UNITATEA 6 [OBIECTUL PSIHOLOGIEI]

UNITATEA 6: Obiectul Psihologiei

Sinteză

 De la naşterea sa în 1879 şi până în prezent au fost propuse mai multe perspective cu

privire la obiectul specific al psihologiei. Din nefericire, condiţia de fragmentare
ştiinţifică a domeniului continuă să persiste, acest fapt putând fi interpretat în mai multe
feluri:
1. Psihologia este încă o ştiinţă tânără, aflată într-un stadiu pre-paradigmatic,
asemeni chimiei înainte de Lavoiser sau a biologiei înainte de Charles Darwin;
2. Psihologia este o ştiinţă pluri-paradigmatică, această condiţie fiind de aşteptat dată
fiind complexitatea minţii.

 Printre cei mai importanţi factori care au întârziat cristalizarea unui consens în cadrul
comunității academice cu privire la obiectul unitar de studiu al psihologiei amintim:

Problema ontologică a psihicului. Trebuie spus ca în prezent există o multitudine de

perspective metafizice furnizate de filozofi, neurobiologi și psihologi cu privire la legătura
existentă între minte și materie (pentru o introducere vezi spre exemplu Heil, 2000; Kim,
2010). Dacă până la începutul secolului XX majoritatea gânditorilor erau dualiști, urmând în
mare parte teza metafizică propusă de Descartes, ultimii 100 de ani au cunoscut un avânt
extaordinar al materialismului, cu precădere în forma sa fizicalistă. Din nefericire, fenomenul
conștiinței fenomenale este încă departe de a fi elucidat de către știință (Levine, 1983,
Chalmers, 1995), motiv pentru care statutul ontologic al minții rămâne o problemă deschisă.

Problema gnoseologică, compusă din:

1. Problema complexității psihicului. Chiar și în condițiile în care considerăm
psihicul o sumă de stări sau procese care emerg din dinamica evenimentelor
cerebrale, ne confruntăm cu un obiect extrem de complex (poate cel mai complex
din întreg universul cunoscut omului). În consecință, o știință matură care poate
face predicții fine asemeni fizicii este imposibilă în prezent, întrucât psihicul este
produsul final al mai multor paliere de existență care pornesc de la dinamica
particulelor elementare și se sfârșesc în spațiul instituțiilor sociale și al culturii.
2. Existența unor divergențe inter-paradigmatice. Încă de la începutul secolului
trecut s-au crisalizat școli de gândire în psihologie care s-au închis aproape
ermetic. Astfel, dacă paradigma psihanalizei promova ca obiect de studiu
inconștientul uman, behavioriștii americani considerau că psihologia trebuie să fie
o știință a comportamentului care recurge doar la date obiective, investigabile la
persoana a III-a (Watson, 1913). Spre jumătatea secolului au apărut, desigur, și alte
școli în psihologie care au contestat atât obiectul propus de aceste paradigme, cât și
metodele utilizate pentru a îl investiga. Astfel au luat naștere curentul umanist și
paradigma cognitivistă care continuă să domine în prezent spațiul academic anglo-
saxon.
3. Existența unor divergențe intra-paradigmatice. Divergențele existente între
paradigme s-au transportat cu timpul și în interiorul lor. Pentru a oferi doar câteva
exemple, psihanaliza clasică a lui Freud s-a rupt cu timpul în mai multe curente
precum psihologia analitică a lui Jung sau cea individuală a lui Adler. În mod
similar, behaviorismul normativ metodologic al lui Watson a dat naștere unor
curente neo-behavioriste precum cel radical al lui B.F. Skinner sau cel teleologic al

1
 UNITATEA 6 [OBIECTUL PSIHOLOGIEI]

lui Tolman. Chiar și în prezent asistăm în cadrul psihologiei cognitive la

fragmentări importante, începutul anilor ’90 dând naștere psihologiei evoluționiste
dezvoltată de Tooby și Cosmides (1989,1990a, 1990b, 1992), Pinker (1994) sau
Buss (1989). La răspântia dintre milenii s-a afirmat de asemenea curentul
“cogniției încorporate” (pentru o trecere în revistă vezi Shapiro, 2010) care își
propunde să depășească analogia computaţională avansată de psihologia cognitivă
clasică.
4. Caracterul ermetic al paradigmelor. Asemeni populaţiilor de organisme
biologice care ajung cu timpul să dea naştere unor noi specii după ce devin izolate,
paradigmele psihologiei au edificat adevărate “bariere reproductive” între ele. În
consecinţă, fiecare şi-a dezvoltat în jurul unui nucleu metafizic propriu un jargon
specific cât şi un set de instrumente şi metode caracteristice pentru a investiga
obiectul propus. Rezultatul direct al acestui proces îl reprezintă fragmentarea
disciplinei, cercetătorii fiind rareori dispuși să colaboreze. Situație în sine, totuși,
nu trebuie văzută printr-o optică nefavorabilă, întrucât o astfel de fragmentare are
de asemenea menirea de a face fiecare curent în parte să aprofundeze o anumită
dimensiune specifică a minții umane pe direcția unei abordări reducționiste (Zlate,
2000, pp. 80-81).

 Pentru a avea o înțelegere completă asupra psihicului este necesară abordarea sa într-o
manieră pluri-paradigmatică. Altfel spus, fiecare perspectivă în parte ne furnizează o
imagine statică care poate constitui un întreg coerent doar prin uniune cu alte imagini.

Bibliografie

Buss, D. (1989). Sex differences in human mate preferences: Evolutionary hypotheses tested
in 37 cultures. Behavioral and Brain Sciences, 12, 1-49
Chalmers, D.(1995). Facing up to the Problem of Consciousness, Journal of Consciousness
Studies 2, pp. 200-219.
Kim, J. (2010) Philosophy of Mind (3rd edition), Westview Press.
Levine, J. (1983). Materialism and Qualia: The Explanatory Gap, Pacific Philosophical
Quarterly 64, pp. 354–361.
Pinker, S. (1994) The Language Instinct. Harper.
Shapiro, L. (2010) Embodied Cognition, Routledge.
Tooby, J. & Cosmides, L. (1989) „Evolutionary psychology and the generation of culture, part
I. Theoretical considerations”. Ethology and Sociobiology 10: 29-49.
Tooby, J. & Cosmides, L. (1990a) „The past explains the present: emotional adaptations and
the structure of ancestral environments” Ethology and Sociobiology 11:375-424.
Tooby, J. & Cosmides, L. (1990b) „On the universality of human nature and the uniqueness
of the individual: the role of genetics and adaptation” Journal of Personality 58:17-67.
Zlate, M. (2000) Introducere în Psihologie (ediția a 3-a), Editura Polirom, Iași.