Infarct miocardic

Infarct miocardic

Schema unui infarct miocardic (2) la nivelul

vârfului peretelui anterior al cordului (un infarct apical)
după obstrucția (1) unei ramuri a arterei coronare
stângi (LCA, artera coronară dreaptă = RCA).

Clasificare și resurse externe

Specialitate Cardiologie

ICD-10 I21-I22

ICD-9-CM 410

OMIM 608446

DiseasesDB 8664

MedlinePlus 000195

eMedicine med/1567 emerg/327 ped/2520

Patient UK Infarct miocardic

MeSH D009203

Modifică date / text

 Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent și atac de cord, este
întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce determină moartea celulelor
miocardice. Cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma rupturii unei
plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe (în special macrofage) la nivelul
peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate în timp util, duc
la moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).
Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de piept (în mod specific
răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală stângă a gâtului), dispnee, grețuri, vomă,
palpitații, transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o senzație de moarte iminentă).[1] Femeile pot
avea mai puține simptome tipice față de bărbați, cele mai comune fiind dispneea, slăbiciune, o stare
de discomfort abdominal și astenie fizică.[2] Aproximativ un sfert din toate infarctele miocardice sunt
„silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome.

Cuprins
[ascunde]

 1Clasificare
 2Semne și simptome
 3Cauze
o Factori de risc
 4Patofiziologie
 5Diagnostic
 6Tratament
 7Epidemiologie
 8Note
 9Legături externe

Clasificare
În baza patologiei infarctul miocardic acut se poate împărți în două categorii principale:

 Infarct miocardic transmural: se asociază cu ateroscleroză care implică o arteră coronariană

principală. Se poate subcategorisi în anterior, posterior, inferior, lateral sau septal. Infarctul
miocardic transmural implică peretele miocardului în toată grosimea lui și are de obicei ca
rezultat ocluzia completă a alimentării zonei cu sânge.[3]
 Infarct miocardic subendocardic (non-transmural):
Subendocardial: implică o suprafață mică în peretele subendocardiac a ventriculului stâng, septul
ventricular, sau mușchii papilari. Zona subendocardiacă este deosebit de expusă ischemiei.[3]
În context clinic infarctul miocardic pe baza modificărilor ECG poate fi în continuare subclasificat în:

 supradenivelare de segment ST (STEMI)

 fără supradenivelare de segment ST (non-STEMI).[4]
Expresia atac de cord este folosită uneori incorect pentru a descrie moartea cardiacă subită, care
poate sau nu rezultatul infarctului miocardic acut. Un atac de cord este diferit, dar poate fi cauza
unui stop cardiac(care înseamnă oprirea inimii) sau aritmie cardiacă(bătăi anormale). Este de
asemenea, diferită de insuficiență cardiacă, în care este afectată acțiunea de pompare a inimii; cu
toate acestea infarctul miocardic sever poate duce la insuficiență cardiacă.
Un document din 2007 care dă definiția universală a infarctului miocardic clasifică infarctul miocardic
în cinci tipuri principale:[5]
 Tipul 1 - infarct miocardic spontan asociat ischemiei din cauza unui eveniment coronarian
primar, cum ar fi de exemplu: erodarea plăcii și / sau de ruptura, fisurare, sau disecția ei
 Tipul 2 - infarct miocardic secundar ischemiei ca urmare a necesarului crescut de oxigen sau
de aportului scăzut(insuficient), ca de exemplu: spasmul coronarian, embolism coronarian,
anemie, aritmie, hipertensiune sau hipotensiune arterială.

 Tipul 3 - moarte cardiacă subită, incluzând stopul cardiac, de multe ori însoțită de simptome
sugestive de ischemie miocardică, însoțită de supradenivelare recentă de segment ST (pe
EKG), sau BRS nou apărut, respectiv probe de tromb proaspăt într-o arteră coronariană depistat
de angiografie și / sau la autopsie, dar decesul producându-se înainte de prelevarea probelor de
sânge, sau înainte de apariția biomarkerilor cardiaci pentru sânge.

 Tipul 4 - asociată cu angioplastie coronariană sau stenturi:

 Tip 4a - infarct miocardic asociat cu PCI
 Tip 4b - infarct miocardic asociat cu tromboză de stent, documentate de angiografie sau
la autopsie

 Tip 5 - infarct miocardic asociat cu bypass coronarian

Semne și simptome

Ariile de apariție a durerii în infarctul miocardic (roșu închis = zone tipice, roșu deschis = alte zone posibile) -
vedere anterioară.
Vedere posterioară.

Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva minute,
rareori fiind brusc.[6] Durerea toracicăanterioară este cel mai frecvent simptom al infarctului
miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de presiune.
Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge și, prin urmare,
de oxigen) se numește angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent în brațul stâng, dar poate
iradia și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima
un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul
deasupra strernului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de origine
cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a arătat că are o slabă valoare predictivă.[7]
Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul
cardiac al ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară stângă urmată de edem pulmonar.
Alte simptome pot fi diaforeza (transpirație excesivă)[1], astenie fizică
(slăbiciune), amețeli, greață, vomă, și palpitații. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate de
descărcarea masivă în sânge a catecolaminelor de către sistemul nervos simpatic[8] ca răspuns la
durere și tulburările hemodinamice ce rezultă din disfuncția cardiacă. Pierderea stării de
conștiență (datorită perfuziei cerebrale inadecvate și șocului cardiogen) și moartea subită (frecvent
datorită fibrilației ventriculare) pot apărea în infarctul miocardic.

Cauze
Factori de risc
Diabet zaharat tip II
Fumatul
Obezitatea
Hiper/Dislipidemiile

Patofiziologie
Diagnostic
-Hemoleucograma:leucocitoza si VSH crescut
-electrocardiograma (ECG/EKG)
-coronarografia de urgenta
-examen radioizotopic
-ecocardiograma

Tratament
M- Morfina
O- Oxigen
N- Nitroglicerina
A- Antiagregant plachetar

Epidemiologie
Previziunile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că boala coronariană vă rămâne tot
principala cauză de deces pentru următorii 20 de ani, reprezentând 12,2 la sută din mortalitatea
generală.[9]
În fiecare zi, în România mor 40 de oameni prin infarct miocardic[9], iar 2 din 3 adulți prezintă diferite
afecțiuni cardiovasculare.[10]