INSTITUŢIILE UNIUNII ECONOMICE ŞI MONETARE

PROIECT REALIZAT DE BORZA BENIAMIN ŞI HLADI VLAD

FINANŢE BĂNCI ANUL III GRUPA I

1
 Introducere

Uniunea economică și monetară (UEM) reprezintă un pas important în procesul de

integrare a economiilor UE. Ea presupune coordonarea politicilor economice și
bugetare, aplicarea unei politici monetare comune și utilizarea unei monede unice, euro.
Toate cele 28 de state membre ale UE fac parte din uniunea economică, iar unele dintre
ele și-au consolidat integrarea și au adoptat moneda euro. Împreună, aceste țări
alcătuiesc zona euro.

Decizia de a forma o uniune economică și monetară a fost luată de Consiliul European

în decembrie 1991, în orașul olandez Maastricht. Ulterior, a fost înscrisă în Tratatul
privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Uniunea economică și monetară
reprezintă pentru UE un pas înainte pe drumul integrării economice, proces care a
început în 1957, odată cu întemeierea acesteia. Prin integrare economică, atât economia
UE, cât și economiile statelor membre luate separat, capătă dimensiuni sporite, devin
mai eficiente pe plan intern și mai robuste. Astfel, apar mai multe oportunități pentru
asigurarea stabilității economice, accelerarea creșterii și crearea unui număr mai mare
de locuri de muncă, lucruri de care beneficiază direct cetățenii UE. Concret, UEM
înseamnă:

 coordonarea politicilor economice între statele membre

 coordonarea politicilor fiscale, în special prin limitele pe care deficitul și datoria

publică a țărilor membre nu trebuie să le depășească

 o politică monetară independentă gestionată de Banca Centrală Europeană (BCE)

 norme unice și supravegherea instituțiilor financiare din zona euro

 o monedă unică și zona euro

2
 Guvernanța economică în UEM

În UEM nu există o instituție unică responsabilă de politica economică. Această

responsabilitate este împărțită între statele membre și instituțiile UE. Principalii actori
din cadrul UEM sunt:

 Consiliul European - stabilește principalele orientări politice

 Consiliul UE („Consiliul”) - coordonează elaborarea politicilor economice la
nivelul UE și decide cu privire la aderarea statelor membre aspirante
 „Eurogrupul” - coordonează politicile de interes comun pentru statele membre din
zona euro
 statele membre - își alcătuiesc bugetul național în limitele convenite ale
deficitului și datoriilor și își stabilesc propriile politici structurale privind forța de
muncă, sistemul de pensii și piețele de capital
 Comisia Europeană - monitorizează performanțele și respectarea normelor
 Banca Centrală Europeană (BCE) - stabilește politica monetară, având ca obiectiv
principal stabilitatea prețurilor și acționează ca autoritate centrală de
supraveghere a instituțiilor financiare în zona euro
 Parlamentul European - elaborează legislația împreună cu Consiliul și exercită un
control democratic asupra guvernanței economice, în special în cadrul noului
dialog economic.

Principalele momente ale formarii Uniunii Economice si Monetare

Uniunea Economica si Monetara Europeana este rezultatul unui proces integrativ

complex, atât în planul economiei reale cât si în cel al economiei monetare, derulat de-a
lungul unei jumatati de secol în spatiul comunitar, proces care a presupus parcurgerea
mai multor etape.

Dintre acestea, cele mai importante sunt:

1. Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea Europeana de Plati (1950)

format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline si a zonei francului, si
din tarile aflate în spatiul colonial aferent acestora.

3
2. Crearea Comunitatii Economice Europene care a însemnat liberalizarea
fluxurilor de bunuri si servicii, si a Pietei Comune pentru liberalizarea miscarii
factorilor de productie.

3. Summitul de la Haga din 1969 în care s-a pus problema crearii unei uniuni
economice si monetare;

4. Raportul Werner din 1970, care a propus crearea Uniunii Monetare Europene
prin fixarea irevocabila a paritatilor dintre monedele statelor membre si liberalizarea
totala a fluxurilor de capital;

5. Crearea Sistemului Monetar European (1979)

6. Crearea, în 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii Economice si

Monetare, sub conducerea presedintelui Comisiei Europene din acea perioada. Jaques
Delors, care a propus, prin raportul care îi poarta numele, o noua baza pentru unificarea
monetara în Europa. Raportul Delors a definit strategia care a condus spre realizarea, în
mai multe etape, a uniunii monetare.

7. Tratatul de la Maastricht (1992) privind constituirea Uniunii Europene, care în

plan monetar, a consfintit constituirea unei Banci Centrale la nivelul Uniunii si a stabilit
criteriile pe care statele membre trebuie sa le îndeplineasca pentru a deveni membru al
spatiului monetar european.

8. Crearea Sistemului European al Bancilor Centrale, a carui functionare se

bazeaza pe mai multe principii generale dintre care amintim independenta institutionala
si financiara a Bancii Centrale Europene si a bancilor centrale ale statelor
membre, transparenta, subsidiaritatea si responsabilitatea în atingerea obiectivelor
propuse prin Tratatul de la Maastricht.

9. Introducerea monedei Euro, începând cu ianuarie 1999.

4
 Structura institutionala

Structura institutionala a Uniunii Economice si Monetare este data în principal

de catre Banca Centrala Europeana si bancile centrale ale statelor membre care,
împreuna formeaza Sistemul European al Bancilor Centrale.

Din acest sistem mai fac parte si bancile centrale ale statelor membre care nu
fac parte din zona Euro, si care nu participa la luarea deciziilor cu privire la politica
monetara unica pentru zona Euro.

Obiectivul declarat al SEBC îl constituie mentinerea stabilitatii preturilor. Aditional

acestui obiectiv, sistemul urmareste:

Ø definirea si implementarea politicii monetare unice

Ø crearea si detinerea de rezerve valutare ale statelor participante

Ø asigurarea stabilitatii sistemului financiar.

Începând cu 1 ianuarie 1999, politica monetara a Uniunii Europene nu a mai fost

conceputa la nivel national, ci la nivel comunitar de catre Banca Centrala Europeana.

Instrumentele si procedurile de politica monetara utilizate de catre BCE sunt:

Ø operatiunile pe piata deschisa, din care fac parte operatiunile de cesiune temporara,
operatiile ferme de vânzare de active de catre SEBC, emisiunea de certificate de
depozit, operatiuni de schimburi de devize si lichiditati în alb

Ø facilitati permanente care permit furnizarea sau retragerea de lichiditati;

Ø rezervele obligatorii;

Ø controlul dobânzii la împrumuturile pe termen scurt.

Politica monetara comuna este adoptata de catre Banca Centrala Europeana si apoi
implementata de catre bancile centrale ale statelor membre participante la moneda unica.

Banca Centrala Europeana este independenta si nu executa dispozitiile

institutiilor Uniunii Europene si nici pe cele ale guvernelor statelor membre.

Ea are dreptul exclusiv de a autoriza emisiunea de bancnote în cadrul zonei euro,

în timp ce bancile centrale nationale sunt unicii actionari si detinatori ai capitalului
Bancii Central Europene.
5
 Banca Centrală Europeană

 Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica

economică și monetară
 Președinte: Mario Draghi
 Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale
din toate statele membre
 Înființare: 1998
 Sediu: Frankfurt (Germania)

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare

politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea
prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Obiective

„Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale […] este

menținerea stabilității prețurilor”.

 definirea și punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro;

 efectuarea operațiunilor de schimb valutar;
 deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro
(administrarea portofoliilor);
 promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.
 Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale dinzona
euro, controlând astfel masa monetară și inflația.
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și
vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.
 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător
de către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.
 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate
reprezenta pentru stabilitatea prețurilor.

6
Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.

Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în

vederea îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la
agenții economici.

Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a

politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor
de credit și la stabilitatea sistemului financiar.

Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu

instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan
internațional, cu privire la misiunile încredințate Eurosistemului.

Uniunea Europeană are mai multe obiective (articolul 3 din Tratatul privind Uniunea
Europeană), printre care dezvoltarea durabilă a Europei întemeiată pe o creștere
economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un
grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre
progres social. În consecință, stabilitatea prețurilor nu este numai obiectivul principal al
politicii monetare a BCE, ci și un obiectiv al Uniunii Europene în ansamblu. Astfel,
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatul privind Uniunea Europeană
stabilesc o ierarhie clară a obiectivelor Eurosistemului, evidențiind faptul că stabilitatea
prețurilor reprezintă cea mai importantă contribuție pe care o poate avea politica
monetară la asigurarea unui mediu economic favorabil și a unui nivel ridicat de ocupare
a forței de muncă.

7
 Componență

Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel

înalt. BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:

 Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.

Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii
băncilor centrale din zona euro.

 Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.

Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de
liderii țărilor din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.

 Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.

Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor
centrale din toate statele membre.

Cum lucrează BCE?

BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE.
Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).

Atribuțiile organelor decizionale

 Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește

politica monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile
comerciale pot obține bani de la BCE.

 Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice,

pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care
acesta din urmă i le deleagă.

 Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă

sprijin țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

8
 Concluzii

Uniunea economică și monetară reprezintă pentru UE un pas înainte pe drumul integrării

economice, proces care a început în 1957, odată cu întemeierea acesteia. Prin integrare
economică, atât economia UE, cât și economiile statelor membre luate separat, capătă
dimensiuni sporite, devin mai eficiente pe plan intern și mai robuste. Astfel, apar mai
multe oportunități pentru asigurarea stabilității economice, accelerarea creșterii și
crearea unui număr mai mare de locuri de muncă, lucruri de care beneficiază direct
cetățenii UE.

Banca Centrala Europeana este independenta si nu executa dispozitiile institutiilor

Uniunii Europene si nici pe cele ale guvernelor statelor membre.

Ea are dreptul exclusiv de a autoriza emisiunea de bancnote în cadrul zonei euro, în timp
ce bancile centrale nationale sunt unicii actionari si detinatori ai capitalului Bancii
Central Europene.

Capitalul subscris este proportional cu ponderea PIB-ului si respectiv a populatiei

statului membru respectiv în totalul comunitar.

Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare

politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea
prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună,
formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

BCE dirijează cooperarea între băncile centrale din zona euro (eurosistem).

Uniunea Europeană are mai multe obiective printre care dezvoltarea durabilă a Europei
întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o
economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea
deplină a forței de muncă și spre progres social. În consecință, stabilitatea prețurilor nu
este numai obiectivul principal al politicii monetare a BCE, ci și un obiectiv al Uniunii
Europene în ansamblu. Astfel, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și
Tratatul privind Uniunea Europeană stabilesc o ierarhie clară a obiectivelor
Eurosistemului, evidențiind faptul că stabilitatea prețurilor reprezintă cea mai
importantă contribuție pe care o poate avea politica monetară la asigurarea unui mediu
economic favorabil și a unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă.

9
 Bibliografie

1.”Finanţe- Abordări teoretice şi practice” Gheorge Sandu , Irina Ştefana Cibotariu ,

Anişoara Niculina Apetri ,Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2008.

2.Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie Generală, Catedra de

Economie şi Politici Economice, (2003) Economie, Ediția a patra, Editura Economică,
Bucureşti

3.Simionescu M., Vasloban E., Avram L., Vasloban T., Avram C., (2009), Elemente de
analiză macro, mezo şi microeconomică, Cluj Napoca: Editura Napocastar.

4.Ghic G., Grigorescu C.J., Analiză economico-financiară, Edit. Universitare, Bucureşti,

2009;

5. Bojeşteanu Elena, (2010), Relaţii monetar-financiare internaţionale, Editura A.S.E,

Bucureşti

10
11