Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metodologia Cercetarii
Metodologia Cercetarii
Construirea si
prezentarea surselor bibliografice
2.4.1. Enuntarea concluziilor
2.4.2. Construirea si prezentarea surselor
Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
- Cum se enunta concluziile unei cercetari;
- care este statutul marketingului în zilele noastre;
- care sint principale reguli cit priveste utilizarea surselor intr-o cercetare;
- care sint stilurile de scriere a referintelor bibliografice;
Desi concluzia nu necesita o elaborare prea lunga, ea nu trebuie intocmita superficial. Concluzia
adauga informatii majore, permitind sa sublinierea valorii si importantei analizei. Precizam, daca mai
este nevoie, ca partea destinata concluziilor nu este un loc in care sa spunem ce ne-a placut, apreciat,
deranjat sau dezamagit in timpul cercetarii.
Intrebare
Care sint functiile capitolului de concluzii intr-o cercetare ?
Atit elaborarea unui proiect de cercetare bine structurat cit si cercetarea propriu zisa necesita lecturi
prealabile. Bibliografia unei cercetari nu recenzeaza decit textele care au servit direct muncii de
analiza, in timp ce bibliografia unui proiect de cercetare este de obicei mai voluminoasa pentru ca
cercetarea nu este inca facuta. Astfel, este normal ca in aceasta preparatorie sa nu fi consultat toate
textele pertinente. In timpul cercetarii sintem in masura sa selectionam din bibliografia proiectului
textele care au fost imediat utile pentru munca de analiza.
Bibliografia proiectului de cercetare indeplineste un rol dublu. Pe de-o parte, ne permite sa reperam
materialele necesare analizei, iar pe de alta parte ne indica tipurile si categoriile de documente
disponible in raport cu problematica cercetarii. Este important sa avem aceasta informatie inca de la
inceput pentru a orienta demersul.
Intrucit informatia trebuie sa fie disponibila oricui analizeaza acelasi subiect, bibliografia nu se scrie
oricum ci respectind anumite reguli de prezentare in vigoare.
Exista mai multe sisteme de prezentare a bibliografiilor. Anumite universitati impun folosirea unui
anumit sistem, altele sugereaza formule de prezentare. In general universitatile, sau departamentele,
elaboreaza un ghid de prezentare a lucrarilor de cercetare.
toate sursele trebuie sa faca obiectul unei referinte in locul unde ele sint utilizate in text
nu ajunge sa le mentionam in bibliografie
lectorul trebuie sa stie care este sursa fiecarei citatii sau element de interpretare care nu este
original
nu se refera la informatia factuala daca ea este usor verificabila – de exemplu nu trebuia sa
indicam sursa ca sa sustinem afirmatia ca majoritatea romanilor sint ortodocsi
dar daca afirmam ca 87% din romani se declarau de religie ortodoxa in anul 2000, atunci
trebuie sa mentionam de unde detinem datele
deci regula : daca o informatie factuala o detinem dintr-o alta cercetare trebuie sa citam
sursa
Intrebare
Cares sint principalele reguli care trebuie respectate cit priveste utilizarea surselor intr-
o cercetare ?
Citatele
- este citat tot ce am imprumutat dintr-o sursa fara sa-i alteram forma sau continutul
- orice citat trebuie sa fie clar indicat si delimitat si trebuie sa fie insotit de o referinta
- orice citat neindicat poate fi caz de plagiat
Cinci tipuri de texte trebuie sa faca obiectul unor referinte :
citate directe scurte (care nu depasesc trei linii) – se insereaza in text si sint incluse in
ghilimele si urmate imediat de numarul trimiterii la nota sau la paragraful de citat, in functie
de stilul de referinte ales
citate directe lungi – trebuie degajate din text si scrise la interlinie simpla – nu cere ghilimele
paragrafe – sint pasaje prin care se reia gindirea unui autor pe care o exprimam cu cuvinte
diferite – putem utiliza ocazional aceasta practica pentru a include parearea nui alt autor in
interirul unui text original – totusi aceasta practica poate deveni indoielnica atunci cind este
sistematica – in plus, folosirea unui paragraf fara mentionarea sursei originale constituie
plagiat
elemente de informatii specifice (date statistice, fapte istorice sau alte date obtinute prin
cercetare)
referinte generale – pasaje in care rezumam continutul unui text, precizam originea definirii
unui concept, identificam un studiu de referinta pentru a sustine o afirmatie – sint referintele
cele mai curente si fac parte integranta din conventiile de scriere in stiintele sociale
citate in limbi straine – preferabil trebuie traduse daca apar in text, adaugind pasajul original
in nota infrapaginala precizind ca traducerea ne apartine – daca traduceti mai multe pasaje,
indicati acest lucru numai pentru primul pasaj si precizati ca, in lipsa unei indicatii contrare,
toate traducerile care urmeaza va apartin
Observatie – nu trebuie sa abuzam de primele trei forme pentru ca un text care nu este constituit
decit din citate directe si paragrafe este apreciat ca fiind lipsit de continut original
Doua stiluri de scriere a referintelor pot fi utillizate : note infrapaginale sau citate intre paranteze.
Oricare este modelul ales, trebuie prezentata o bibliografie la sfirsitul lucrarii.
a) note infrapaginale
Reprezinta stilul traditional de scriere a referintelor. Ele pot servi pentru a furniza indicatii asupra
sursei (note de referinte) sau sa introducem un complement de informatie care, introdusa in textul
lucrarii, ar afecta continuitatea expunerii (note de completare a textului).
Notele sint numerotate consecutiv, cu cifre arabe in ansambul textului (si nu pe fiecare pagina). In
text, numarul trimiterii se scrie imediat dupa ghilimele de inchidere a citatului (daca este un citat
scurt), sau dupa paragraful inserat in cazul unui citat lung, sau dupa un cuvint daca referinta se
raporteaza exclusiv la acel cuvint (de exemplu dupa o definitie), sau la sfirsitul unei fraze sau paragraf
in cazul in care notele se raporteaza in mod general la acestea.
Notele se plaseaza inaintea punctului sau virgulei. Aceasta este in franceza care difera de cea forma
engleza (in engleza trimiterea este inclusa dupa punct sau virgula). Chiar daca se utilizeaza note
infrapaginale, trebuie inclusa o bibliografie la sfirsitul textului.
carti cu autor unic sau mai multi autori – referinta integrala a lucrarii
referinta la un pasaj – se indica, in afara referintelor complete ale lucrarii, pagina, paginile)
citate subsecante – daca referinta a fost deja mentionata – A se vedea X autor, lucrarea,
pagina
citat imediat consecutiv al lucrarii al aceluiasi autor – Ibid., 350-54
citate subsecante a unei carti cu mai mult de 3 autori – a se vedea X si altii, titulul lucrarii in
italice
articole de reviste stiintifice X, „titulul lucrarii in caractere normale”, titulul revistei in italice,
pagini
citate subsecante neconsecutive, pagina specifica – X, Y, (fara prenume), titulul lucrarii in
normale, cu ghilimele, pagina – alt citat Ibid., pagina
citat imediat consecutiv, aceiasi pagina – Id.
Capitol intr-o lucrare colectiva : Bélanger, A., „Culture politique” in Faucher, Ph., dir.,
„Civilisaton et culture”, editie, an, pagini
Articol de ziar sau periodic nespecializat – numele ziarului in italice, data ziarului, sectiune
Documente oficiale – tara, organism, document, fara ghilimele, in italice, apoi datele in
caractere normale
Documente electronice – Numele autorului, titulul lucrarii in caractere normale cu ghilimele,
editura, an. On-line : .....cu data consultarii
Referintele permit evitarea acumuarii de note infrapaginale furnizind sursele in interiorul textului.
Sursele sint mentionate intre paranteze la locul unde in mod normal am utiliza o trimitere la nota si
in acest caz paranteza precede punctul sau virgula. Trebuie sa sciem numele autorului de fiecare data
cind ne referim la un document – nu se utilizeaza „ibid.”. Nu se pune virgula intre numee autorului si
an. La prima referinta se numesc toti autorii, apoi, daca sint mai mult de 3 autori, se utilizeaza „si al”.
Sursele sint separate prin punct si virgula in interiorul parantezei (McFalls 1995 ; Faucher 1994)
Intrebare
Care sint cele doua stiluri de scriere a referintelor bibliografice ?
Urmeaza de obicei bibliografiei si constituie obiectul unor sectiuni distincte. Exista o regula de aur
foarte simpla pentru prezentarea tabelelor sau graficelor : maximum de informatie posibile utilizind
cit mai putine caractere – lectorul are o capacitate limitata de a absorbi cifre.
Alte reguli :
De asemnea, graficele trebuie sa fie clare si sobre, trebuie sa comunice maximum de informatie in
minimum de caractere.
Anexele urmeaza tabelele. Daca avem mai multe anexe, ele sint desemnate prin litere majuscule.