CE ESTE EMAILUL?

Tóth Agnes, 2012

 CE ESTE EMAILUL?

Cuprins:

Ce este emailul? 2
Metalul, ca suprafaţă ce urmează a fi emailată 2
Emailul 3
Condiţiile de muncă 7
Instrumentele necesare 7
Culori de email 9
Istoria tehnicilor de emailare 10
Bibliografie 18

1 |18
 CE ESTE EMAILUL?

CE ESTE EMAILUL?

Emailarea, contopirea rezistentă a metalului şi a sticlei

Este o modalitate de a conferi metalelor luminozitatea şi strălucirea pietrelor preţioase, este o

metodă de aplicare a efectului metalic. Emailurile pot fi folosite în toate nuanţele posibile: pe
plăci de metal sub formă de smalţ transparent, opac, straturile şlefuite pentru a nu fi lucioase, sau
translucide, pot fi topite unul lângă altul sau unul de-asupra celuilalt, în plan sau plastic, conform
planului.
Experienţa practică determină stilul de lucru.

Experimentând

Metalul, ca suprafaţă ce urmează a fi emailată

Pentru emailarea industrială se folosesc lama de oţel, fonta şi metalele

uşoare. Materialele utilizate sunt cuprul şi aliajele acestuia, metalele uşoare
şi aliajele acestora.

Lama de oţel
Se foloseşte la oalele de bucătărie, frigidere, maşini de spălat, dispozitive folosite în
industria alimentară şi chimică.

Fonta
Se foloseşte de exemplu la: căzi de baie, cuptoare, piesele aragazului şi dispozitive
folosite în industria chimică.

Aluminiul şi aliajele acestuia

Datorită densităţii lor mici, metalele uşoare sunt folosite în industria construcţiilor.

Cuprul
Emailul se prinde extrem de bine pe cupru. Punctul înalt de topire (1084 °C) garantează
2 |18
 CE ESTE EMAILUL?

rezistenţa metalului în timpul topirii emailului pe acesta.

Emailurile opace manifestă un efect complet pe cupru. Culoarea proprie a cuprului
modifică emailurile transparente, devenind mai închis la culoare, mai maroniu. Nuanţele
bordo se transformă într-un maro-bordo murdar.
Efectul poate fi îmbunătăţit dacă pe cupru topim prima oară un smalţ fondant incolor sau
aşezăm sub culorile transparente o folie de argint.

Tombacul
Avantajul special al tombacului este că are o culoare galben deschis şi prin urmare
smalţurile arse pe acesta sunt mai luminoase şi au un aspect mai curat decât cele arse pe
cupru. Se foloseşte pentru insigne, embleme.

Argintul şi aliajele acestuia

Argintul conferă o lumină strălucitoare smalţurilor transparente, în special verzi şi
albastre, dar unele culori reacţionează cu argintul, schimbându-se culoarea acestora.
Pentru emailare cel mai optim este aliajul de argint şi cupru.

Aurul şi aliajele acestuia

Culoarea gălbuie a aurului este în armonie cu toate nuanţele de smalţ, îndeosebi scoate în
evidenţă nuanţele de roşu. Punctul de topire al aurului este ridicat (1063 °C), trebuie să
conţină mai mult argint decât cupru.

Platina
Culorile emailurilor arată bine pe platină. Datorită punctului ridicat de topire (1773 °C)
emailurile se pot topi bine. Este binecunoscut faptul că platina este foarte scumpă, de
aceea nu prea se foloseşte la emailare.

Metalele amintite mai sus sunt adecvate pentru emailare, poartă denumirea de purtătoare.

Emailul
Emailul este un tip de sticlă, fiind produs în urma topirii parţiale sau complete, este un material
vitros, care conţine în special oxizi. Metalul şi sticla, două materii prime total diferite, intră în
reacţie. Emailul este numit „frita”, fiind compus din materii prime care se topesc la temperaturi

3 |18
 CE ESTE EMAILUL?

înalte şi fondanţi.
Tabelul materiilor prime care se topesc la temperaturi înalte:
Cuarţ Dioxid de siliciu SiO2

Kalifeldspat Silicat de aluminiu şi potasiu K2O.AL2O3.6SiO2

Anorthit Silicat de aluminiu şi calciu CaO.Al2O3.2SiO2

Andesin Silicat de aluminiu şi sodiu Na2O.Al2O3.SiO2

Oxid de magneziu carbonic Carbonat de magneziu MgCO3

Frita obţinută din materiile prime de mai sus este limpede ca sticla. Acestea formează bazele
emailurilor transparente.
Tabelul fondanţilor:
Acid boric Acid boric H3BO3

Borax Borat de sodiu Na2B4O7

Sodă Carbonat de sodiu NaCO3

Potasă Carbonat de potasiu K2CO3

Aragonit Carbonat de calciu CaCO3

Waitherit Carbonat de bariu BaCO3

Miniu de plumb Miniu de plumb Pb3O4

Cu substanţele opacifiante împiedicăm ca topitura de email să fie transparentă. Aşa obţinem
materia primă opacă.
Tabelul substanţelor opacifiante:
Cenuşă de oase Fosfat de calciu, carbonat de 3Ca(PO4)2-CaCO3
calciu

Casiterit Bioxid de staniu SnO2

Rutil, anataz, brookit Dioxid de titan TiO2

Oxid de zirconiu Oxid de zirconiu ZrO2

Fluorină, fluorit Fluorură de calciu CaF2

Crisolit Fluorid de sodiu şi aluminiu Na3AlF6

4 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Odată cu grosimea stratului creşte şi opacitatea, dar cu cât stratul de email este mai gros, cu atât
scade rezistenţa la şoc.
Emailurile colorate opace conţin frita, substanţe opacifiante şi coloranţi. Emailul alb opac
conţine numai frita şi substanţă opacifiantă albă. Şi acesta din urmă de obţine prin adăugare de
pigment.

Tabelul pigmenţilor de culoare:

Galben Galben de Cadmiu

Galben Galben de Napoli

Maro Amestec de oxid de fier, oxid de zinc şi oxid de crom

Roşu Roşu de Cadmiu

Roşu Roşu crom

Roşu Coloid, cu concentraţie ridicată de aur

Albastru Albastru cobalt

Verde Oxid de crom

Negru Amestec de oxid de crom, oxid de cobalt şi oxid de cupru

Prin amestecarea oxizilor pigmenţi putem obţine numeroase nuanţe.

Comportamentul pigmenţilor în email:

• Materia colorantă rămâne nedizolvată
• Materia colorantă se dizolvă parţial
• Materia colorantă se dizolvă total.

Chiar şi în zilele noastre emailurile sunt obţinute pe baza unor valori empirice. Numeroşi factori
nu pot fi prevăzuţi, apar mereu diferenţe.
Mai există şi emailuri contra, emailuri fondante, emailuri cristal.

Emailul contra se aplică pe spatele obiectului care urmează a fi decorat. În cazul lamelelor mai
subţiri de 1 mm se recomandă aplicarea emailului contra, deoarece datorită acestuia tensiunea

5 |18
 CE ESTE EMAILUL?

care apare între materiale în timpul încălzirii şi răcirii va fi mai mică şi scade pericolul exfolierii
stratului de email.

Emailurile fondant sunt incolore şi transparente. Unele fondante pot fi folosite şi pentru
acoperirea emailurilor pentru a obţine o suprafaţă absolut netedă şi lucioasă. Emailurile fondant
diferă între ele în ceea ce priveşte duritatea şi compoziţia lor. Emailurile de acoperire pot fi topite
pe cupru, tambac şi aur chiar şi fără email fondant, în timp ce pentru argint este nevoie de un
email de suport. Emailurile cristal sunt dure, granuloase, transparente, trebuie aplicate pe o
suprafaţă deja emailată.

Topirea emailului

Amestecul de emailuri se topeşte într-un cuptor, temperatura de topire a diferitelor emailuri este
cuprinsă între 1000-1400°C. Între 700°C şi 900°C emailul pulbere se prinde pe suprafaţa de bază
de metal şi rezultă un înveliş neted, lucios, solid. Topirea se produce în mai multe etape:
1. Obiectul este introdus în cuptor, oxigenul din aer ajunge pe suprafaţa de metal prin
emailul pulbere şi se produce oxidarea.
2. Particulele de email se contopesc, învelişul încă rămâne poros.
3. Odată cu creşterea temperaturii scade tensiunea dintre suprafeţele de contact şi începe să
se înmoaie emailul, mai apoi să se topească, formând un smalţ legat.
4. Atunci cânt temperatura obiectului atinge intervalul de topire, suprafaţa sa se netezeşte,
toate denivelările dispar.
5. Suprafaţa emailului trebuie să se roşească, cu această fază se termină procesul arderii.

Comportamentul emailului la încălzire:

6 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Lipirea

Tragantul este adecvat pentru lipirea emailurilor. Acesta este un praf incolor, care se dizolvă în
apă (30 ml apă la 1cm3 tragant), obţinându-se un lichid vâscos, lipicios, pe care după 24 de ore îl
strecurăm. Preparăm numai cantitatea de care avem nevoie. Cu tragantul se lipesc nervuri şi folii.
Ungem suprafaţa ce urmează a fi emailată, pentru ca emailul să se prindă şi pe suprafeţele
strâmbe şi pe spate. Tragantul arde complet. Concentraţia prea mare de adeziv lasă pete neclare
după ardere.

Condiţiile de muncă
Cea mai importantă condiţie este luminozitatea şi curăţenia atelierului. Pentru pregătirea
metalului vom avea nevoie de robinet de apă, bol pentru acidifiere, şmirghel, etc.
Pentru pregătirea emailului, măcinarea şi pulverizarea acestuia avem nevoie de un mojar de
porţelan. Pentru ardere se folosesc cuptoare electrice. Este important ca uşa acestora să se
închidă bine, pentru a nu pierde căldura. Cuptoarele bune ating temperatura de aprox. 1000°C.
Cuptorul trebuie aşezat pe o masă rezistentă, pe o placă termoizolatoare. Lângă cuptor vom avea
nevoie de o masă termoizolată pentru a depozita în siguranţă suporturile folosite la ardere şi
obiectele deja arse.
Lustruirea, adică şlefuirea obiectelor deja arse, produce praf. De aceea este indicat să facem
această operaţiune într-o altă încăpere.
Pentru aplicarea emailului vom avea nevoie de o altă masă curată. Pe aceasta vom întinde o
bucată de pânză pe care aşezăm obiectele.
Emailul aplicat trebuie uscat bine, mai apoi vom aşeza obiectele pe masa de lângă cuptor pe
suporturi pentru ardere, pentru ca apoi, după uscare, să poată fi introduse în cuptor.
Obiectele deja arse vor fi scoase cu ajutorul unui cleşte sau furci, cu mănuşi ignifuge. Până
acestea se răcesc complet vor fi lăsate pe suport.

Instrumentele necesare

După aplicarea emailului pe obiecte, respectiv după uscarea acestuia, obiectele se aşează în
cuptor. De multe ori aceste obiecte nu pot fi prinse cu cleştele deoarece acesta ar deteriora
emailul. Din acest motiv folosim suporturile termorezistente, pe acestea aşezăm obiectele la
uscare mai apoi în cuptor pentru a fi arse.

7 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Plăci de samotă
Au grosimea de aproximativ 10-16 mm. Avantajul acestora este că la căldură nu se
îndoaie, nu se umflă, dar se sparg uşor, de aceea trebuie prinse într-un cadru de oţel.

Oţel-crom-nichel
Acesta este materialul cel mai adecvat pentru suportul folosit în timpul arderii.
Tabla va fi prevăzută cu găuri, pentru a putea fi încălzită şi de jos. Această placă poată fi
uşor scoasă din cuptor cu ajutorul cleştelui.

Placă emailată pe ambele părţi

În acest caz va trebui să avem grijă ca emailul obiectului să nu se lipească de cel al
suportului.
Pentru plăcile mai mici folosim suporturi de ardere speciale, în cazul obiectelor emailate
şi bombate pe ambele părţi.
În primul rând trebuie să găsim posibilitatea de a sprijni obiectul de o margine fină de
metal. Din punct de vedere static este cel mai indicat să sprijinim obiectul în trei puncte.
În unele cazuri inevitabil vom sprijini obiectele direct pe suprafaţa emailată. Şi în acest
caz este preferabil suportul în trei puncte, pentru că astfel pericolul deteriorării este foarte
mic.
În cazul unor forme speciale trebuie pregătite nişte forme pentru ardere, care se ajustează
direct la obiect.

Cleşte şi furcă pentru ardere

Pentru acest scop este foarte adecvat cleştele de prins creuzete, folosit în laborator. Ideea
este să putem prinde în siguranţă cu acest cleşte şi să putem menţine obiectul muncii.
Furca este un instrument îndoit sub formă de U, sudat pe o tijă care are la capăt un mâner
din lemn. Cu aceasta putem prinde în siguranţă suportul folosit la arderea obiectului.
Toate aceste suporturi trebuie prevăzute cu două găuri în care se introduce furca.

Instrumente de emailare
Pentru mărunţirea bucăţilor medii de email cel mai adecvat este mojarul de oţel, mai apoi,

8 |18
 CE ESTE EMAILUL?

pentru pulverizare vom folosi mojarul de porţelan.

Emailul pregătit, pulverizat, umed va fi depozitat în recipiente de plastic sau porţelan.
Dacă dorim să obţinem rezultate impecabile, în timp ce lucrăm cu emailul curăţenia este
cea mai importantă condiţie.
În timpul fasonării vom aşeza obiectul pe o bucată de pânză curată.
Pentru aplicarea emailului vom folosi o pensulă sau spatulă. Pensula ideală este de
mărimea 1-3. Pentru aplicarea soluţiei de tragant vom avea nevoie de o pensulă mai mare.
În cazul obiectelor cu suprafeţe mici sau compartimentate se foloseşte spatula tubulară.
Poate fi fabricată dintr-un tub plastic sau de metal.
Racleta este o sfoară rotundă, fixată într-un mâner de lemn.
Vergeaua de aplicare are un capăt plat.
Atunci când trebuie aplicată o cantitate mai mare de email vom folosi spatule linguri de
mărimi diferite.
Toate spatulele sunt fixate într-o coadă de lemn mai groasă decât un creion. Spatulele
trebuie să aibă o suprafaţă perfect netedă, în caz contrar pulberea de email nu se aşează în
mod corespunzător. Marginea trebuie de asemenea că fie netedă, dar nu prea ascuţită, mai
degrabă rotunjită. Pentru îndoirea muchiilor, la unele lucrări, vom avea nevoie de mai
multe tipuri de cleşti, pensete.
Pentru cernerea emailului este nevoie de o sită fină, de genul celor folosite în bucătărie.
Pentru aplicarea uniformă a tragantului se recomandă utilizarea unui pulverizator.
Pentru foliere vom avea nevoie de o foarfecă de mărimi medii.
Pentru lustruire şi şlefuire folosim un disc rotativ de carbid de siliciu şi bare.

Culori de email

Culorile email sunt grupate pe baza capacităţii de transmisie a luminii:

1. Emailuri transparente, în culori şi luminozităţi diferite. În cazul acestora textura metalului

se vede mai mult sau mai puţin.
2. Fondant; email incolor, transparent, care formează învelişul translucid al metalului.
3. Culorile opace; sunt preparate prin adăugarea unor soluţii opacifiante şi pot fi fabricate în

9 |18
 CE ESTE EMAILUL?

toate nuanţele de culori.

4. Emailuri opalizante; semitransparente, între emailurile transparente şi cele opace. După
procesul arderii au efect opalescent.

Eşantioane de culori

Din aspectul emailului neaplicat şi al aditivilor de culoare nu putem şti cu certitudine cum vor
ieşi într-adevăr culorile. Efectul final al culorii se observă numai după topire. În cazul emailurilor
transparente şi opalizante suprafaţa obiectului pe care se aplică emailul are o influenţă
semnificativă asupra culorii. Vom aplica email colorat pe segmente având lăţimea de 10mm, pe
marginea de sus în strat mai gros, iar pe cea de jos în strat mai subţire, pentru a experimenta şi
efectul grosimii stratului.
Trebuie făcute probe pentru toate culorile. Culorile vor fi arse separat pe benzi. Este important ca
toate să fie arse în condiţii similare, pentru a putea observa posibilităţile de combinare. Culorile
asemănătoare le vom aşeza pe o paletă de culori comună.
Prima oară grunduim, mai apoi aplicăm emailul. În cazul emailurilor opace mai aplicăm încă un
strat pentru a putea determina culoarea şi pe baza grosimii stratului.
Aceste eşantioane le vom fixa pe un tablou şi le vom aşeza într-un loc vizibil.

Pe lângă probele standardizate, în timpul lucrului trebuie făcute şi probe speciale.

a) amestecarea culorilor straturilor arse unul peste altul,
b) aspectul culorilor după mai multe arderi,
c) verificarea comportamentului emailurilor învecinate în timpul topirii.
Este indicat să pregătim pentru fiecare email câte o fişă. Pe aceasta vom trece denumirea
producătorului, a culorii şi vom anexa o probă de ardere.
Emailarea poate fi divizată în două grupe principale: giuvaergeria şi vopsirea. Giuvaergeria poate
fi de mai multe feluri: 1. email cloisonne, 2. încastrat, 3. în relief.

Istoria tehnicilor de emailare

Emailarea este una dintre tehnicile decorative ale prelucrării metalelor. Egiptenii îşi emailau
bijuteriile acum mii de ani, cu tehnici asemănătoare celor din zilele noastre. Popoarele estice
antice foloseau pentru ornamentare sticla topită începând deja din anii 4400 î.Hr.

10 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Au fost găsite obiecte de metal din Grecia antică cu plăcuţe de sticlă albastre topite pe ele.
Acestea provin din perioada 1425-1300 î.Hr.
Începând cu prima jumătate a secolului VI. î.Hr. bijuteriile greceşti de aur erau decorate cu
filigran albastru-verde pal.
Există date care atestă faptul că în secolul I. î.Hr. în zona estică a Mării Mediterane se topea
sticlă pe metale. Grecii, mai apoi etruşcii îşi decorau bijuteriile cu emailuri colorate.

Compartimentarea egipteană

În cultura egipteană bijuteriile fabricate în perioada dinastiei a XII-a erau deja realizate cu
tehnica compartimentării cu paste de sticlă. Bijuteriile egiptene erau plane, pietrele scumpe
încrustate erau aşezate lână plăcuţele de ceramică şi sticlă colorată, sub formă de mozaic.
Acest stil s-a dezvoltat înafara Egiptului în perioada următoare dinastiilor.
Egiptenii au renunţat să completeze lipsurile cauzate de pierderea volumului emailului topit, au
umplut compartimentele cu email, în care acesta s-a scufundat formând o adâncitură. Acest stil
corespunde emailului cu nervuri din zilele noastre.

Emailul celtic

Triburile celte au dezvoltat tehnica emailului înglobat în bronz în secolul V. î.Hr.

La început au topit numai bordo opac în locul aplicaţiilor de coral. Decorau astfel
bijuteriile, uneltele, armele, frâurile şi căruţele. Aşezau aproape una de alte culori
puternice (roşu, albastru, verde, alb), separate prin nervuri subţiri.

Harnasament emailat

Romanii au folosit tehnica emailării în Ţara Galilor, mai apoi în Britania. Din punct de vedere al
tehnicii folosite munca romanilor corespunde întrutotul celei celtice. Emailurile opace erau
colorate în mare parte cu oxizi de fier şi cupru, şi erau topite pe bijuterii, unele de bronz.
Metalele preţioase nu erau emailate, nici romanii, nici celţii nu au folosit tehnica
compartimentării. În Roma producţia de sticlă era bine dezvoltată, dar cu toate acestea nu
emailau metale. La cele mai valoroase bijuterii, pentru îmbogăţirea culorilor, bijutierii germani
au aplicat până în secolele IV-VII pietre preţioase colorate şi sticle colorate, în special almanditul

11 |18
 CE ESTE EMAILUL?

roşu.
Şlefuirea unor plăcuţe subţiri din pietre mai tari ca sticla sau cuarţul, şi care nu se crăpau, mai
apoi aşezarea acestora între nervuri pentru a forma modele, era o muncă extrem de grea. Probabil
că ghermanii procurau de la popoarele persane pietrele sub forma unor plăcuţe deja şlefuite. Se
pare că nu dispuneau de vreun material pentru şlefuire cu care să fi putut lustrui pietrele tari.
O fibulă franceză de la mijlocul secolului VI. este o piesă unică. Reţeaua de nervuri aurii prinde
plăcuţele de sticlă verde, fără fundal. Se vede clar că lamelele de sticlă au fost topite în
compartimente. Emailul apare sub forma unor tablete mici folosite la bijuterii.

Emailul îngropat din Bizanţ

În secolul al VIII-lea apare şi îti atinge în scurt timp apogeul emailul îngropat din Bizanţ. Acesta
poate considerat ca fiind un stil independent de artă plastică şi nu un mijloc de a imita pietrele
preţioase.
În acele vremuri Siria era deja un centru important al fabricării şi prelucrării sticlei. Se fabricau
şiraguri şi vase mici emailate. Prelucrarea metalelor preţioase era bine dezvoltată în Bizanţ, astfel
încât erau asigurate condiţiile contopirii sticlei cu metalul. Bisericile şi palatele bizantine, în
special în capitala Constantinopol, erau acoperite în totalitate cu mozaic de aur. Tot atât de
grandioase erau şi obiectele lor decorative şi vasele. În aşa fel a apărut noul email îngropat din
Bizanţ, au apărut tehnici grafice expresive. Cu fundalul lor auriu, imaginile sfinţilor produc un
efect solemn.
Epoca de aur a acestei tehnici de emailare s-a întins până în secolul al XII-lea. Acest stil bizantin
a avut un efect semnificativ asupra dezvoltării tehnicilor de emailare din Europea medievală.
În Tbilisi putem găsi o colecţie bogată a unor lucrări realizate cu tehnica emailului îngropat a
georgienilor. Pe acestea se observă influenţele bizantine, dar cu toate acestea sunt creaţii
independente.
Dovada că tehnica emailări s-a extins şi înafara imperiului bizantin este vasul realizat pe ambele
părţi cu tehnica emailului compartimentat. Această piesă prezintă ridicarea în ceruri a lui Nagy
Sándor, îmbinând stilul bizantin cu cel persian. Ea dovedeşte perfecţiunea tehnicii emailării din
orient, nu este cu nimic mai puţin desăvârşită decât lucrările din Bizanţ.

12 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Emailul medieval compartimentat şi îngropat

Arta emailării medievale timpurii din Europa, pe lângă influenţele siriene, orientale, a fost
puternic influenţată de Bizanţ.
Tehnica îngropării almandinului, folosită timp de sute de ani, a asigurat practica pregătirii
metalelor folosite la emailarea compartimentată. Calitatea sticlei obţinute s-a îmbunătăţit făcând
posibilă fabricarea unor emailuri colorate.
Centrele de emailare au început să se dezvolte remarcabil în regiunile Limoges şi Rajna-Maas în
secolul al XII-lea. Lucrările de aur emailat din Bizanţ devin definitoare.
Importanţa procedeelor folosite a crescut rapid, în cadrul giuvaergeriei s-a dezvoltat tehnica
independentă a emailării.
O importanţă deosebită îl are chivotul pe care Carol cel Mare l-a făcut cadou ducelui de Saxonia
Widukind, când acesta a fost botezat în anul 785.
Pe prima faţă se găsesc giuvaere nobile, prinse cu panglici formate din almandine îngropate, aşa
cum se obişnuia în lucrările ghermanilor. Între panglică s-au format 10 mici compartimente de
aur, cu motive animale naive, fiind vorba de o lucrare merovingiană, carolingiană.
În secolele IX-X atelierele din mănăstirile Lorraine din zona Rinului erau centrul emailării
aurului, aici se foloseau tehnicile compartimentării şi îngropării. Obiectele bisericeşti ornate cu
pietre erau decorate cu plăcuţe multicolore de email.
Începând cu secolul al XII-lea emailarea îngropată era folosită pentru decorarea obiectelor
sacrale. Această metodă de reprezentare plastică folosea motive figurale şi ornamentale.
Cele mai importante ateliere erau localizate pe malurile Rinului şi râului Mosel şi în oraşul
francez Limoges. Pentru emailare se folosea mereu cuprul placat cu aur, probabil din motive
economice. Au trecut de la tehnica compartimentării emailului din aur la cea a îngropării
emailului în cupru. La mijlocul secolului al XII-lea Limoges a devenit centrul producerii în masă
a obiectelor bisericeşti folosind cele mai variate metode ale emailului îngropat. Centrul şi-a
menţinut această poziţie până în secolul al XIV-lea.

Emailul gotic cu tăietură adâncă

De-a lungul istoriei s-au dezvoltat noi tehnici, dar asta nu a însemnat că metodele de până atunci
nu au mai fost aplicate, ci că s-au diversificat posibilităţile. Emailarea îngropată a fost folosită la
reprezentările simple, pentru blazoni şi litere până la sfârşitul evului mediu.
La începutul secolului al XIV-lea începe să se manifeste exigenţa faţă de prelucrarea aurului.

13 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Formele sunt numai semi-convexe, iar emailul transparent este topit pe întreaga suprafaţă.
Reprezentările grafice se ivesc misterios prin email. Diferitele grosimi de email aplicate conferă
plasticitate diferită. Această tehnică era folosită la decoraţiunile bisericilor gotice şi la obiectele
sacrale. Pe suport se sculptau diferite modele.

Statui emailate în stil renascentist şi baroc

Stilul renascentist şi-a atins apogeul în Italia. Artizanatul a contribuit în mod semnificativ la
dezvoltarea tehnicii, producţiei şi artei. Acesta servea interesele burgheziei progresiste, avea o
orientare laică, anti-feudalism şi anti-teologie.
În perioada renascentistă din Germania prelucrarea aurului s-a dezvoltat independent. Pe lângă
München, Salzburg, Praga şi Viena, în secolul al XVI-lea s-au dezvoltat ca centre ale prelucrării
aurului Nürnberg şi Augsburg. În aceste oraşe artizanii au dezvoltat tehnica gravurii, realizând
desene modele pentru diferite meşteşuguri.
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, pentru a întâmpina cererea, artizanii fabricau bijuterii,
podoabe pentru îmbrăcăminte, în special grade, lanţuri de aur, podoabe pentru cap şi pălării,
brăţări, inele, butoni. Foloseau cu abundenţă diferite forme, le preferau în special pe cele alipite,
adăugate. Lucrau cu culori vii, ornamente abundente pe suprafeţe mici, decorate alocuri cu
email, pietre preţioase şi mărgele, sau scene figurative.
Pe lângă emailul compartimentat şi îngropat, tehnica statuilor emailate a devenit dominantă. În
anii 1400 în regiunea Burgundia-Câmpia Germană au fost create piese importante, unul dintre
motivele îndrăgite era figura Sfântului Gheorghe.
Cea mai remarcabilă capodoperă a tehnicii statuilor emailate, cât şi a tuturor celorlalte tehnici de
emailare, este un ornament pentru masă, care prezintă diferite scene pe o suprafaţă de un metru
pătrat, titlul operei „Tronul lui Aurangzeb”.
Moda bijuteriilor ornamentate cu figuri, emailate color, a durat timp de trei secole, până la stilul
rococo.

Email pictat de Limoges

Lavoar de Limoges, Bátmonostor (Ungaria)

În secolul al XV-lea a apărut ca o tehnică absolut nouă pictura în email.

Imaginea era aplicată pe fundal cu emailuri colorate, pisate fin. Culorile erau
aşezate unele lângă altele fără nervuri despărţitoare. În Italia existau deja

14 |18
 CE ESTE EMAILUL?

câteva asemenea ateliere, dar cu toate acestea, în secolele XV-XVI adevăratul centru al acestei
tehnici noi a fost oraşul francez Limoges. La început desenul era gravat pe o placă de cupru, care
apoi se acoperea cu un strat subţire de fondant incolor. Mai apoi pe acest strat se desena din nou
cu negru desenul de dedesubt şi se ardea, după care urma aplicarea propriu zisă a culorilor.
În secolul al XVI-lea s-a dezvoltat tipica tehnică Limoges, tehnica grisaill, adică emailare în
nunaţe de gri. Pe placa emailată în negru sau verde figurile erau pictate cu alb. În funcţie de
grosimea stratului fundalul închis la culoare se întrevede mai mult sau mai puţin, creându-se mai
multe nuanţe de gri. Se folosea alb gros, aproape nefluid, de aceea formele rămâneau puţin în
relief.
Un alt procedeu mai degrabă grafic: placa emailată în negru era acoperită cu un strat subţire alb,
mai apoi în acest praf umed se grava desenul dorit, plasticitatea acestuia era indicată cu straft, iar
la urmă se ardea albul.
Albul era adesea colorat prin acoperire cu un email colorat transparent. Pentru îmbrăcămintea
figurilor se foloseau diverse culori, pentru reprezentarea corpului se folosea email roz şi erau
preferate efectele de aur. În prima perioadă a tehnicii Limoges se foloseau scene biblice, adesea
după picturi renumite. Ca urmare a influenţelor italiene se emailau pe lângă plăcile pictate şi
vase şi ustensile. Tradiţiile treceau de la o generaţie la alta.
Emailul vaselor tipic bombate poartă denumirea de email de Veneţia, se presupune că acestea
erau fabricate în Veneţia. Pe aceste vase de cupru învelite cu email opac se matriţau flori de aur,
frunze, rozete.

Picturi în miniatură în stil baroc

Sfeşnic, miniatură

La mijlocul secolului al XVII-lea erau disponibili câţiva oxizi de metal cu ajutorul cărora pe un
fundal emailat alb se puteau obţine nuanţe fine, asemenea picturii în ulei, astfel
încât reuşeau să picteze picturi în miniatură pe plăci emailate. Fundalul de
metal rămâne invizibil, metalul are numai post de suport. Această tehnică se
separă de emailarea folosită în prelucrarea aurului şi devine un gen aparte al
picturii.
În scurt timp picturile în miniatură s-au extins în întreaga Europă. Obiectele cele mai populare
erau medalioanele, dar se decorau şi toate tipurile de obiecte decorative, cu scene, flori sau alte
tipuri de ornamente. Se foloseau culori strălucitoare pe fundaluri albe.
Bijutierii nu se mai ocupau de emailare, ei prelucrau doar metalele. Emailarea, pictarea efectivă
15 |18
 CE ESTE EMAILUL?

era munca pictorului de miniaturi.

Este deosebit de semnificativ Dinglinger cu cele două lucrări ale sale de la începutul secolului
XVII. Prezintă scena găzduirii Cleopatrei cu obrăznicie barocă, printr-o lucrare minuţioasă, în
care detaliile milimetrice sunt lucrate fin. Această tehnică era folosită şi pe articole de consum,
de ex. caseta de tutun, etc.
Aceste lucrări se diferenţiază complet de prelucrarea aurului şi sunt amintite ca picturi în
miniatură independente. Emailul pentru pictat era aplicat pe absolut orice fel de obiect, culorile
şi temele nu cunoşteau limite.
La începutul secolului al XIX-lea scade calitatea emailului pictat. La mijlocul secolului deja se
foloseau matriţe pe emailul alb. Odată cu descoperirea fotografierii portretele în miniatură şi-au
pierdut semnificaţia avută. Ultimii mesageri ai emailului pictat sunt marcajele smălţuite de pe
străzi.
Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea obiectele fabricate din metale preţioase au început să fie
decorate cu guilloche-uri: casete de tutun, toc pentru ceas. Pe bijuterii guilloche-ul era acoperit
cu un email deschis la culoare, transparent. Prin acest strat se întrevede gravura, ornamentele
vopsite, sau plăcuţele de aur topite, menite să amplifice efectul.

Email industrial
În secolul al XIX-lea iese în evidenţă emailul industrial, folosit pe fier şi oţel, acesta devenind un
produs cu totul aparte. În anul 1785 au fost emailate primele vase de fontă, sobe, în atelierul din
Lachhammer. Începând cu anul 1810 se emailau şi plăci de fier.
Încă nu se cunoştea emailul pe bază de cobalt şi astfel trebuiau folosite emailurile pe bază de
plumb, însă acestea erau otrăvitoare pe vasele de bucătărie. Calitatea oţelului nu era constantă, de
aceea emailul trebuia ajustat la suprafaţa de suport. Reţetele erau secrete, astfel că fiecare atelier
trebuia să-şi redescopere propriul email.
Au fost inventate presa de tras şi tehnica de ameliorare a oţelului. Pe la 1860 s-au putut fabrica
ieftin vase de uz din oţel de calitate constantă. Între 1850-1900 au apărut noi inovaţii, ca de
exemplu:
- email de fundal cu conţinut de cobalt,
- criolitul, ca substanţă opacifiantă,
- alimentarea substanţei opacifiante în moara de email (în locul amestecării acesteia la
topitură).
În zilele noastre se emailează utilaje, echipamente chimice, dulapuri ale utilajelor, faţade întregi.

16 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Email după perioada secesionistă

În perioada secesionistă s-a trecut din nou la utilizarea mai frecventă a emailului la fabricarea
bujuteriilor şi obiectelor decorative.
Particularitatea creaţiilor secesioniste erau motivele vegetale şi animale folosite. Se încorporau în
creaţie, exclusiv pe considerente artistice, materiale naturale şi artificiale, de exemplu: metale,
pietre preţioase, perle, fildeş. Se căutau noi forme de exprimare, în urma experimentării cu
acestea s-a dezvoltat ramura meşteşugurilor. Ca urmare a influenţelor asiatice, orientale, s-a
folosit din nou emailul spart.
În secolul al XX-lea devine din nou agreată tehnica emailului, în special în cercul bijuteriilor şi
obiectelor decorative. Odată cu avansarea chimiei paleta vopselelor email s-a diversificat foarte
mult, se putea lucra cu toate nuanţele posibile, sub formă transparentă sau opacă. Procesul de
muncă a fost uşurat de cazane electrice sigure, reglabile.
Tehnicile disponibile astăzi fac posibilă atât decorarea micilor bijuterii sau obiecte decorative,
cât şi a faţadelor, numai fantezia artiştilor mai poate limita creaţia.

17 |18
 CE ESTE EMAILUL?

Bibliografie

Brepohl, E: Tehnica emailării industriale, Editura Tehnică, Budapesta, 1984

Bradford, E: 4 Centuries of European Jewellery, Norrwich, 1967
Conway, V.: Introducing Enameling, 2.Aufl. London- New York, 1972
Hughes, G.: The Art of Jewellery. New York, 1972
Internet

18 |18