UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

TEHNOLOGIA SUBSTANTELOR
ORGANICE

TEMA PROIECT: METAN

Profesor:

Student:

1
 Metanul

Metanul (CH4) este o hidrocarbură saturată, componentul principal al gazelor

naturale.
Acesta este un gaz incolor, fara miros, mai usor decat aerul. Este foarte putin solubil in
apa (sub 1%), dar solubil in alcool si eter.
Arde cu flacara putin luminoasa, cu degajare mare de caldura. Un amestec mare da
metan si oxigen sau aer explodeaza in prezenta unei scantei. Asa se explica exploziile care se
produc uneori in minele de carbuni, unde se gasesc cantitati insemnate de metan.
Prin arderea metanului cu cantitati reduse de aer, rezulta, dupa conditiile de reactie,
carbon si vapori de apa sau oxid de carbon si hidrogen:
2CH4 + O2 = 2CO + 4H2

In laborator metanul se poate prepara prin reactia dintre apa si carbura de aluminiu
(metoda Moissan):

Al-4C3 + 12H2O = 3CH5 + 4Al(OH)2

intr-un dispozitiv de preparat gaze la cald. Si carbura de beriliu formeaza cu apa, in mod
preponderent, metan.

O alta metoda de laborator este descompunerea acetatului de sodiu (sau de potasiu) prin
incalzire calce sodata (metoda Dumas):

CH3-COONa + NaOH = CH4 + NaCO3

Proprietăţi importante ale metanului

- este un gaz incolor, inodor, mai uşor decât aerul1;

- se lichefiază foarte greu, motiv pentru care se poate transporta prin conducte sub
presiune.

- este insolubil în apă, întrucât legăturile C-H din molecula metanului sunt nepolare;
apa este un compus polar şi, astfel, lipsind atracţiile electrostatice, moleculle de metan nu
vor fi înconjurate de un roi de molecule de apă, deci nu se dizolva în aceasta. Datorită
acestei proprietăţi, metanul poate fi păstrat sub apă fără pierderi însemnate de substanţă;

- este solubil în alcool, eter şi benzen.

1 = datorită greutăţii moleculare mai scăzute a moleculei CH4 (12 + 4 x 1 = 16) faţă de moleculele oxigenului O2 (2 x 16 =
32) şi azotului N2 (2 x 14 = 28), din care a compus aerul .

2
 - arde cu flacără puţin luminoasă, cu degajare mare de căldură (v.2.2a); totuşi, un
amestec mare de metan şi oxigen sau aer (gaz grizu) explodează în prezenţa unei scânteie
(din acest motiv, în mine, lămpile aprinse sunt prevăzute cu pânze metalice, care
înconjoară flacăra)

- se găseşte în zăcăminte naturale, în stare destul de pură.

Procese chimice ce au loc. Reacţiile metanului (CH4)

1. Reacţia de clorurare (+Cl2)

CH4 →CH3Cl→CH2Cl2 →CHCl3 → CCl4

2. Reacţie de ardere

a) completă: CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O + căldură (Q)

b) incompletă2: CH4 + O2 = C + 2H2O

3. Reacţie de oxidare

a) pentru producerea aldehidei formice: CH4+O2 → CH2O + H2O (condiţii: t = 400-

600°C, catalizatori oxizi de azot):

b) cu vapori de apă: CH4 + H2O ↔ CO +3H (condiţii: t = 300-1000°C, catalizator Ni

Raney)

4. Reacţia de amonoxidare (condiţii: t = 1000°C, catalizatori de platină)

CH4 + NH3 + 3/2O2 → HCN + 3H2O

5. Reacţia de descompunere termică

a) pentru obţinere a acetilenei: 2CH4 → CH≡CH +3H2 (condiţii: t = 1500-3000 °C)

b) pentru obţinere a negrului de fum: CH4 → C + 2H2 (condiţii: t = 6000 °C)

Intrebuintarile metanului sunt multiple si interesante, in special in industria chimica

pentru care metanul este una din cele mai valoroase materii prime.
Chimizarea metanului se poate realiza pe urmatoarele cai:

1) Prin piroliza, se obtine negru de fum de calitate superioara, care poate fi folosit in
industria cauciucului, a cernelurilor de tipar, a lacurilor si vopselelor negre, etc. La
temperaturi de peste 13500 C in anumite conditii, se obtine acetilena.
2) Prin oxidarea partiala a metanului se obtine, gazul de sintezadin care se pot fabrica:
alcool metilic, alcooli superiori, benzine de sinteza. Prin oxidarea catalitica a metanului

2 = fenomen nedorit în arzătoare, deoarece produce mai puţină căldură (reacţionând doar o moleculă de oxigen, nu se
produce CO2); se foloseşte, totuşi, în scopul producerii industriale a negrului de fum

3
 rezulta la 600-7500 C formaldehida. Hidrogenul separat din gazul de sinteza poate folosi la
fabricarea amoniacului, a unor ingrasaminte chimice, etc.

Utilizări ale produselor finite

Metanul este un combustibil larg utilizat, însă în prezent se pune accent pe transformarea lui
într-o serie de compuşi chimici de mare importanţă practică (obţinuţi din reacţiile sus-
evidenţiate), precum:

a) Clorură de metil (clorometan): CH3Cl – utilizat drept agent frigorific

Clorură de metilen (diclorometan) CH2Cl2– utilizat drept dizolvant (inclusiv pentru

vopsele) şi degresant.

Cloroform (triclorometan/clorură de metin): CHCl3– utilizat mai ales în medicină drept

anestezic sau narcotic

Tetraclorură de carbon (tetraclorometan): CCl4– utilizat drept solvent şi lichid de

umplere a stingătoarelor de incendiu

b) Negrul de fum:– folosit în industria de prelucrare a cauciucului (anvelopelor), la

prepararea cernelurilor tipografice, unor vopseluri negre, obţinerea grafitului de mare
puritate.

c) Aldehida formică (formalhehida/metanal/alhehida metilică/oxid de metilenă): CH2O –

folosit la obţinerea de răşine sintetice, prin condensarea fenolului (novolac – folosit în
industria lacurilor; bechelită – folosit pentru confecţionarea unor obiecte tehnice sau de
uz casnic), obţinerea formololului/formalinei (soluţie apoasă cu concentraţie de 37%,
întrebuintată ca dezinfectant şi antiseptic, pentru conservarea organelor/specimenelor
biologice).

d) Acidul cianhidric: HCN– folosit, în principal, la obţinerea fibrelor sintetice de tip

poliacrilonitril (folosit la fabricare fibrelor sintetice) şi a stiplexului (sticlă + plexiglas).

e) Acetilina: CH≡CH sau H-C≡C-H (reacţia 2.5a) – constituie baza pentru obţinerea unor
compuşi importanţi din industria chimică (aldehida acetică, acetona, clorura de vinil,
acetatul de vinil, vinilacetilena, nitrilul acrilic); de asemenea, este utilizat la sudura
oxiacetilenică și la iluminat.

O alta cale pentru valorificarea metanului o poate constitui utilizarea lui ca agent
energetic. Gazul metan este un combustibil superior carbunelui si chiar produselor petrolieres
la incalzitul cuptoarelor industriale el prezita avantaje din punmct de vedere tehnic si
economic: puterea calorifica mai mare, cheltuieli de exploatare si transport mult reduse, iar
cele de depozitare inexistente.