Unitatea de învăţare 2.4. Enuntarea concluziilor.

Construirea si
prezentarea surselor bibliografice
2.4.1. Enuntarea concluziilor
2.4.2. Construirea si prezentarea surselor

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
- Cum se enunta concluziile unei cercetari;
- care este statutul marketingului în zilele noastre;
- care sint principale reguli cit priveste utilizarea surselor intr-o cercetare;
- care sint stilurile de scriere a referintelor bibliografice;

2.4.1. Enuntarea concluziilor

Concluzia unei cercetari are trei functii principale :

- Concluziile fac sinteza analizei datelor si a interpretarii rezultatelor. Cu alte cuvinte, se

regrupeza diferitele elemente ale problemei pentru a degaja esentialul ce trebuie retinut din
cercetare. Nu este vorba de a face un rezumat, ci de a preciza principalele aspecte ale
cercetarii in functie de analiza si interpretare. In acest moment se face evaluarea definitiva a
ipotezei sau a obiectivului de cercetare si se fac nuantarile necesare.
- Se prezinta aportul analizei la cunoasterea fenomenului studiat. Se subliniaza drumul parcurs
in raport cu cunostintele prealabile asupra problemei si a metodologiei utilizate. Se
mentioneaza un aspect nou care trebuie luat in consideratie, un mod nou de a aborda
problematica, sau orice alta reflectie care contribuie la dezvoltarea cunoasterii fenomenului
respectiv.
- Se propun de asemenea piste noi de cercetare pentru aprofundarea problematicii. Se pot
indica prelungiri posibile de cercetare. De asemenea se pot mentiona limite eventuale ale
cercetarii.

Desi concluzia nu necesita o elaborare prea lunga, ea nu trebuie intocmita superficial. Concluzia
adauga informatii majore, permitind sa sublinierea valorii si importantei analizei. Precizam, daca mai
este nevoie, ca partea destinata concluziilor nu este un loc in care sa spunem ce ne-a placut, apreciat,
deranjat sau dezamagit in timpul cercetarii.

Intrebare
Care sint functiile capitolului de concluzii intr-o cercetare ?

2.4.2. Construirea si prezentarea surselor

Atit elaborarea unui proiect de cercetare bine structurat cit si cercetarea propriu zisa necesita lecturi
prealabile. Bibliografia unei cercetari nu recenzeaza decit textele care au servit direct muncii de
analiza, in timp ce bibliografia unui proiect de cercetare este de obicei mai voluminoasa pentru ca
cercetarea nu este inca facuta. Astfel, este normal ca in aceasta preparatorie sa nu fi consultat toate
textele pertinente. In timpul cercetarii sintem in masura sa selectionam din bibliografia proiectului
textele care au fost imediat utile pentru munca de analiza.
Bibliografia proiectului de cercetare indeplineste un rol dublu. Pe de-o parte, ne permite sa reperam
materialele necesare analizei, iar pe de alta parte ne indica tipurile si categoriile de documente
disponible in raport cu problematica cercetarii. Este important sa avem aceasta informatie inca de la
inceput pentru a orienta demersul.

Bibliografia se contruieste plecind de la materiale generale si specializate, indexuri, banci tematice

informatizate, cataloage, anuare, internet.

Cum se prezinta bibliografia

Intrucit informatia trebuie sa fie disponibila oricui analizeaza acelasi subiect, bibliografia nu se scrie
oricum ci respectind anumite reguli de prezentare in vigoare.

Exista mai multe sisteme de prezentare a bibliografiilor. Anumite universitati impun folosirea unui
anumit sistem, altele sugereaza formule de prezentare. In general universitatile, sau departamentele,
elaboreaza un ghid de prezentare a lucrarilor de cercetare.

Prezentarea bibliografiei trebuie sa respecte cel putin 2 reguli de baza :

 referintele trebuie prezentate in ordinea alfabetica a autorilor

 referintele sa fie complete – nume autor, numele lucrarii, editura, anul aparitiei
 trebuie distinse publicatiile oficiale (documente continund informatii publicate de guverne si
organisme internationale) de lucrari (texte de autori publicate sub forma de carti, articole din
reviste de specialitate, articole de ziar etc)
 se specifica de asemenea daca textele sint publicate sau nu

Reguli referitoare la utilizarea surselor

 toate sursele trebuie sa faca obiectul unei referinte in locul unde ele sint utilizate in text
 nu ajunge sa le mentionam in bibliografie
 lectorul trebuie sa stie care este sursa fiecarei citatii sau element de interpretare care nu este
original
 nu se refera la informatia factuala daca ea este usor verificabila – de exemplu nu trebuia sa
indicam sursa ca sa sustinem afirmatia ca majoritatea romanilor sint ortodocsi
 dar daca afirmam ca 87% din romani se declarau de religie ortodoxa in anul 2000, atunci
trebuie sa mentionam de unde detinem datele
 deci regula : daca o informatie factuala o detinem dintr-o alta cercetare trebuie sa citam
sursa

Intrebare
Cares sint principalele reguli care trebuie respectate cit priveste utilizarea surselor intr-
o cercetare ?

Citatele

- este citat tot ce am imprumutat dintr-o sursa fara sa-i alteram forma sau continutul
- orice citat trebuie sa fie clar indicat si delimitat si trebuie sa fie insotit de o referinta
- orice citat neindicat poate fi caz de plagiat
Cinci tipuri de texte trebuie sa faca obiectul unor referinte :

 citate directe scurte (care nu depasesc trei linii) – se insereaza in text si sint incluse in
ghilimele si urmate imediat de numarul trimiterii la nota sau la paragraful de citat, in functie
de stilul de referinte ales
 citate directe lungi – trebuie degajate din text si scrise la interlinie simpla – nu cere ghilimele
 paragrafe – sint pasaje prin care se reia gindirea unui autor pe care o exprimam cu cuvinte
diferite – putem utiliza ocazional aceasta practica pentru a include parearea nui alt autor in
interirul unui text original – totusi aceasta practica poate deveni indoielnica atunci cind este
sistematica – in plus, folosirea unui paragraf fara mentionarea sursei originale constituie
plagiat
 elemente de informatii specifice (date statistice, fapte istorice sau alte date obtinute prin
cercetare)
 referinte generale – pasaje in care rezumam continutul unui text, precizam originea definirii
unui concept, identificam un studiu de referinta pentru a sustine o afirmatie – sint referintele
cele mai curente si fac parte integranta din conventiile de scriere in stiintele sociale
 citate in limbi straine – preferabil trebuie traduse daca apar in text, adaugind pasajul original
in nota infrapaginala precizind ca traducerea ne apartine – daca traduceti mai multe pasaje,
indicati acest lucru numai pentru primul pasaj si precizati ca, in lipsa unei indicatii contrare,
toate traducerile care urmeaza va apartin

Observatie – nu trebuie sa abuzam de primele trei forme pentru ca un text care nu este constituit
decit din citate directe si paragrafe este apreciat ca fiind lipsit de continut original

Stiluri de scriere a referintelor

Doua stiluri de scriere a referintelor pot fi utillizate : note infrapaginale sau citate intre paranteze.
Oricare este modelul ales, trebuie prezentata o bibliografie la sfirsitul lucrarii.

a) note infrapaginale

Reprezinta stilul traditional de scriere a referintelor. Ele pot servi pentru a furniza indicatii asupra
sursei (note de referinte) sau sa introducem un complement de informatie care, introdusa in textul
lucrarii, ar afecta continuitatea expunerii (note de completare a textului).

Notele sint numerotate consecutiv, cu cifre arabe in ansambul textului (si nu pe fiecare pagina). In
text, numarul trimiterii se scrie imediat dupa ghilimele de inchidere a citatului (daca este un citat
scurt), sau dupa paragraful inserat in cazul unui citat lung, sau dupa un cuvint daca referinta se
raporteaza exclusiv la acel cuvint (de exemplu dupa o definitie), sau la sfirsitul unei fraze sau paragraf
in cazul in care notele se raporteaza in mod general la acestea.

Notele se plaseaza inaintea punctului sau virgulei. Aceasta este in franceza care difera de cea forma
engleza (in engleza trimiterea este inclusa dupa punct sau virgula). Chiar daca se utilizeaza note
infrapaginale, trebuie inclusa o bibliografie la sfirsitul textului.

Reguli de prezentare a notei infrapaginale :

 in subtext, precedata de numar

 simpla interinie
 in aceleasi caractere ca si textul sau mai mici
  prima referinta a unei surse trebuie sa contina informatiile bibilografice complete

Cum se scriu referintele :

 carti cu autor unic sau mai multi autori – referinta integrala a lucrarii
 referinta la un pasaj – se indica, in afara referintelor complete ale lucrarii, pagina, paginile)
 citate subsecante – daca referinta a fost deja mentionata – A se vedea X autor, lucrarea,
pagina
 citat imediat consecutiv al lucrarii al aceluiasi autor – Ibid., 350-54
 citate subsecante a unei carti cu mai mult de 3 autori – a se vedea X si altii, titulul lucrarii in
italice
 articole de reviste stiintifice X, „titulul lucrarii in caractere normale”, titulul revistei in italice,
pagini
 citate subsecante neconsecutive, pagina specifica – X, Y, (fara prenume), titulul lucrarii in
normale, cu ghilimele, pagina – alt citat Ibid., pagina
 citat imediat consecutiv, aceiasi pagina – Id.
 Capitol intr-o lucrare colectiva : Bélanger, A., „Culture politique” in Faucher, Ph., dir.,
„Civilisaton et culture”, editie, an, pagini
 Articol de ziar sau periodic nespecializat – numele ziarului in italice, data ziarului, sectiune
 Documente oficiale – tara, organism, document, fara ghilimele, in italice, apoi datele in
caractere normale
 Documente electronice – Numele autorului, titulul lucrarii in caractere normale cu ghilimele,
editura, an. On-line : .....cu data consultarii

b) referinte intre paranteze

Referintele permit evitarea acumuarii de note infrapaginale furnizind sursele in interiorul textului.
Sursele sint mentionate intre paranteze la locul unde in mod normal am utiliza o trimitere la nota si
in acest caz paranteza precede punctul sau virgula. Trebuie sa sciem numele autorului de fiecare data
cind ne referim la un document – nu se utilizeaza „ibid.”. Nu se pune virgula intre numee autorului si
an. La prima referinta se numesc toti autorii, apoi, daca sint mai mult de 3 autori, se utilizeaza „si al”.
Sursele sint separate prin punct si virgula in interiorul parantezei (McFalls 1995 ; Faucher 1994)

Intrebare
Care sint cele doua stiluri de scriere a referintelor bibliografice ?

Tabele, grafice si anexe

Urmeaza de obicei bibliografiei si constituie obiectul unor sectiuni distincte. Exista o regula de aur
foarte simpla pentru prezentarea tabelelor sau graficelor : maximum de informatie posibile utilizind
cit mai putine caractere – lectorul are o capacitate limitata de a absorbi cifre.

Alte reguli :

- tabelele trebuie sa fie sobre si clare.

- trebuie sa includa toate informatiile necesare dar nu mai mult.
- se numeroteaza in cifre arabe si nu romane
- trebuie sa aiba titlu evocator – care sa indice clar faptul raportat, unitatea de analiza,
perioada de timp la care se refera datee
 - trebuie indicate sursele

De asemnea, graficele trebuie sa fie clare si sobre, trebuie sa comunice maximum de informatie in
minimum de caractere.

Anexele urmeaza tabelele. Daca avem mai multe anexe, ele sint desemnate prin litere majuscule.