15. Cercetarea filosofica a culturii apare relativ tirziu, nu din cauza ca nu exista cultura.

Primele cercetari al acestui domeniu apar la sfirsitul secolului 19, inceputul secolului 20, atunci
cind societatea intra in era nocturna, deaceea este o perioada specifica.
Cultura reprezita totalitatea elementelor materiale si spiritualece apar in urma dezvoltarii umane
si transformarii naturii in societate.
Cultura se manifesta , atit la nivele materiale cit si la cele spirituale. Nivelul spiritual subintelege
totalitatea valorilor specifice omului, comunitatii. Nivelul material subintelege sistemul,
structura, nivelul, functionarea sectorului economic, politic, educational.
Cultura este formata din 2 elemente:
1.Elementul cognitiv, de cunoastere, reprezinta capacitatea omului, de a cerceta, si intelege
realitatea din mediu.
2.Elementul oxiologic, in urma cercetarilor formularii concluziilor, individul valorizeaza,
lucrurile importante pentru acesta, comunitate.
3. Elementul praxiologic, in urma judecatii elementele acestuia sunt folosite in practica.
4. Elementul creativ, elementul de baza fara care nu exista cultura.
5. Comunicarea-ce asigura continuitatea si legatura dintre culturi ai diferitor state, generatii,
epoci.
Cultura si natura
Cultura apare in urma implicarii omului in natura. Delimitarea naturii si culturii se exprima prim
traiectorie, momentul aparitiei omului. Natura este o forma de existenta ce nu depinde de vointa
umana. Omul nu influenteaza procesele si fenomenele naturii, ele sunt spontane. Pe cind cultura
este rezultatul omului, deseori este planificata, bine ghindita, structurata.
Cultura si civilizatia
Cultura şi civilizaţia formează o pereche conceptuală în toate construcţiile teoreticedezvoltate în
cadrul filosofiei culturii. Această relaţie constituie chiar una dintre temele majoreale disciplinei
noastre. Distincţia a fost utilizată încădin secolul al XIX-lea, dar consacrarea ei sedatorează lui
Oswald Spengler (1880-1936), care defineşte civilizaţia ca fiind faza de decădere aculturi. Într-o
viziune organicistă şi ciclică a istoriei, Spengler considera cultura un “organism”care, după
geneza sa, parcurge o fază de creştere şi de maturizare, caracterizată prin dezvoltarea plenară a
activităţilor spirituale (ştiinţă, artă, religie, credinţe, principii juridiceşi morale etc.).După aceste
faze urmează faza de ecădere, când cultura se “cristalizează” în forme stilistice îngheţate, se
ofileşte şi se transformă în civilizaţie, fază în care predomină maşinismul, spiritul mercantilşi
pragmatic, viaţa umană se tehnicizează, alte caracteristici fiind ireligiozitate a mediului social,
ranzacţionarea valorilor morale, lipsa de ideal spiritual etc.
Cultura si societatea
Cultura este implicată structural şi funcţional în toate interstiţiile unei societăţi. Teoreticienii fac
astăzi o distincţie clară între creştere economică (acumulare tehnologică, eficienţă etc.) şi
dezvoltare socială (concept care angajează toate structurile unei societăţi). Fără o paradigmă
culturală adecvată, infrastructură tehnică de împrumut a unei societăţi nu poate funcţiona
adecvat. Determinismul tehnologic este implicat într-unul social şi cultural global. De aceea este
necesară căutarea unor soluţii proprii de dezvoltare, în acrod cu modelele culturale locale.
O condiţie pentru stimularea schimbării rezidă în disponibilitatea unei culturi la noi experienţe
spirituale, printr-o diferenţiere suficientă în condurile şi formele sale. Densitatea culturală este o
condiţie fără de care o societate nu poate produce modernitatea.
16. Filosofia moralei

Valori morale- sunt intruchipate in trairi ale omului, binele, prietenia, dragostea, culturismul,
egoismul, reciprocitatea.Aceasta face parte din categoria valorilor spirituale.
 Buddha
1. Adevarul despre durere-sunt urmatoarele tipuri de durere:nasterea, boala, moartea,
legatura cu persoana neiubita, despartirea cu persoana iubita.
2. Cauza durerii-dorintele si nerealizarea acestora
3. Eliberarea de durere-renuntare la dorinte, poate duce la oprirea ciclurilor intre moarte si
nastere,.
4. Cararea nobila cu 8 brate- reguli de conduita
 Confucius
El pledeaza pentru a reinoi antichitaii, pentru conducerea unei societati, acesta trebui sasi
cunoasca trecutul.
Principiul de baza este jeni(omenie). Junzi este omul nobil, omul care este interesat cu
capacitatea de a cunoaste. Rituri-ceea ce reprezinta reguli de conduita umana.
Principiul USIAO-legatura relatiilor si atitudinilor(parinte copil, inferior-superior, frate-sora) se
bazeaza pe o stima extraordinara.
 Muhhamed
Consta in atribuirea pilonilor islamici
1. Exista doar un dumnezeu allah
2. Rugaciune 5 ori pe zi
3. Perilinajul-fiecare musumal e obligat sal faca macar odata in viatsa, doar sei ce nau
resure sufieciente, sunt scutiti
4. Postul-30 de zile
5. Pomana aducerea in dar bani pentru zile de nastere, nasterea copiilor.
6. Djihatu-razboiul sfint

17.Evolutia sociala a muncii

Evolutia de la uneltele cioplite din pietre si lemn, utilizate in antichitate, omul ajunge sa utilizeze
manufacturi, asociatii de manufactori, fabrici si uzine cu scopul de asi imbunatati calitatea
muncii, productivitatea acestei, calitatea bunurilor produse, serviciilor. Omul inventeaza,
descopera noi modalitati si tehnici, utilizat in procesul muncii.
Revolutiile tehnico-stiintifice
Incepind de la prima, de la utilizarea masinile pe aburi, omul trece la energie electrica, ca mai
tirziu sa descopere energie atomica.
Perioada contemporana reprezinta o noua era in dezvoltarea umana, astfel incit elementul decisiv
in procesul muncii o are informatia.
Odata cu industrializarea are loc trecerea a practicarii muncii.
Incepind cu anii 2000 are loc o revalorizare a muncii, astfel incit se apreciaza mult mai mult pe
unicitate, originalitate.
Munca mecanizata fiind introdusa cu scopul simplificarii actiunii umane, toate acestea devin o
povara pentru om.
18 Realitatite si tendintele in sfera ecomomica in sec. XXI
Proprietatea asupra mijloacelor de product ie este cea care formeazi obiectul discutiei dintre
diferite teorii economice. Proprietatea asupra bunurilor de consum nu este, practic, contestata.
Socialistii care ar vrea ca statul sa posede mijloacele de productie sint, evident, de acord ca
particularii sa posede personal bunuri de consum ca haine, bijuterii, automobile, barci cu motor
etc.
In economia contemporana, odata cu progresul tehnico-stiintific, cu sporirea considerabila si
diversificarea obiectului proprietatii, se Imbogateste structura raportului de proprietate.
Proprietatea evoIueaza, adaptindu-se noilor conditii, permitind dezvoltarea continua a economiei
de plata. Astfel, se accentueaza pluralismul formelor de proprietate, se intensifica raporturile de
competitie dintre formele proprietatii, are loc intrepatrunderea sferelor publica si privata ale
proprietatii. Constituindu-se proprietatea mixta, se amplifica interventia statului in economie. In
aceste conditii, drepturile de proprie-tate formeaza o parte tot mai importanta din regulile care
guverneaza majoritatea interactiunilor economice, decizind ce miscari economice trebuie facute.
Pluralismul formelor de proprietate creeaza premisele stimularii initiativei, ofera posibilitati
neingradite de actiune si optiune tuturor agentilor econornici, prin instrumentele si mecanismele
pietei. Revolutia manageriala determina trecerea puterii de decizie a controlului de la proprietari
la manageri, fapt reflectat si pe planul redistribuirii veniturilor. Cresterea interventiei statului in
economie isi face simtita tot mai mult prezenta prin parteneriat, in sensul transformarii statului
intr-un veritabil partener pentru intreprinzatori, integrindu-se organic in mecanismul economiei
de piata.
In prezent, o tendinta desalt de importanta in dezvoltarea economiei o constitute faptul ca ea se
bazeaza, din ce in ce mai mult pe cunoastere. In opinia lui A. Toffler, economia bazata pe
cunoastere, specifici societaiii postcapitaliste, este definita prin urmatoarele trasaturi:
I. Suprematia valorilor necorporale. Valoarea unei firme din economia industriala este data, in
primul rind, de elementele materiale, corporate din patrimoniu. In schimb, competitivitatea
implicit, valoarea unei firme din economia cunoasterii este determinata de capacitatea de a
dobindi, disemina si valorifica cunoasterea si informattile.
2. Demasificarea pietelor. Produsele si serviciile devin tot mai adaptate nevoilor specifice ale
unor nise sau chiar „particule" ale pietei. Demasificarea pietelor atrage demasificarea
marketingului, proces care deplaseaza economia dinspre omogenitate si nediferentiere catre
eterogenitate extrema.
3. Modificarea naturii muncii. Nonintesanjabilitatea munii si nevoia crescinda de expertize
specializate complexe se generalizea-za. Munca de rutina, repetitive programabila cedeaza teren
in fata muncii creative, nonrepetitive, abordind sarcini inedite.
4. inovatia este cheia succesului
5. revenirea la scara redusa
6. dereglementarea organizarii
7. integrarea sistemelor economice
8. informatizarea sistemelor economice
9. accelerarea ritumuli tranzactiilor si operatiunilor economice
19. Formele istorice de comunitate umana
Prima formă istorică de comunitate umană se naște - organizarea societății primitive bazate pe
rudenie, proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție, elemente comune ale culturii
primitive, limba, tradițiile, etc. Nevoia de o echipă stabilă de oameni capabili de acțiuni
concertate, conducerea continuă a economiei a generat necesitatea de a dezvolta forțelor de
producție și de tipul de subzistență. Metodă primitivă de producție corespunde cel mai bine
organizarea tribală de oameni. În acest stadiu de dezvoltare a societății echipei de producție ar
putea fi format numai pe baza de rudenie naturale și de gen, spre deosebire de un efectiv primitiv
a devenit echipa atat de stabil. Formează o comunitate etnică mare, caracteristice societății
primitive, un trib, care, de obicei, a constat din mai multe genuri. Triburi și bazat pe relații de
rudenie, de rudenie oameni. Omul face parte din tribul lui co-proprietar al proprietatii comune a
făcut și de a asigura participarea la viața publică. Prin urmare, tribul are aceleași caracteristici ca
genul. Fiecare trib avea nume propriu, teritoriu, de viață economică a comunității, limba,
obiceiurile, manierele, ritualurile religioase. Trebuie remarcat faptul că relațiile tribale au fost
larg nu numai în perioada de comunei primitive. Multe dintre caracteristicile inerente în astfel de
relații sunt păstrate într-o formă sau alta, și în timpurile moderne printre multe popoare din Asia,
America Latină și Africa. Dezvoltarea istorică a forțelor de producție și relațiile de producție a
dus la distrugerea relațiilor tribale. Descompunerea primitiv și apariția societății de clasă a
contribuit la apariția unei noi comunități istorice - națiunea. Nation ca o comunitate de oameni
formate cu apariția relațiilor de proprietate privată. Dezvoltarea de proprietate privată, schimb,
comerțul distrus vechile legături tribale, a creat o nouă diviziune a muncii și de clasă stratificare.
Principiu rudenie de a aduce oamenii făcut loc teritoriale. Nation este format din rude prin
naștere și de limbi tribale. Este cunoscut, de exemplu, că națiunea germană a fost format din
diferite triburi germanice, Polonia - slavă, etc. Pentru națiunea ca o comunitate istorica de
oameni caracterizate prin caracteristici cum ar fi un teritoriu comun, legăturile economice, o
limbă și cultură comună, etc. Originar din sclav și societate feudală, națiune și chiar format
salvate până în zilele noastre.

21. Individ si societate

Societatea, sau mai precis instituţia societăţii, reprezintă o magmă de semnificaţii imaginare
sociale, pe care o putem numi o lume de semnificaţii. Ea trebuie să îşi definească identitatea,
articulaţiile, raporturile cu obiectele pe care le conţine în orice moment. Fiecare societate se
defineşte într-un mod propriu, având la bază raporturile între natură şi cultură. De asemenea,
societatea mai are la bază şi nevoile şi dorinţele indivizilor care o compun, fără de care nu ar
putea exista lumea umană, colectivitate sau cultură.
În interiorul societăţii, indivizii dau naştere la relaţii între ei, fără ca individualitatea fiecăruia să
fie eliminată. Indivizii, din contră, creează fiecare prin raporturile în care sunt părţi, o
dimensiune transindividuală, care constituie originea şi fundamentul colectivităţii.
Membri unei societăţi, luaţi ca atare sau ca persoane sociale, instaurează prin interacţiunile dintre
ei lumea semnificaţiilor, prin care se recunosc ca atare, regulile de funcţionare a sistemului,
delimitează sferele colectivităţii şi ale individualului.4 Putem vorbi, în ceea ce priveşte individul
şi societatea de o ontogeneză a subiectului. Această ontogeneză constituie un proces de
individualizare sau, mai precis, de individualizare în serie. Este vorba despre un proces
transductiv, aproximativ ca cel al cristalizării într-o soluţie saturată, în cursul căruia fiinţa se
dedublează dând naştere la o nouă structură: o primă individualitate produce un individ, dar
individul nu este în totalitate individualizat, procesul continuând cu o nouă individualitate, care
face să existe fiecare om ca persoană socială. Indivizii dau naştere între ei la relaţii
interindividuale, exterioare, care îi leagă, dar nu penetrează şi interiorul individual.
Pe cale de consecinţă, societatea trebuie văzută ca un sistem format din interacţiuni. „Prin
societate noi înţelegem un ansamblu de indivizi şi de grupuri care interacţionează în baza unor
reguli şi valori comune de acţiune şi gândire şi care se consideră ca aparţinând unui acelaşi tot pe
care îl reproduc sau trebuie să îl reproducă de fiecare dată când acţionează urmărind propriile
interese”.
Membri unei societăţi instaurează o lume de semnificaţii – imaginarul – în care se recunosc, dau
naştere la reguli care asigură funcţionarea sistemului, îşi delimitează sferele de acţiune sociale şi
individuale. „Ei perpetuează prin interacţiunile lor, inventându-şi şi reinventându-şi fără încetare
societatea proprie. Cu alte cuvinte, societatea nu are altă origine şi nici altă consistenţă sau
existenţă decât aceste interacţiuni, iar pe de altă parte, societatea pe care indivizii o instaurează
prin interacţiunile lor îi consacră ca membri ai ei, ca persoane sociale.
Este vorba, deci, de un sistem autopoietic – chiar şi pentru că de la naşterea lor şi până în
timpurile moderne societăţile au avut tendinţa, pentru a-şi asigura o mai bună legitimitate, de a
disimula această origine (interacţiunile individuale) incluzând în imaginarul lor un mit fondator”.
 24. Treptele dezvoltării sovietății
Noțiunea civilizație oferă posibilitatea de a fixa începutul stadiului evoluției neamului
omenesc, ieșirea lui din starea primitivă, dinamica dezvoltăriidiviziuniisociale a muncii,
infrastructurii informaționale. Reieșiind din această noțiune, în filosofia contemporană sunt
evidențiate trei forme istorice de civilizații: agrigola, industrial, informational.
În contextual acstei concepții se înscrie și viziunea,,stadiilor creșterii,,, care tratează
societatea ca pe un tot întreg.Se delimitează următoarele statii de crestere: societatea traditional-
pînă la feudalism, societate de tranzactie-trecerea la capitalism, perioada de progress-trecerea la
capitalul monopolistsi societatea industrial, perioada maturității și ultimul stadiu- societatea
consumului de masa sau societatea postindustrială. Această teorie reflectă etapele dezvoltării a
societății pr baza tenicii, însă ea reflect mai adecvat viața social.
Noul fenomen ,de schimbare continua prin care vechiul stil de viață și mod ethnic de
producție industrială își găsesc loc din ce în ce mai puțin, istorico economic evidențiază trasături
specific a noilor forțe economice:societatea postindustrială, informațională, civilizația
tehnologică, societatea postcapitalistă, economia bazata pe cunoaștere și informație.Astfel noua
realitate economică și social are următoarele trăsături:tehnologiile axate pe microelectronică și
informatică, tehnologii biologice, ingeneria genetic, revoluția verde , tehnica nuclear, navigația
spațială.
25.Abordarea fortelor motrice ale dezvoltarii societatii
În primul rînd au atras atenția așa factori precum ratiunea, intelectul, spiritul, omul. Sf
Augustin, în opera sa Despre cetatea lui Dumnezeu, în opinia lui, ăn centrul procesului istoric
este plasat Dumnezeu și toate fibrele fenomenelor sociale sint legate de Hristos. În operele lui
Hengel, schimbările realității sint determinate de ideea absolută, de autodezvoltare.Hegel scria
ca cercetarea amănunțită a istoriei ne convinge de faptul că acțiunile oamenilor sint determinate
de necesitățile lor, de pasiunile, interesele, pentru ca ele joaca rolul principal.Alți filosofi pledau
pentru baza spirituală a dezvoltării sociale.Atit Confucianismul și Buddha în orient, cît și Hristos
în apus nu vorbeste despre ce reprezintă lumea în care traim, ci, mai degrabă, despre modul în
care să traim în lume ca să fim demni de ea. Pentru a salva omenirea , trebuie să reînnoim în
permanență legătura noastră cu timpuș axial și să revenim la forma lui inițială. Istoria
umanității,reprezintă în primul rind, istoria spiritului uman, iar realizarea ei materială, inclusiv
tehnica, este o consecință a istoriei spirituale.
26. Tendintele dezvoltarii societatii in sec 21
Asistăm în ultimele decenii la o serie de fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia
societăţii umane în ansamblul ei şi care indică faptul că ne aflăm într-o perioadă de mutaţii
profunde ce definesc tranziţia de la societatea industrială la un nou tip de societate. Una din
teoriile care a interpretat tendinţele dezvoltării sociale a este Teoria societăţii postindustriale
elaborată în ‟60-70 ai sec. care XX continuă şi dezvoltă ideile concepţiei societăţii industriale.
Prin urmare, cunoaşterea teoretică a devenit sursa principală pentru inovarea societăţii.
Caracteristicile dominante ale societăţii postindustriale sunt trecerea centrului de greutate în
economie de la sfera producţiei la cea a servicilor. Din acest motiv, într-o asemenea societate
tehnicienii şi profesioniştii reprezintă grupurile sociale „prioritare”, iar industriile de servicii sunt
mai importante decât cea manufacturieră. Conform acestei concepţii în istoria societăţii au
existat trei etape: preindustrială, industrială şi, postindustrială.
Devenirea societăţii postindustriale se caracterizează prin trecerea de la economia care
produce mărfuri spre cea care deserveşte, schimbul împărţirii în clase prin diviziunea
 profesională, ocuparea locului principal în determinarea politicii societăţii a cunoştinţelor
teoretice (universităţile devin instituţii principale ale societăţii), crearea unei noi tehnologii
intelectuale şi introducerea planificării şi controlului asupra schimbărilor tehnologice.
Convergenţa digitală a tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor de la sfârşitul ‟90 ai
sec. XX a reprezentat un important pas înainte al societăţii informaţionale, insuflând energie
fiecărui sector economic şi deschizând posibilitatea apariţiei în sec. XXI a noi produse şi servicii
care abia încep să se dezvolte în domenii precum afacerile, mijloacele de informare, artele şi
administraţia publică. Este de ajuns a arunca doar o scurtă privire asupra acestui început de
mileniu pentru a observa rolul din ce în ce mai mare pe care îl deţine informaţia (este foarte
cunoscută expresia lui F. Bacon „A cunoaș te înseamnă a fi puternic"), mass-media şi, implicit,
relativ noua tehnologie a Internetului.
Trebuie să conştientizăm faptul că cele mai importante tendinţe ale societăţii bazate pe
cunoaştere să funcţioneze în toate ţările lumii, ca sec. XXI să devină un secol al tranziţiei
comunităţii mondiale spre dezvoltarea durabilă, care va asigura supravieţuirea civilizaţii umane
şi a valorilor ei. În caz contrar acest secol se poate transforma în unul din cele mai tragice din
istoria milenară a civilizaţiei umane.
27. Problemele globale ale comporanitatii
Consecinta imediata a problemei agricole o reprezinta aparitia unei alte probleme –
problema alimentatiei. Accesul insuficient la resursele alimentare, determinat de cauze
economice este principala cauza a foametei, fenomen cu care se confrunta cca un sfert din populatia
Terrei. Proportia cea mai mare a acesteia se afla in Africa Subsahariana, dar si tari din Asia, Orientul
Apropiat, si chiar si America Latina si Caraibe se confrunta cu acest fenomen.
Problema alimentatiei imbraca doua forme:
a) Malnutritia – adica o alimentatie deficitara din punct de vedere calitativ, adica o lipsa
616b12g sau un slab aport al anumitor nutrienti necesari pentru o viata sanatoasa
b) Subnutritia – adica o alimentatie insuficienta din punct de vedere cantitativ (care nu atinge
pragul minim de hrana necesar zilnic)
Problema mediului inconjurator este una din cele mai importante probleme ale
inceputului de secol XXI. Dezvoltarea economica a secolului al XXlea a adus, pe linga
consecintele pozitive si consecinte negative. Problemele mediului rezultate din activitatea economica
se rezuma la poluare. Poluarea reprezinta degradarea aerului, apei sau pamantului rezultata din
eliberarea de gaze si substante chimice. Consecinta imediata a acestor fenomene o reprezinta
degradarea mediului si afectarea mediului natural (plante, animale, organisme umane).
Experienta internationala actuala a degradarii mediului ne arata urmatoarele;
America de Nord are ca principale probleme ale poluarii ploaia acida (este o zona de
dezvoltare industriala foarte ridicata) si cantitati mari de poluanti (ceea ce conduce la distrugerea
stratului de ozon). SUA este unul din cei mai mari poluanti ai lumii; In America de Sud principala
problema legata de mediu o reprezinta defritarile masive (in special in bazinul Amazonului);In Africa
de Nord si Orientul Mijlociu principala problema o reprezinta eroziunea solului care a condus la ceea
ce se numeste desertificarea acestuia (spre exemplu, barajul de la Assuan pe langa consecintele sale
pozitive duce si la scaderea fertilitatii solului);In Europa problemele mediului deriva din ploaia acida
(Germania si Polonia), suprapopularea (Mediterana), management iresponsabil (Rusia);Asia de Sud-
Est este marcata de dezvoltarea agriculturii si industriei, ceea ce conduce la efecte specifice (defritari,
poluarea apelor si ploaia acida) .
Problema energiei la nivel global.
Aparitia conceptului de activitate economica are ca punct de plecare relatia dintre
 resurse si nevoi. Aceasta relatia tensionata intre cele doua componente pleaca de la faptul ca
resursele sunt limitate. Resursele naturale, componente ale resurselor in general, nu fac exceptie. Mai
mult, sursele energetice primare sunt neregenerabile. Acest fapt a determinat de-a lungul evolutiei
economiei mondiale situatii de criza energetica (Criza petrolului din 1973).
Omenirea a parcurs si este in curs de parcurgere a urmatoarelor etape privind principala
sa resursa energetica:Regele abur – regele petrol – regele atom
Actualmente, omenirea se afla in etapa utilizarii pe scara larga resursei petrol si, in
acelasi timp, de inceput a etapei de utilizare a resurselor energetice nucleare. Aceasta situatie nu
exclude, insa, existenta si utilizarea altor resurse naturale: gaze naturale, carbune, dar si surse
alternative de energie, surse regenerabile de energie (combustibilul lemnos, energia hidraulica, energia
solara, energia eoliana, energia geotermala.
Problema resurselor regenerabile a devenit actuala cel putin din doua motive:
a) Sunt resurse regenerabile si putin sau deloc poluante
b) Consumul de resurse este in continua crestere (in tarile dezvoltate acesta este de 80 de ori
mai mare decat in tarile in dezvoltare), ceea ce face necesara si gasirea unor noi resurse energetice
28.Globalizarea si efectele ei asupra civilizatiei
Definiţie. În privinţa procesului de globalizare nu există încă o definiţie universal
acceptată şi nici definitivă întrucât acesta subinclude o multitudine de procese complexe privind
domenii diverse ale societăţii umane. Ca atare, globalizarea poate fi definită ca un fenomen, o
strategie, o ideologie sau toate la un loc.Gobalizarea se constituie ca un ansamblu complex de
procese având ca obiectiv realizarea integrării internaţionale la nivel economic, militar, politic,
socio-cultural şi de securitate, conducând la uniformizarea nivelului de trai şi de dezvoltare la
scară planetară.
FMI-ul defineşte globalizarea drept „creşterea în interdependenţa economică a ţărilor din
întreaga lume prin creşterea volumului şi varietăţii tranzacţiilor de bunuri şi servicii peste
graniţe, fluxul de capital internaţional mult mai liber şi mai rapid, dar şi o difuziune mai largă a
tehnologiei”
În management, globalizarea reprezintă un termen de marketing sau de strategie care se
referă la apariţia unor pieţe internaţionale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi şi
gusturi similare ale clienţilor, reuşind astfel, de exemplu, să vândă aceleaşi maşini şi săpunuri
sau produse alimentare prin campanii publicitare similare, unor persoane ce aparţin unor culturi
diferite. În domeniul software, globalizarea este termenul tehnic ce combină procesele de
internaţionalizare şi localizare.
Putem distinge patru aspecte privitoare la globalizarea economică care indică patru tipuri
de fluxuri: de bunuri şi servicii (liberul schimb), de persoane (migraţia), de capital (pieţe
financiare internaţionale) şi de tehnologie. Una din consecinţele globalizării economice o
reprezintă îmbunătăţirea relaţiilor dintre dezvoltatorii aceleiaşi industrii din diferite părţi ale
lumii (globalizarea unei industrii), dar şi o erodare a suveranităţii naţionale asupra sferei
economice.
efecte pozitive: ~ internaţionalizarea producţiei datorită firmelor cu activitate globală; ~
asimilarea rapidă a noilor tehnologii; ~ privatizarea capătă proporţii mondiale; ~
telecomunicaţiile elimină distanţele şi apropie fizic oamenii şi asigură conştientizarea
problemelor globale; ~ pieţele financiare şi comerciale trec în faza de integrare a activităţii şi
funcţionării lor; ~ încurajarea reformelor politice şi economice; ~ întărirea dorinţei oamenilor de
a trăi într-un sistem guvernat de lege şi prin lege; ~ stimularea integrării; ~ reducerea
probabilităţii războiului şi a recurgerii la utilizarea forţei militare; ~ îmbogăţirea culturală prin
simbioză şi convergenţă etc.
¾ efecte negative: ~ fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale; ~ creşterea inegalităţilor
pe plan intern şi extern; ~ distrugerea sistemului clasic de ierarhizare a valorilor; ~ proliferarea
armamentului şi a crimei transnaţionale; ~ sărăcirea valorilor culturale şi naţionale sub presiunea
globalizării şi extinderii tehnicilor de informare şi comunicare; ~ folosirea unor metode legale şi
financiare sofisticate de a atinge limitele legilor şi standardelor locale pentru a controla balanţa
dintre muncă şi servicii ale unor regiuni inegal dezvoltate şi a le întoarce împotriva lor; ~
răspândirea capitalismului din ţările dezvoltate către ţările în curs de dezvoltare etc. Prin urmare,
criminalitatea (trafic de armament, materiale nucleare şi de droguri, imigraţia ilegală, spălarea
banilor) şi terorismul - consecinţe negative1 ale exploziei globalizării determinate în special
revoluţiei tehnologice, transferului electronic, accesului liber la Internet şi tehnologiei de
telecomunicaţii supersofisticate. În ceea ce priveşte obiceiurile, tradiţiile şi tezaurul cultural au
de suferit la prima vedere datorită uniformizării culturale realizate prin mijloacele de informare
în masă (televizor, presă, Internet, radio etc.). Ne întâlnim aici cu fenomenul de dezumanizare şi
barbarizare indus de globalizare.