Tamponada cardiaca

Compresia cavitatilor cardiac prin presiunea acuta exercitata asupra cordului de cresterea
volumului si presiunii lichidului pericardic.

 Pe masura ce lichidul se acumuleaza, presiunea create afecteaza complianta peretelui

cardiac si se transmite transmural, consecinta fiind cresterea presiunii intraventriculare. Aceasta
conduce la scaderea presiunii de umplere ventriculara si reduce debitul cardiac prin reducerea
volumului ejectat.
 Mecanismele compensatorii in cazul tamponadei cardiace sunt: cresterea rezistentei
periferice, cresterea presiunii venoase centrale si cresterea frecventei cardiace. Toate aceste
mecanisme au rolul de a creste disponibilitatea oxigenului miocardic atunci cand perfuzia
cardiaca este limitata.
 La anumiti pacienti, pulsul paradoxal si echilibrarea presiunilor poate lipsi
 La pacientii cu presiunile diastolice ale ventriculului stang crescute (precum in
hipertensiunea cronica), rezistenta la umplere a ventriculului stang este constanta. In cursul
ciclului cardiac, echilibrarea presiunilor la acesti pacienti poate fi prezenta numai la nivelul
cavitatilor inimii drepte, iar presiunile VS sunt mai mari decat cele ale VD.
 Absenta pulsului paradoxal si a semnelor hemodinamice clasice nu exclude tamponada.
Semne si simptome:

 Triada lui Beck – zgomote cardiace asurzite, hipotensiune, distensia venelor jugulare
 Cele mai frecvente acuze sunt intoleranta la eforturi minime si dispneea. In stadiile
avansate pot fi prezente agitatia, depresia SNC, coma si stopul cardiac
 Scaderea tensiunii arteriale sistolice
 Scaderea presiunii pulsului
 Puls paradoxal – scaderea cu mai mult de 15mmHg a tensiunii arteriale sistolice intre
inspir si expir
 Venele gatului pot fi destinse si evidentiaza o panta sistolica rapida si atenuarea sau
absenta pantei diastolice
 Tahicardia – este un mecanism compensator pentru mentinerea debitului cardiac
 Sensibilitatea la nivelul cadranului superior drept abdominal datorita congestiei hepatice
 Cresterea ariei matitatii cardiace dincolo de zona impulsului apical maxim
Cauze:

 Fiziologia tamponadei depinde de dimensiunea si rapiditatea cu care se instaleaza

 Uremia
 Neoplasm – de san, pulmonar, limfom, leucemie
 Post infarct miocardic (Dressler)
 Postoperatorie – pana la 30% dupa pericardotomie
 Infectia HIV simptomatica
 Alte infectii virale – Coxsackie grup B, virus gripal, echo, virus herpetic
 Infectii bacteriene – S. aureus, M. tuberculosis, S. pneumonia (rar)
 Infectii fungice – M. capsulatum
 Lupusul si bolile reumatologice
 Traumatismele
 Plasarea unui cateter pentru determinarea presiunii venoase centrale, dispozitive
pacemaker
 Hipotiroidismul
 Indusa medicamentos
Factori de risc: Tamponada cardiaca trebuie suspectata la pacientul instabil hemodinamic:

 Cu pericardita cunoscuta
 Dupa traumatisme nepenetrante sau penetrante ale toracelui
 Consecutiv chirurgiei cardiace deschise sau cateterizarii cardiace
 In prezenta neoplasmului intratoracic cunoscut sau suspectat
 Atunci cand se suspecteaza un anevrism disecant de aorta
 In prezenta insuficientei renale tratata prin dializa
Tratament – masuri generale:

 Mentinerea stabilitatii hemodinamice pana la corectarea definitiva a tamponadei

pericardice
 Monitorizarea pacientilor este obligatorie – determinarea la interval de 15 minute a
tensiunii arteriale, frecventei cardiac si cel putin o determinare a PVC (presiune venoasa
centrala). O atentie deosebita trebuie acordata plasarii unui cateter Swan-Ganz daca timpul
permite aceasta
 Lichidele pot furniza un beneficiu temporar, dar cresterea presiunilor de umplere poate
compromite in mod aditional perfuzia coronara
Tratament – masuri chirurgicale:

 Pericardocenteza (tratament chirurgical):

o Indicatii – cand functia hemodinamica se deterioreaza rapid, cand procedura
chirurgicala pentru revarsatul traumatic este intarziata, sau in scop diagnostic
o In cazul in care este anticipate reacumularea rapida a fluidului (in procesele
maligne), poate fi de ajutor insertia unui cateter pentru drenaj pe termen lung. De asemenea se
poate considera instilarea de agenti sclerozanti.
o Procedura chirurgicala trebuie efectuata in cele mai bune conditii posibile raportat
la conditia pacientului
o Pericardocenteza “oarba” trebuie efectuata numai in cazul urgentelor care pun
viata in pericol
o In mod ideal, ecocardiografia trebuie efectuata la patul bolnavului pentru a asista
plasarea acului si progresia inlaturarii lichidului
o Monitorizarea invaziva este de asemenea de ajutor pentru a urmari scaderea
presiunii pericardice
o Fluoroscopia poate fi utilizata
o Orientarea cu ajutorul ECG folosind derivatiile precordiale pentru a evita
contactul cu epicardul poate fi utila
o La 20% dintre pacientii cu tamponada punctia este negative, deoarece sacul
pericardic contine material coagulat. Revarsatele pericardice hemoragice in general nu
coaguleaza.
Evolutie/Prognostic: prin aplicarea tratamentului adecvat evolutia este favorabila.