Elaborarea

metodică
pentru studenţii f-tea medicina generală c.IV.

Tema:

Piodermite

Efectuată de asistentă universitară

Catedra dermatovenerologie
Nina Fiodorova
Scopul: de a efectua diagnosticul prezumtiv, definitiv, tratamentul şi măsuri
de profilaxie pentru bolnavi cu piodermite.

După factorul etiologic piodermite se împart în stafilocociile,

streptocociile şi afecţiunile mixte.

I. Infecţii cutanate foliculare (stafilococii cutanate) sunt

clasificate în:
1. Foliculitele: superficiale – impetigo Bockard şi profunde –
sicozis vulgar.
2. Peri-foliculitele – furuncul, furuncul antracoid.
3. Infecţii ale glandelor sudoripare – hidrosadenita supurativă,
abcsese multiple ale glandelor sudoripare ecrine ale nou-
născuţilor şi la sugari.
4. Stafilococii ale pielii glabre – pemfigus nou-născuţilor,
eritrodermia Ritter von Rittersheim.

1. a. Foliculitele superficiale – impetigo Bockardt este o

inflamaţie supurativă, produsă de stafilococul auriu, limitată la ostiumul foliculului
pilos. Se caracterizează prin apariţia de pustule superficiale, înconjurate de un
halou eritematos. Evoluează spre crustificare şi se vindecă fără cicatrice. Se
localizează pe faţa, scalp şi extremităţi. Diagnosticul diferenţial se face cu
foliculitele de alţi germeni.
b. Foliculitele profunde – sicozis vulgar.
Leziunile caracteristice sunt papulo-pustule inflamatorii centrate de un fir de păr,
uneori confluate în plăci. Leziunile pot deveni exudative şi se acoperă de cruste
melicerice. Se vindecă fără cicatricii. Apar la bărbaţi adulţi la nivelul bărbii şi
musteţilor, deseori pe teren seboreic. Diagnosticul diferenţial se face cu sicozis
micotic, kerion Celsi, lupusul vulgar.
2. Perifoliculitele
a. furuncul este o infecţie foliculară şi peri-foliculară cu evoluţie spre
necroză produsă de stafilococul auriu. Se constituie o tumeficaţie inflamatorie,
profundă, devenind fluctuentă. Se elimină burbionul, lăsând o ulceraţie
crateriformă care se vindecă cu cicatrice. Apar mai des pe faţă, gât, braţe, fese,
regiunea anogenitală şi este însoţit de febră, dureri locale. Pot fi unice şi multiple
(furunculoză); furuncul localizat în regiunea nazogeniană se poate însoţi de edem
marcat, frecvent se complică cu tromboflebita sinusului cavernos.
b. furuncul antracoid este o infecţie stafilococică profundă a unui
grup de foliculi piloşi adiacenţi cu localizarea frecvent pe ceafă, umeri, coapse.
Leziunea este foarte dureroasă şi debutează cu un placard inflamator indurat. După
câteva zile la suprafaţa placardului apar numeroase pustule foliculare. După
eliminarea puroiului şi a burbioanelor, rămân orificii multiple „în stropitoare” sau
un crater profund, antractuos. Se asociază cu limfangită şi limfadenită. Se vindecă
cu formarea unei cicatrice neregulate.
3. Infecţii ale glandelor sudoripare
a. hidrosadenita supurativă – este o stafilococie cronică,
recidivantă ale glandelor sudoripare apocrine de la nivelul axilelor uni- sau
bilaterale, mai rar din alte teritorii. Apare mai des la femei, după pubertate, mai
frecvent la adulţi. Se formează noduli subcutanaţi, fermi, care pot ulcera. Prin
fistule drenează o secreţie formată din exudat seros, puroi şi sânge. Se vindecă cu
cicatrici vicioase. Diagnosticul diferenţial se face cu scrofuloderma, actinomicoză,
granulomul inghinal etc.
b. abcese multiple ale glandelor sudoripare ecrine
ale nou-născuţilor şi la sugari – este afecţiunea rară, care se
întâlneşte la copii până la un an şi se caracterizează prin papulo-noduli eritematoşi
dermici, cât un bob de mazăre cu localizarea la nivelul extremităţii cefalice şi
regiune fesieră. Se asociază cu pustule superficiale de porită şi periporită
(veziculo-pustuloză – o inflamaţie limitată la ostiumul ale glandelor sudoripare
ecrine). Ulcerează central şi elimină puroi. Se vindecă cu cicatricii. Se deosebesc
de furuncule prin paucitatea fenomenelor inflamatorii şi absenţa sensibilităţii
locale.

4. Stafilococii ale pielii glabre.

a. impetigo bulos – produs de stafilococ şi este mai frecvent la
nou-născuţi şi sugari, când în apropiere plicilor apar bule flasce sau tensionate cu
dimensiuni diverse, înconjurate de un halou eritematos, cu conţinutul seros. Bulele
se erodează. Bolnavul are febră, adenopatie. Se vindecă fără cicatrici.
b. pemfigus nou-născuţilor se caracterizează prin bule flasce, cu
dimensiuni diverse, apoi eroziunile, fără tendinţa spre crustificare. Manifestătile
clinice apar la 3-15 zi după naştere şi se localizează pe abdomen, extremităţi, spate,
în plici. Se asociază cu febră, omfalită, otită, septicopiemie etc.
Diagnosticul diferenţial se face cu pemfigusul luetic, epidermoliză buloasă.
c. ertrodermia Ritter von Rittersheim – este o dermatită
exfoliativă a nou-născutului, determinată de o infecţie cu stafilococ auriu
hemolitic, cel mai des de tipul fagic 71 şi apare sporadic sau în cursul epidemiilor
stafilococice în creşe. Se caracterizează printr-o hiperemie intensă periorificială
care se extinde rapid (stadiul eritematos), cuprinzând întreg tegumentul. Se
produce o exfoliere generalizată (stadiul exfoliativ). Epidermul se detaşează uşor la
frecare sau apăsare (semnul Nicolski pozitiv), lăsând suprafeţele denudate, roşii,
lucitoare. Apar bule mari cu febră. Copii prezintă somnolenţă, vomă, diaree, febră.
Diagnosticul diferenţial se face cu impetigoul bulos, boala Leiner-Moussous,
eritrodermia ihtioziformă.
 Manifestări cutanate de etiologie predominant
streptococică (nefoliculare).

Clasificare.
1. Eritematoase – erizipel.
2. Buloase – impetigo, torniolă.
3. Erozive şi ulceroase – intertrigo, ectima.
4. Scuamoase – pitiriasis alb al feţei.
1. Streptococii eritematoase – erizipel – este o dermoepidermită
acută cu interesarea limfaticelor reticulare ale dermului, determinată de
streptococul beta-hemolitic din grupul A. Se caracterizează prin frisoane şi febră,
cefalee, greaţă, ce se asociază cu edem şi eritem a zonei afectate, bine delimitată,
care se acoperă uneori de vezicule sau bule. Pacientul acuză dureri şi prurit. Se
asociază adenopatie regională. Se localizează la faţă, scalp, membrele inferioare
etc.
2. Streptococii veziculo-buloase.
a. Impetigo Tilbury-Fox – este o infecţie cutanată superficială,
veziculoasă, cea mai contagioasă, care afectează mai des copii de vârstă şcolară şi
preşcolară. Contaminarea se face prin cale directă şi indirectă, poate fi primitivă şi
secundară. Se manifestă prin vezici sau bule (flictene) cu conţinutul sero-purulent,
pe bază eritematoasă, care se rup cu formarea eroziunilor şi lasă suprafeţe
denudate. Prin uscare exudatului se formează cruste galben-brune (melicerice)
Erupţia are un caracter inflamator şi prezintă tendinţa la extindere prin
autoinoculări. Semnele subiective sunt prurit şi senzaţii de arsură.
b. impetigo bulos – produs de stafilococ şi este mai frecvent la nou-
născuţi şi sugari, când în apropiere plicilor apar bule flasce sau tensionate cu
dimensiuni diverse, înconjurate de un halou eritematos, cu conţinutul seros. Bulele
se erodează. Bolnavul are febră, adenopatie. Se vindecă fără cicatrici.
c. Turniola sau paronichia microbiană se caracterizează
prin apariţia flictenei la nivelul repliul unghial care este eritematos, edematos,
dureros la palpare şi cu conţinutul purulent. La presiune sau după incizie, din
repliul unghial se exprimă puroi. Se asociază cu febră, frisoane, adenopatie.
Secundar poate apărea distrofia unghială. Apariţia bolii este favorizată de
traumatisme acute, iritaţii cronice sau dermatoze preexistente. Diagnosticul
diferenţial se face cu paronichiile de alte etiologii (micotice, herpetice, psoriazice
etc).
d.Cheilita angulară (perleş streptococic). Se localizează
la nivelul comisurii labiale, care afectează copii preşcolari şi şcolar. Debutează cu
vezicule pe fond eritematos, apoi apar fissuri comisurale dureroase, care se acoperă
cu cruste melicerice. Trebuie deosebită de perleşul candidozic.
 3.Streptococii erozive şi ulcerative.
a.Intertrigo streptococic – localizat mai frecvent în
spaţiul retroauricular, poate fi găsit şi la nivelul altor plici. Se caracterizează prin
eritem difuz şi edem al celor două suprafeţe ale pliului, la care se adaugă vezicule
ce devin eroziuni zemuinde, pe alocuri acoperite de cruste melicerice. Se observă
prurit intens. În fundul pliului se observă fisuri dureroase. Diagnosticul diferenţial
se face cu intertrigo provocate de levuri, cu epidermofiţia inghinală.
b.Streptococia papulo-erozivă este caracteristică
pentru copii sugari cu igiena deficitară, diaree şi se manifestă prin afectarea feselor,
coapselor, perineului, scrotului. Apar papule de un bob de mazăre, înconjurate de
un halou eritematos. Pe suprafaţa se formează flictene, care se erodează uşor şi se
acoperă cu cruste, asemănător cu papulele sifilitice erozive.
c.Ectima – este o infecţie piogenică mai profundă, care se
ulcerează şi se acoperă cu cruste. Se întâlnesc în persoane debile, diabetice,
subnutrite, mai frecvent la copii, fiind favorizată de igiena deficitară şi de leziuni
cutanate preexistente. Debutează sub forma unor mici bule sau pustule pe o bază
eritematoasă. Leziuni se ulcerează, se acoperă cu cruste, care se îndepărtează cu
greu, lăsând o ulceraţie plină cu puroi galben-verzui. Poate fi unică sau multiplă.
Diagnosticul diferenţial se face cu sifilidele pustuloase secundare şi ulceroase
terţiare.
4.Streptococii scuamoase – pitiriasis alb al fieţii este întâlnit
la copii pe obraji, sub forma unei descuamaţii fine difuze sau în plăci mici de
dimensiuni 1-2cm. Erupţia sub acţiunea soarelui vara se rezorbă în macule
depigmentate (leucomelanodermia).

III.Stafilo-streptocociile cutanate
Impetigo vulgar – este afecţiune provocată de stafilo-
streptococi şi se caracterizează prin apariţia flictenelor, cu conţinutul seros şi apoi
purulent, care se acoperă cu cruste de culoarea galben-verzue. Se localizează la
nivelul nasului, periorbicular, scalpului etc. Se vindecă cu macule pigmentate.

Diagnosticul se confirmă cu datele anamnestice.

1. Condiţii de ordin general: bolile metabolice – diabet, obezitate, alcoolismul,
tulburări de nutriţie, carenţe vitaminice etc.; bolile de sistem care se însoţesc de
imunosupresie – leucoze, reticuloze etc; deficitele imunitare congenitale sau
câştigate, tratamente prelungite cu corticoizi sau medicamente imunosupresive.
2. Factori locali – hipersudoraţia, maceraţia, iritanţi fizice şi chimice.
3. Durata maladiei pentru determinarea formei clinico-evolutive: forma acută
sau cronică-recidivantă.
4. Date epidemiologice: sursa de infecţie, contacte, căile de infectare (directe şi
indirecte).
 Diagnosticul clinic se confirmă cu cel paraclinic.
În forme cronice-recidivante se face însămânţare pe medii selective pentru
depistarea agentului patogen şi determinarea sensibilităţii la antibiotice.

Principiile de tratament.
I. Terapia generală:
1. antibiotice în stafilocociile severe, cu manifestările clinice multiple; în
streptocociile diseminate.
2. imunoterapia specifică şi nespecifică în formele cronice şi recidivante;
3. proceduri fizioterapeutice (CFÎ, RUV).
II. Tratamentul local
1. Antiseptice, dezinfectante, coloranţii anilinici – albastru de metilen, liquori
Castellani pentru stadiul de zemuire.
2. Pomezi şi creme cu antibiotice (Baneocină, Bactroban, Gentamycinn etc)
pentru stadiul de crustificare (în formele mixte, microbiene şi candidozice –
Triderm, Neo-Tridermin, Pimafucort etc.)
3. Keratoplastice în stadiul de infiltraţie (ihtiol, levamicol etc.).