UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT
DREPT PRIVAT APROFUNDAT

Forta probanta a testamentului

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Prof.univ. Ioana Nicolae

AUTOR:
Popdan Constantina

Brasov
-2017-

1
 Codul civil consacra principiul libertatii testamentare, dispunand in art. 955
alin. (1) ca „Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura
in care acela care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament“.

Libertatea testamentara nu este insa absoluta. Legea prevede in mod

imperativ unele ingradiri ale vointei liberale a testatorului in scopul protejarii
intereselor patrimoniale ale unor categorii de mostenitori legali (rezerva
succesorala).

Testamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o

persoana, numita testator, dispune, intr-una din formele cerute de lege, pentru
timpul cand nu va mai fi in viata .

Testamentul este un act juridic unilateral, care contine deci manifestarea de

vointa unilaterala a testatorului de a produce anumite efecte juridice.

El va trebui prin urmare sa indeplineasca conditia de validitate ceruta

pentru actele juridice cu titlu gratuit privind capacitatea, viciile de consimtamant,
cauza si modalitatile vointei.

Este un act juridic unilateral pentru ca exprima vointa unei singure

persoane, a testatorului, si va produce efecte la moartea acestuia.

Acceptarea legatului nu trebuie confundata cu acceptarea ofertei in

materie contractuala.

Testamentul si acceptarea legatului sunt acte juridice unilaterale distincte,

care nu conduc la incheierea unui contract, fiind exprimate in momente diferite, si
prin ipoteza, neputandu-se intalni in timpul vietii testatorului si a Legatarului.

2
 Testamentul este un act juridic esentialmente personal si individual care
nu poate fi incheiat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal.

El este si un act individual care exprima vointa unei singure persoane. Art.
1036 C.civ. interzice sub sanctiunea nulitatii absolute ca doua sau mai multe
persoane sa testeze prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau
ambele in favoarea unei terte persoane. Testamentul este un act juridic pentru
cauza de moarte (mortis causa), intrucat efectele sale se produc numai la
moartea testatorului;

Testamentul este un act juridic solemn .Vointa testatorului trebuie

manifestata, sub sanctiunea nulitatii absolute in una din formele prevazute de
lege;

Testamentul este un act juridic esentialmente revocabil.Testatorul poate

revoca sau modifica dispozitiile sale testamentare pana in momentul mortii sale,
fara ca acest lucru sa fie calificat ca un abuz de drept.Renuntarea anticipata
expresa la dreptul de revocare este nula absolut.

Din enumerarea caracterelor juridice ale testamentului rezulta ca acesta

este un act juridic exceptional, carmuit de unele reguli de fond si forma
derogatorii de la dreptul comun.1

Testamentul nu este un act juridic omogen cum este definit de art. 1034
C.civ., ci constituie o simpla forma in care pot fi imbracate mai multe acte juridice
de sine statatoare, fiecare avand regimul sau juridic specific.

Obiectul principal al testamentului il constituie legatele, adica dispozitiile

de ultima vointa ale testatorului privind transmiterea patrimoniului sau la moartea
sa. Instituirea de mostenitor este principiul si baza intregului testament.

1 Fr.Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. II " Mostenirea testasmentara" ,Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2014,pag. 28

3
 Nu mai putin Codul civil permite existenta testamentului, chiar fara instituire
de legatari, dar cuprinzand alte dispozitii de ultima vointa ale testatorului privind
mostenirea sa.

In acest sens, art. 1035 C.civ. prevede ca: „Testamentul contine dispozitii
referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta,
precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului. Alaturi de aceste
dispozitii sau chiar si in lipsa unor asemenea dispozitii, testamentul poate sa
contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor testamentare
anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse
legatarilor sau mostenirilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa
decesul testatorului”.

Pentru a produce efecte juridice, vointa testatorului trebuie exprimata in scris.

Codul civil prevede diferite forme scrise prin care poate fi manifestata ultima
vointa a testatorului.

In functie de forma scrisa ceruta de lege, testamentele pot fi testamente

obisnuite (ordinare) si testamente privilegiate (exceptionale).

Referindu-se la testamentele ordinare (obisnuite), art. 1040 C.civ. prevede ca:

„Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic“.

Codul civil reglementeaza insa in art. 1047 si alte testamente, denumite

privilegiate, care se incheie in imprejurari exceptionale (testamentul militarilor,
testamentul facut in timp de epidemie, testamentul maritim).

In sfarsit, legea speciala permite intrebuintarea unor forme speciale de

testament pentru legatele care au ca obiect anumite sume de bani sau pentru
dispozitiile testamentare ale cetatenilor romani aflati in strainatate.

4
 Enumerarea felurilor de testamente este limitativa si orice alta forma
intrebuintata cu finalitatea de exprimare a ultimei vointe a testatorului este nula
absolut si nu produce efectele testamentului.

Intre diferitele feluri de testamente nu exista ierarhizare, ele au valoare

juridica egala, expresie a principiului echivalentei formelor testamentare.

Rezulta de aici ca nu este necesara pentru revocarea sau modificarea

dispozitiilor testamentare o simetrie a formelor, adica o identitate a formei actului
modificator sau revocator cu testamentul modificat sau revocat.

Intre diferitele feluri de testamente exista insa multe deosebiri din punctul de
vedere al fortei probatorii a inscrisului in care este materializat testamentul.

Art. 1041 C.civ. prevede ca „Sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul

olograf trebuie scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului“.

Testamentul nu poate fi deci facut prin mijlocirea unui intermediar sau

mandatar.El trebuie sa fie opera exclusiva si personala a testatorului.

Testamentul olograf prezinta mai multe avantaje, fiind accesibil oricui stie sa
scrie, poate fi facut oriunde si oricand, nu necesita cheltuieli si mai ales asigura
secretul dispozitiilor de ultima vointa ale testatorului 2.

In schimb, el are si inconvenientele inscrisurilor sub semnatura privata,

putand fi falsificat si sustras de cei interesati, daca nu a fost depus intr -un loc
sigur (de exemplu, la un birou notarial) sau nu a fost facut in mai multe
exemplare. In plus, el nu ofera nici o protectie testatorului impotriva viciilor de
vointa.

Desi este un act juridic solemn, testamentul olograf este materializat intr-un
inscris sub semnatura privata scris, semnat si datat de testator si, ca atare, el

2 Fr.Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. II " Mostenirea testasmentara" ,Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2014 pag.34

5
este supus recunoasterii celor carora li se opune (de regula, mostenitorii legali,
dar si succesorii lor in drepturi).

Potrivit art. 273 alin. (1) C.proc.civ. „Inscrisul sub semnatura privata
recunoscut de cel caruia ii este opus sau, dupa caz, socotit de lege recunoscut,
face dovada intre parti pana la proba contrara.”

Prin urmare, mostenitorii legali carora li se opune testamentul pot adopta

doua atitudini: fie sa recunoasca valabilitatea testamentului, adica ca acesta este
scris, datat si semnat de testator, situatie in care testamentul se va bucura de
aceeasi putere probatorie ca si inscrisul autentic, urmand ca procedura
succesorala sa isi urmeze cursul; fie sa nege ca scrierea sau semnatura, ori si
scrierea, si semnatura ar apartine testatorului sau sa declare ca nu cunosc
scrierea sau semnatura acestuia.

In aceste din urma situatii, instanta in cadrul procedurii contencioase va

proceda la o verificare de scripte sau va dispune efectuarea unei expertize
criminalistice avand ca obiectiv sa se stabileasca daca scrierea si semnatura
apartin defunctului sau nu.

In ce priveste data testamentului olograf, desi fiind inscris sub semnatura

privata, data lui, pentru a fi certa, ar trebui sa indeplineasca conditiile cerute de
art. 278 alin. (1) C.proc.civ., practica juridica a decis totusi ca, daca scrierea si
semnatura testatorului au fost recunoscute de mostenitorii legali sau daca s-a
stabilit prin verificarea de scripte sau prin expertiza ca apartin testatorului, data
testamentului este prezumata pana la proba contrara a fi cea reala 3.

Dovada caracterului fals al datei incumba mostenitorului care contesta data

testamentului si ea poate fi facuta atat cu elemente intrinseci, cat si cu elemente
extrinseci testamentului.

Testamentul este autentic daca a fost autentificat de un notar public, sau de o

alta persoana investita cu autoritatea publica de catre stat, potrivit legii.

Cu ocazia autentificarii, testatorul poate fi asistat de unul sau de doi martori

(art. 1043 C.civ.).

Testamentul autentic prezinta avantajul ca poate fi folosit si de persoanele

care nu stiu sa scrie si sa citeasca sau de persoanele care din orice cauza
(infirmitate, paralizie etc.) nu pot semna.

In al doilea rand, ca orice act autentic, el face dovada pana la inscrierea in

fals si de asemenea este pus la adapost de pierdere, sustragere sau distrugere,
intrucat un exemplar original se pastreaza in arhiva notarului public si oricand se
poate elibera un duplicat al testamentului.

3 Ioana Nicolae , " Drept civil.Succesiuni.Mostenire testamentara", Ed. Hamangiu,2014

6
 In sfarsit, fata de modul in care se intocmeste, pericolul sugestionarii sau
captatiei testatorului este mult mai mic in comparatie cu testamentul olograf.

Testamentul autentic prezinta insa si doua dezavantaje in raport cu

testamentul olograf, si anume el nu poate ramane secret, iar pe de alta parte, din
cauza formalitatilor la care este supus, este mai greu de intocmit si mai costisitor,
iar lipsa vreuneia dintre formalitati il expune pericolului anularii.

Testamentul autentificat cu respectarea dispozitiilor legii face dovada erga

omnes pana la inscrierea in fals in ce priveste constatarile personale, in cadrul
atributiilor legale ale notarului public propriis sensibus, visus et auditus), cum ar fi
identificarea testatorului, faptul ca acesta a consimtit la autentificarea testamen-
tului, declarand ca reprezinta vointa sa sau faptul ca l-a semnat in fata notarului
etc.

In ce priveste veracitatea continutului declaratiilor testatorului, consemnate in

incheierea de autentificare sau in testament, acestea fac dovada pana la proba
contrara pentru ca testatorul poate face o declaratie mincinoasa, iar notarul nu
poate decat sa ia act de aceasta declaratie, neavand posibilitatea sa verifice
daca ea corespunde sau nu realitatii.

Validitatea unui testament este influentata nu numai de incapacitatile

legale, ci si de incapacitatea naturala, adica de lipsa unei vointe constiente in
momentul intocmirii actului, indiferent daca se datoreaza unei cauze vremelnice
sau este nascuta dintr-o cauza permanenta. Cu alte cuvinte, liberalitatea fiind un
act juridic, trebuie sa izvorasca dintr-o vointa libera si rationala.

De aceea, daca se face dovada ca in momentul declaratiei de vointa,

dispunatorul nu era constient, testamentul este nul. Aceasta imprejurare, trebuie
sa fie insa stabilita in mod neechivoc, intrucat in principiu, potrivit caruia orice
persoana este capabila de a dispune prin testament daca legea nu o opreste,
capacitatea este regula si incapacitatea, exceptia.

7
Bibliografie

* Ioana Nicolae , " Drept civil.Succesiuni.Mostenire testamentara", Ed.

Hamangiu,2014

* Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Vol. II "

Mostenirea testasmentara" ,Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014