CURSUL11.

EXPERTIZA CONTABILĂ IN PROCESUL

CIVIL

Obiective:
1. Procesul civil şi expertiza în materie civilă şi comercială
2. Efectuarea expertizei contabile în procesele civile
3. Raportul de expertiză contabilă

Studiu de caz
Ca urmare a unor neînţelegeri intervenite în momentul dobândirii terenurilor
agricole după 1989, Florea Chirion în calitate de pârât şi Mihai Vasile în calitate de
reclamant s-au întâlnit în faţa instanţei de judecată pentru soluţionarea litigiului lor.
Obiectul: Terenul pe care Florea Chirion a primit titlul de proprietate este
moştenirea lui Mihai Vasile.
Menţiuni:
Florea Chirion a plătit suma de 100 lei în data de 12.12.2007 prin chitanţa
nr.11/125 reprezentând taxă de timbru precum şi un timbru judiciar în valoare
de 50 lei;
Dosarul instanţei are numărul 2049;
Pârâtul Florea Chirion refuză să cedeze terenul întrucât ele este proprietarul
terenului dobândit în baza legii nr.18/1991;
Instanţa numeşte trei experţi: expert tehnic Borzea Corneliu, expert tehnic
Dumitru Marius, expert contabil Gligor Anişoara;
În urma expertizei tehnice s-a constat: Pârâtul lorea Chirion trebuie să
primească dreptul de proprietar pe un teren cu o suprafaţă de 0,42 ha teren
arabil, dar a primit o suprafaţă de 1,00 ha teren arabil. În consecinţă restul
terenului îi aparţine reclamantului Mihai Vasile.

1
 Să se întocmească:
a) Cererea de chemare în judecată;
b) Întâmpinarea;
c) Numirea celor trei experţi;
d) Realizarea “Raportului de expertiză contabilă” specificând trei
obiective.

Bibliografie:
“Expertiza contabilă”, Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă.. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2001.

Concepte cheie: expertiză contabilă, expertiză contabilă judiciară, expertiză contabilă

extrajudiciară.

Rezumat:
Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist, acesta are calitatea de
expert, cu sensul de a stabili adevărul într-o anumită situaţie, problemă sau litigiu.
Expertiză înseamnă a încerca, a dovedi.
Expertiza este un “mijloc de probă, de constatare, confirmare, evaluare, lămurire sau
dovedire, pe baza cercetării ştiinţifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o
anumită faptă, împrejurare, problemă, situaţie, cuză sau litigiu”1.
Ca mijloc de probă, expertiza este definită în multiple variante, ca formă, dar, în esenţă,
cu conţinut identic.
Conform literaturii de specialitate, expertiza este:
- operaţia făcută de unul sau mai mulţi experţi cu scopul de a constata unele
fapte, de a controla, de a examina, de a măsura şi de a evalua, anumite
lucruri;2

1
Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă – Control financiar şi expertiză contabilă. Editura Eficient, Bucureşti,
1996, p. 278

2
 - operaţia încredinţată unor persoane, pe baza cunoştinţelor lor speciale, asupra
faptelor pe care judecătorii nu le-ar putea aprecia;3
- un mijloc de investigaţie, prin care se ajunge fie la obţinerea unei probe, fie la
evaluarea corectă a unei probe existente;4
- o cercetare care constă din diferite operaţiuni specifice fiecărei specialităţi;5
- un mijloc de dovadă reglementat de codul de procedură civilă, la care recurge
instanţa în cazul că, pentru stabilirea adevărului obiectiv, este nevoie de
lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru a căror rezolvare se cer cunoştinţe
de specialitate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau vreunei meserii pe care
judecătorul nu le posedă.6
- un mijloc de probă dispus sau cerut de organul juridic în materie civilă sau
penală efectuat de un specialist în materia litigiului, care prin cunoştinţele şi
experienţa pe care le posedă trebuie să aducă lămurirea diferitelor aspecte ce
sunt necesare a fi cunoscute, în vederea soluţionării unor cauze;7
- o lucrare de luminare a justiţiei şi particularilor cuprinzând şi părerea
experţilor (prof. Trancu – Iaşi)
În funcţie de natura şi conţinutul faptei, împrejurării, problemei, situaţiei, cauzei sau
litigiului ce se cercetează precum şi de domeniul de activitate în care se dispune sau se
solicită efectuarea expertizei, aceasta se prezintă sub mai multe tipuri şi anume:
- tehnică – care se individualizează pe genuri: construcţii civile, maşini şi
utilaje, autovehicule etc;
- merceologică;
- medico-legală: psihiatrică, constatarea stării de sănătate, cauza decesului;
- criminalistică: tehnica criminalistică a actelor, dactiliscopie, traseologie,
balistică;

2
Dejan – Traite theoretique et practique des expertises en matrites civiles, administratives et comerciales,
Paris, 1901, p. 1
3
E. Glasson: Precis Theoretique et practique de procedure civile, vol. 1, Paris, 1902, p. 16
4
T. Tănoviceanu – Tratat de drept şi procedură penală, Bucureşti, 1927, p. 628
5
Gr. Gh. Teodoriu – Curs de drept procesual penal, Lito. Iaşi, 1959, p. 446
6
Gh. Porumb – Codul de procedură civilă comentat şi adnotat. Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p. 437-
439
7
Grigore I. Olărescu – Perfecţionarea organozării şi desfăşurării activităţii de expertiză financiar-contabilă.
Teză de doctorat. Academia de Studii Economice, Bucureşti, 1984

3
 - artistică: pictură, sculptură, grafică, literatură;
- filatelică;
- comercială;
- agricolă;
- contabilă – care poate fi specializată pe domenii sau ramuri: comercială,
bugetară, operaţii valutare, industrie, agricultură, construcţii etc.
Prin expertiză contabilă se înţelege misiunea dată unui expert contabil de a controla
registrele, conturile şi actele justificative ale unui agent economic, cu scopul de a furniza
părţilor interesate datele necesare de a procura justiţiei informaţiile interesate pentru a se
pronunţa, în cunoştinţă de cauză, asupra unui proces sau a unei contestaţii de care a fost
sesizată.8
Expertiza contabilă este o formă de cercetare ştiinţifică efectuată în vederea lămuririi
modului în care sunt reflectate în documente, evidenţa tehnic-operativă şi contabilă,
anumite fapte, împrejurări, situaţii de natură economico-financiară.
Ca activitate specializată, expertiza contabilă se caracterizează prin următoarele trăsături:
- are ca obiect cercetarea unor fapte sau situaţii de natură economico-financiară,
gestionară şi patrimonială;
- cuprinde în sfera sa de acţiune activitatea economică a unui agent economic
pentru problemele şi obiectivele stabilite de organul judeţean ori de persoana
juridică care o solicită;
- cercetează situaţiile şi împrejurările de fapt pe baza informaţiilor furnizate de
evidenţa economică şi a suporţilor ei materiali;
- interpretează datele de evidenţă şi formulează opinii cu privire la problemele
investigate pe baza legilor şi actelor normative care reglementează domeniul
de activitate respectiv;
- elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute care servesc ca mijloc de
probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc
de fundamentare a unei decizii de către persoana juridică care a solicitat
efectuarea expertizei contabile.

8
Ilie Mecu – Expertizele contabile. Atelierele “Cartea Românească”, Bucureşti

4
Expertiza contabilă analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale
cu caracter economic şi financiar, descifrează rellaţiile economice şi financiare, dintre
părţile aflate în litigiu, caracterizează starea de fapt a agentului economic respectiv în
raport cu legea şi actele normative care reglementează domeniul investigat, stabileşte
legăturile de cauzalitate şi responsabilitate. Din studiarea cauzelor generatoare de pagube
în dauna patrimoniului, expertiza contabilă poate desprinde deficienţele existenta în
organizarea şi conducerea sistemului de evidenţă, imperfecţiunile propagate pe traseul
procesului decizional, precum şi omisiunile sau erorile comise în executarea atribuţiilor
de serviciu cu consecinţe negative asupra patrimoniului agenţilor economici la care se
efectuează expertiza.
După destinaţia sa, expertiza contabilă poate fi:
- judiciară, dispusă de organele judiciare pentru soluţionarea cauzelor aflate în
faţa anchetei, cercetare sau judecată;
- extrajudiciară, solicitată de persoane fizice sau juridice interesate fără să
existe un dosar de anchetă, cercetare sau judecată.
Expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiţie, o formă de
cercetare şi lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură economic-financiară indicate
de organele judiciare în scopul soluţionării litigiilor dintre persoane juridice, dintre
acestea şi persoane fizice, precum şi a proceselor penale privind infracţiuni prin care au
fost aduse pagube patrimoniului.
Expertiza contabilă judiciară constituie un mijloc de probă, la care organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată apelează, la cererea părţilor sau din oficiu, în vederea
lămuririi unor împrejurări de fapt şi stabilirii adevărului. Ea se încrediţează de instanţele
respective unor specialişti pentru a constata şi evalua anumite fapte, pe care judecătorii
nu le-ar putea procura sau aprecia ei înşişi, stabilind, în acest scop, punctele asupra cărora
experţii numiţi urmează să se pronunţe.9
Expertiza contabilă judiciară are ca sarcină principală să contribuie la stabilirea
adevărului şi la justa soluţionare de către organul judiciar a cauzei aflată în faza de

9
I. Bonzat, I. Pinatel: Traite de droit penal, vol. II, Paris, 1963, p. 922; E. Glasson: Precis theoretique et
praqtique de procedure civile, vol. I, Paris, 1902, p. 16; Codul de procedură civilă a României, art. 201;
Codul de procedură penală al României, art. 1110.

5
cercetare sau judecată. Ea trebuie să ofere organului judiciar în cauză o probă temeinică,
de neînlăturat pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de încălcarea
legalităţii, nesocotirea disciplinei financiare şi valutare şi păgubirea patrimoniului.
Expertiza contabilă extrajudiciară sau amiabilă este aceea care, în afară de
orice intervenţie judecătorească, are loc direct între părţile în litigiu sau este solicitată de
persoane fizice sau juridice în vederea stabilirii şi respectării adevărului şi legalităţii în
activitatea lor.
Expertiza contabilă extrajudiciară, amiabilă, poate fi utilizată şi pentru certificarea
bilanţurilor contabile, a conturilor de profit şi pierdere, a situaţiei patrimoniului agenţilor
economici. Aceste analize şi certificări financiar-contabile asupra situaţiei patrimoniului
agenţilor economici şi a posibilităţilor acestora de a genera profit, de a fi rentabili,
constituie o dovadă demnă de încredere pentru terţi (alţi agenţi economici) în vederea
intrării în relaţii de comerţ. Prin expertiza contabilă extrajudiciară se previne stabilirea de
relaţii de comerţ cu agenţii economici care s-ar găsi în imediata intrare în starea de
încetare de plăţi sau de faliment.
Expertiza extrajudiciară este reclamată de manifestarea plenară a liberei iniţiative în
condiţiile economiei de piaţă, fiind o cale eficientă de asistenţă de înaltă specialitate a
oricărei afaceri pentru a fi ferită de riscuri şi asigurată de reuşită.
Expertiza contabilă amiabilă poate fi solicitată de: manageri, pentru a cunoaşte anumite
situaţii ale patrimoniului; asociaţi în cursul funcţionării sau la dizolvarea societăţii; părţile
în litigiu; particulari, la constituirea ori fuziunea societăţii comerciale etc.
Obiectivele (întrebările) concrete care se dau spre rezolvare expertului contabil în cazul
expertizei contabile extrajudiciare sau amiabile se stabilesc, cu consultarea expertului
contabil, de către persoana fizică sau juridică care solicită efectuarea expertizei contabile.

10.4 Efectuarea Expertizei Contabile În Procesul Civil

6
 Obiectivele expertizei contabile şi întrebările formulate clar şi exact la care
trebuie să răspundă expertul se stabilesc de instanţă prin încheiere de şedinţă .
Expertiza se poate efectua în instanţă , dacă problemele asupra cărora urmează să
se pronunţe expertul contabil pot fi lămurite prin simpla expunere a părerii expertului , în
această situaţie expertul contabil este ascultat de instanţă în şedinţă publică iar părerea lui
este consemnată de grefier într-un proces verbal sau în afara instanţei, în cazul în care
pentru efectuarea expertizei contabile sunt necesare verificări şi analize de documente,
măsurători , confruntări , declaraţii .
Procedural, fără a fi limitative, efectuarea expertizei contabile presupune
realizarea următoarelor activităţi:
1.Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei
Se face la sediul instanţei de judecată sau al altui beneficiar al expertizei. Dacă
materialul aflat în dosar este insuficient pentru efectuarea expertizei contabile , expertul
contabil solicită motivat organului beneficiar, completarea acestuia. În cazul proceselor
civile, completarea dosarului se impune în situaţiile în care lipsesc înscrisurile ce trebuie
supuse expertizării .
2.Examinarea altor documente aflate la părţi sau la alte terţe persoane care au legătură cu
cauza, prin expertiză la faţa locului
Se efectuează atunci când expertul contabil apreciază că pentru a răspunde
obiectivelor ce i s-au dat spre rezolvare nu îi sunt suficiente documentele existente la
dosarul cauzei , şi în acest caz este necesară extinderea cercetării şi asupra altor acte,
evidenţe tehnic–operative şi contabile care se află la părţile în litigiu.
Pentru expertiza la faţa locului expertul contabil are obligaţia să anunţe părţile
prin citare despre data , locul şi când începe şi se termină lucrările la sediul acestora
.Citarea ,anunţarea de către expertul contabil a părţilor despre data şi locul efectuării
expertizei contabile sau cercetării documentelor este necesară în toate cazurile în care se
cercetează şi alte documente la sediul uneia din părţi sau la terţe persoane care au
legătură cu litigiu .Citarea este o garanţie a dreptului de apărare a părţilor şi se face în
scris prin sistemul de expediere a recomandatelor cu confirmare de primire care se
anexează la raportul de expertiză contabilă. Citarea legală nu este considerată satisfăcută
dacă expertul contabil a încunoştinţat părţile chiar în ziua în care efectuează lucrarea

7
deoarece nu există certitudinea că partea a luat cunoştinţă de locul citării şi termen înainte
de începerea lucrării şi astfel nu îi dă posibilitatea să participe la expertiza documentelor
la faţa locului.
Expertiza contabilă este valabilă dacă părţile au fost citate cu scrisoare
recomandată, dar acestea nu s-au prezentat la data, locul şi ora comunicate .
Expertiza contabilă făcută fără citarea părţilor poate intra sub incidenţa nulităţii,
nulitatea decurgând din necitare, poate fi invocată de oricare din părţi la primul termen
după depunerea raportului de expertiză contabilă .
Anularea raportului presupune refacerea expertizei contabile cu respectarea
procedurii de citare a părţilor. Nu este necesară citarea părţilor când se face un supliment
de expertiză contabilă bazat pe documente din dosarul cauzei existent la instanţă .
Oricare ar fi natura unei expertize contabile respectiv amiabilă sau judiciară în
materie civilă, lucrările tehnice referitoare la verificarea registrelor şi actelor justificative
sunt aceleaşi. În orice verificare care i se încredinţează, în primul rând expertul contabil
trebuie să analizeze organizarea şi conducerea contabilităţii pe care este însărcinat să o
examineze şi să se asigure de sinceritatea acesteia .
Sunt cazuri în care contabilitatea este intenţionat aranjată sau condusă în aşa fel în
cât să poată favoriza şi ascundă fraudele şi falsurile urmărite de anumite persoane
.Verificarea actelor justificative pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitatea curentă
trebuie să fie obiectul unei preocupări deosebite şi în acest sens este recomandabil ca
verificările să se facă atât din punct de vedere al sincerităţii şi legalităţii acestor acte cât şi
al concordanţei lor cu înregistrările din registrele contabile şi balanţele de verificare.
Atunci când expertul contabil este însărcinat cu verificarea gestiunii unei societăţi
comerciale este indicat să studieze şi să ia cunoştinţă în prealabil de actele constitutive,
de procesele verbale ale Consiliului de Administraţie şi Adunării Generale a Acţionarilor,
precum şi de regulamentul de organizare interioară, care îi pot furniza date utile şi
orientarea de ansamblu, în vederea aducerii la îndeplinire a misiunii ce i s-a încredinţat de
instanţă .
Expertiza contabilă îşi bazează concluziile pe ştiinţa contabilităţii precum şi pe
acte, documente şi evidenţe care sunt întocmite cu respectarea normelor legale şi care
conţin date reale. Documentele şi evidenţele neoficiale neprevăzute de normele contabile

8
care sunt rezultatul iniţiativei personale a celor care le întocmesc în vederea justificării
unor valori sau fapte aşa cum ar fi cazul bonurilor de mână se apreciază ca mărturii scrise
care facilitează examinarea documentelor şi evidenţelor oficiale reglementate .
Concluziile pe baza documentelor şi evidenţelor neoficiale se confirmă în mod
obligatoriu cu documente şi evidenţe legale, fără această confirmare, documentele de
evidenţă neoficiale nu pot constitui bază pentru concluziile expertizei contabile .
În raport cu cele arătate mai sus prin analiză şi corelare între documente, evidenţe
şi alte surse de informare, expertul contabil stabileşte în primul rând valabilitatea
documentelor justificative, a corectitudinii înregistrărilor contabile şi a gradului în care
aceasta exprimă realitatea şi legalitatea operaţiunilor patrimoniale în legătură cu care s-au
formulat întrebări, la care expertul trebuie să răspundă în raportul său de expertiză
contabilă.
Pentru a se argumenta răspunsul la întrebările formulate de organul beneficiar al
expertizei în legătură cu fapte, tranzacţii, procese economice sau alte operaţiuni
economico-financiare, neînregistrate sau înregistrate eronat în documente şi în evidenţele
contabile se pot folosi o multitudine de tehnici specifice expertizei contabile dintre care :
reconstituirea cantitativă a unor evidenţe global valorice, pe baza inventarelor şi a actelor
de gestiune, în cazul unităţilor de vânzare cu amănuntul ; comparaţia de stocuri prin
stabilirea soldurilor maxime posibile la inventarul final ; corelarea intrărilor de materiale,
produse sau mărfuri în funcţie de consum, eliberări sau vânzări ; corelarea actelor
contabile pentru stabilirea realităţii unui proces economic cu alt proces de influenţă
reciprocă aşa cum ar fi stabilirea corelaţiei dintre facturile de aprovizionare cu notele de
recepţie şi constatare de diferenţe sau a bonurilor de lucru cu nota de predare a produselor
la magazia de produse finite ; controlul intergestionar se utilizează de expertiza contabilă
pentru stabilirea adevărului în situaţia în care se invocă dreptul explicaţiei a unor lipsuri
în gestiune, plusuri la aceleaşi articole existente într-o altă gestiune .
3.Analiza explicaţiilor părţilor
Această operaţiune se realizează în funcţie de datele furnizate şi are menirea de a
stabili concordanţa sau neconcordanţa dintre explicaţii şi aceste date.

Cu ocazia efectuării expertizei părţile au obligaţia să dea expertului orice lămurire

în legătură cu obiectivele lucrării, împiedicarea expertului contabil de a efectua lucrările

9
necesare ordonate de instanţă, nu poate fi înlăturat decât prin mijloace procedurale, aşa
cum ar fi obligarea părţii la despăgubiri pentru împiedicarea lucrărilor , sau dispunerea
prin încheiere executorie ca părţile să permită accesul expertului contabil şi să-i dea tot
sprijinul precum şi solicitarea concursului autorităţilor publice locale, poliţie, procuratură
în cazuri deosebite .

4.Analiza actelor de control financiar şi de expertiză contabilă efectuate anterior în

aceeaşi cauză
Pentru asigurarea calităţii expertizei contabile, expertul contabil trebuie să
analizeze şi conţinutul actelor de control şi a eventualei expertize contabile anterioare în
aceeaşi cauză pentru a se convinge dacă au fost respectate toate normele legale, dacă au
fost efectuate corect calculele şi dacă au fost delimitate just perioadele de gestiune şi
răspunderile persoanelor implicate în cauză .
Expertul contabil prezintă comparativ pe fiecare problemă situaţia stabilită de
controlul şi de eventuala expertiză anterioară în raport cu cea stabilită de expertiza
contabilă curentă. Dacă în cauza respectivă s-au făcut mai multe acţiuni de control pe
aceeaşi problemă dar cu concluzii diferite este necesar ca expertul să analizeze separat
fiecare proces verbal de control şi să arate documentat cauzele care au dus la concluzii
diferite precum şi poziţia sa faţă de aceste concluzii .
Expertul contabil examinează procesul verbal de control care a condus la
declanşarea cauzei în instanţa de judecată atât sub aspectul formei cât şi al fondului .
În ceea ce priveşte forma actului de control expertul contabil examinează dacă
există explicaţii scrise ale persoanelor deferite justiţiei, concluziile comparaţiilor
financiar-contabile al entităţii economice şi măsurile dispuse de conducere în raport cu
constatările controlului .
Sub aspectul fondului actelor de control expertul contabil are în vedere: dacă
documentele şi evidenţele pe care s-au întemeiat concluziile controlului au fost întocmite
cu respectarea normelor legale şi dacă conţin date reale; dacă există documente care au
legătură directă cu obiectivele expertizei, dar nu au fost luate în considerare de control;
dacă s-au determinat argumentat cuantumul lipsurilor şi s-au stabilit legal răspunderea

10
persoanelor vinovate; dacă concluziile controlului sunt în concordanţă cu prevederile
legale .
Consultarea organelor de control şi a experţilor care au efectuat lucrările
anterioare în cauza expertizată reprezintă o necesitate pentru elucidarea tuturor aspectelor
pe care le ridică expertiza contabilă .În acest mod expertul contabil lămureşte complet
punctele de vedere diferite şi rezolvă deosebirile de păreri ale diferitelor organe care s-au
pronunţat anterior în cauza expertizată.Această consultare contribuie la asigurarea
calităţii expertizei dar are caracter facultativ pentru concluziile expertului.Consultarea
organului de control de către expertul contabil este obligatorie numai în situaţia în care
expertiza reduce substanţial prejudiciul stabilit la control şi preîntâmpină eventualele
obiecţiuni ulterioare sau erori, şi permite totodată formularea concluziilor ferme în cadrul
expertizei contabile.

5.Studierea concluziilor expertizelor tehnice, acolo unde este cazul

Această activitate presupune să se efectueze mai întâi expertiza tehnică şi apoi cea
contabilă.
Concluziile expertizei tehnice nu sunt obligatorii pentru expertiza contabilă care pe baza
datelor contabile le poate confirma sau infirma.
Expertiza tehnică se stabileşte în diverse situaţii cum ar fi: stabilirea integrităţii
valorilor materiale, realizarea unor operaţiuni, determinarea calităţii unor produse,
conţinutul unor anumite lucrări, volumul manoperei şi a materialelor necesare pentru
executarea lor şi altele .
Aceste expertize se realizează de către experţi tehnici, specialişti în diverse
domenii ale vieţii economice.
6. Intocmirea raportului de expertiză contabilă
După efectuarea expertizei , expertul contabil întocmeşte un raport scris .
Raportul de expertiză contabilă cuprinde trei capitole şi anume:
CURSULI Introducere care cuprinde: instanţa de judecată care a dispus efectuarea
expertizei contabile; actul prin care s-a dispus expertiza contabilă ; numele şi prenumele
expertului contabil, domiciliul şi numărul carnetului de expert; cauza şi părţile aflate în
proces; data şi locul unde s-a efectuat expertiza contabilă; data întocmirii raportului de

11
expertiză contabilă; obiectul expertizei contabile şi întrebările la care expertiza contabilă
urmează să răspundă; materialul pe baza căruia a fost executată expertiza contabilă; dacă
părţile aflate în proces au dat explicaţii şi lămuriri expertului contabil.
CURSULII Desfăşurarea expertizei contabile care cuprinde :descrierea în
amănunt a operaţiunilor de efectuare a expertizei contabile pentru fiecare întrebare în
parte; obiecţiile şi eventualele explicaţii ale părţilor; analiza obiecţiilor şi explicaţiile
părţilor în lumina constatărilor proprii ale expertului contabil; pentru fiecare constatare se
menţine materialul documentar pe care se sprijină şi dispoziţiile legale în limita cărora a
fost făcută constatarea cu indicarea textelor corespunzătoare de lege; examinarea probelor
se face în raport de materialul documentar şi dispoziţiile legale avute în vedere de
organele de control care au stabilit anterior prejudiciul, motivându-se documentat şi legal
deosebirile de opinii ale expertului faţă de cele ale controlului; actele dubioase, fictive
sau suspecte nu se iau în considerare de către expert la calcularea prejudiciului dar se
menţionează în raportul de expertiză contabilă despre aceasta.
Constatările consemnate în raportul de expertiză contabilă se redactează în aşa fel
încât prin coroborarea cu actele anterioare ale organelor de control prin care s-a constat
prejudiciul să se obţină concluzii în conformitate cu faptele incriminate ca infracţiuni şi
dispoziţiile normative la care se raportează.
În raportul de expertiză contabilă se menţionează şi eventualele documente noi
utilizate de expert care n-au fost avute în vedere de către organul de control la stabilirea
prejudiciului iniţial, acte ce au fost administrate de către organele judiciare .
CURSULIII Concluzii : în acest capitol se înscriu succint răspunsurile la
întrebările puse expertului contabil precum şi părerea acestuia asupra obiectului
expertizei ; răspunsurile la întrebări se formulează clar, concis şi precis .
Atunci când există necesitatea documentării unor constatări în raportul de
expertiză contabilă, care necesită o prezentare mai detaliată se întocmesc anexe la
Raportul de expertiză contabilă care trebuie să fie corecte şi corelate cu datele din raport .
Raportul de expertiză contabilă se semnează de expert pe fiecare filă inclusiv
anexele.
Orice modificare de cifre este confirmată de expert prin semnătura sa.

12
 În situaţia în care expertiza contabilă se efectuează de mai mulţi experţi inclusiv
cei recomandaţi de părţi se întocmeşte un singur raport de expertiză.
Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate se consemnează fie în cuprinsul
raportului sau într-o anexă la acesta. Dacă între experţi este dezacord total, fiecare expert
întocmeşte un raport de expertiză separat .
Experţii contabili şi experţii tehnici numiţi în aceeaşi cauză se pot consulta
reciproc dar fiecare redactează rapoarte de expertiză separat .
La întocmirea raportului de expertiză este necesar să se asigure următoarele
condiţii:
- redactarea corectă şi clară a problemelor puse spre rezolvare expertului ;
- analiza competentă şi completă pentru toate întrebările formulate de organul
judiciar, a materialului documentar pus la dispoziţia expertului ;
- argumentarea constatărilor expertului pe baza normelor legale ;
- întemeierea analizei efectuate de expert pe baza materialelor care i-au fost puse
la dispoziţie şi nu pe presupuneri, asimilări sau aprecieri care nu au la bază
documente legale şi date reale furnizate de contabilitate ;
- nu se iau în considerare alte acte sau documente prezentate direct de către părţi
expertului prin ocolirea organului care a dispus efectuarea expertizei ;
- neimplicarea expertului contabil în atribuţiuni ce aparţin organului judiciar -
conform art. 113 din Codul de Procedură Penală, expertului contabil nu i se poate
cere şi nici acesta nu se poate situa în postura de organ de control sau organ
judiciar ;
- aplicarea în mod corespunzător a actelor normative la situaţiile de fapt constatate
de expert;
- folosirea concluziilor expertizei tehnice în cazul în care în cauza respectivă s-a
dispus efectuarea unei astfel de expertize ;
- prezentarea cauzelor diferenţelor stabilite faţă de rapoartele de expertiză
anterioare sau faţă de actele controlului în situaţia în care s-au mai efectuat
expertize contabile sau acte de control financiar fiscal în aceeaşi cauză ;
- asigurarea unei concordanţe depline între constatările expertizei detaliate în
CURSULII şi concluziile acesteia sintetizate în CURSULIII din raport ;

13
 - stabilirea precisă a valorii prejudiciului în cauza supusă cercetării ;
- contribuţia efectivă a concluziilor expertului contabil la elucidarea obiectivelor
supuse expertizării .
Pentru a fi adusă ca probă în justiţie expertiza contabilă trebuie să fie la un nivel
calitativ ridicat, să contribuie efectiv la soluţionarea cauzei respective.
În vederea asigurării acestor condiţii raportul de expertiză contabilă nu este
considerat satisfăcător din oficiu, ci este supus în prealabil unei severe şi exigente
aprecieri critice .
Eficienţa raportului de expertiză contabilă ca mijloc de probă fundamentat
ştiinţific, depus la dosarul cauzei este determinată în final de contribuţia sa la soluţionarea
cauzei.
Capacitatea de a evalua concluziile raportului de expertiză contabilă revine
organului care a dispus efectuarea expertizei contabile deoarece acesta răspunde de
hotărârea ce se pronunţă pe baza probelor administrate în cauza respectivă .
Valorificarea expertizei contabile în activitatea judiciară presupune însuşirea
concluziilor acestora de către organul beneficiar .
Sunt însă şi cazuri în care după examinarea raportului de expertiză contabilă de
către instanţa de judecată să se ajungă la concluzia că acesta este necorespunzător.În
asemenea situaţii organul care a dispus efectuarea expertizei poate dispune la cererea
părţilor sau din oficiu măsuri de refacere sau de completare ale expertizei contabile care
constau în explicaţii verbale , lămuriri suplimentare în scris sau supliment de expertiză
contabilă .
Explicaţii verbale constau în desluşiri orale pe care expertul contabil le prezintă
organului care a dispus efectuarea expertizei în faţa căruia este chemat. Explicaţiile
verbale reprezintă o audiere a expertului contabil care în calitate de specialist prezintă
organului judiciar concluziile sale asupra cazului supus cercetării .
Lămuriri suplimentare în scris- această formă de completare a raportului de
expertiză contabilă se dispune atunci când sunt necesare clarificări contabile care
implicând unele examinări în plus, nu pot fi efectuate printr-un simplu dialog cu organul
care a dispus efectuarea expertizei contabile .

14
 Suplimentul de expertiză contabilă se dispune când organul de urmărire penală
sau instanţa de judecată constată la cerere sau din oficiu că expertiza nu este completă.
Suplimentul de expertiză se impune atunci când : concluziile raportului de expertiză nu
satisfac integral cerinţele organului judiciar; nu s-a răspuns la toate întrebările expertizei;
sunt întrebări care nu au fost suficient clarificate; concluziile la anumite întrebări sunt în
interdicţie cu materialul probator pus la dispoziţia expertului; pe parcursul soluţionării
cauzei au apărut noi obiective ;s-au omis de către organul beneficiar al expertizei
întrebări cu importanţă deosebită pentru clarificarea justă a cauzei. Suplimentul de
expertiză are caracterul unei expertize în continuare, limitată însă la obiectivele noi
adăugate sau neclarificate .Se redactează separat ca o lucrare se sine stătătoare şi nu ca o
continuare a raportului de expertiză dar urmează aceleaşi reguli de redactare ca şi raportul
iniţial .

Organul beneficiar poate dispune din oficiu completarea raportului de expertiză

pentru stabilirea adevărului peste voinţa părţilor în scopul evidenţierii tuturor
împrejurărilor esenţiale ale cauzei. Această completare din oficiu contribuie la prevenirea
oricărei erori în cunoaşterea, dovedirea şi caracterizarea situaţiilor constatate. În acest fel
se stabileşte relaţia exactă între concluziile la care a ajuns organul de cercetare şi
realitatea obiectivă. Pentru părţi completarea expertizei contabile constituie o garanţie
procesuală pentru aflarea adevărului.

Formele de completare a expertizei contabile sunt adaosuri la raportul de

expertiză de bază şi fac parte din acesta având putere de expertiză .
În cazul în care instanţa de judecată are îndoieli cu privire la obiectivitatea şi
fundamentarea legală a raportului de expertiză contabilă dispune efectuarea unei noi
expertize de către unul sau mai mulţi experţi contabili -contraexpertiză contabilă .
Expertul contabil poate fi pus în imposibilitatea efectuării expertizei contabile din
diverse situaţii cum ar fi: necesitatea efectuării unui control gestionar prealabil; aducerea
la zi a evidenţei tehnic-operative şi contabile; necesitatea efectuării prealabile a unor
expertize tehnice şi grafologice; insuficienţa actelor de control puse la dispoziţie .
Pentru constatarea imposibilităţii efectuării expertizei contabile, expertul are
obligaţia să analizeze cu răspundere materialul de la dosarul cauzei astfel că numai în

15
situaţii absolut necesare să recurgă la asemenea măsură care are drept efect prelungirea
termenului de soluţionare a cauzei .
Când nu se poate efectua expertiza dintr-unul din motivele arătate mai sus se
întocmeşte proces verbal de imposibilitate a efectuării expertizei care se depune la
beneficiarul acesteia pentru înlăturarea cauzelor şi asigurarea în viitor a condiţiilor de
întocmire a raportului .
Sunt şi situaţii în care pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei se poate
răspunde numai la o parte din obiectivele stabilite.În aceste situaţii expertul sesizează
organul beneficiar pentru a lua măsurile de asigurare a tuturor condiţiilor pentru a
răspunde la toate obiectivele urmând ca să întocmescă raport pentru întrebările
soluţionabile, iar ulterior să răspundă şi la celelalte obiective ale expertizei.

Teste de autoevaluare:

1. Ce se înţelege prin expertiza contabilă?

2. Prezentaţi conţinutul expertizei contabile judiciare şi extrajudiciare (amiabilă).
3. În ce constă obiectul de orientare al expertizei contabile?
4. Ce se înţelege prin expertiza în materie civilă?
5. Ce reprezintă procesul civil?
6. Care este conţinutul raportului de expertiză contabilă?
7. În ce mod se valorifică experiza contabilă?
8. Cum se stabileşte onorariul expertului contabil?

Exemple de teste grila

Expertiza contabila judiciara :

A. pe baza constatarilor si concluziilor se actioneaza in justitie;
B. intervine ca proba administrativa de organele de urmarire penala si de judecata, in
vederea convingerii asupra realitatii si conditiilor aparitiei pagubei;
C. este o activitate cu caracter permanent.
D. este o trecere in revista, o conversatie, o audiere inainte de a se ajunge la o evaluare
sau apreciere, o revedere critica, pentru evaluarea unei situatii financiar-contabile
determinate.

16
1 B+D
2 A+B
3 B

Expertiza contabila extrajudiciara :

A. se mai numeste si amiabila;
B. se mai numeste audit financiar contabil;
C. se realizeaza printr-o interventie judecatoreasca;
D. are loc direct intre partile in litigiu;
E. este organizata sub forma controlului financiar preventiv.
1 A+B+C
2 A+C+D
3 A+D

17