Prezentare

Companiile Offshore şi metode legale de reducere a impozitelor

Primul site profesionist al paradisurilor fiscale şi companiilor Offshore

Confruntaţi cu o creştere ameninţătoare a fiscalităţii, agenţii economici din România caută tot felul de
metode pentru a eluda fiscul. Dacă evaziunea fiscală este nu numai periculoasă, ci şi riscantă,
utilizarea companiilor offshore reprezintă calea ideală, eficientă şi legală prin care impozitarea
companiei dumneavoastră poate fi simţitor diminuată sau chiar 0. Ştiţi că puteţi deveni proprietarul
unei companii offshore scutită de impozit în mai puţin de 48 de ore? Acest site vă poate dezvălui
modalităţile practice prin care tranzacţiile dumneavoastră comerciale vor fi eliberate de orice sarcină
fiscală.

Citind acest material puteţi afla:

- ce sunt paradisurile fiscale şi firmele offshore

- cum se poate efectua o reducere de impozit cu ajutorul companiilor offshore

- ce avantaje prezintă o companie offshore înmatriculată într-un paradis fiscal

- cum poate deveni o afacere din România scutită de impozit cu ajutorul unei companii offshore

- de ce este legală utilizarea unor asemenea companii de către persoanele fizice şi juridice

- care sunt capcanele legii impozitului pe profit

Acest site vă prezintă în premieră o scurtă prezentare a celor mai uzitate paradisuri fiscale, cu
avantajele şi dezavantajele lor.

Jurisdicţii

Bahamas

Bahamas este un grup de aproximativ 700 de insule şi insuliţe, situate la nord-est de Cuba, şi la
aproximativ 100 km est de coasta statului Florida. Suprafaţa totală a Insulelor Bahamas este de
13.939 km?, şi are o populaţie de aproximativ 276.000 de locuitori, majoritatea acestora locuind pe
insula centrala - New Providence, unde se găseşte şi capitala, Nassau. Clima este tropicală, ceea ce
permite insulelor să beneficieze de un turism permanent. Turismul constituie mai mult de jumătate din
Produsul Naţional Brut, şi asigura locuri de muncă pentru 40% din populaţia activa. Serviciile
comerciale sunt de asemenea parte importanta a PNB. Limba oficială este engleza, iar moneda este
dolarul Bahamas.

Istoric

Prima atestare istorica a Insulelor Bahamas datează din 1492, când Cristofor Columb a debarcat în
Lumea Nouă. De atunci, insulele au trecut prin diferite perioade de dominaţie, mai ales britanica,
americana şi spaniola. Britanicii au ocupat insulele prin sec.17, deşi Coroana a preluat controlul direct
doar în 1717. În timpul Războiului de Independenta American, înainte să devina colonie britanica în
1787, insulele au cunoscut scurte perioade de dominaţie spaniola, respectiv americana. În 1964 au
obţinut autoguvernarea, urmata în 1973 de independenta absoluta. 2.

Politica
Regina Elisabeta a II-a este şeful statului şi este reprezentată de un Guvernator General.
Guvernatorul desemnează Primul Ministru şi alcătuieşte, împreuna cu acesta, cabinetul. Parlamentul
este format din doua Camere: Senatul este un corp de 16 membri, desemnaţi pentru 5 ani de către
Guvernatorul General în consens cu Primul Ministru şi cu liderul opoziţiei, pe când cei 40 de membri ai
Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi prin vot direct de către populaţie. În prezent, partidul la putere
este Mişcarea Naţională Liberă care deţine 34 de locuri fata de cele 6 ale Partidului Liberal Progresiv.

Belize

Belize este o ţară relativ mică (cu o suprafaţă de 22.960 km? şi 225.000 de locuitori), situată în
America Centrala, între Mexic şi Guatemala şi mărginită de Marea Caraibilor. Datorită uraganelor,
capitala ţării s-a mutat de la Belize City la Belmopan. Clima este umedă, cu temperaturi foarte ridicate,
existând o perioadă ploioasă între lunile mai şi octombrie şi uragane din septembrie până în
decembrie. Cu toate că turismul şi industria construcţiilor sunt în dezvoltare, economia depinde în
mare parte de agricultura şi industria orientată spre agricultura. Limba oficială este engleza, dar
influenta limbii spaniole este puternica, la fel şi cea a limbilor Maya şi Garifuna. Unitatea monetara
este dolarul Belize.

Istoric

Înaintea sosirii lui Columb în Lumea Nouă, Belize fusese populata de mayasi, a căror limba este şi
astăzi folosită. Spaniolii au fost primi colonişti europeni, urmaţi de englezi, aceştia din urmă stabilindu-
se în zona Râului Belize. La începutul secolului XIX., influenta spaniola în Belize şi ţările vecine s-a
redus mult, Belize a intrat din ce în ce mai mult sub dominaţie britanica. Spre sfârşitul secolului Belize
a fost declarata colonie independenta (1884). A dobândit independenta totală în 1981.

Politica

Belize este un stat independent, membru al Commonwealth-ului Britanic, astfel Regina Elisabeta a 2-a
este şeful statului. Ea numeşte, ca reprezentant al sau, un Guvernator General, care la rândul sau
desemnează Primul Ministru. Guvernarea este parlamentara, având doua Camere. Senatul este un
corp de 8 membrii, numiţi de Primul Ministru, liderul opoziţiei şi Consiliul Consultativ Belize. Adunarea
legislativa este formata din 29 de membrii, aleşi pe un termen de 5 ani, prin vot popular direct. În afara
de cele doua partide politice importante, Partidul Unit al Poporului şi Partidul Democratic Unit, o
formaţiune mai mică - Alianţa Naţională pentru Drepturile Belizenilor - este de asemenea prezenta în
viata politica.

Cipru

Cipru este a treia insulă, ca mărime din Marea Mediterană, situată la mai puţin de 100 km sud de
coasta Turciei. Din 1974 insula este împărţită în doua - partea greaca în Sud şi partea turca în Nord.
Suprafaţa totală a insulei este de 9.250 km², puţin mai mult de o treime (3.355 km²) fiind zona turca.
Populaţia totală de aprox. 750.000 locuitori poate fi împărţită în trei grupe distincte: Ciprioţii greci -
585.000, Ciprioţii turci - 135.000, alţii (inclusiv britanici şi ruşi) - 30.000. Cipru are o clima
mediteraneană, cu vara fierbinte şi arida, şi iarna răcoroasă şi umedă. Capitala, atât a zonei greceşti
cat şi a zonei turceşti, este oraşul divizat - Nicosia. Economia zonei greceşti este mai prospera decât
cea a zonei turceşti, aceasta din urmă bazându-se pe ajutoarele din Turcia. Zona greaca este
recunoscuta de comunitatea internaţională şi este o jurisdicţie offshore bine întemeiată. Unitatea
monetara din Cipru este lira sterlina şi lira turceasca.

Istoric

Cipru este o insulă cu o istorie lunga şi plina de lupte pentru putere şi diverse perioade de dominaţii.
Prima ocupaţie a fost cea egipteana în aprox. 1450 înainte de Cristos, urmata de 2000 de ani de
trecere de la un imperiu la altul. Turcia a domnit asupra insulei timp de 300 de ani, începând cu a doua
parte a secolului XVI. până în 1878, când s-a ajuns la o înţelegere cu britanicii în legătură cu
administrarea insulei. După Primul Război Mondial Cipru a devenit colonie britanica, începând astfel o
perioadă turbulenta. Revolte şi terorism au izbucnit în diverse perioade , până la acordarea
independenţei în 1960. Problemele intre comunităţile greaca şi turca au continuat, ciprioţii turci cerând
constituirea unui stat separat, în timp ce grecii insistau asupra unităţii. Neînţelegerile au culminat în
1974, când ostilităţile au condus la situaţia actuala cu o zona tampon a Naţiunilor Unite separând cele
doua părţi.

Politica

În 1960, când independenta a fost proclamata, constituţia a cerut un sistem de guvernare, care să
unifice cele doua comunităţi sub un preşedinte cipriot grec şi un vicepreşedinte cipriot turc, care să
desemneze împreună Consiliul de Miniştri dintre cei 50/80 (35/56 greci şi 15/24 turci) membrii aleşi ai
Camerei Reprezentanţilor. În realitate insa, acest sistem a funcţionat doar în primii ani de după 1960,
iar în momentul de fata cele doua zone sunt guvernate separat. Guvernul condus de greci a păstrat
structura planificata, postul de vicepreşedinte şi locurile alocate reprezentanţilor turci rămânând libere.
Comunitatea turca a constituit propriile instituţii legislative, şi a proclamat, în 1975, autoguvernarea
"Statului Federal Turc din Cipru" (astăzi "Republica Turca a Ciprului de Nord"), cu toate că acest stat
nu este recunoscut de comunitatea internaţională.

Insulele Britanice Virgine

Insulele Virgine Britanice sunt un grup de 36 de insule situate în Marea Caraibilor, la aprox. 80 km est
de Puerto Rico. Suprafaţa totală a insulelor este 150 km² iar populaţia numără 17.000 de locuitori,
majoritatea cărora (9000) locuieşte pe insula principală, Tortola. Pe aceasta insulă, care este şi cea
mai mare, se găseşte capitala, Road Town. Clima subtropicală umedă şi slaba calitate a solului
îngreunând agricultura, economia insulelor este orientată acum spre turism şi industria înfloritoare a
serviciilor offshore. Limba oficială este engleza, iar moneda folosită, datorită în special legăturilor
puternice cu Insulele Virgine ale Statelor Unite, este dolarul american.

Istoric

Insulele Virgine (care astăzi se împart în Insulele Virgine Britanice şi Americane) se bucură de o istorie
interesantă , cu perioade de ocupaţie de către diverse naţiuni. Columb a descoperit insulele în timpul
călătoriilor sale spre Lumea Nouă, care au fost denumite în onoarea Sfintei Ursula şi ale celor 11.000
de însoţitoare virgine ale sale. În secolele XVI. şi XVII., insulele au fost un adevărat paradis al piraţilor
englezi şi olandezi. Olandezii au sosit primii dar în 1666 coloniştii britanici au preluat controlul
insulelor. Insulele Virgine au devenit colonie britanică şi timp de aproape 100 de ani au făcut parte din
Insulele Leeward, până când, în 1956, IVB au devenit entitate separată din punct de vedere
administrativ. Astăzi, statutul IVB este cel de Colonie a Coroanei Britanice.

Politica

Ca şi colonie a Coroanei Britanice, şeful statului este Regina Elisabeta a-2-a, ea fiind reprezentată de
un guvernator. Guvernatorul numeşte primul ministru şi Consiliul Executiv dintre membrii Consiliului
Legislativ, un corp de 13 reprezentanţi, aleşi pe 5 ani. Consiliul Legislativ este responsabil de afacerile
interne, iar Guvernatorul şi Coroana deţine controlul asupra următoarelor domenii: afaceri externe,
apărare, servicii civile şi judecătorii. Principalele partide politice sunt Partidul Unit, Partidul Insulelor
Virgine, Mişcarea Cetăţenilor Preocupaţi şi Mişcarea Independentă a Poporului.

Niue

Niue este o mică insulă situată în Pacificul de Sud, la 460 km est de Tonga şi 2400 km nord-est de
Noua-Zeelandă. Insula are o suprafaţă totală de 260 km² şi o populaţie de aproximativ 1700 de
locuitori (alţi, aprox. 15000 de niueni trăiesc în străinătate, mai ales în Noua-Zeelandă) Limbile oficiale
sunt engleza şi niueana, clima este tropicală, deşi modificată de alizee de sud-est. Niue depinde mult
de ajutoarele financiare din partea Noii-Zeelande, datorită economiei sale susţinute doar de industria
mică (fructele pasiunii, ulei de chitră, procesare de miere şi producţie de cocos) şi de vânzarea
timbrelor poştale ale insulei. Comerţul este împiedicat de îndepărtarea insulei şi de problemele
inerente ale transportului, la fel şi industria turistică, cu toate că un aeroport s-a construit recent
(1996). Moneda din Niue este dolarul neo-zeelandez.
Istoric

Primii colonişti au venit probabil de pe insulele vecine, Tonga şi Samoa, în urmă cu aproximativ 1000
ani. Primul european care a păşit pe insulă a fost exploratorul britanic James Cook, în 1774, apoi pe la
mijlocul secolului XIX. insularii au fost convertiţi la creştinism de misionari britanici. În 1900 Niue a
devenit protectorat al Imperiului Britanic şi în 1901 a fost anexată de către Noua-Zeelandă. Astăzi,
Niue este o insulă autoguvernată, în asociaţie liberă cu Noua-Zeelandă, statut stabilit în 1974
împreună cu acordarea independenţei.

Politica

Ca insulă autoguvernată, Niue este responsabilă de afacerile interne, în timp ce de afaceri externe se
ocupă Noua-Zeelandă. Şeful statului este Regina Elisabeta a-2-a a Marii Britanii, fiind reprezentată de
Înaltul Comisar Neo-Zeelandez. Guvernarea este asigurată de o singură Cameră: Adunarea
Legislativă constând din 20 de membri, aleşi pe o perioadă de trei ani. Cei 20 de membri ai Adunării
Legislative aleg un premier, de asemenea pe trei ani.

Samoa

Samoa (vechiul nume de Samoa de Vest a fost schimbat în 1997) consta dintr-un grup de nouă insule
situate în Pacificul de Sud, la jumătatea drumului intre Hawaii şi Noua-Zeelandă. Suprafaţa totală este
de 2.850 km², iar populaţia totală numără 220.000 de locuitori, majoritatea locuind pe insula Upolu.
Samoa mai este considerată ţară subdezvoltată cu toate că s-a încercat îmbunătăţirea situaţiei prin
dezvoltarea atât a turismului cit şi a sectorului financiar. Clima este tropicală: fierbinte şi umedă cu un
sezon ploios din Octombrie până în Martie. Contribuţia cea mai importantă la dezvoltarea ţării şi la
crearea locurilor de muncă o are agricultura, dar pescuitul şi industria lemnului sunt de asemenea
importante. Marea majoritate a locuitorilor sunt polinezieni Samoa şi sunt foarte religioşi. Engleza şi
dialectul Samoa sunt limbile oficiale, iar unitatea monetară este tala.

Istoric

Primii colonişti ai Insulelor Samoa au venit din Fiji prin 1500 I.C., iar primii exploratori europeni au sosit
în 1722. Istoria documentată a insulelor a început numai după 1830, odată cu sosirea Societăţii
Misionare Londoneze. Populaţia băştinaşă a fost convertită la creştinism şi sunt foarte religioşi şi în
ziua de azi. Lupta pentru controlul asupra insulelor nu s-a materializat decât pe la sfârşitul secolului
XVII., când a început rivalitatea pentru supremaţie intre Marea Britanie, Germania şi SUA. Problema a
fost rezolvată printr-un număr de tratate, acordându-se Germaniei controlul asupra insulelor de vest,
cele din est devenind cunoscute ca Samoa Americană. Noua-Zeelandă a ocupat Samoa la izbucnirea
Primului Război Mondial, iar după război a fost mandatată, de către Liga Naţiunilor, să administreze
insulele. După al Doilea Război Mondial Samoa a devenit teritoriu sub tutela Naţiunilor Unite, şi în
1962 a obţinut independenta sub numele de Samoa de Vest. Noua-Zeelandă a menţinut o cooperare
la nivel înalt cu insulele (inclusiv ajutor financiar).

Politica

Forma de guvernământ este monarhia constituţională, actualul sef al statului fiind Şeful Susuga
Malietoa Tanumafili II., care va rămâne la putere până la moarte, când Adunarea Legislativa (Fono) va
alege un nou şef al statului pe un termen de cinci ani. Corpul guvernator este Adunarea Legislativă
formată din 49 de membri aleşi, toţi şefi de trib, care vor servi cinci ani. Şeful statului, asistat de
Adunarea Legislativă, desemnează primul ministru, care la rândul sau sfătuieşte şeful statului în
alegerea celor 12 membri ai cabinetului. Cele mai importante partide politice sunt Partidul Protecţia
Drepturilor Omului şi Partidul Naţional de Dezvoltare Samoan.

Seychelles

Insulele Seychelles sunt un grup de 115 insule, în mare parte nelocuite, situate în Oceanul Indian, la
nord-est de Madagascar. Insulele au o suprafaţă totală de 455 km² şi majoritatea populaţiei de 78.000
de locuitori trăiesc pe insula Mahé, insulă pe care se găseşte şi capitala, Victoria. Insulele Seychelles
se bucură de o clima tropicală umedă, cu musonul de vară din martie până în septembrie. Economia
s-a dezvoltat rapid în sfertul de secol de după obţinerea independenţei,cele mai importante domenii
fiind agricultura, pescuitul şi turismul. Limbile oficiale sunt engleza şi franceza, iar pe lângă acestea
mai există şi o limbă creolă de origine franceză foarte folosită. Populaţia băştinaşă este de o
descendenţă mixtă africano-franceză şi este predominant romano-catolică. Moneda oficială în Insulele
Seychelles este rupia.

Istoric

Se crede că Insulele Seychelles a fost descoperită de naţiuni arabe prin secolul IX., dar primii vizitatori
europeni (portughezii) nu au sosit decât la începutul secolului XVI. (1502). Totuşi, timp de două secole
şi jumătate insulele au rămas nelocuite, până când au fost revendicate de francezi în 1756. Primii
colonişti au fost proprietarii de plantaţii francezi şi sclavii acestora, dar nici n-au trecut 40 de ani şi
Insulele Seychelles au fost anexate de britanici. Independenţa a fost obţinută în 1976, urmată de
câţiva ani de nelinişte politică şi lovituri de stat, incluzând perioade în care Seychelles a fost stat cu
partid unic, înainte de reinstaurarea democraţiei şi a sistemului multipartid.

Politica

Preşedintele republicii, ales prin vot popular pe un termen de 5 ani, ocupă simultan poziţia de şef de
stat şi de guvern şi este responsabil cu desemnarea Consiliului de Miniştri. O Adunare Legislativă,
formată din 35 membri aleşi, constituie ramura legislativă a guvernării. 25 de locuri se distribuie în
conformitate cu rezultatele alegerilor prin vot direct, iar cele 10 ramase se alocă pe baza reprezentării
proporţionale. Principalele partide politice sunt Frontul Progresiv al Poporului Seychelles, Partidul
Democrat şi Opoziţia Unită (coaliţie formata din mai multe partide mici).

USA - Paradis fiscal?

În ultima decadă, Statele Unite, şi mai ales statul Delaware, a devenit una dintre cele mai populare
jurisdicţii în ceea ce priveşte înregistrarea de companii. Această afirmaţie este susţinută de faptul că,
numai în Delaware se înregistrează anual în medie 300.000 de societăţi. Imensa popularitate a
statului Delaware se datorează următorilor patru factori principali:

1. Înregistrarea companiilor este simplă, rapidă şi lipsită de birocraţie.

2. Nivelul de confidenţialitate este foarte ridicat, deoarece nici măcar detalii privind primul director nu
sunt cerute în documentele de înregistrare disponibile publicului.

3. Costurile înregistrării şi taxele anuale pentru firmele din Delaware sunt mai scăzute decât în alte
jurisdicţii.

4. Cel mai important factor este faptul că o companie înregistrată în Statele Unite se bucură de un
înalt prestigiu.

Delaware Corporation, care în general poate fi înregistrată fără acţiuni la valoare nominală, este şi
astăzi unul din cele mai populare tipuri de companie, achiziţionate şi utilizate ca companie offshore.
Societăţile Delaware Corporations sunt înregistrate conform Legii Generale a Societăţilor din Statul
Delaware. Scopul legislaţiei din Delaware este să asigure, cele mai favorabile condiţii pentru
societăţile înregistrate în acest stat. Datorită acestei filozofii, în Delaware se înregistrează mai multe
companii decât în oricare alt stat din SUA. Aproape doua treimi din societăţile cotate la Bursa din New-
York şi, după cum informează revista FORTUNE, cele mai mari 500 de companii din SUA sunt
înregistrate în Delaware.

Ce caracteristici ale Legii Generale a Societăţilor, Delaware sunt atât de favorabile societăţilor
proaspăt înregistrate?
- Se cere informaţie minimă. Conform acestei legi, Certificatul de Înregistrare (documentul iniţial prin
care se crează compania) trebuie să conţină detalii de bază, dar acestea sunt într-adevăr minime:
numele companiei, numele şi adresa agentului înregistrat, numărul maxim de acţiuni ce pot fi emise şi
obiectivele companiei. Nu este necesar ca documentul să conţină numele şi adresa directorului, ceea
ce este neobişnuit în acest domeniu, chiar şi conform standardelor liberale din SUA. În toate statele,
cu excepţia statului Delaware, se cere ca, la data înregistrării, cel puţin numele primului director să fie
inclus în documente. Chiar dacă societatea doreşte să-şi schimbe directorii, nu este necesară
implicarea registratorului oficial de companii, care este Secretarul de Stat. Deci, în ceea ce priveşte
registratorul oficial, directorul poate rămâne complet anonim.

- Nu există un capital minim necesar. Societăţile Delaware Corporation sunt înregistraţi în general fără
acţiuni la valoare nominală.

- Compania poate să-şi aibă sediul oriunde, chiar şi în afara Statului Delaware, îşi poate derula
activitatea folosind orice unitate monetară şi poate avea directori şi acţionari de orice naţionalitate.

- Nici compania, nici directorii nu sunt obligaţi de stat să înainteze un raport anual.

- În cazul în care numărul de acţiuni ce pot fi emise nu depăşeşte 3000, impozitul anual către stat
este doar 30 USD, iar taxa de clasare doar 20 USD.

Este tipul de societate Delaware Corporation companie offshore?

Trebuie menţionat că Delaware Corporation nu este companie offshore, deoarece companii offshore,
ca entităţi organizate, nu există în SUA. În nici unul dintre state nu există legi, care ar putea fi
interpretate astfel încât să descrie un format specific offshore. Faptul că societăţile Delaware
Corporation par a fi companii offshore, se bazează pe convingerea larg răspândită că, dacă o
companie înregistrată în Delaware nu se înregistrează la fiscul federal şi nu are sursa de venit în SUA,
atunci nu este obligată să plătească taxe federale. Totuşi, experţii discută validitatea acestei teze,
deoarece fiecare companie înregistrată ca societate de tip Corporation este automat supusă taxelor
federale. Dar, în acelaşi timp, este adevărat că Fiscul nu urmăreşte acele Corporation care au fost
înregistrate în Delaware şi nu înaintează nici un fel de raport fiscal. Experţii sunt divizaţi, o parte din ei
susţinând că, conform legii precedentelor, dacă Fiscul nu pretinde impozit de la aceste companii,
înseamnă că Fiscul recunoaşte că aceste companii nu sunt obligate să plătească impozit. Cu toate că
activitatea autorităţilor fiscale în ultimii 20-25 de ani pare să susţină aceasta opinie, dacă s-ar ajunge
la tribunal, probabil nu ar avea câştig de cauza în fata Fiscului.

Societatea cu Răspundere Limitată (LLC - Limited Liability Company) este o extindere relativ nouă în
legea americană a companiilor. Statul Wyoming este primul stat american care a emis, în 1978, o lege
a Societăţilor cu Răspundere Limitată, bazată pe modelul german GmbH, datând din 1892. Statul
Delaware oferă înregistrare de LLC încă din 1990. Astăzi, fiecare stat american permite înregistrarea
de LLC. Condiţiile şi cerinţele de înregistrare diferă de la stat la stat. Delaware oferă cele mai flexibile
condiţii din zonă. În Statul Delaware, la înregistrarea unui LLC, la fel ca în cazul societăţilor Delaware
Corporation, nu este necesară includerea numelui şi adresei administratorului în Certificatul de
Formare (actul iniţial prin care se crează compania), iar la semnarea documentului iniţial, oricine îşi
poate asuma funcţia de "organizator". La fel şi în Wyoming: orice persoană poate deveni "organizator"
dar în Contractul de Organizare (documentul iniţial prin care se formează societatea) trebuie să apară
numele primului administrator. Legea Societăţilor cu Răspundere Limitată din Utah stabileşte că,
primul administrator trebuie să semneze documentul iniţial şi că originalul documentului trebuie
prezentat Secretarului de Stat. Condiţii suplimentare sunt impuse în alte state, de ex. în Nevada la
înregistrarea unui LLC este obligatorie obţinerea Licenţei de Afaceri a Statului Nevada, chiar dacă
acea companie nu are angajaţi sau activitate în acest stat.

Care sunt avantajele unei societăţi LLC în comparaţie cu alte tipuri de societăţi?

Societăţile de tipul LLC reprezintă un progres pentru legislaţia de afaceri a Statelor Unite. Avantajele
utilizării acestora explică numărul mare de companii proaspăt formate care au ales formatul LLC şi de
companii deja consolidate, care au trecut la acest format.
- Asociaţii societăţii se bucură de responsabilitate limitată, deci beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi
acţionarii Corporaţiei.

- Un asociat nu-şi pierde dreptul la răspundere limitată nici dacă participă în acelaşi timp şi în
administrarea societăţii. Spre deosebire de acesta, în cazul unei Societăţi în Nume Colectiv, asociatul
cu răspundere nelimitată poate participa la administrarea societăţii, dar asociatul cu răspundere
limitată îşi pierde dreptul la răspundere limitată îndată ce se implică în administraţie.

- Asociaţii au dreptul la desemnarea unui director independent, deci compania poate fi condusă de o
administraţie centralizată, la fel ca în cazul societăţilor pe acţiuni.

- Nu există restricţii privind numărul asociaţilor. Societăţile pe acţiuni americane (Corporation) sunt
limitate la un maximum de 75 de acţionari, toţi rezidenţi SUA. În schimb, LLC-ul are posibilităţi
nelimitate pentru a mări numărul de asociaţi şi implicit capitalul.

- Compania poate alege sistemul de impozitare "cursiv", valabil pentru societăţi. Importanţa acestui
sistem constă în faptul că nu există impozitare la nivelul societăţii. Asociaţii sunt impozitaţi conform
profitului ce le revine. Aceasta este extrem de favorabil, chiar şi în cazul rezidenţilor americani,
deoarece un nivel de impozit este eliminat, deci planificarea fiscală devine mai onestă. Pentru a
beneficia de sistemul de impozitare "cursiv" societatea trebuie să aibă cel puţin 2 asociaţi

Impozitarea unei societăţi de tip LLC

Conform legislaţiei fiscale anterioare, un LLC se putea impozita ca o societate comercială doar dacă
nu îndeplineşte mai mult de două din cele patru "Caracteristici ai Corporaţiilor". Aceste patru
caracteristici au fost create de către un avocat, pe numele de Morissey, în timpul unui proces din
1935, fiind, mai târziu, adoptate universal. Cele patru caracteristici:

1. Răspundere Limitată

2. Administraţie Centralizată

3. Liberă Transferabilitate a Profitului

4. Continuitatea

Verificarea de către Fisc a acestor caracteristici s-a dovedit a fi destul de complicată, astfel că s-au
inventat multe soluţii de ocolire a reglementarilor. Legislatorii au considerat că atenuarea restricţiilor
este mai avantajoasă decât scoaterea sutelor de mii de LLC-uri americane în afara legii. De la 1
ianuarie 1997, legiuitorii au luat măsuri de simplificare a sistemului de impozitare şi raportare a
societăţilor de tip LLC. Conform reglementărilor, o societate de tip LLC poate opta fie pentru sistemul
de impozitare aplicabil societăţilor comerciale , fie pentru cel aplicabil societăţilor pe acţiuni. Îndată ce
decizia este luată, administratorii societăţii completează formularul 8832. Dacă la data formării
compania are cel puţin doi asociaţi şi nu înaintează Fiscului formularul 8832 , societatea va fi
impozitată ca societate comercială, asociaţii fiind supuşi principiilor impozitării cursive.

Cum poate beneficia un LLC de avantajele legislaţiei fiscale internaţionale?

Asociaţii unui LLC pot fi cetăţeni americani sau străini, fără nici o restricţie. Compania îşi poate
desfăşura activităţile în SUA şi îşi poate obţine veniturile fie din SUA fie din străinătate. Dacă
societatea este administrată din afara Statelor Unite, nu are venit din surse americane şi nu are
asociaţi cu rezidenţa în SUA, atunci nu are obligaţia de a plăti taxe federale. Bineînţeles, compania nu
este scutită de plata taxelor impuse de statul în care societatea este înregistrată. În cazul statelor
Delaware şi Wyoming impozitul anual se ridică la 100 USD. Întrebarea este dacă companiile trebuie
să înainteze Fiscului diverse formulare, chiar şi în cazul scutirii de la impozitul federal. Pe baza
regulamentului 6301-1-(d) al Trezoreriei, dacă o companie are cel puţin doi asociaţi, fără domiciliu
permanent în Statele Unite, este administrată din afara SUA, nu desfăşoară activităţi comerciale pe
teritoriul Statelor Unite şi nici nu are venit din surse americane, atunci nu este necesară predarea
declaraţiei de venit.

Din cele spuse pâna acum, rezultă evident că o companie offshore ideală este o societate mascată
sub forma LLC, care poate fi folosită pentru tranzacţii internaţionale şi alte servicii, cu condiţia ca
proprietarii sau administratorii să nu aibă domiciliul permanent în SUA, şi LLC-ul să nu fie folosit
pentru activităţi comerciale în interiorul Statelor Unite. Informaţiile de mai sus au ca scop informarea
generală şi sub nici o formă nu trebuie considerate drept sfaturi concrete pentru un caz concret. Ne-ar
face plăcere să oferim clienţilor noştri informaţii suplimentare în legătură cu această problemă,
bazându-ne pe experienţa obţinută asistând anual formarea câtorva sute de LLC. În acelaşi timp, vă
recomandam consultaţii personale cu experţi în domeniul fiscal, acordând suficientă atenţie
particularităţilor specifice fiecărei ţări.

Scoţia

Scoţia ocupă partea de nord a Insulei Britanice şi mai include 186 de insule dispersate de-a lungul
coastei. Suprafaţă totală a Scoţiei este de 78.772 km² şi este căminul a 5 milioane de locuitori.
Geografia şi clima variază în funcţie de zonă, dar în general Scoţia se poate împărţi în trei regiuni:
Highlands, Central Lowlands şi Southern Uplands. Capitala este Edinburgh. Trei sferturi din terenuri
se foloseşte pentru agricultura, dar economia este de asemenea alimentată de industria forestieră,
pescuit şi exportul de gaze naturale şi petrol. Limba galeză este încă larg cunoscută cu toate că limba
oficială este engleza. Unitatea monetară este lira sterlină, dar Banca Scoţiei emite şi propriile
bancnote.

Istoric

Istoria Scoţiei este una variată şi interesantă, plină de invazii şi lupte pentru putere, în special
împotriva englezilor. Caledonia (aşa se numea în timpul invaziei romane) a rezistat puternic Marelui
Imperiu Roman, iniţiind secole de conflicte. Scoţienii, invadatori din Irlanda de Nord, au sosit numai în
secolul VI., şi numele de Scoţia a fost adoptat, doar în secolul XI. Dominaţia puternică a Angliei a
condus la Războiul de Independenţă, care a început în 1296 şi s-a terminat în 1328, când Scoţia şi-a
câştigat independenţa. Cele doua părţi s-au aflat în conflict aproape continuu timp de 400 de ani
când , în 1707, Parlamentul Scoţian a votat alăturarea la Regatul Unit al Marii Britanii. Recent,
naţionalismul scoţian s-a reaprins şi, la data de 12 mai 1999, noul Parlament Scoţian s-a întrunit
pentru prima dată.

Politica

La 1 Iulie, 1999 Regina Elisabeta a 2-a a deschis oficial noul Parlament Scoţian. Acest sistem de
delegare a puterii înseamnă că Parlamentul Scoţian ales se ocupă de majoritatea problemelor interne,
iar aşa numitele probleme rezervate (apărare, politică externă şi imigrare) rămân responsabilitatea
Parlamentului de la Londra. Parlamentul Scoţian are 129 de membrii, aleşi pe patru ani, care la rândul
lor desemnează Preşedintele Parlamentului. Partidul cu majoritate în parlament alcătuieşte executivul,
guvernul Scoţiei. Executivul desemnează Primul Ministru, care este apoi investit oficial de către
Regina. Parlamentul Scoţian are dreptul să elaboreze proiecte de lege, care, dacă sunt aprobaţi de
lege, devin Hotărâri ai Parlamentului Scoţian

Ghid de afaceri

Cu sau fără companii offshore?

A plăti sau a nu plăti impozit - aceasta este întrebarea care stimulează imaginaţia oricărui om de
afaceri, în special a celor care deţin sau administrează una sau mai multe companii în propria ţară,
întrebarea care adesea afectează însăşi existenta unei afaceri.

În acelaşi timp, primul pas către înfiinţarea unei companii offshore este destul de greu. Pentru
întreprinzători aceşti paşi implică multa incertitudine, şi la prima vedere par să fie dificili şi deprimanţi.
Bineînţeles, mai târziu ei descoperă că înfiinţarea şi conducerea unei companii offshore nu este cu
nimic mai dificilă decât cea a unei firme obişnuite. Din contra, în multe cazuri aceste sarcini sunt mai
simple. Este posibilă majorarea sau micşorarea capitalului înregistrat al societăţii, transferul acţiunilor,
schimbarea directorilor. Se poate realiza atât fuziunea mai multor companii offshore cât şi divizarea
lor. Este de asemenea posibilă radierea oficială a unei companii fără a fi nevoie de înaintarea unei
evidenţe contabile finale oficialităţilor fiscale şi Biroului de Înregistrare a Societăţilor din jurisdicţia în
care aceasta s-a înmatriculat.

Putem spune, deci, că se poate face totul, în limitele legii societăţilor unei ţări date şi chiar mai mult
decât atât.

Care sunt întrebările de importanţă primară la care un întreprinzător interesat în înfiinţarea unei
companii aşteaptă răspuns ?

- Ce semnificaţie au termenii ca: paradis fiscal, companie offshore, proprietar nominalizat, director
nominalizat ?

- Care este scopul înfiinţării unei companii offshore?

- Care sunt avantajele şi dezavantajele acestei noi afaceri? În ce ţări şi sub ce formă juridică se
recomandă înregistrarea companiei offshore?

- Cum poate funcţiona aceasta companie în cazul în care este înregistrată într-o ţară îndepărtată?

- Unde putem şi unde merită să deschidem un cont bancar pentru societate, şi cum putem face
operaţiuni cu "telecomandă" în acest cont?

Noţiuni de bază

Ce este o companie offshore?

Termenul englez "offshore" în traducere liberă înseamnă îndepărtat de ţărm. O companie offshore
este, deci, o societate înregistrată într-o ţară (sau pe un teritoriu dependent al unei ţări cu legislaţie
autonomă) dar care nu desfăşoară activităţi economice pe teritoriul respectiv. Cu alte cuvinte, o
companie cu asemenea statut nu-şi obţine veniturile din ţară unde a fost înregistrată ci din afara
graniţelor acelui stat. Teoretic, în orice ţară pot exista companii offshore, dar acest statut nu asigură, în
mod obligatoriu, avantaje fiscale.

Ce este un paradis fiscal?

În limbajul curent, cuvântul "paradis fiscal" denotă un teritoriu care oferă o gamă largă de avantaje
fiscale companiilor offshore înregistrate pe acest teritoriu. (termenul original englez - „tax haven" -
înseamnă refugiu fiscal). O companie offshore poate funcţiona sub condiţii de impozitare favorabile,
numai dacă este înregistrata într-un paradis fiscal. În concordanţă cu principiul afirmat mai sus,
compania trebuie, bineînţeles, să funcţioneze în afara teritoriului de înregistrare.

În paradisurile fiscale tradiţionale funcţionarea companiilor este susţinută de un mecanism legislativ

extrem de bine organizat, aceasta însemnând că, în ţara respectivă, legea asigură condiţii de
impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul că, prin neplata impozitului
compania nu încalcă legea, din contra, conform legii este scutită, parţial sau total, de plata impozitelor.
Vom vedea mai târziu de ce această scutire de impozit este în avantajul ţărilor respective.

Care este scopul constituirii unei companii offshore?

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte legate de înfiinţarea societăţilor. Există un număr
mare de obiective posibile, la fel cum relaţiile de afaceri în economia de piaţă implică un număr infinit
de combinaţii. În consecinţă, clientul este cel care ar trebui să găsească răspunsul la întrebarea de
mai sus, deoarece nimeni nu cunoaşte afacerile sale mai bine decât el însuşi. Noi nu putem decât să
descriem pe scurt scopurile pentru care companiile offshore sunt utilizate cel mai frecvent.

Câteva obiective în crearea unei companii offshore

Societăţi comerciale offshore:

Societăţile comerciale pot fi folosite pentru a reduce profitul societăţilor-mamă situate în zone de
fiscalitate mare şi pentru a transfera aceste profituri unei companii offshore. De exemplu, compania-
mamă vinde companiei offshore anumite bunuri la un preţ minim, iar compania offshore finalizează
contracte pentru vânzarea acestor bunuri la un preţ mai ridicat. Societatea-mamă, datorită preţului
minim, va avea un profit mai mic şi ca urmare şi impozitul pe profit se va micşora considerabil. Prin
aceste tranzacţii compania offshore va realiza un profit serios.

Companii offshore de investiţii :

Utilizarea companiilor offshore de investiţii asigură mai multe opţiuni în alegerea obiectivelor de
investiţii, ceea ce permite investitorului să se concentreze la cele mai avantajoase proiecte sau să
selecteze domeniile care oferă venituri potenţiale ridicate. Mai mult decât atât, garantează păstrarea
confidenţialităţii tranzacţiilor finalizate între companie şi clienţii săi. Făcând investiţii în condiţii
avantajoase pentru o companie offshore, se asigură posibilitatea de a transfera resursele de valută
disponibile fără a încălca legile circulaţiei monetare şi cele fiscale.

Companii offshore de credit:

Calitatea de proprietar a unei companii offshore de credit oferă posibilitatea de a duce o politică de
credit avantajoasă, minimalizând taxele pe creditele acordate şi fondurile împrumutate şi de a
îmbunătăţi serviciile financiare şi de credit oferite clienţilor. În plus, prin intermediul unei companii
offshore se pot acorda credite cu dobânzi mari unei firme situate într-o zonă cu impozite mai mari,
permiţând astfel transferul resurselor de valută într-o a treia ţară, fără încălcarea legilor fiscale şi de
circulaţie monetară, şi reducerea sau chiar scutirea de la plata impozitului pe profitul obţinut într-o ţară
cu fiscalitate mare.

Companiile offshore pot fi utilizate pentru minimalizarea impozitelor societăţilor mixte. În acest caz,
acelaşi cetăţean este proprietarul şi administratorul ambelor companii (offshore), una locală şi una
aflată în străinătate, care înfiinţează împreuna societatea mixtă. Astfel se crează posibilitatea de a
transfera, într-o a treia ţară, profitul companiei străine sub formă de dividende neimpozabile. Mai
târziu, banii pot fi returnaţi în ţara în care societatea mixtă este înregistrata (sub formă de investiţii şi
credite privilegiate).

Un holding offshore poate fi utilizat pentru finanţarea activităţilor filialelor sale aflate sub diverse
jurisdicţii, oferindu-le astfel posibilitatea unei reduceri a impozitelor aferente dobânzii pe creditele
acordate de compania-mamă. În acest caz, holdingul se constituie într-o zonă offshore, unde nu va
plăti nici impozit pe profit, nici alte tipuri de impozite. Profitul realizat prin metoda menţionată mai sus
poate fi folosit pentru finanţarea altor activităţi efectuate de holding sau pentru reinvestiţii cu alte
scopuri .

Societăţile de asigurare offshore, constituite de către o companie înregistrată într-o ţară cu

fiscalitate ridicată sau de către un grup de asemenea companii, pot fi folosite pentru asigurarea
riscurilor firmei mamă sau a unui grup de firme mamă în condiţii mai avantajoase decât cele oferite de
obicei de societăţile de asigurare. Formula de societate de reasigurare offshore poate fi folosită de
către societăţile de asigurare pentru asigurarea propriilor riscuri şi pentru realizarea unei planificări
fiscale eficiente. Societăţile bancare offshore cu autorizaţie de tip limitat sau nelimitat pot fi înfiinţate
de către bănci, cu scopul acumulării de profit în ţări cu impozite reduse sau "zero", precum şi de către
grupuri de companii cu scopul unificării resurselor financiare şi facilitării circulaţiei monetare în
interiorul grupului. O bancă offshore poate fi utilizată şi pentru finanţarea operaţiunilor internaţionale
efectuate de fondatorii băncii respective, în scopul evitării problemelor legate de limitări valutare.
Companiile offshore formate pentru a fi proprietar a unor bunuri: Aceste companii oferă
posibilitatea reducerii sau chiar eliminării taxelor de moştenire şi a taxelor pentru sporul de valoare. În
plus, se simplifică considerabil procesul de vânzare a unei proprietăţi dacă proprietarul este o
companie. În acest caz doar acţiunile companiei sunt vândute şi transferate noului proprietar, dar
compania rămâne proprietarul bunului respectiv. Astfel, dacă o proprietate se vinde sau se donează,
nu este necesară plata impozitelor şi taxelor aferente.

Companiile offshore prestatoare de servicii (în publicitate, management, marketing, consultanta

etc.): Persoanele fizice şi societăţile, care obţin un venit mare ca urmare a unor activităţi desfăşurate
în domeniul prestărilor de servicii, îşi pot reduce substanţial impozitele prin cedarea dreptului de a fi
plătit pentru activitatea prestată, în favoarea unei companii offshore. În viitor, retribuţia sau o parte a
acesteia va fi plătită unui consultant pe lângă o companie offshore, dar plăţile vor fi structurate în aşa
fel încât impozitele să fie minimalizate.

Companiile offshore care se ocupă de recrutare de personal sunt folosite de patroni cu scopul de
a reduce impozitul pe salariile angajaţilor. În acest caz banii ce urmează să fie utilizaţi pentru salariile
angajaţilor sunt transferaţi în conturile companiei offshore în care lucrează de fapt angajaţii. Astfel
suma poate fi mult mai mare decât cea plătită personalului în ţara de origine. Diferenţa se acumulează
în conturile offshore ale angajaţilor, deci nu se percepe nici un impozit pe venitul lor real.

Companii offshore formate pentru a deţine o proprietate intelectuală (patente, copyright-uri,

tehnici, mărci de fabricaţie, etc.): Asemenea companii pot achiziţiona orice proprietate intelectuală sau
industrială de la proprietarul iniţial. O companie offshore poate breveta o proprietate sau poate încheia
contracte pentru punerea acesteia în folosinţă, obţinând astfel profit neimpozabil.

Înregistrări de nave pe numele unei companii offshore se realizează cu scopul de a reduce

impozitele plătite de proprietarii de vapoare pentru activităţile de transport maritim. Această reducere
se realizează prin achiziţionarea sau închirierea de vapoare, profitul obţinut din activităţile acestora
fiind acumulat în zone cu impozite reduse.

Fonduri private offshore pentru deţinerea şi administrarea confidenţială a unei proprietăţi private pot
fi constituite în Liechtenstein şi Panama. Utilizarea fondurilor asigură reducerea totală sau parţială a
impozitului pe profit, capital sau moştenire. În afara de aceasta, este garantată distribuţia venitului
obţinut din exploatarea proprietăţii respective în conformitate cu dorinţa proprietarului.

Fondurile de investiţii offshore sunt recunoscute de comunitatea internaţională a investitorilor. De

obicei acestea nu plătesc nici impozit pe profit nici taxe legale şi organizatorice extrem de ridicate. În
plus, dividendele şi dobânzile sunt impozitate la un nivel foarte scăzut sau sunt scutite de impozite.
Reunirea micilor investitori în fonduri oferă posibilitatea de a participa la proiecte mai îndrăzneţe şi de
a face economii în domeniile studiului pieţii, comisioanelor şi cheltuielilor manageriale. Fondatorul
(manager) este cel care se bucură de cele mai mari avantaje. El are flexibilitatea de a desfăşura
activităţi peste hotare, deoarece atrage investitori dintr-un număr mare de jurisdicţii prin vânzarea
nelimitată a acţiunilor. De asemenea, managerul poate investi în multe jurisdicţii fără să plătească
impozit şi poate desfăşura activităţi comerciale.

Bineînţeles, aceste companii oferă multe alte avantaje pe care nu le putem descrie în acest material
de informare generală. Compania offshore înregistrată într-un paradis fiscal este singura entitate
economică cu o gamă largă de utilizări care sunt stabilite în mod concret de către proprietari şi
directori a căror responsabilitate constă în evaluarea avantajelor şi dezavantajelor companiei offshore.

Ce fel de avantaje oferă companiile offshore?

Avantajele legate de companiile offshore înregistrate în paradisurile fiscale se pot împărţi în două
grupe distincte:

- avantaje fiscale directe

- beneficii suplimentare, independente de statutul fiscal favorabil

Avantaje fiscale directe

Aceste avantaje nu necesită o explicaţie specială. Venitul obţinut se impozitează în ţara în care
compania offshore este înregistrată. Profitând de faptul că aceste ţări oferă companiilor de acest gen o
gamă larga de avantaje fiscale, se pot asigura economii substanţiale de la plata impozitului.

Beneficii suplimentare

Acest grup de avantaje este format din beneficii independente de impozite, dar care nu trebuie
ignorate de anumite tipuri de afaceri în anumite situaţii. O parte din aceste beneficii sunt menţionate în
cele ce urmează, dar aceasta listă este departe de a fi completă:

- Anonimat complet: În anumite paradisuri fiscale legea asigură anonimat absolut deoarece datele de
identificare al directorilor şi acţionarilor nu fac parte din categoria informaţiilor publice. Ca urmare,
detaliile personale legate de directori şi proprietari rămân departe de ochii publicului, iar acest lucru
poate fi exploatat în mod favorabil.

- Lipsa obligativităţii ţinerii contabilităţii: Într-un număr mare de paradisuri fiscale companiile nu sunt
obligate să întocmească registre contabile. Acest fapt conduce la economii substanţiale deoarece
companiile obişnuite de mărime similară cheltuiesc anual sute sau chiar mii de dolari pe taxe de
contabilitate.

- Creşterea prestigiului: Se poate întâmpla ca în anumite situaţii de afaceri o societate străină să ofere
condiţii mai avantajoase. Participarea unui "investitor străin" într-o întreprindere internă creează,
câteodată, o încredere considerabil mai mare în partenerul de afaceri potenţial, sau poate asigura, în
unele cazuri, chiar şi scutirea de taxe vamale.

Cum poate fi utilizata o companie offshore?

Utilitatea companiilor offshore va fi prezentată prin câteva exemple practice.

1. Export:

SC.ROEXPORT din România vinde conserve de peşte unei firme din Grecia. ROEXPORT cumpără
marfa cu 1.000 lei şi o vinde cu 2.000 lei. Cantitatea tranzacţionată este de 200.000 bucăţi.

- Situaţia fără utilizarea unei firme offshore

Încasări 400.000.000

Cheltuieli 200.000.000

Profit brut România 200.000.000

Impozit 25% 50.000.000

Profit net 150.000.000

- Situaţia cu implicarea unei companii offshore

Proprietarul S.C.ROEXPORT S.R.L. este din întâmplare beneficiarul unei firme offshore NOTAX LTD
din Bahamas.

ROEXPORT nu va vinde conservele cumpărătorului grec, ci întâi le va vinde firmei NOTAX LTD din
Bahamas, la preţul de 1.001 lei/bucata, iar firma NOTAX LTD le va vinde cumpărătorului cu 2.000
lei/bucata.
Situaţia în România a firmei ROEXPORT va fi:

Încasări 200.200.000

Cheltuieli 200.000.000

Profit brut România 200.000

Impozit 25% 50.000

Profit net 150.000

În conturile firmei NOTAX se va acumula un profit de 999 x 200.000 a199.800.000 lei

ACEASTĂ SUMĂ NU SE IMPOZITEAZĂ ŞI POATE FI UTILIZATĂ DE BENEFICIARUL FIRMEI

OFFSHORE.

2. Import

- Fără companie offshore

S.C. ROIMPORT S.R.L. importă autoturisme de teren LADA NIVA - din Moscova. În urma unui
transport de 20 de maşini, ROIMPORT realizează un profit brut de 300.000.000 lei.

Profit brut 300.000.000

Impozit 25% 75.000.000

Profit net 225.000.000

- Cu implicarea unei firme offshore NIXTAX LTD: NIXTAX poate presta serviciul de pază al convoiului
de maşini până la graniţa României. Preţul acestui serviciu poate fi chiar şi 225.000.000 lei.

Unde să înfiinţăm o companie offshore?

În prezent, în lume, există mai mult de 40 de regiuni care oferă companiilor offshore avantaje
considerabile. Aceste paradisuri fiscale tradiţionale sunt situate pe arhipelaguri (ex. Insulele Virgine
Britanice), în republici insulare (ex. Republica Nauru) sau ţări mici (ex. Panama). Legislaţia
independentă a acestor ţări sau teritorii încurajează investitorii străini în înfiinţarea companiilor pe
teritoriul respectiv.

În majoritatea zonelor offshore serioase funcţionarea companiilor, securitatea investiţiilor străine şi

protecţia secretului informaţiilor sunt garantate de lege. De exemplu, Adunarea Legislativă din Insulele
Britanice Virgine a votat o asemenea lege în 1984 sub numele de Ordonanţa Companiilor
Internaţionale.

Când întâlnim pentru prima oara acest subiect, pare foarte dificil să diferenţiem avantajele şi
dezavantajele oferite de multitudinea de ţări cu suprafaţă mică şi probabil necunoscute. Există totuşi
câţiva factori care vă pot ajuta în orientare. Să vedem, ce criterii trebuie luate în considerare în
alegerea locului de înregistrare al unei noi companii offshore.

Ce anume asigură companiei un statut fiscal favorabil?

Prima întrebare este: În ce sens este favorabilă impozitarea companiei offshore? şi de ce este în
avantajul acestor ţări să ofere investitorilor străini beneficii de această magnitudine? (La această
ultimă întrebare vom răspunde în paragraful următor.)

În toate paradisurile fiscale serioase avantajele fiscale au o bază legală. De exemplu, pentru
companiile înregistrate în Insulele Britanice Virgine menţionate mai sus, avantajele fiscale sunt
asigurate de legea adoptată în 1984. Prin urmare, companiile offshore nu plătesc alte tipuri de
impozite Insulelor Britanice Virgine decât un impozit anual în valoare de 300 USD, independent de
cifra de afaceri. În Bahamas şi Belize acest impozit anual se ridică la doar 100 USD, iar în Panama la
150 USD. Este clar că aceste avantaje fiscale sunt substanţiale în comparaţie cu impozitul pe profit ce
se impune în ţările europene.

De ce acordarea beneficiilor fiscale este în avantajul ţării de înregistrare?

Paradisurile fiscale sunt, de obicei, ţări mici, cu populaţie mică în economia cărora turismul şi diversele
servicii joacă rolul cel mai important. Companiile offshore asigură acestor ţări venituri substanţiale. Pe
de o parte, le crează noi locuri de muncă, deoarece necesită existenţa unor firme de avocatură,
instituţii de înregistrare, agenţi înregistraţi, bănci înregistrate pe aceste teritorii, etc. Pe de altă parte,
ca urmare a plăţii obligaţiilor către stat (taxe de înmatriculare şi de reînmatriculare) şi a altor taxe,
populaţia ţării obţine un venit considerabil. Să vedem câteva statistici. Insulele Britanice Virgine au
17.000 de locuitori şi în momentul de fata 300.000 de companii offshore sunt înregistrate în această
ţară. Dacă fiecare societate înregistrată pe acest teritoriu plăteşte un impozit anual de 300 USD,
atunci numai taxele plătite de companiile offshore reprezintă 5200 USD pe cap de locuitor.

Ce sisteme de impozitare se aplică în ţara de înregistrare?

Scopul principal al constituirii companiilor offshore în paradisuri fiscale este de a reduce impozitele şi
de a beneficia de avantajele fiscale directe sau indirecte.

Trebuie subliniat că, în ciuda faptului că companiile offshore sunt adesea considerate companii scutite
de impozit, în nici o parte a lumii nu există companii scutite complet şi legal de orice sarcini financiar
fiscale. În general, următoarele principii se aplică în zonele de înregistrare a companiilor offshore:

În ţările în care compania poate obţine doar venituri din străinătate, acest venit va fi scutit complet de
plata impozitului. În acest caz, compania este obligată să plătească o taxă anuală fixă, independentă
de cifra de afaceri şi de profitul societăţii. Astfel de teritorii sunt: Insulele Britanice Virgine, Bahamas,
Belize, etc. Impozitul nu depinde de cifra de afaceri, ci de capitalul înregistrat al societăţii. De exemplu,
în Liechtenstein fundaţiile sunt obligate să plătească anual 0,1% din capitalul social (dar nu mai puţin
de 1000 FE). Sunt scutite de impozit numai veniturile obţinute din activităţi desfăşurate peste hotare.
În ţări ca Panama şi Hong Kong companiile pot desfăşura şi activităţi comerciale interne, iar veniturile
obţinute din acestea se impozitează pe baza unei rate lineare, în timp ce veniturile obţinute din
străinătate sunt scutite de impozit. În Hong Kong compania trebuie să declare separat veniturile
interne în raportul său anual. Impozitarea bazată pe o rată lineară. Una dintre cele mai cunoscute
zone este Cipru, unde companiile offshore plătesc 4,25% din valoarea totală a profitului net. (În aceste
zone contabilitatea şi predarea rapoartelor anuale este obligatorie)

Este obligatoriu ca o companie offshore să întocmească registre contabile?

Contabilitatea este o problema strâns legată de principiile menţionate mai sus. Cei care sunt deja
proprietarii sau directorii unei firme sunt perfect conştienţi de toate problemele cauzate de diversele
reglementări legate de contabilitate. În cele mai multe ţări întocmirea registrelor contabile are două
scopuri: pe de o parte, serveşte la informarea proprietarului, creditorilor şi partenerilor de afaceri
despre situaţia financiară a companiei, pe de altă parte trebuie să satisfacă anumite obligaţii faţă de
autorităţi (Fisc, Autorităţi Vamale, etc.).

Astfel, companiile offshore se împart în două categorii:

Conform legii, compania nu are nevoie de registre contabile pentru scopuri oficiale. Această
posibilitate există în ţările în care impozitul anual este fix (Bahamas, Belize, Insulele Virgine Britanice,
etc.). ţara de înregistrare nu este interesată în cunoaşterea cifrei anuale de afaceri şi a profitului
deoarece impozitul este fix şi nu depinde de cifra de afaceri şi de profit. Acest sistem asigură o
reducere substanţială a costurilor. Aceasta nu înseamnă însa că nu se pot întocmi registre contabile
interne pentru propria informare, dacă proprietarul ia o decizie în acest sens. Dar, aceasta este o
problemă internă a societăţii şi nici o autoritate externă nu are dreptul să intervină în contabilitatea
firmei.

Întocmirea registrelor contabile este obligatorie. În aceasta categorie intra Irlanda, Cipru, Uruguay, etc.
În acest caz, pe lângă faptul că evidenţa contabilă este obligatorie, ea trebuie să respecte
reglementările legale ale ţării respective şi să fie verificată şi autentificată de un revizor contabil local.
Contabilitatea companiilor offshore nu este foarte complicată datorită faptului că o asemenea
companie nu are proprietăţi reale sau bunuri tangibile şi nu desfăşoară tranzacţii în numerar, şi
operaţiunile efectuate prin contul bancar al societăţii constituie majoritatea activităţii acesteia. Cu toate
că, în comparaţie cu situaţia descrisă în paragraful anterior, funcţionarea companiei pare să fie
îngreunată de contabilitatea obligatorie, acesta nu presupune neapărat o obligaţie permanentă.
Majoritatea companiilor offshore obligate să întocmească registre contabile îndeplinesc cerinţele
proprii, iar verificarea şi autorizarea raportului anual se realizează în perioada dinaintea predării
raportului.

Care sunt cerinţele impuse de ţara de înregistrare în legătură cu directorii şi acţionarii unei
companii offshore?

În anumite zone offshore, ca de exemplu Bahamas, Insulele Britanice Virgine sau Belize, nu există nici
un fel de restricţii legate de directori sau acţionari. Aici companiile se pot constitui cu participarea unui
singur director respectiv acţionar, aceeaşi persoană putând fi în acelaşi timp şi director şi acţionar.

Alte zone offshore impun anumite restricţii privind directorii, respectiv acţionarii societăţii. Aceste
restricţii se împart în două grupe mari:

Restricţii cantitative. Aceasta înseamnă că numărul minim de directori şi acţionari este definit. De
exemplu, în Panama o companie trebuie să aibă cel puţin trei directori.

Restricţii privind naţionalitatea. Aceasta este o măsură ce se aplică în mod expres directorilor, şi are
ca scop principal crearea de locuri de muncă pentru cetăţenii unei ţări date. De exemplu, în cazul
companiilor înregistrate în Liechtenstein cel puţin unul din directori trebuie să aibă domiciliul
permanent în Liechtenstein.

Ce fel de informaţii se înregistrează în Registrul Comercial?

Aceasta este o problemă foarte importantă, deoarece, în cazul anumitor tranzacţii, proprietarii sau
directorii companiei nu doresc ca identitatea lor să fie cunoscută. În legislaţia continentală acest lucru
nu este posibil, pentru că, de exemplu în Germania, Austria şi România, informaţiile despre societăţile
comerciale sunt disponibile publicului şi oricine poate avea acces la ele prin Registrul Comerţului sau
Camera de Comerţ.

Din acest punct de vedere, companiile offshore se împart în trei categorii:

- Anonimat total.

Detaliile privind directorii sau proprietarii nu sunt disponibile publicului deoarece aceste detalii nu
trebuie raportate autorităţilor în acele ţări. (ex. Bahamas, Belize, Insulele Britanice Virgine, etc.)
Importanţa anonimatului în viaţa economică poate fi măsurată pe baza numărului de societăţi
înregistrate în aceste ţări (de exemplu, în 1998, numai în Insulele Britanice Virgine s-au înregistrat
43.000 companii noi).

- Disponibilitate parţială.
De exemplu, în Panama proprietarii nu figurează în Registrul Comercial, în schimb toate informaţiile
privind directorii sunt disponibile publicului.

- Disponibilitate largă.

În acest caz, un număr mare de detalii legate de companie sunt accesibile în registrul comerţului. De
exemplu, în Cipru sunt disponibile detaliile privind proprietarii şi directorii societăţii (nume,
naţionalitate, număr de paşaport, data naşterii, domiciliul permanent, etc.).

La ce sumă ar trebui să se ridice capitalul social şi care este metoda de plata a acestuia?

Analizând această problemă, se pot observa efectele celor două tipuri de legislaţie (continentală şi
anglo-americană) pe diferitele teritorii.

În ţările în care legislaţia se bazează pe cea britanică sistemul de cerinţe este mult mai flexibil. Acest
lucru este valabil îndeosebi pentru zonele offshore aflate în regiunea Mării Caraibelor. De exemplu, în
Bahamas, capitalul standard înregistrat de o companie este de 5000 USD. Conform legilor acestei ţări,
această suma este aşa-numitul capital nominal înregistrat, care nu trebuie să fie pusă la dispoziţia
companiei. Aceeaşi regulă se aplică şi în Insulele Britanice Virgine, unde capitalul standard este de
10.000 USD, dar nu este obligatorie efectuarea vărsării lui. Deci, aceste companii pot fi înfiinţate
având formal un capital de mii de dolari, dar fără ca în realitate să posede nici măcar un cent.

În ţările în care se aplică legislaţia continentală atât suma cât şi metoda de plată a capitalului
înregistrat sunt foarte precis definite. Aceasta este situaţia, de exemplu în Elveţia şi Liechtenstein,
unde, capitalul înregistrat trebuie subscris de către proprietari şi vărsat într-un cont special al
companiei, iar orice altă contribuţie care nu este în numerar trebuie pusă la dispoziţia companiei.

Restricţii la plăţile în valută. Acestea se aplică în special în ţările în care moneda oficială nu este
convertibilă. Totuşi, în cele mai populare şi consolidate jurisdicţii offshore companiile sunt scutite de
orice restricţii de acest gen şi pot efectua tranzacţii în orice unitate monetară.

Restricţii legate de adunarea generală anuală a Consiliului de Administraţie. În unele jurisdicţii se

impune ca directorii să se întâlnească cel puţin odată pe an şi întâlnirea să se desfăşoare în jurisdicţia
respectiva. Zone de acest fel sunt, de exemplu, Insulele Cayman şi Bermuda, unde obligaţia ca
întâlnirea să se desfăşoare în zona respectivă se impune pentru a încuraja turismul din regiune.
Totuşi, în majoritatea locurilor nu există restricţii de nici un fel şi directorii îşi pot ţine întâlnirile în orice
ţară. Restricţii privind deschiderea conturilor bancare. În unele ţări există cerinţa legală ca o parte a
conturilor companiei să fie deschise la bănci locale. Totuşi, în marea majoritate a zonelor offshore
legislaţia permite ca aceste companii să deschidă conturi în orice ţară.

Contul bancar

Contul bancar al unei companii offshore cuprins

Pe baza informaţiilor prezentate mai sus, trebuie subliniat, că deschiderea unui cont pentru o
companie offshore nu este mai puţin importantă decât decizia de a înregistra compania, căci acesta
va juca un rol important în funcţionarea şi dezvoltarea companiei.

Dat fiind importanţa şi complexitatea implicată am considerat indicat ca problema să fie tratată într-un
capitol special, care acoperă atât cerinţele privind conturile societăţilor cât şi principiile pe baza cărora
se lucrează cu bănci străine.

Ce sunt proprietarii nominalizaţi şi directorii nominalizaţi?

Când adevăraţii proprietari şi directori nu doresc să apară în actele constitutive ale companiei, se
recurge la proprietari şi directori nominalizaţi. În acest caz, una sau mai multe persoane (fizice sau
juridice) îşi dau acordul, în schimbul unei retribuţii, să fie trecuţi în documentele societăţii în calitatea
menţionată mai sus. Dacă proprietarul real doreşte, directorii nominalizaţi vor fi implicaţi nu numai în
înfiinţarea companiei, dar şi în semnarea contractelor realizate în viitor de societate precum şi în
diverse operaţiuni bancare.

În general, directorii nominalizaţi sunt doar trecuţi în actele companiei, între care există o procură prin
care directorul nominalizat autorizează o a treia persoană, acordându-i toate drepturile (deschidere de
conturi, semnarea contractelor, etc.). A treia persoană, astfel împuternicită, poate fi însuşi beneficiarul
(adevăratul proprietar al companiei).

Când şi de ce este utilă folosirea serviciilor proprietarului/directorului nominalizat ?

Proprietarii nominalizaţi sunt foarte utili în cazul zonelor în care informaţiile privind proprietarii sunt
disponibile publicului şi oricine poate afla identitatea acestora pe baza Registrului Companiilor. Ţări de
acest tip sunt Irlanda şi Cipru, unde detaliile legate de proprietar sunt trecute în Registrul Comerţului.
Deci, dacă doriţi să rămâneţi anonim în aceste ţări, datele unei alte persoane trebuie trecute în
registru. Această persoană este proprietarul nominalizat. În acest caz, este foarte important ca
proprietarul nominalizat să nu acţioneze împotriva beneficiarului real şi să nu abuzeze de drepturile
sale. Această problemă se poate rezolva prin semnarea unei înţelegeri între proprietarul nominalizat şi
cel real - aşa numitul Act de Încredere.

Dacă adevăraţii beneficiari nu doresc ca identitatea lor să devina cunoscută, directorii nominalizaţi vor
fi cei care vor semna contractele societăţii, vor emite facturi şi vor iniţia transferuri bancare, etc.
Bineînţeles, ei vor efectua fiecare tranzacţie în schimbul unei retribuţii suplimentare.

În ambele cazuri, utilizarea directorilor şi proprietarilor nominalizaţi necesită încredere completă între
cele două părţi, având în vedere faptul că, formal, directorii nominalizaţi au o putere economică
considerabilă în cadrul companiei. Cu toate că teoretic abuzul de putere este posibil, practic nu se
întâmplă, deoarece directorii nominalizaţi sunt în general angajaţi ai biroului local de avocatură care
reprezintă compania pe plan local. Aceste birouri au mare grija să lucreze doar cu parteneri de
încredere. "Industria afacerilor" le oferă mijloacele de trai, şi implicarea lor în orice scandal ar conduce
la pierderea încrederii în firma respectivă de avocatura şi implicit la o scădere dramatică a numărului
de contracte.

În consecinţă, regula cea mai importanta este ca directorii nominalizaţi să conducă compania numai
pe baza instrucţiunilor beneficiarilor. O alta regulă importantă: utilizarea directorilor nominalizaţi este
recomandată în cele mai multe cazuri, dar nu este obligatorie.

Directorii şi proprietarii nominalizaţi lucrează simultan pentru sute de companii. Venitul lor substanţial
derivă din comisioanele anuale pe care companiile le plătesc în mod regulat precum şi din taxele
suplimentare obţinute pentru fiecare serviciu prestat în parte (semnare de contracte,etc.).

De unde se poate administra compania offshore?

Cele mai multe companii offshore au un comitet de conducere, de obicei Consiliul Directorilor.
Directorii trebuie să aibă domiciliu stabil într-o ţară, adică ei sunt rezidenţi ai ţării date. De aceea,
trebuie luat în considerare modul în care legea ţării respective priveşte acest subiect. De exemplu,
conform legilor fiscale germane, dacă directorul unei companii bahameze este domiciliat în Germania,
atunci societatea înregistrata în Bahamas poate fi impozitata şi în Germania. Pe ce elemente logice se
bazează legea fiscală germană când stabileşte aceasta regula? Ca rezultat al faptului că directorul
german locuieşte în Germania, legea fiscală presupune că acea companie cu sediul în Bahamas este
administrata din Germania, în consecinţă, compania are un sediu permanent în Germania şi orice
venituri relaţionate cu aceasta sunt impozabile. Este importantă înţelegerea corelaţiei dintre cauzele şi
efectele legii fiscale.

De exemplu, conform convenţiilor semnate între diversele state cu scopul evitării dublei impuneri,
baza cărora este modelul creat de OECD, definiţia premizelor începe cu următoarea întrebare: "sediile
sunt, în special, locul administrării…"
De ce este practică utilizarea serviciilor centrului de administrare? Dacă dorim să simplificam
problema, am putea spune că un asemenea teritoriu serveşte acestui scop; cetăţenii teritoriului nu pot
fi sufocaţi de impozite doar pentru că o societate străină este administrată de pe teritoriul respectiv. De
exemplu, dacă o companie americană este condusă de un director cu domiciliul în Insula Sark,
directorul nu trebuie să plătească pentru aceasta impozit în Sark (de exemplu, potrivit legilor din Sark,
rezidenţii insulei nu trebuie să plătească impozit pe venitul personal).

Deci, putem stabili că, în general, situaţia fiscală a companiei va fi mai favorabilă dacă ea este
condusă de o persoană cu domiciliul într-o ţară unde se aplică scutire de impozit.

Etapele înregistrării

Înainte de a începe descrierea procedurii de înregistrare a unei companii, am dori să subliniem că

acest material de informare generală se ocupă doar de termeni şi concepte de bază esenţiale, şi chiar
şi cu acestea foarte sumar. Numai după consultaţii mai aprofundate este posibilă familiarizarea cu
toate detaliile.

În primul rând, viitorii noştri clienţi ar trebui să decidă dacă au într-adevăr nevoie de o companie
offshore şi care ar fi scopul înfiinţării unei asemenea companii. Compania offshore este doar forma,
care primeşte înţeles concret prin activităţile şi tranzacţiile date, şi numai prin acestea poate genera
profit. Întemeierea companiei offshore în sine nu va face din nimeni milionar dacă persoana
respectivă nu reuşeşte să o folosească şi să o conducă bine.

Ştiri

APOSTILARE ÎN NIUE

Niue a aderat la Tratatul de la Haga cu privire la apostilarea documentelor. Acest lucru înseamnă că
actele constitutive ale companiilor din Niue vor putea fi autentificate internaţional (apostilate).

SOCIETATE CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ ÎN MAREA BRITANIE

La Londra s-a publicat proiectul de revizuire a legii societăţilor comerciale cu răspundere Limitată (LLP
- Limited Liability Partnership). LLP va fi o entitate juridica distincta care se va bucura de importante
facilităţi fiscale. Ea va fi disponibilă din vara anului 2000.

NAURU ADERA LA ONU

Republica Nauru a devenit recent membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

OFFSHORE ÎN ISLANDA

În viitorul foarte apropiat vom putea înmatricula companii offshore de tip IBC în Islanda. Ele vor putea
să desfăşoare activităţi comerciale doar în străinătate şi vor putea funcţiona ca şi companii de tip
holding. Astfel, ele vor putea deţine acţiuni la alte companii şi vor putea fi proprietare de nave,
aeronave. Impozitul pe profit şi pe dividende va fi de 5%.

PRODUSE NOI COMPANII OFFSHORE INMATRICULATE ÎN SEYCHELLES

Laveco ltd. vă poate oferi în condiţii avantajoase companii înregistrate în Insulele Seychelles, chiar şi
în structura „ready made” - apriori constituite. Legea care reglementează în domeniu a fost elaborată
după modelul legislaţiei din Insulele Britanice Virgine. Astfel, forma juridică şi structura companiei
offshore sunt asemănătoare cu cele existente în Insulele Britanice Virgine. Aceste companii sunt
exonerate de obligaţia ţinerii vreunei evidenţe contabile sau a unor formalităţi legate de întâlnirile
acţionarilor sau administratorilor. Sarcina fiscală este minimă şi independentă de volumul tranzacţiilor
sau de cuantumul profitului. Taxa anuală este de 100 USD. Acţiunile emise de companie pot fi
nominale sau la purtător. Compania din Insulele Seychelles oferă aceleaşi beneficii ca şi societăţile din
Bahamas, Belize, Insulele Britanice Virgine sau Noua Zeelandă - NUIE.

PLANIFICAREA FISCALĂ OFFSHORE

CREAREA COMPANIILOR HOLDING DIN CIPRU

Un mecanism eficient pentru diminuarea impozitelor pe dividende îl constituie compania de tip Holding
internaţional înmatriculată în Cipru. La baza acestui mecanism stau numeroasele tratate de evitare a
dublei impuneri încheiate de Cipru. Conform reglementarilor, impozitul aplicat pe dividendele obţinute
din străinătate de către o companie cipriotă este intre 0-5%. Aceasta este explicaţia faptului că
numeroase companii multinaţionale din America de Nord şi Europa au investit pe pieţele Est Europene
(în Slovacia, Ungaria, Polonia, Ucraina, Rusia) prin intermediul unor companii cipriote. Compania
offshore poate fi folosită cu succes şi pentru exploatarea dreptului de proprietate intelectuală.

INDUSTRIA OFFSHORE IN PRAGUL NOULUI MILENIU

În numai câteva luni vom paşi cu adevărat în noul mileniu. Oamenii de afaceri îşi vor încheia bilanţurile
şi îşi vor stabili noi proiecte. Înainte de semnalarea noilor tendinţe, dorim să trecem în revista şirul
progreselor înregistrate de universul offshore. Anii 70-80 s-au caracterizat printr-o accentuare a
utilizării entităţilor offshore. Acest fapt s-a datorat dorinţei oamenilor de afaceri de a realiza extra-
profituri prin căutarea unor sisteme juridice şi fiscale mai permisive, mai blânde. Această cerere a
indus crearea de către administraţiile centrelor offshore a unor forme de companii uşor de constituit şi
de administrat. În paralel s-a conturat şi o ofertă pentru aşa numitele servicii conexe. Astfel,
companiile offshore au devenit accesibile oricărui comerciant. În anii `80, industria offshore a
înregistrat o dezvoltare nemaiîntâlnită. Majoritatea companiilor de asigurare şi a furnizorilor de servicii
financiare şi-au stabilit prezenţa şi în aceste jurisdicţii offshore. Acest moment marchează apariţia
Centrelor Financiare Offshore. La sfârşitul anilor `80, ca urmare a încheierii războiului rece, capitalul
vestic începe să migreze spre ţările fostului bloc comunist, unde o clasă a oamenilor de afaceri deja
caută metode alternative de a investi. Accesul acestora la companiile offshore au favorizat o
capitalizare rapidă a afacerilor lor. Noile tehnologii performante au imprimat dezvoltării economice o
viteză din ce în ce mai mare. În numărul următor vom analiza noile tendinţe care influenţează industria
offshore.

NOI REGLEMENTARI ÎN DELAWARE

Statul Delaware caută să-şi îmbunătăţească standardul serviciilor prin crearea cadrului legislativ
pentru modificarea formei juridice a societăţilor comerciale existente. Cu alte cuvinte, va fi posibilă
transformarea unei companii de tip Corporation - societate pe acţiuni - în companie cu răspundere
Limitată - Limited Liability Company LLC. Procedura este simplă şi relativ ieftină. Această operaţiune
se poate realiza prin intermediul companiei Laveco. Delaware a creat cadrul legislativ şi pentru a se
putea preciza forma juridică a companiei în orice limbă.