Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea Lucian Blaga –Sibiu

Sistemul fiscal al GERMANIEI

LECT. UNIV.DR. ALEXANDRA RUSU

Masterand: Rusu Mihaela

Specializarea : Administrație publica europeana

Anul I , Sem II
1.1.Sistemul fiscal al Germaniei

Din punct de vedere constitutional Germania este o democratie republicana


federala reprezentativa. Forma de guvernamant este parlamentara, in care seful
guvernului= cancelarul este ales de catre parlament ( mai exact de catre
Bundestag) si confirmat de catre presedintele statului.

Desi cancelarul detine cele mai puternice competente politice, in ierarhia


protocolara el se afla abia pe locul 3, dupa presedintele statului si presedintele
Bundestag-ului.

Cancelarul este ales cu majoritatea absoluta de catre Bundestag ( prima camera a


parlamentului german, in traducere aproximativa ,, parlamentul federal”) pe o
perioada de 4 ani.

El are dreptul de anumi si elibera din functie pe ministrii, precum si dreptul


numit Richtlininkompetenz, prin care formuleaza in linii mari sarcinile fiecarui
ministru din cabinet (guvern).

La randul lor, membrii Bundestag-ului sunt alesi de catre cetateni la fiecare 4 ani
printr-un vot proportional personalizat. La acest sistem de vot alegatorii dispun
de doua voturi, care pot fi date si la partide diferite. Cu primul vot se hotaraste
dupa un sistem majoritar care anume candidat sa reprezinte circumscriptia
electorala respectiva a Bundestag ( candidat ales direct); cu al doilea vot se alege
dupa in sistem proportional, partidul dorit in Bundestag.

Un candidat ales direct capata in orice caz un loc in Bundestag ( mandat); acest
fapt duce la depasirea numarului de locuri s-ar cuveni unui partid conform
numai votului al doilea. Situatia se numeste Uberhangmandat ( mandat
suplimentar).

Guvernele joaca un rol important in economie, prin intermediul activitatii


lor de oferire a bunurilor publice si de redistribuire a veniturilor. Felul in care
finantele in sine ( taxe, imprumuturi) si marimea lor, modelul de cheltuieli, are o
importanta majora asupra factorilor economici din tara respectiva.

In Europa, exista un interes special al guvernelor in privina politicii


fiscale, datorita PDE ( Excesive Deficit Procedure- Procedura de Deficit
Excesiv), care limiteaza deficitele guvernamentale si sustin sustenabilitatea si
calitatea cheltuielilor publice.

Toate aceste aspecte sunt monitorizate prin intermediul liniilor directoare ale
Pactului de crestere si stabilitate (PCS).

Sistemul Conturilor Europene (SCE) sectorul guvernamental general este


definit astfel: ,, toate institutiile ce sunt fie producatori non- piata – ce produc
pentru consum individual si colectiv, finantat in mare parte din plati
compensatorii finantate de unitati apartinand altor sectoare si/ sau toate
institutiile implicate in redistribuirea venitului national si a averii.

Principalele functii ale unitatilor guvernamentale sunt:

- sa organizeze si sa redirectioneze fluxurile financiare, de bunuri si servicii,


intre corporatii si gospodarii, in scopul dreptatii sociale, a cresterii eficientei sau
alte scopuri legitime ( de exemplu- impozitul pe profit platit de companii si
folosit pentru finantarea ajutorului de somaj, sau contributiile sociale ale
angajatilor pentru finantarea sistemului de pensii).

- sa produca bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor gospodariilor (


sanatate publica) sau ale intregii comunitati in acelasi timp ( apararea ordinii
publice) ce nu sunt capabile sa-si acopere minim 50% din costuri prin vanzari,
fiind considerate producatori. Din punct de vedere constitutional Germania este
o democratie republicana federala reprezentativa. Forma de guvernamant este
parlamentara, in care seful guvernului= cancelarul este ales de catre parlament (
mai exact de catre Bundestag) si confirmat de catre presedintele statului.

Desi cancelarul detine cele mai puternice competente politice, in ierarhia


protocolara el se afla abia pe locul 3, dupa presedintele statului si presedintele
Bundestag-ului.

Cancelarul este ales cu majoritatea absoluta de catre Bundestag ( prima camera a


parlamentului german, in traducere aproximativa ,, parlamentul federal”) pe o
perioada de 4 ani.

El are dreptul de anumi si elibera din functie pe ministrii, precum si dreptul


numit Richtlininkompetenz, prin care formuleaza in linii mari sarcinile fiecarui
ministru din cabinet (guvern).

La randul lor, membrii Bundestag-ului sunt alesi de catre cetateni la fiecare 4 ani
printr-un vot proportional personalizat. La acest sistem de vot alegatorii dispun
de doua voturi, care pot fi date si la partide diferite. Cu primul vot se hotaraste
dupa un sistem majoritar care anume candidat sa reprezinte circumscriptia
electorala respectiva a Bundestag ( candidat ales direct); cu al doilea vot se alege
dupa in sistem proportional, partidul dorit in Bundestag.

Un candidat ales direct capata in orice caz un loc in Bundestag ( mandat); acest
fapt duce la depasirea numarului de locuri s-ar cuveni unui partid conform
numai votului al doilea. Situatia se numeste Uberhangmandat ( mandat
suplimentar).

Guvernele joaca un rol important in economie, prin intermediul activitatii


lor de oferire a bunurilor publice si de redistribuire a veniturilor. Felul in care
finantele in sine ( taxe, imprumuturi) si marimea lor, modelul de cheltuieli, are o
importanta majora asupra factorilor economici din tara respectiva.

In Europa, exista un interes special al guvernelor in privina politicii


fiscale, datorita PDE ( Excesive Deficit Procedure- Procedura de Deficit
Excesiv), care limiteaza deficitele guvernamentale si sustin sustenabilitatea si
calitatea cheltuielilor publice.

Toate aceste aspecte sunt monitorizate prin intermediul liniilor directoare ale
Pactului de crestere si stabilitate (PCS).

Sistemul Conturilor Europene (SCE) sectorul guvernamental general este


definit astfel: ,, toate institutiile ce sunt fie producatori non- piata – ce produc
pentru consum individual si colectiv, finantat in mare parte din plati
compensatorii finantate de unitati apartinand altor sectoare si/ sau toate
institutiile implicate in redistribuirea venitului national si a averii.

Principalele functii ale unitatilor guvernamentale sunt:

- sa organizeze si sa redirectioneze fluxurile financiare, de bunuri si servicii,


intre corporatii si gospodarii, in scopul dreptatii sociale, a cresterii eficientei sau
alte scopuri legitime ( de exemplu- impozitul pe profit platit de companii si
folosit pentru finantarea ajutorului de somaj, sau contributiile sociale ale
angajatilor pentru finantarea sistemului de pensii).

- sa produca bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor gospodariilor (


sanatate publica) sau ale intregii comunitati in acelasi timp ( apararea ordinii
publice) ce nu sunt capabile sa-si acopere minim 50% din costuri prin vanzari,
fiind considerate producatori.
Pentru început este de arătat că Germania este o țară cheie în Uniunea
Europeană, care în anul 2000 a generat cel mai mare nivel pentru produsul intern
brut, care a atins valoarea de 2.040 bilioane euro. Germania reprezintă un model
pentru multe alte state comunitare și nu numai, de altfel, proiectul de reformă
fiscală care se dezbate în prezent în Italia este în unele elemente, inspirat de noul
sistem fiscal german.

Continuînd analiza se realizează gruparea impozitelor germane care prezintă


trăsăturile specifice celor trei niveluri caracteristice statelor de tip federal. În
Germania, trăsătura dominantă a repartiției prelevărilor fiscale o constituie
împărțirea principalelor impozite între următoarele nivele de administrare:

» nivelul central;

» nivelul regional, care este format din 3 regiuni și 8 regiuni care cuprind 28
de departamente sau districte regionale;

» nivelul local, format din districte regionale care cuprind 91 de orașe


importante și 237 de cantoane, ultimele cuprinzînd 8.410 de comune mici.

Sistemul fiscal german cuprinde un număr important de impozite și taxe care


contribuie în proportii diferite la finanțarea diferitelor bugete: al federației, al
landurilor și al comunelor. Aceste impozite sunt silite la nivel central de
Parlament și Consiliul General, dar cotele de impunere sunt lăsate la dispoziția
autorităților regionale și locale, în anumite limite.

Se poate realiza o grupare a impozitelor germane în trei mari categorii, în funcție


de administrația care colectează aceste impozite, astfel:

» impozite federale - sunt 11 la număr și cuprind: taxele vamale, impozite


pe tutun, cafea, ceai, sare, zahăr, vin spumos, uleiuri minerale, rafinarea
alcoolului, impozitul pe căile rutiere, impozite pe capital;

» impozitele landurilor - cuprind 6 impozite, respectiv: impozit pe bere,


impozit pe sare, impozitul pe succesiuni și donații, impozitul pe autovehicule,
impozitul asupra proprietăților funciare transmise, impozitul pe jocurile
sportive;

» impozite comunale - sunt următoarele: impozite ale micilor meseriasi,


impozitul pe dobîndirea terenurilor, impozitul pe teren (plătit de întreprinderile
agricole și forestiere), impozitul pe teren (plătit de celelalte întreprinderi), taxe
pe câini, taxa pe vînătoare. Germania si Franta sunt printre tarile cu cea mai
ridicata fiscalitate din Uniunea Europeana- 27.

Nivelul fiscalitatii se dovedeste a fi esential pentru revolutia economica a


statelor Uniunii, tarile Uniunii Europene – 27 sunt caracterizate de nivel de
dezvoltare diferit, in special daca ne gandim la ultimele state aderate. Analiza
nevelului prezent al fiscalitatii,dar mai ales, in perspectiva, este importanta,
deoarece conditiile fiscale sunt printre primele avute in vedere de investitori,
influentand major decizia de a investii si mediul de afaceri.

Sistemul fiscal in Germania: Ponderea in PIB a impozitelor in aceasta tara


este peste media Uniunii Europene -27, dar usor sub cea a zonei euro( 33,1%)
comparativ cu statele vecine, Germania are o fiscalitate mai ridicata decat
Polonia si Republica Ceha, dar mai scazuta decat Danemarca, Belgia, Franta si
Austria. Olanda si Luxemburg se situeaza la proximativ acelasi nivel.

Germania se remarca printr-o pondere foarte ridicata a contributiilor la asigurari


sociale, in total impozite (42,1%) fata de 39,1% media Uniunii Europene-27, in
timp ce ponderea impozitelor directe ( 26,6%) si in special a celor indirecte (
31,3%) sunt printre cele mai scazute in Uniune.

Ponderea scazuta a impozitelor indirecte ( a doua tara dupa Belgia) se


explica prin accize scazute, reduse si utilizarea unei cote a TVA-urilor mici.

Angajatorii platesc contributii mai mari decat angajatii; totusi, comparativ cu


U.E -27, media contributiilor salariatilor( 6,4% din PIB, UE- 27 3,4%, cat si a
persoanelor autorizate (afacerile de familie) este ridicata (2,9%, UE.- 27 1,1%).

Comparativ cu alte state federale, guvernul central primeste o proportie din


totalul veniturilor colective ( 22,1%) asemanator cu a Spaniei ( 22,1%) si a
Belgiei ( 24,1 %), dar mult mai mare decat a Austriei (7,1%). andul German
primeste o parte insemnata ca venit din TVA, impozit pe venit si pe profit.
Landurile sunt de asemenea indreptatite sa primeasca toate veniturile din alte
impozite si taxe, precum cele de succesiune si cadouri, din transferul de
proprietate sau auto.

Institutiile ce asigura asistenta sociala primesc cea mai mare parte din
venituri: 42,1%, depasita fiind, din acest punct de vedere doar de Franta cu
48,2%. Rezultatul este ca guvernul federal primeste cea mai redusa proportie
dintre toate guvernele Uniunii Europene( 28,5%, UE. -27 53,2%).
Ca urmare a reunificarii, ponderea in PIB a veniturilor din impozite a crescut
semnificativ in anii ’90, mai ales datorita cresterii contributiilor sociale. In 1995
si 2000 s-a mai produs o crestere de aproape 2% ( pana la 42,9 %) ca rezultat al
sporirii veniturilor din impozitele pe venit si profit. Anul 2001 a reprezentat inca
un punct de cotitura ca urmare a ,,Reformei Fiscale 2000”, reducerea
impozitelor pe profit si pe venit au insemnat o reducere cu aproximativ 3%, pe o
perioada de cinci ani, incepand cu anul 2000.

Germania- veniturile din impozite si taxe( incepand cu anul 1995 pana in anul
2005).

Structura veniturilor ca %din PIB. Asadar avem:


-in anul 1995/1996: - la impozite indirecte 12,0%/ 11,3%
- la TVA 6,5%/ 6,5%
- la accize si taxe pe consum 2,6%/2,6%
- la altele ( accize import inclusiv) 1,1%/0,9%
- la impozite directe 10,9%/ 11,3%
- la venit 0,3%/9,4%
- la profit 0,9%/ 1,2%
- la altele 0,7%0,8%
- la contributii sociale 16,8%/ 17,4%
- la angajatori 7,5%/7,6%
- la angajati 6,7%/ 6,9%
- PIB real (rata anuala de crestere %) 1,9%/ 1,0%
- in anul 1997/ 1998:- la impozite indirecte 11,9%/ 12,0%
- la TVA 6,4%/ 6,6%
- la accize si taxe pe consum 2,6%/ 2,5%
- la altele ( accize import inclusiv)1,8%/ 1,0%

- la impozite directe 11,1%/ 11,4%


- la venit 9,2%/ 9,5%
- la profit 1,3%/ 1,3%
- la altele 0,6%/ 0,6%
- la contributii sociale 17,7%/ 17,4%
- la angajatori 7,6%/ 7,6%
- la angajati 7,0%/ 6,9%
- PIB real ( rata anuala de crestere%) 1,8%/ 2,0%
- in anul 1998/ 1999:- la impozite indirecte12,0%/ 12,6%
- la TVA.6,6%/ 6,8%
- la accize si taxe pe consum 2,5%/ 2,7%
- la altele ( accize import inclusiv) 1,0%/ 1,0%
- la impozite directe 11,4%/ 11,9%
- la venit 9,5%/ 9,9%
- la profit 1,3%/1,5%
- la altele 0,6%/ 0,6%
- la contributii sociale 17,4%/ 17,2%
- la angajatori 7,6%/ 7,5%
- la angajati 6,9%/ 6,8%
-PIB real( rata anuala de crestere%) 2,0%/ 2,08%
- in anul 2000/ 2001:- la impozite indirecte 12,5%/ 12,2%
- la TVA 6,8%/ 6,6%
- la accize si taxe pe consum 2,8%
- la altele ( accize import inclusiv) 6,3%/ 6,3%

- la impozite directe12,5%/ 11,0%

- la venit 10,2%/ 9,9%

- la profit 1,7%/ 0,6%

- la altele 0,6%/ 0,6%

- la contributii sociale 16,9%/ 16,7%

- la angajatori 7,5%/ 7,4%

- la angajati 6,8%/ 6,7%

- PIB real ( rata anuala de crestere %) 3,2%/ 1,2%

- in anul 2002/ 2003:- la impozite indirecte 12,1%/ 12,2%

- la TVA 6,4%/ 6,6%

- la accize si taxe pe consum 3,0%/ 2,9%


- la altele ( accize import inclusiv) 0,9%/ 0,9%

- impozite directe 10,7%/ 11,0%

- la venit 9,6% 9,9%

- la profit 0,6%/0,6%

- la altele 0,5%/ 0,6%

- la contributii sociale 16,7%/ 16,7%

- la angajatori 7,3%/ 7,4%

- la angajati 6,6%/ 6,7%

- PIB real ( rata anuala de crestere%) 0,0%/ -0,2%

- in anul 2004/ 2005: - la impozite indirecte 12,1%/ 12,1%

- la TVA 6,2%/ 6,2%

- la accize si taxe pe consum 3,0%/ 2,9%

- la altele( accize import inclusiv) 0,9%/ 0,9%

- la impozite directe 10,2%/ 10,3%

- la venit 8,7%/ 8,6% - la profit 0,9%/ 1,1%

- la altele 0,6%/ 0,6%

- la contributii sociale 16,6%/ 16,3%

- la angajatori 7,2%/ 7,0%

- la angajati 6,5%/ 6,4%

- PIB real ( rata anuala de crestere %) 1,2%/ 0,9%


Anul 2005 plasează Germania, comparativ cu valoarea acestui indicator în
Uniunea Europeană pe locul nr. 5 cu o valoare de 39,7%.

Investigarea principalelor impozite și taxe ale statului german este următorul


obiectiv silit în cadrul analizei sistemului fiscal al Germaniei. Este vorba de
studiul structurii actuale a fiscalității germane.

Produsul fiscal prin care se realizează impunerea venitului realizat de persoanele


fizice este numit și în Germania impozit pe venit. Baza legală a acestui impozit
este reprezentată de Legea impozitului pe venit promulgată în 16 aprilie 1997,
modificată mai tîrziu prin articolul 1 din Legea relaxării fiscale din 24 martie
1999 și de Ordinul de implementare a impozitului pe venit din 18 iunie 1997, la
rîndul său modificat de articolul 2 al Legii din 24 martie 1999. Beneficiarii
acestui impozit sunt guvernul federal, guvernele landurilor și municipalitățile.
Începînd cu anul 1998, procentele de repartizare a încasărilor din acest tip de
impozit au fost la 42,5% pentru guvernul federal și guvernele landurilor, iar
diferența de 14% către municipalități. Plătitorii acestui impozit sunt persoanele
fizice cu domiciliul pe statul german, dar și rezidenții din Germania, care sunt
supusi impozitării venitului lor total, format din circa șapte categorii de venituri:

venitul din agricultură și forestier;

» venitul din comerț sau afaceri;

» venituri din servicii personale (veniturile autoangajaților);

» veniturile salariale ale angajaților

» veniturile din pensii;

» veniturile din chirii și redevențe, venituri din investiții de capital


(dividende și dobînzi);

» alte surse

» pentru veniturile provenite din agricultură sau din domeniul forestier,


precum și cele din afaceri sau din comeț se utilizează metoda averii nete. O
precizare însă este necesară: metoda venitului net nu se folosăește dacă
veniturile nete nu depășesc 24.542 euro și dacă cifra de afaceri nu este
superioară valorii de 255.650 euro. Această metodă determină baza impozabilă,
precum și cheltuielile cel mai puțin legate de venitul brut conform cu încasarile
realizate și cu metoda plăților). Cheltuielile legate de procesul de realizare a
veniturilor sunt în general deductibile, doar că se aplica unele restricții pentru
cheltuielile personale (cadouri, case de oaspeti, etc). » În cazul venitului din
serviciile personale se folosește metoda venitului net, doar dacă plătitorul
de impozit nu alege să folosească metoda averii nete. Acesta se reține de la
angajator, considerat a fi autoangajat (seif employment);

» Venitul din salariile personalului angajat - în sistemul german se utilizează o


metodă specială de colectare a acestui impozit - este vorba de așa-numitul
impozit pe plăți"; care prezintă aceleași caracteristici ca și impozitul pe venit
reținut de la angajator și are la bază cardul de impozit pe salariu, precum și
modele de impozite pe salarii pentru plățile zilnice de salarii, săptămînale sau
lunare. Veniturile salariale se referă la toate sumele încasate de un angajat.
Cheltuielile salariale sunt deductibile într-o anumită limită. Dacă aceste
cheltuieli nu ajung la 1.002 euro, plătitorii de impozite beneficiază de o
deducere global de 1.002euro. Mai amintim și alte cheltuieli deductibile
acordate de statul german: contribuțiile pentru asociațiile profesionale și
comerciale; cheltuieli necesare apărute din gestiunea a două întrețineri
(limitată la o perioadă de 2 ani dacă locul fizic de muncă nu se schimbă)
cheltuieli pentru echipamentul de lucru și pentru deprecierea activităților
producătoare de venit, cheltuielile legate de venitul scutit de impozite nu
sunt deductibile. Beneficiile similare primite sau utilizate de o angajare
suplimentară locului de muncă de bază sunt încadrate drept venit salarial .
Venitul din pensii derivat din schema statutară de pensii este considerate
drept alt venit. Trebuie subliniat că pentru alte tipuri de venituri din pensii
(în Germania existînd diferite scheme de pensii, în plus față de schema
statutară bazate pe un contract între angajat și angajator). Acestea pot fi
plătite sub forma unei sume globale sau sub forma unei anuități care sunt
impozitate sub formă de venit de tip salarial.

O alocație scutită de impozite de 40% este asigurată pentru un maximum


anual de 3.067 euro. Veniturile din pensiile derivate din schema statutară de
pensii sunt impozabile. Baza de impozitare este calculată excedentar din
fiecare plată peste o parte proporțională din capitalul investit, conform
estimării pe viață a primitorului.
Impozitul pe profit: În ianuarie 2008 s-au luat două măsuri legate de baza de
impozitare a impozitului pe profit: (i) o aşa-numită regulă a pragului de dobândă
(Zinsschranke), care introduce o limită a bazei impozabile prin deducerea
cheltuielilor cu dobânzile în cazul în care cheltuielile nete cu dobânzile depăşesc

3 milioane € şi (ii) o regulă modificată a bazei de impozitare, prin care se adaugă


în vederea impozitării cheltuielile cu dobânzile, cu chiriile, cheltuielile de
leasing şi drepturi de licenţă. Impozitul comercial, cum ar fi impozitul pe
tranzacţii imobiliare, face parte din categoria impozitelor non-personale. Orice
afacere comercială care se efectuează pe teritoriul Germaniei10 intră în
categoria impozitului comercial. Începând din ianuarie 2008, cota impozitului pe
profit a crescut de la 15% la 15,83%, cu o suprataxă de solidaritate de 5,5%.
Împreună cu impozitul local comercial, cota de impozitare generală este de
aproximativ 30%.

Două alte aspecte ale reformei, aplicate de la 1 ianuarie 2009, sunt: noul
tratament preferenţial al rezultatului reportat în întreprinderile individuale şi
asociaţiile (non-juridice încorporate) şi introducerea unui impozit reţinut la sursă
final de 25% care se aplică la plăţile de dobânzi, dividende şi la cele mai multe

forme de câştiguri de capital.

TVA si accize: Cota standard de TVA a crescut de la 16% la 19% începând cu 1


ianuarie 2007. Se aplică o cotă redusă de 7% la anumite produse alimentare,
transport public, cărţi, hoteluri şi pensiuni. Scutiri de TVA sunt acordate pentru
puţine servicii, cum ar fi servicii de închirieri şi servicii medicale.

Taxe pe avere şi tranzacţii: În Germania nu se aplică impozitul pe avere.


Impozitul pe proprietate, este perceput anual de către toate landurile, în funcţie
de valoarea fiscală evaluată a terenurilor şi clădirilor situate în regiunea lor.
Practic, cota reală de impozitare a transferurilor imobiliare, se ridică la 3,5%, dar

începând cu 1 ianuarie 2007, landurile germane, îşi pot modifica singure cota şi,
drept urmare, jumătate dintre ele au crescut cota.

Taxele de moştenire şi de donaţie s-au modificat în 2008, fiind percepute la cote


variind de la 7% la 50%, în funcţie de valoarea înregistrată.

Contribuţiile sociale obligatorii fac referire la contribuţiile de asigurări sociale


(19,9% în 2010),contribuţiile de asigurări de şomaj (2,8%), contribuţiile de
asigurări de asistenţă medicală (1,95%) şi
contribuţiile de asigurări sociale de sănătate (14,0%). Acestea sunt, în general,
plătite jumătate de către angajatori şi jumătate de angajaţi până la un anumit
plafon. Cu toate acestea, angajaţii plătesc o contribuţie suplimentară la
contribuţia de asigurări sociale de sănătate de 0,9%, rezultând o cotă totală de
14,9%. Angajaţii fără copii, plătesc o cotă suplimentară de 0,25%, pentru
asigurările de asistenţă medicală.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice: Începând cu anul 2007, o cotă maximă


de 45% se aplică veniturilor de peste 250.000 €. Pe lângă impozitul pe venit se
percepe o suprataxă de solidaritate de 5,5%.

De la 1 ianuarie 2009 a intrat în vigoare opţiunea de evaluare a veniturilor din


investiţii private şi câştiguri de capital, acestea fiind impozitate la sursă, de 25%
(plus taxa suplimentară de solidaritate). O deducere de 801 €9 pe an se aplică
impozitului pe veniturile din capital. De la 1 ianuarie 2010, cotele de impozitare
cresc progresiv de la cota de bază de 14% la 42%.

Germania ramane in continuare unul dintre pilonii principali ai cresterii


economice in Europa, astfel aceasta ocupa prima pozitie in calitate de cea mai
atractiva destinatie pentru investitiile straine directe. Dupa eroziunile crizei,
Germania este singura tara ce s-a pozitionat ca destinatie de afaceri de top la
nivel mondial. Dupa multi ani de reforme economice si sociale ce au generat
competitivitate crescuta si o piata a fortei muncii flexbila, Germania s-a
diferentiat semnificativ de multe alte tari europene. Aceasta a adoptat un
ansamblu de masuri in detrimentul stabilitatii si transparentei mediului politic,
juridic si reglementativ, aspect ce este extrem de apreciat de investitori.
Bibliografie :

1. Gica Ghiorghina Negrea,, Fiscalitate Europeana” Editura Tribuna


Economica,Bucuresti 2008

2. Mircea Stefan Minea si Cosmin Flavius Costas – Dreptul finanțelor publice


, vol II , Ed. Sfera Juridica , Cluj Napoca , 2006.