merg la vot și își aleg conducerea pentru următorii ani. Astfel în semn de
mulțumire și nu numai conducerea ar trebui să respecte drepturile și libertățile cetățenilor și să
încerce să își consolideze întai această relație iar mai apoi să aibă acea putere națională și
internațională.
Puterea structrii de stat există și se dezvoltă, însă prioritatea esențială a acesteia ar
trebui să fie cetățeanul și mai apoi dezvoltarea și nu să se meargă pe principiul „ochi pentru
ochi și dinte pentru dinte” sau să se „calce peste cadavre” pentru atingerea obiectivului.
e. Relația dintre cetățeni și structura de stat
Individul reprezintă pionul principal în societate având drepturi și responsabilități.
Între aceste două concepte trebuie să fie întotdeauna o egalitate pentru a fi în concordanță cu
regimul politic al statului.
Cetățeanul a jucat un rol important în dezvoltarea structurii de stat deoarece este
principalul reprezentant al statului care a primit dreptul de a-și alege conducere în funcție de
diferitele principii după care se coordonează. Dreptul la vot i-a oferit individului dreptul de
a-și alege odată conducatorul și totodată structura de stat care ar crede el că ar avea beneficii
în ceea ce privește modernizarea. Cetățeanul și-a spus mereu părerea, exemplu cel mai bine
conturat fiind Revoluțiile ce au zdruncinat lumea încă din anii 1821, 1848, 1989 și până în
prezent, adică sfârșitul anului 2016 prin „Revoluția” Ordonanței de Urgență. Nemulțumirile
românilor sunt din ce în ce mai numeroase însă încearcă sa coopereze cu oamenii politici
pentru a le rezolva. Individul a avut mereu un rol importat în organizarea statului, deoarece a
fost privilegiat cu numeroase drepuri și libertăți pentru a forma o relație de concordanță cu
statul. Pentru dezvoltarea statului așa cum își dorește statul pe deoparte căt și cetățeanul pe
cealaltă parte, ar trebui ascultate toate ofurile și să se formeze un guvern în așa fel încât să
mulțumeasca pe toată lumea și să aducă progres țării și nu regres. Mereu a contat părerea
cetățeanului și toate legile au putut fi schimbate atunci când cetățenii au considerat că oamenii
politici abuzează de putere sau din motive întemeiate nu își dau seama de posibilitatea de a
aduce beneficii statului.
Am putea spune că uneori atât cetățenii cât și oamenii politici abuzează de putere;
cetățenii prin toate manifestătile la care participă atunci când le este făcută o nedreptate și nu
numai, iar oamenii politici atunci când se gândesc doar la binele lor atunci când vine
momentul de luare a unor decizii foarte importante pentru cetățeanul de rând sau pentru
relațiilor internaționale ale tării.
f. Sistemul partidist
Familiile politice sunt ansambluri de valori și tradiții comune ale unor partide
politice din diferite state care se recunosc reciproc și participă la o coordonare regională și
internațională a activităților lor. (Abraham, 2006)
Există atât partide de dreapta cât și partide de stânga. Partidul politic de dreapta
reprezintă acel segment care are idei conservatoare, capitaliste, religioase, libere, opuse celui
de stânga. Forma de dreapta are idei despre dezoltarea culturii naționale dar și despre
dezvoltarea statului modern. În România au triumfat atât partidele de dreapta cât și de stânga
care si-au pus într-o mică sau mare măsură amprenta asupra existenței românilor. Primele
partide au început odată cu instaurarea României Mari și au continuat până în prezent. Primul
partid politic a fost PNL urmat de Partidul Conservator, Partidul Țărănesc etc. și continuând
din anul 1944 cu partide comuniste, Partidul Muncitoresc Român, Mișcarea Legionară etc.
Principalele partide politice din prezent sunt: PNL, PSD, ALDE etc. Acestea au un rol
important în dezvoltarea noastă aducând în fiecare moment noutăți cu privire la regimul
juridic. Partidele din ziua de astăzi sunt formate în scop democratic, respectându-și principiile
și ajutând guvernarea în a lua decizii și a stabili ordinea publică în favoarea cetățenilor pentru
a le crea acestora condiții adecvate. Părerile cetățenilor diferă, însă cu toate acestea ne aflăm
într-un raport de interdependență cu partidele, respectând legile și primind beneficii pentru
acestea. Sistemul electoral le dă posibilitatea cetățenilor de a-și alege propria guvernare și
totodată regimul juridic care îi va guverna.